ICCJ. Decizia nr. 1410/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1410/2010
Dosar nr. 4597/1/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
La data de 21 mai 2010, petiţionara G.M. , domiciliată în Bucureşti, a formulat plângere, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 1613/P/2007 din 15 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Petiţionara a ataşat la plângerea sa, în copie, următoarele înscrisuri: comunicarea nr. 1613/P/2007 din 8 aprilie 2010, rezoluţia cu acelaşi număr din 15 martie 2010, plângerea împotriva acestei soluţii adresată la 30 aprilie 2010, primului procuror al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.
Din oficiu, Înalta Curte a dispus ataşarea Dosarului nr. 1613/P/2007 şi a lucrării nr. 3631/1913/II-2/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Judecând plângerea, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte a verificat rezoluţia atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, constatând următoarele:
La data de 31 mai 2007, persoana vătămată G.M. a formulat plângere penală împotriva lui R.B.G.Ş.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen., art. 2531 C. pen., art. 3021 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de director al Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicină Preventivă, a procedat la diminuarea arbitrară, fără temei legal, a drepturilor salariale cuvenite angajaţilor, rezultând şi o reducere corespunzătoare a obligaţiilor de plată către bugetul statului, inclusiv ca o consecinţă a trecerii instituţiei menţionate din subordinea Ministerului Apărării Naţionale în cea a Academiei Române.
Prin ordonanţa nr. 10699/P/2007, din 17 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 s-a dezinvestit în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere faptul că numitul R.B.G.Ş.N. a fost cadru militar activ până la data de 01 decembrie 2003, când a fost trecut în rezervă cu gradul de general maior.
În temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 1613/P/2007, din 15 martie 2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul R.B.G.Ş.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 6 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 2531 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 2481 C. pen. şi art. 3021 C. pen., concluzionându-se că diminuarea drepturilor salariale, în absenţa oricăror indicii privind existenţa unui raport juridic de drept penal, reprezintă doar un conflict de muncă, situaţie reglementată distinct în Codul Muncii, neputând atrage răspunderea penală a făptuitorului.
În baza art. 278 C. proc. pen., persoana vătămată a contestat rezoluţia dată de procuror, reclamând faptul că nu i s-a permis copierea înscrisurilor din dosar, că nu s-au solicitat şi ataşat toate înscrisurile necesare soluţionării corecte a plângerii penale, că s-a ignorat rezultatul expertizei contabile care a fundamentat rezolvarea de către Tribunalul Bucureşti a dosarului civil referitor la plata restanţelor salariale de către Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicină Preventivă, că din dosar s-au sustras documente şi că rezoluţia nr. 15549/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este nelegală.
Prin rezoluţia nr. 3631/1931/II-2/2010 din 13 mai 2010, procurorul şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
S-a constatat că petiţionarei i s-au eliberat, la cerere, copii de pe actele dosarului din care nu lipsesc înscrisuri. Procurorul a solicitat documentele necesare soluţionării cauzei Ministerului Apărării Naţionale şi Curţii de Conturi a României, după consultare acestea fiind restituite, conform notei din 5 mai 2010.
Totodată, în dosar au fost solicitate şi transmise copii de pe rezoluţia nr. 15549/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 şi ordonanţa nr. 159/P/2007 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti, acte considerate de procuror ca fiind necesare soluţionării cauzei, întrucât vizau aspecte similare celor ce au format obiectul Dosarului nr. 1613/P/2007.
Astfel, la data de 09 iulie 2007, la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti a fost înregistrat memoriul numitei P.L. referitor la faptul că Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicină Preventivă a trecut din subordinea Ministerului Apărării Naţionale în cea a Academiei Române prin O.U.G. nr. 17/2007, fiind încălcate în acest mod drepturile salariaţilor şi pacienţilor, împrejurare de care se face vinovat R.B.G.Ş.N., care a încercat să ascundă neregulile existente în gestiune.
Ulterior, la 18 septembrie 2007, au fost înregistrate denunţurile numiţilor V.C. şi G.M., care au sesizat că:
- nu au fost efectuate controale de fond sau controale financiar-contabile la Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicină Preventivă;
- salariile au fost diminuate din dispoziţia numitului R.B.G.Ş.N., având drept consecinţă reducerea obligaţiilor către bugetul de stat.
- nu au fost înregistrate sume de bani în contabilitate, nu s-a respectat legislaţia achiziţiilor publice, au fost deturnate fonduri publice destinate centrului medical, însuşite de R.B.G.Ş.N., terenul pe care se află Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicină Preventivă nu este trecut în gestiune;
- au fost efectuate lucrări de renovare şi extindere, în perioada 1995-2000, la Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicină Preventivă printr-o firmă, la nivelul căreia au fost întocmite situaţii de lucrări peste valoarea reală şi care a edificat un imobil în care au primit apartamente persoane din conducerea centrului medical, inclusiv directorul acestuia.
Prin ordonanţa nr. 159/P/2007, din 05 octombrie 2007, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dezinvestit în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 15549/P/2007.
La data de 14 august 2009, prin rezoluţia nr. 15549/P/2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.B.G.Ş.N., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 2151 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1613/P/2007 din 15 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petiţionara G.M. a formulat plângere la instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Plângerea este nefondată.
Din actele premergătoare efectuare în cauză de procuror rezultă că faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală.
Modul de calcul al drepturilor salariale în raport de prevederile legale incidente - care a determinat nemulţumirea petentei - se circumscrie situaţiei unui conflict de muncă, neexistând indicii pentru angajarea răspunderii penale a vreunei persoane.
Trecerea Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicină Preventivă în subordinea Academiei Române s-a realizat prin O.U.G. nr. 17/2007 şi a avut drept consecinţă inclusiv reducerea obligaţiilor financiare ale instituţiei către bugetul de stat, situaţie ce nu îi poate fi însă imputată sub aspect penal făptuitorului R.B.G.Ş.N., cu atât mai mult cu cât veniturile salariale au fost corect evidenţiate în documentele contabile.
Întrucât în cauză există un motiv de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, şi anume incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 10 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod just procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
În consecinţă, plângerea fiind nefondată, Înalta Curte o va respinge, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., menţinând rezoluţia atacată ca legală şi temeinică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara G.M. împotriva rezoluţiei nr. 1613/P/2007 din 15 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionara la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1395/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1426/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
