ICCJ. Decizia nr. 3906/2010. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3906/2010
Dosar nr. 8935/1/2010
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 28 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1494/85/2009 s-a dispus, printre altele, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.B.R. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
I-au fost instituite inculpatului obligaţiile prevăzute de art. 145 alin. (11) lit. a) - d) C. proc. pen. şi art. 145 alin. (12) C. pen. lit. a) - c) C. proc. pen.
I-au fost puse în vedere dispoziţiile art. 145 alin. (22) C. proc. pen.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.B.R. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 13 aprilie 2009 emis de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 1259/85/2009, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
Faţă de inculpatul B.B.R. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 322 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, începând cu data de 13 aprilie 2009, măsura fiind prelungită în mod succesiv.
S-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării nu mai subzistă, impunându-se luarea unei alte măsuri preventive faţă de inculpat.
Se invocă timpul scurs de la data arestării - 1 an şi 7 luni - interval mai mare decât jumătate din durata pedepsei aplicate de prima instanţă. În aceste condiţii, avându-se în vedere că judecata în apel este în fază incipientă, fiind în cursul administrării probelor, prelungirea arestării preventive tinde să depăşească limitele unei durate rezonabile şi să aibă caracterul unei executări a pedepsei.
S-au avut în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia solicitând casarea şi în cadrul rejudecării respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 3859 C. proc. pen. constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Este de esenţă că pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă mai puţin severă este necesar şi obligatoriu ca temeiurile iniţiale care au condus la luarea măsurii arestării preventive să se fi schimbat.
În cauza dedusă judecăţii acestea nu numai că subzistă dar a intervenit şi un alt element respectiv condamnarea inculpatului de către prima instanţă la o pedeapsă privativă de libertate.
Hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituie un motiv suplimentar de a aprecia că judecata în continuare se impune a fi parcursă cu inculpatul în stare de detenţie.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul B.B.R. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi port ilegal de cuţit sau arme albe prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În fapt, s-a reţinut că inculpaţii şi părţile vătămate M.C., D.E., C.R. şi B.B. locuiesc în oraşul A.
Între inculpatul T.I. şi partea vătămată D.E. au avut loc neînţelegeri pe fondul unor reproşuri privind restituirea unor sume de bani date de partea vătămată inculpatului, pe teritoriul Spaniei, ca taxă de protecţie.
Pe acest fond, în noaptea de 11/12 aprilie 2009, între inculpatul L.I. şi părţile vătămate s-a produs o altercaţie, inculpatul fiind lovit de părţile vătămate.
Pe baza unui plan conceput de inculpatul T.I., au fost convocaţi telefonic inculpaţii B.B.R., L.A., M.A. şi L.I. care s-au deplasat la locul unde se aflau părţile vătămate, înarmaţi cu cuţite şi bâte de baseball, au blocat cu autoturismele lor autoturismul părţilor vătămate şi le-au atacat.
Deşi la faţa locului au sosit organele de poliţie inculpaţii au continuat să fie agresivi şi să le lovească pe părţile vătămate, conflictul fiind greu aplanat.
Din actele medicale existente la dosar rezultă că părţile vătămate au suferit leziuni grave: traumatism cranio-cerebral deschis cu fractură parietală, traumatisme toracice, traumatism facial cu fractura sinusului maxilar, contuzii ale membrelor.
Instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav în infracţiunea de încăierare.
În ceea ce priveşte temeiul arestării preventive, pentru inculpatul B.B.R. s-au reţinut dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În raport de împrejurările comiterii faptelor - inculpatul B.B.R. acceptând propunerea unui alt inculpat de a participa la agresarea părţilor vătămate folosind obiecte apte de a produce moartea - corelate cu pronunţarea unei hotărâri de condamnare în regim de privare de libertate de către prima instanţă, nu se poate aprecia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au dispărut sau modificat.
Aspectul invocat de instanţa de fond în sensul că durata arestului preventiv este mai mare decât pedeapsa aplicată nu justifică înlocuirea măsurii în condiţiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt considerabil mai aspre şi nu se putea pune în discuţie o eventuală încetare de drept a măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte se observă că aceeaşi instanţă, la data de 7 octombrie 2010 - cu câteva zile înainte de a pronunţa încheierea atacată - a menţinut starea de arest, făcându-se referire la caracterul violent al inculpaţilor, la existenţa pericolului concret pentru ordinea publică.
În atare condiţii, în lipsa unor elemente evidente care să reflecte schimbarea temeiurilor iniţiale, Înalta Curte apreciază că nu se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.B.R. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în rejudecare, în temeiul dispoziţiilor art. 139 C. proc. pen. va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul B.B.R.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Încheierii de şedinţă din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1494/85/2009, privind pe intimatul inculpat B.B.R.
Casează în parte încheierea recurată şi rejudecând:
Respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul B.B.R.
Menţine restul dispoziţiilor încheierii recurate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat B.B.R., în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia - rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1399/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3907/2010. Penal → |
|---|
