ICCJ. Decizia nr. 517/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 517/2010
Dosar nr. 8835/1/2009
Şedinţa publică din 29 martie 2010
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică nr. 1563/P/2007 din 24 iunie 2007 şi în baza art. 262 pct. 1 lit. a) raportat la art. 25 din C. proc. pen., art. 249 raportat la art. 10 lit. e) şi d) din C. proc. pen. şi a art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 C. pen.; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.M.P.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 288 alin. (1) şi 291 teza I C. pen.; scoaterea de sub învinuire penală a învinuitei D.R.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 teza I C. pen.; scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului D.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 291 teza I C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de G.M. şi L.O. pentru infracţiunea prevăzută de art. 263 C. pen.
Totodată, conform art. 38 raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. de către procurorii D.M.P.M. de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Braşov, D.R.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, C.L. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi P.B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut în rechizitoriu că, în luna februarie 2006, ca urmare a unui incident de securitate comis de inculpatul D.D., ofiţer în cadrul Serviciului Român de Informaţii - Secţia Judeţeană Braşov a fost efectuată o inventariere a documentelor pe care aceasta le avea în fişet, fiind găsit un înscris format din şapte pagini tehnoredactate, adresat procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, purtând antetul] şi având aparenţa unui document clasificat, strict secret, emis de structura specializată de informaţii din cadrul M.A.I. şi având aplicată semnătura şefului acelei structuri, chestorul V.A.
În legătură cu acel document inculpatul D.D. a declarat ofiţerilor delegaţi cu cercetarea că este un fals pe care l-a întocmit împreună cu procurorul D.M.P.M. pentru a fi prezentat lui G.C.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov în scopul de a-l determina pe acesta să renunţe la afirmaţiile defăimătoare pe care le-a făcut la adresa ofiţerului şi a S.R.I.
Totodată a menţionat că înscrisul a fost redactat pe un laptop la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de pe lângă Tribunalul Braşov, fiind încredinţat magistratului procuror T.L. de la aceeaşi unitate, prietenă a soţiei sale, susţinând că aceasta a prezentat documentul părţii vătămate, întreţinând o relaţie apropiată cu un ofiţer din cadrul D.G.I.P.I.
Inculpatul a susţinut în faţa consiliului de judecată că a întocmit înscrisul împreună cu D.M.P.M., fără a avea aprobare în acest sens şi că l-a folosit cu intenţia de a-l determina pe G.C.I. să-şi dea demisia din magistratură.
În cursul anului 2004, pe fondul existenţei unor date şi indicii în sensul comiterii unor abateri disciplinare de către G.C.I. au fost efectuate verificări de către Secţia inspecţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind activitatea profesională şi deontologică, prilej cu care au fost solicitaţi să dea lămuriri mai mulţi colegi.
În aceste împrejurări, la 23 septembrie 2004 partea vătămată a fost chemată de către colega sa de serviciu D.R.C. - soţia inculpatului D.D., în biroul ei, unde i-a fost prezentat un material informativ, calificat strict secret, provenit de la un serviciu de informaţii care cuprindea aspecte de natură infracţională presupus comise de G.C.I. împreună cu D.M.P.M.
Din acel înscris, D.R.C. i-a arătat numai câteva pagini precizând că este strict secret şi că poartă semnătura comandantului unităţii respective, prilej cu care i-a recomandat să îşi dea demisia întrucât este urmărit de S.R.I., aspect cunoscut de la soţul său.
Această discuţie a avut loc la o săptămână după ce inculpatul D.D. s-a prezentat cu un înscris identic la conducerea S.R.I. prezentându-l şefilor structurii G.M. şi L.O.
În acea împrejurare constatând că demersul inculpatului nu este legal, numitul L.O. l-a scos la raport, prezentându-l comandantului G.M., ocazie cu care inculpatul a mărturisit că a întocmit înscrisul din proprie iniţiativă, în interesul serviciului, cu intenţia de a-l sili pe procurorul G.C.I. să demisioneze.
Documentul respectiv a fost distrus din dispoziţia comandantului însă la începutul anului 2006 s-a găsit un alt exemplar al înscrisului în fişetul inculpatului D.D.
Privitor la învinuitul D.M.P.M. s-a reţinut că acesta nu a participat la falsificarea documentului menţionat, precizând că datele pe care le-a furnizat soţilor D. (naşii săi de cununie) sunt cuprinse în nota de relaţii a acestuia, aflată în lucrarea ce vizează abaterea disciplinară a magistratului procuror G.C.I.
Referitor la T.L. s-a constatat că aceasta nu a primit de la soţii D. vreun document falsificat, neavând nici o discuţie cu aceştia.
Împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriul nr. 1563/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat plângere petiţionara D.R.C., care a solicitat schimbarea temeiului juridic din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. c) din C. proc. pen.
În motivarea plângerii petiţionara a susţinut că înscrisul falsificat a fost prezentat procurorului G.C.I. de o altă persoană.
Prin rezoluţia nr. 4505/4643/II-2/2009 din 6 octombrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă plângerea petiţionarei, reţinându-se că materialul probator al cauzei a atestat că D.R.C. a fost cea care i-a prezentat părţii vătămate documentul falsificat pentru a-l determina pe G.C.I. să plece din magistratură.
S-a mai apreciat că soluţia procurorului de scoatere de sub urmărire penală a petiţionarului în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) din C. proc. pen. - lipsa laturii subiective este legală şi temeinică.
Împotriva dispoziţiei de scoatere de sub urmărire penală cuprinsă în rechizitoriul nr. 1563/P/2007 din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, petiţionara D.R.C. a formulat plângere în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
În motivarea plângerii petiţionara a susţinut că nu este vinovată de comiterea faptei, că o altă persoană i-a prezentat numitului G.C.I. documentul falsificat.
S-a solicitat desfiinţarea dispoziţiei de netrimitere în judecată în sensul schimbării temeiului de drept din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Din examinarea lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei se constată că soluţia de scoatere de sub urmărire penală a petiţionarei D.R.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 teza I C. pen. a fost în mod justificat întemeiată pe dispoziţiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Astfel, la 23 septembrie 2004 petiţionara i-a prezentat colegului ei G.C.I. un înscris, clasificat ca strict secret, provenit de la un serviciu de informaţii, care cuprindea aspecte de natură infracţională presupus comise de respectivul coleg, pentru a-l determina pe acesta să demisioneze.
Despre acest înscris, inculpatul D.D. a relatat, în cadrul consiliului de judecată, că l-a întocmit cu intenţia de a-l determina pe G.C.I. să demisioneze din magistratură.
Martorul G.M., comandantul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea D.D., a relatat că documentul a fost conceput de acest ofiţer în baza unor date obţinute de la soţia sa D.R.C., urmând ca înscrisul să fie prezentat procurorului G.C.I..
La rândul său, numitul D.M.P.M. a precizat că D.D. i-a relatat că soţia lui, D.R.C. a prezentat înscrisul falsificat colegului său G.C.I. pentru a-l determina să plece din magistratură, întrucât avea dubii că cercetarea disciplinară ar putea conduce la acest rezultat.
Aceste declaraţii se coroborează cu cele ale părţii vătămate G.C.I. care a menţionat că înscrisul falsificat i-a fost prezentat de petiţionara D.R.C. Aceasta chiar i-a dat să citească numai 5 pagini din material, care purta semnătura chestorului V.A., şeful acelui serviciu. Ca urmare a acestei maşinaţiuni partea vătămată a demisionat la 14 ianuarie 2005 din funcţia de procuror.
Întrucât fapta de uz de fals, a unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, prevăzută de art. 291 C. pen. s-a dovedit a fi fost săvârşită de petiţionară şi nu de altă persoană soluţia de netrimitere în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. - lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, respectiv latura subiectivă, este legală şi temeinică.
În consecinţă, solicitarea petiţionarei de schimbare a temeiului de drept în art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu poate fi primită fiind în afara materialului din dosarul cauzei.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondată plângerea petiţionarei D.R. cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va menţine dispoziţia atacată de netrimitere în judecată a petiţionarei cuprinsă în rechizitoriul nr. 1563/P/2007 din 24 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara D.R. împotriva dispoziţiei de scoatere de sub urmărire penală a petiţionarei cuprinsă în rechizitoriul nr. 1563/P/2007 din 24 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine dispoziţia atacată.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1557/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 521/2010. Penal → |
|---|
