ICCJ. Decizia nr. 1399/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1399/2010
Dosar nr. 23710/3/2008
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei a constatat următoarele:
1. Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală prin sentinţa penală nr. 612 din 25 iunie 2009 dată în Dosar nr. 23710/3/2008 - consecutivă încheierii de şedinţă de la 17 iulie 2008 prin care aceiaşi instanţă a admis în principiu procedura extraordinară pendinte pentru cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen. - a admis în fond cererea condamnatei C.C.F.C. privind revizuirea pentru cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen. a sentinţei penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2634 din 16 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a rejudecat cauza potrivit art. 405 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. iar ulterior;
A anulat hotărârea definitivă sus-menţionată numai cu privire la inculpata C.C.F.C. referitor la care a pronunţat o nouă soluţie de condamnare în legătură cu săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 21 lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ce a format obiectul judecăţii iniţiale la pedeapsa de 4 ani închisoare, a cărei executare de această dată a fost suspendată sub supraveghere în condiţiile art. 861 şi urm.C. pen. (prin hotărârea de condamnare revizuită fusese dispusă executarea pedepsei în regim de detenţie în condiţiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei anulate.
În legătură cu hotărârea ce a format obiectul cererii de revizuire în cauză estre de reţinut că prin sentinţa penală nr. 783 din 26 iunie 2005 inculpata a fost definitiv condamnată pentru săvârşirea în participaţie alături de coinculpata G.S. a infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi art. 21 lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. - în noaptea de 9-10 mai 2005 cele două coinculpate folosind o substanţă tranchilizantă cu efect hipnotic i-au sustras părţii vătămate R.S. suma de 36 milioane lei, 400 dolar SUA şi un telefon mobil - la pedeapsa de 5 ani închisoare în condiţiile art. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi înregistrată sub nr. 1056/III-6/2008 condamnata C.C.F.C. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2634 din 16 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi lit. c) C. proc. pen., în considerarea următoarelor motive:
- au fost descoperite împrejurări noi, necunoscute de instanţă la soluţionarea în fond a cauzei, de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, constând în aceea că martorul A.A. - care nu a putut fi ascultat în judecata iniţială nefiind găsit la domiciliu în pofida demersurilor procedurale efectuate de instanţă - a revenit la adresa de domiciliu din Braşov, judeţul Braşov, fiind posibilă în prezent în cadrul procedurii de revizuire audierea acestuia; în plus, în prezent partea vătămată R.S. înţelege să-şi retracteze declaraţiile date iniţial, nemaisusţinând coparticiparea infracţională cu privire la revizuientă;
- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 decembrie 2005 pentru detectarea comportamentului simulat şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 01 septembrie 2005 privind urmele papilare - mijloace de probă în acuzare pe baza cărora s-a întemeiat condamnarea iniţială - sunt false, întrucât au fost obţinute de organul de urmărire penală prin încălcarea dispoziţiilor legale în materie ale art. 115 şi urm. C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. pen., au fost efectuate cercetări prealabile de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti - înaintate instanţei cu referatul nr. 1056/III-6/2008 - care a formulat concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire, cu motivarea că împrejurările invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 17 iulie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis cererea de revizuire în principiu, conform art. 403 C. proc. pen., iar în baza art. 404 C. proc. pen., a dispus suspendarea executării sentinţei penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală.
După admiterea în principiu a cererii de revizuire în conformitate cu prevederile art. 405 C. proc. pen. s-a procedat la audierea revizuientei, a condamnatei G.S., a părţii vătămate R.S. şi a martorului C.I., fiind depusă la dosar şi o declaraţie extrajudiciară autentificată a numitului A.A. În esenţă, coinculpatele, partea vătămată şi cei doi martori şi-au retractat declaraţiile iniţiale date în cursul procedurii anterioare, susţinând că inculpata-revizuientă nu a participat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în noaptea de 9-10 mai 2005 alături de cealaltă coinculpată G.S., care şi-a asumat responsabilitatea singulară a faptei ilicite.
Prin sentinţa penală nr. 612 din 25 iunie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a anulat sentinţa penală nr. 783/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în ceea ce o priveşte pe inculpata C.C.F.C., şi, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b), c) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) - 76 lit. b) C. pen., a condamnat-o pe aceasta la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1) - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., suspendând condiţionat executarea acesteia potrivit art. 861 şi urm.C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 783/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală, cheltuielile judiciare râmând în sarcina statului.
2. Împotriva acestei sentinţe au declarat în termen legal apeluri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi revizuienta - condamnată C.C.F.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a criticat sentinţa pentru nelegalitate, susţinând că admiterea cererii de revizuire a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 403 rap. la art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire amintite.
În acest sens, s-a arătat că, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele sau împrejurările noi trebuie să conducă la o soluţie diametral opusă, de achitare sau încetare a procesului penal, dispoziţiile procedurale nepermiţând reindividualizarea cuantumului pedepsei sau a modalităţii de executare a acestuia.
Totodată, cu privire la dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., de care s-a prevalat în mod formal revizuienta, M.P. a arătat că nu s-au urmat căile procedurale pentru dovedirea falsificării probei prin hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului şi că, urmare a invocării acestui caz de revizuire, nu se poate ajunge la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Faţă de aceste considerente, s-a solicitat, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire, conform art. 406 alin. (6) C. proc. pen.
Apelanta revizuientă condamnată a criticat sentinţa în sens contrar, cu privire la greşita aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 406 rap. la art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen., în sensul pronunţării faţă de aceasta a unei hotărâri de achitare în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Verificând sentinţa atacată în raport cu motivele de nelegalitate invocate de apelanţi - cât şi din oficiu sub aspectul condiţiilor de admisibilitate şi temeinicie a cererii de revizuire prevăzute de art. 403 rap.la art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen. - Curtea a constatat că, într-adevăr - potrivit solicitării parchetului - prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) şi (3), art. 395 şi art. 406 alin. (1) C. proc. pen.
Deşi motivele invocate de revizuienta - condamnată C.C.F.C. se încadrează, formal, în prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen., justificând, astfel, admiterea în principiu a cererii, aşa cum a dispus Tribunalul prin încheierea din data de 17 iulie 2008, Curtea constată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, că cererea de revizuire formulată este neîntemeiată şi trebuia respinsă ca atare, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
În primul rând, este de menţionat că, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, cu condiţia ca, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Revizuirea are, aşadar, menirea de a conduce la anularea unei hotărâri definitive care conţine erori esenţiale de fapt, puse în lumină de descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute instanţei, deci inexistente în materialul probator de la dosar.
În speţă, deşi revizuienta - condamnată a invocat existenţa unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţele care au soluţionat fondul cauzei şi care ar fi de natură, în opinia sa, să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, aceasta nu a menţionat nici în cuprinsul cererii de revizuire şi nici ulterior aspecte sau fapte despre care să nu se fi făcut vorbire în faţa respectivelor instanţe de judecată, solicitând Tribunalului audierea martorului A.A. şi reaudierea părţii vătămate, pe motiv că ascultarea respectivului martor nu a fost posibilă la judecarea fondului cauzei, iar partea vătămată doreşte să îşi retracteze declaraţiile iniţiale.
Or, împrejurarea că, în dovedirea nevinovăţiei sale, invocată pe întreg parcursul procesului penal şi analizată de toate cele trei instanţe care s-au pronunţat în cauză, condamnata a solicitat, în revizuire, audierea unui martor nou şi reascultarea părţii vătămate, nu poate determina admiterea cererii de revizuire întrucât, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, nefiind permis ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii sau o readministrare a probelor pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
În speţă, susţinerea nevinovăţiei de către condamnata C.C.F.C., precum şi motivele pe care respectiva susţinere s-a întemeiat, au fost cunoscute şi analizate atât de instanţa de fond, cât şi de instanţele de control judiciar cu ocazia soluţionării căilor de atac promovate de aceasta, astfel încât nu se poate considera că, în cauză, este vorba de fapte sau împrejurări noi, toate aspectele învederate de revizuienta fiind cunoscute şi examinate pe larg de toate cele trei instanţe care s-au pronunţat în cauză.
Nesocotind faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe calea revizuirii nu se poate obţine o readministrare a probelor sau o prelungire ori reinterpretare a probatoriului administrat, Tribunalul Bucureşti a procedat, după admiterea în principiu a cererii prin încheierea din 17 iulie 2008, la reaudierea părţii vătămate R.S., a revizuientei C.C.F.C., a condamnatei G.S., precum şi a martorului C.I., încuviinţând, totodată, depunerea la dosar a unei declaraţii autentificate dată de numitul A.A., probe în baza cărora a dispus anularea, în parte, a sentinţei penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală, şi condamnarea inculpatei C.C.F.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Dispunând direct anularea sentinţei penale nr. 783/2005, fără a se pronunţa, în prealabil, asupra temeiniciei cererii de revizuire, Tribunalul a încălcat prevederile art. 406 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „instanţa, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează hotărârea în măsura în care a fost admisă revizuirea".
Totodată, pronunţând această soluţie, Tribunalul a nesocotit şi dispoziţiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., care limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situaţia în care, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat în cuprinsul cererii, dar în legătură cu care Tribunalul nu a făcut nici o referire, Curtea a constatat că, potrivit art. 394 alin. (3) C. proc. pen., pentru ca acesta să fie incident în speţă, este necesar ca înscrisul fals care a servit ca temei al soluţiei a cărei revizuire se cere să fi condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, iar, potrivit art. 395 C. proc. pen., ca falsitatea actului să fi fost dovedită prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţă a procurorului.
În cauză, deşi revizuienta - condamnată a invocat faptul că atât raportul de constatare tehnico - ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat, cât şi raportul de constatare tehnico - ştiinţifică dactiloscopică sunt false, ea nu a făcut dovada că falsitatea acestora a fost constatată într-una din modalităţile prevăzute de art. 395 C. proc. pen. sau că ar fi existat vreuna dintre situaţiile în care organele judiciare menţionate de respectivele dispoziţii legale nu au putut examina fondul cauzei, astfel încât revenea instanţei de revizuire obligaţia de a constata existenţa falsului.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că, deşi revizuienta - condamnată a susţinut faptul că respectivele înscrisuri sunt false, motivele invocate în dovedirea acestui aspect se referă, de fapt, la încălcarea unor dispoziţii procedurale cu ocazia efectuării constatărilor tehnico - ştiinţifice, încălcări ce au fost invocate atât în faţa primei instanţe, cât şi a instanţelor de apel şi de recurs, fiind analizate cu ocazia soluţionării în fond a cauzei, precum şi în căile de atac promovate de condamnată.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că, prin anularea sentinţei penale nr. 783/2005 şi condamnarea din nou a revizuientei C.C.F.C. la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, fără să se pronunţe în prealabil asupra temeiniciei cererii de revizuire, prin neanalizarea inclusiv a cazului reglementat de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., şi în condiţiile în care nu erau îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi c), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen. tribunalul a pronunţat o hotărâre nelegală, cu încălcarea atât a dispoziţiilor legale menţionate, cât şi a prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. pen.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în totalitate sentinţa penală atacată şi, în parte, încheierea de şedinţă din 17 iulie 2008 şi, rejudecând în fond, a dispus, în temeiul art. 406 alin. (4) C. proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire formulată de revizuienta - condamnată C.C.F.C. cu privire la sentinţa penală nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2634/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de soluţia de respingere a cererii de revizuire, Curtea a dispus şi înlăturarea dispoziţiei de suspendare a executării sentinţei penale nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cuprinsă în încheierea de şedinţă din data de 17 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Apelul în sens contrar declarat de revizuienta - condamnată C.C.F.C., prin care aceasta a solicitat desfiinţarea hotărârii pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi, pe fond, achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., fiind nefondat a fost respins ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
3. Împotriva Deciziei penale nr. 247/ A din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a declarat în termen recurs revizuienta condamnată C.C.F.C., reiterând criticile de nelegalitate din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. având ca finalitate juridică rejudecarea cauzei în recurs şi achitarea acesteia conform dispoziţiilor art. 385 pct. 2 lit. d) şi art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Cazul de casare amintit este neîntemeiat.
Astfel cum s-a reţinut prin dezvoltările pertinente ale deciziei atacate deşi revizuienta-condamnată a invocat existenţa unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţele care au soluţionat fondul cauzei şi care, în opinia sa, ar fi de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare - motiv care, formal, se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - aceasta nu a menţionat nici în cuprinsul cererii de revizuire şi nici ulterior aspecte sau fapte despre care să nu se fi făcut vorbire în faţa respectivelor instanţe de judecată [solicitând doar audierea numitului A.A. şi reaudierea părţii vătămate, pe motiv că ascultarea respectivului martor nu a fost posibilă la judecarea fondului cauzei, iar partea vătămată doreşte să-şi retragă declaraţiile iniţiale].
Participarea coinculpatei C.C.F.C. la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie - precum şi susţinerile în sens contrar al acesteia - au fost, însă, supuse cercetării judecătoreşti şi dezbaterilor judiciare, fiind cunoscute şi analizate atât de instanţa de fond, cât şi de instanţele de control judiciar cu ocazia soluţionării căilor de atac promovate de aceasta, astfel încât nu se poate considera că, în cauză, este vorba de fapte sau împrejurări noi, toate aspectele învederate de revizuienta fiind cunoscute şi examinate pe larg de toate cele trei instanţe care s-au pronunţat în cauză.
Reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute de instanţele de fond şi de control judiciar nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluţionarea cauzei.
Cu ocazia judecării cererii de revizuire, după admiterea în principiu a acesteia, Tribunalul a procedat la reaudierea părţii vătămate, a martorului C.I., a revizuientei şi condamnatei G.S. - coinculpat în cauză, încuviinţând, totodată, depunerea la dosar a unei declaraţii autentificate dată de numitul A.A., soluţie nepermisă de lege întrucât prin aceasta s-a continuat judecata,prin prelungirea probatorului şi readministrarea probelor existente la dosar, pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute şi analizate atât de către prima instanţă de judecată, cât şi de instanţele de control judiciar; ca urmare, Înalta Curte nu va analiza probele administrate în procedura revizuirii şi la care revizuienta - condamnată a făcut trimitere în cadrul motivelor scrise de apel şi recurs.
În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată, aşa cum s-a arătat pe larg în considerentele expuse cu ocazia examinării apelului Parchetului, că, deşi revizuienta - condamnată a invocat faptul că raportul de constatare tehnico -ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat şi cel de constatare tehnico - ştiinţifică dactiloscopică sunt false - motiv care, formal, se încadrează în dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu a făcut nici o dovadă că falsitatea acestora a fost constatată într-una din modalităţile prevăzute de art. 395 C. proc. pen. sau că ar fi existat vreuna din situaţiile în care organele judiciare menţionate de respectivele dispoziţii legale nu au putut examina fondul cauzei, astfel încât revenea instanţei de revizuire obligaţia de a constata existenţa falsului.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, deşi revizuienta - condamnată a susţinut faptul că respectivele înscrisuri sunt false, motivele invocate în dovedirea acestui aspect se referă, de fapt, la încălcarea unor dispoziţii procedurale cu ocazia efectuării constatărilor tehnico - ştiinţifice, încălcări ce au fost invocate atât în faţa primei instanţe, cât şi a instanţelor de apel şi de recurs, fiind analizate cu ocazia soluţionării în fond a cauzei, precum şi în căile de atac promovate de condamnată.
De fapt, prin invocarea împrejurării că cele două rapoarte de constatare tehnico - ştiinţifică ar fi false, se urmăreşte înlăturarea acestora din ansamblul materialului probator administrat, aspect ce nu poate fi luat în considerare atâta timp cât nu au fost respectate dispoziţiile art. 395 C. proc. pen.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, care fundamentează soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire formulată de revizuienta - condamnată C.C.F.C., Înalta Curte nu poate primi solicitarea de achitare a acesteia în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În consecinţă, faţă de considerentele deciziei atacate şi acelea suplimentar expuse în recurs ce justifică soluţia de respingere ca neîntemeiată a cererii de revizuire formulată de revizuienta - condamnată C.C.F.C., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în cauză se va respinge ca nefundat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta revizuientă condamnată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta condamnată C.C.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 247/ A din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta revizuientă condamnată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1392/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3906/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
