ICCJ. Decizia nr. 8/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 8/2010
Dosar nr. 10157/1/2009
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 3002 raportat la dispoziţiile art. 160b C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor N.Ş., N.S., I.I.B., I.M. şi I.A. şi s-a menţinut starea de arest a acestora.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a apreciat că se menţin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, inculpatul N.Ş., care critică soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând revocarea arestării preventive şi punerea sa în libertate pe motiv că nu se mai menţin temeiurile avute la luarea măsurii arestării preventive, mai ales că urmărirea penală a fost efectuată.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât şi din oficiu Înalta Curte, constată criticile formulate ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
În cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) raportat la art. 681 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul N.Ş. a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.
În acest sens sunt declaraţiile investigatorului sub acoperire G.M. şi ale colaboratorului cu nume de cod P.V., procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor audio în mediul ambiental efectuate cu ocazia tranzacţiilor, declaraţiilor martorilor denunţători M.I. şi P.M., declaraţiile martorilor denunţători M.I. şi P.M., declaraţiile martorilor M.Ş.C., N.G., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, procesele-verbale de percheziţie domiciliară.
Totodată, sunt întrunite cumulativ condiţiile reglementate de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pentru infracţiunile imputate inculpaţilor este prevăzută pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că, lăsarea în libertate a inculpaţilor, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea pericolului social generic al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului N.Ş., respectiv infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, în cazul inculpaţilor N.Ş. şi N.S.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică având în vedere modalitatea şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele, acestea având caracter de repetabilitate care a condus fie la reţinerea formei continuate a infracţiunii, fie la constatarea unui concurs de infracţiuni.
Faţă de toate aceste considerente urmează ca în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să de respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.Ş.
În baza art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.Ş. împotriva încheierii din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2198/3/2009 (1990/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2789/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2816/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
