ICCJ. Decizia nr. 56/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 56/2010
Dosar nr. 8108/1/2009
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 15 octombrie 2009 la Înalta Curte, petentul Z.C., domiciliat în Galaţi, str. Transilvaniei, a înţeles să atace în condiţiile art. 278 C. proc. pen. pentru nelegalitate şi netemeinicie, ordonanţa nr. 44/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, din 13 august 2009, menţinută prin rezoluţia nr. 9249/4527/II/2/2009 din 23 septembrie 2009 emisă de procurorul şef al Secţiei de Urmărire penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea plângerii s-a susţinut de petent că de peste 18 ani nu i se respectă hotărâri pronunţate de instanţe datorită faptelor de corupţie, de fals, de distrugere de acte şi de abuz comise de magistraţi, foşti prefecţi ai judeţului Galaţi, primari şi secretari de primării, ofiţeri de poliţie, avocaţi, notari şi executori judecătoreşti ale căror nume şi fapte au fost pe larg prezentate, dar pentru care petentul a declarat că nu deţine mijloace de probă.
În cuprinsul plângerii, petentul a sesizat faptul că G.D. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi P.G. - Procuror şef Secţie Maritimă şi Fluvială din cadrul aceluiaşi parchet au falsificat actele de cercetare efectuate în dosarul nr. 103/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, iar pentru a muşamaliza distrugerea a două dosare din arhiva instanţei de judecată, a întocmit două Dosare penale în care a pronunţat două rezoluţii contradictorii nr. 4367/P/2003 şi nr. 737/P/2003.
Prin ordonanţa nr. 127/P/2008 din 13 decembrie 2008 Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele arătate sub aspectul infracţiunilor de corupţie reclamate de petent.
Prin acelaşi act s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pentru a fi efectuate cercetări sub aspectul infracţiunilor reclamate în sarcina magistraţilor procurori G.D. şi P.G., prevăzută de art. 289 şi 242 C. pen.
Prin ordonanţa nr. 44/P/2009 din 13 august 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus - în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii G.D. - procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi P.G. - procurorul şef al Secţiei Maritimă şi Fluvială din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, D.D., procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, E.G. şi C.M., procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi Ivan Gheorghe – procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., de sustragere sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen., întrucât, faptele reclamate de petentul Z.C. nu există.
Prin acelaşi act, cu privire la magistraţii D.V. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi T.P. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, Ş.B. - judecător la Judecătoria Galaţi, C.A., A.M.M. şi C.A. - judecători la Tribunalul Galaţi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor indicate de petent.
În urma examinării actelor aflate la dosar de către procurorul de caz, a rezultat că nu există indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către magistraţi a faptelor reclamate, iar afirmaţiile petentului referitoare la modul în care procurorul a înţeles să soluţioneze cauza şi cu privire la modul în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu sunt lipsite de suport probator, întrucât, petentul nu poate face atât dovada afirmaţiilor sale, cât şi dovada faptului că i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral iminent.
Nemulţumit de soluţia procurorului de caz, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., petentul s-a adresat procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin rezoluţia nr. 9249/4527/II/2/2009 din 23 septembrie 2009 a respins, ca neîntemeiată plângerea acestuia.
În fine, procedând la soluţionarea plângerii deduse judecăţii, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., se constată că plângerea este nefondată, pentru considerentele ce urmează:
Petentul s-a plâns că magistraţii reclamaţi, în timp, i-au distrus şi falsificat acte de cercetare penală, s-au implicat - prin încălcarea atribuţiilor - în toate dosarele sale, dând soluţii favorabile lucrătorilor de poliţie reclamaţi care, la rândul lor, au distrus şi falsificat acte, toate aceste fapte în defavoarea petentului, împiedicând reconstituirea dreptului său de proprietate.
În cadrul actelor premergătoare în cauză au fost audiate persoanele reclamate, dar şi petentul.
Cu ocazia acestor audieri petentul a declarat că nu deţine probe referitoare la susţinerile făcute prin plângere referitor la faptele de corupţie reclamate în sarcina magistraţilor indicaţi.
Pe de altă parte, în declaraţia sa, magistratul G.D. - procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a arătat că nu ştie la ce se referă petentul, deoarece acuzaţiile care i se aduc sunt neadevărate.
În contextul nedovedirii acestor susţineri, nu s-au putut constata nici cel puţin indicii de săvârşire a unor fapte penale comise de magistraţii reclamaţi şi nici cauzarea unor prejudicii materiale sau morale prin faptele reclamate.
Împrejurarea că o persoană sau o parte este nemulţumită de soluţia pronunţată într-o cauză penală sau civilă nu este de natură să constituie infracţiune în sensul legii penale, atâta timp cât, cauza a fost instrumentată în limita legilor şi a atribuţiilor ce-i revin magistratului din norma procesual penală, pe baza actelor ce s-au administrat în cauză de părţile implicate.
Împotriva unor soluţii pronunţate de procurori sau judecători - cu bună credinţă - şi în cadrul şi cu respectarea atribuţiilor de serviciu, cei nemulţumiţi pot exercita căile de atac prevăzute de lege, ocazie cu care se pot înlătura eventuale erori ale actului de jurisdicţie, dar niciodată, în asemenea cazuri, nu poate deveni incidentă răspunderea penală a judecătorului sau procurorului.
Afirmaţia are în vedere că răspunderea penală se instituie numai în sarcina persoanelor care au comis fapte penale cu vinovăţie, fapte care însă sunt dovedite pe baza unor probe certe şi pertinente.
În rest, orice susţinere lipsită de dovezi rămâne o simplă afirmaţie care nu poate conduce nici la începerea urmăririi penale, nici la sancţionarea unei persoane.
Drept urmarea acestor considerente şi a actelor de cercetare efectuate în cauză care nu au dovedit comiterea unei infracţiuni de persoanele reclamate, soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă de procurorul de caz este conformă dispoziţiilor legale şi actelor de cercetare de la dosarul cauzei, aşa încât, se va menţine, ca legală şi temeinică, prin respingerea plângerii, ca nefondată, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul Z.C. împotriva ordonanţei din 13 august 2009 dată în Dosarul nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, ordonanţă pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 493/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 714/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
