ICCJ. Decizia nr. 521/2010. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 128/ P din 23 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
A luat act că petentul P.M. nu susține plângerea formulată și față de intimata M.C.E.
A respins ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 44/P din 4 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, obligându-l totodată la cheltuieli judiciare statului.
în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru a se pronunța pe neconstituționalitatea dispozițiilor unor hotărâri judecătorești, instanța de fond a constatat că excede Legii nr. 47/1992 republicată.
Pe fondul plângerii s-a reținut că nu a fost descrisă fiecare faptă în parte, ci numai că intimatele M.M. și D.C., în calitate de judecător, au pronunțat hotărâri judecătorești, împotriva sa.
în termen legal, petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, odată cu memoriul de recurs acesta invocând excepția de neconstituționalitate a sentinței penale nr. 128/P din 23 octombrie 2009 dar și a celorlalte hotărâri judecătorești, irevocabile, ce-l privesc.
în concluziile scrise depuse la data de 3 februarie 2010 ridică excepția de neconstituționalitate a art. 318 C. proc. civ. și a art. 790 C. civ., dar și a art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, solicitând sesizarea Curții Constituționale.
în rest, criticile sale privesc soluțiile pronunțate de către cele două intimate în cauzele civile în care a figurat ca parte.
Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârea recurată cât și sub toate aspectele de fapt și de drept - conform dispozițiilor art. 3856alin. (3) C. proc. pen. - înalta Curte constată că sunt nefondate, iar cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă.
Astfel, în ceea ce privește art. 318 C. proc. civ. petentul propune completarea sa cu "sau dacă hotărârea îi încalcă uneia din părți un drept fundamental garantat de Constituție".
Art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată este criticat pentru că ar lăsa un vid legislativ în ceea ce privește aspectele de neconstituționalitate ale hotărârilor judecătorești.
Propune completarea art. 790 C. civ. cu următorul text "Acțiunea în anularea și constatarea nulității absolute a împărțelii este imprescriptibilă și se va aplica și cauzelor aflate în prezent pe rolul instanțelor judecătorești".
Față de condițiile impuse de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată se constată inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, petentul confundând atribuțiile acesteia de verificare a neconstituționalității unei legi sau ordonanțe cu cea de legiferare - atribuție ce revine Parlamentului - propunând completarea unor texte normative C. civ., C. proc. civ. și Legea nr. 47/1992.
Pe de altă parte, legea nu permite verificarea constituționalității hotărârilor judecătorești, părțile nemulțumite de soluție având la îndemână instrumentul juridic al căilor de atac.
Cum în afara nemulțumirii privind soluțiile adoptate de intimate în cauzele civile în care a avut calitatea de parte, petentul nu a putut indica alte aspecte care să contureze fapte de natură a atrage răspunderea penală, rezoluția atacată cât și soluția primei instanțe sunt legale și temeinice.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul a fost respins ca nefondat, iar cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 517/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 544/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
