ICCJ. Decizia nr. 2789/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2789/2010
Dosar nr. 6230/1/2010
Şedinţa publică din 28 iulie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Încheierea din 15 iulie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 4738.3/103/2009, în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului S.A.
S-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 59/P din 24 martie 2010 a Tribunalului Neamţ pronunţată în Dosarul nr. 4738/103/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Totodată s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, luată prin Încheierea din data de 13 iulie 2009 a Tribunalului Neamţ, în Dosarul nr. 3056/103/2009, măsură ce a fost prelungită de judecător şi ulterior menţinută de instanţa de judecată.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpatul şi procurorul, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 4738.3/103/2009.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea şi temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului.
Analizând măsura preventivă dispusă faţă de inculpat, actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Aşa cum s-a arătat mai sus, vinovăţia inculpatului S.A. a fost stabilită de prima instanţă de judecată, fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani, activitatea infracţională reţinută în sarcina sa, fiind confirmată de declaraţiile persoanelor audiate de Tribunalul Neamţ, astfel că,în cauză se poate spune că există probe şi indicii temeinice în sensul dispoziţiilor art. 143 şi 681 C. proc. pen.
Instanţa a constatat că infracţiunea pentru care este judecat inculpatul este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârşire a faptei, cu mare rezonanţă în comunitate, în care a generat o stare majoră de indignare, constituie probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză, sunt implicate numeroase persoane de la care inculpatul este acuzat că a pretins şi primit sume însemnate de bani, sub pretextul că va interveni pe lângă funcţionarii publici ce deţineau puterea de decizie în legătură cu atribuirea de locuinţe construite în regim A.N.L.
Nu este lipsit de relevanţă sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea în libertate a inculpatului faptul că la dosar există probe ce incriminează pe S.A. inclusiv pentru perioada imediat următoare realizării acţiunii de prindere în flagrant la data de 18 ianuarie 2008.
Totodată, acesta a dispărut de la domiciliu fără a lăsa niciun fel de informaţii în legătură cu locul unde ar putea fi găsit, depistarea sa realizându-se în luna octombrie 2009, când a şi fost pus în executare mandatul de arestare preventivă emis anterior.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.A., pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.
Examinând încheierea recurată prin prisma susţinerilor inculpatului şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, reţinându-se că în perioada august 2006 - martie 2008, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la 22 părţi vătămate suma totală de 31.850 euro şi 28.775 RON, asigurându-le că ar avea influenţă asupra funcţionarilor din cadrul Primăriei Piatra Neamţ care se ocupau cu întocmirea dosarelor şi repartizarea locuinţelor din fondul A.N.L. şi că ar putea facilita obţinerea unor asemenea locuinţe într-o perioadă scurtă de timp; pentru a întări convingerea celor interesaţi că poate intermedia înscrierea pe un loc prioritar pe listele pentru repartizarea locuinţelor, inculpatul le solicita documentaţia completă care stă la baza întocmirii dosarului ce se depune de regulă, în asemenea cazuri, la primărie iar unora dintre aceştia le indica chiar şi blocul în care urmau să primească apartamentul.
Împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive în lipsă, fiind încarcerat începând cu 1 octombrie 2009, fiind incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. iar prin Sentinţa penală nr. 59/P din 24 martie 2010 a Tribunalului Neamţ inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare.
Înalta Curte constată că temeiurile de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă şi la acest moment, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat este susţinută în prezent de existenţa unei hotărâri de condamnare în primă instanţă.
Pe de altă parte, natura şi gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, perioada mare de timp în care a acţionat ca şi numărul mare de acte materiale ce i se impută justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfăşurare în continuare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât arestarea inculpatului s-a dispus în lipsa sa, iar încarcerarea s-a produs la circa 3 luni, după ce inculpatul a fost depistat la un control de rutină al organelor de poliţie, pe raza unui alt judeţ, dintr-o altă zonă a ţării.
Aspectele invocate cu ocazia susţinerii recursului nu pot fi avute în vedere la aprecierea temeiurilor arestării preventive, cu atât mai mult cu cât ele au existat şi la momentul luării acestei măsuri, fiind în esenţă circumstanţe personale ce trebuie invocate la soluţionarea cauzei pe fond.
Prin urmare.fiind întrunite în continuare condiţiile cumulative prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. În mod legal şi temeinic instanţa de apel pe rolul căreia cauza se află în prezent a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului, astfel încât recursul acestuia este nefondat şi va fi respins, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva Încheierii din 15 iulie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 4738.3/103/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 28 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare... | ICCJ. Decizia nr. 8/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare... → |
|---|
