ICCJ. Decizia nr. 714/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 714/2010
Dosar nr. 9512/1/2009
Şedinţa publică din 26 aprilie 2010
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 27 octombrie 2008, petiţionarul B.E. a solicitat tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea unor infracţiuni de serviciu, de fals şi de înşelăciune a magistraţilor M.M., D.M., C.P. şi B.G. judecători la Curtea de Apel Iaşi, M.C.D. judecător la Judecătoria Iaşi şi a numiţilor M.A., U.S., Ţ.D. şi D.A.
Prin ordonanţa nr. 430/P/2008 din 29 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la magistraţii din cadrul Curţii de Apel Iaşi, invocându-se dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, prin ordonanţa nr. 163/P/2009 din 9 octombrie 2009, a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii M.M., D.M., C.P. şi B.G. judecători la Curtea de Apel Iaşi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248, art. 289, art. 291, art. 271, art. 213, art. 214, art. 215, art. 298 şi art. 302 C. pen., deoarece faptele nu există.
Totodată, potrivit art. 45 raportat la art. 38 şi art. 209 alin. (3) raportat la art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei, privind faptele pretins comise de M.C.D. şi alte persoane şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Pentru a adopta această soluţie, s-a apreciat, în baza actelor premergătoare efectuate, că faptele reclamate, constând în emiterea unor extrase de titluri executorii cu conţinut fals, folosite la poprirea conturilor bancare ale petiţionarului nu există şi că executarea silită prin poprire s-a efectuat cu respectarea legii.
Împotriva acestei soluţii petiţionarul B.E. a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 10757/5325/II/2/2009 din 17 noiembrie 2009 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că faptele penale reclamate nu există şi că ordonanţa procurorului de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
În contra soluţiei de netrimitere în judecată, petiţionarul B.E. a formulat plângere în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., susţinând că faptele reclamate există şi că se impune tragerea la răspundere penală a intimaţilor.
Plângerea formulată nu este întemeiată.
Din examinarea actelor dosarului se constată că petiţionarul B.E. a cerut să fie angajată răspunderea juridică penală a magistraţilor judecători M.M., D.M. şi C.P., întrucât, în exercitarea atribuţiilor de serviciu ar fi emis, în mod abuziv, extrase de titluri executorii cu un conţinut fals, toate aceste înscrisuri fiind folosite ulterior la poprirea conturilor bancare ale petiţionarului. Referitor la intimata B.G., preşedinte al Curţii de Apel Iaşi, s-a susţinut că le-ar fi permis judecătorilor să emită aceste documente false.
Actele premergătoare efectuate de procuror, atestă că începând cu anul 2002 instanţele judecătoreşti au emis titluri executorii reprezentând cheltuieli judiciare la care petiţionarul B.E. a fost obligat în mai multe cauze penale aflate pe rolul Judecătoriei Iaşi, Curţii de Apel Iaşi, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalului Bucureşti. Ca urmare, nefiind achitate sumele datorate în baza acestor titluri executorii, Administraţia Finanţelor Publice Iaşi a procedat la executarea silită a petiţionarului prin înfiinţarea popririi asupra conturilor bancare ale acestuia.
Privitor la susţinerile petiţionarului în sensul ca titlurile executorii ar fi false, acestea reprezintă hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate în cauze penale prin care sus-numitul petiţionar a fost obligat, conform art. 192 din Codul de procedură penală, la cheltuieli judiciare către stat.
Ca atare, alegaţiile referitoare la comiterea de către magistraţii judecători a unor infracţiuni privind exercutarea respectivelor titluri executorii sunt lipsite de temeinicie, măsura popririi sumelor datorate asupra conturilor petiţionarului fiind conformă cu dispoziţiile art. 442 şi art. 443 C. proc. pen. şi cu cele ale art. 149 C. proc. fisc., aprobat prin O.G. nr. 92/2003 cu modificările ulterioare.
Întrucât din analiza actelor premergătoare nu s-au constatat elemente, indicii ori dovezi care să ateste realitatea susţinerilor petiţionarului privind săvârşirea de către judecătorii M.M., D.M., B.G. şi Ciobotaru Petre a vreunei infracţiuni, soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistenţa faptelor penale reclamate este legală şi temeinică.
Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată plângerea petiţionarului şi menţine ordonanţa atacată.
Potrivit art. 192 alin. (2) din acelaşi cod se va dispune obligarea petiţionarului la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.E. împotriva ordonanţei nr. 163/P/2009 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 56/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 717/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
