ICCJ. Decizia nr. 1020/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1020/2011
Dosar nr. 5311/1/2011
Şedinţa publică din 6 iulie 2011
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă materială pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei a constatat şi hotărât următoarele.
I. a. La data de 31 august 2010 aflat în Penitenciarul Tichileşti, condamnatul R.G.M. a formulat cerere de liberare condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 122 din 8 februarie 1010 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti în conformitate cu dispoziţiile art. 59 şi următoarele C. pen. şi respectiv art. 450 şi următoarele C. proc. pen.
Cererea amintită a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, formând obiectul dosarului nr. 41337/3/2010, soluţionarea acestuia fiind declinată în baza art. 42 rap. la art. 450 alin. (1) C. proc. pen. în favoarea Judecătoriei Brăila - în a cărei rază teritorială se află unitatea penitenciară în care era deţinut condamnatul la momentul formulării cererii de liberare condiţionată - prin sentinţa penală nr. 743 din 4 octombrie 2010.
b. Judecătoria Brăila , prin sentinţa penală nr. 639 din 18 martie 2011 pronunţată în dosar nr. 41337/3/2010 în baza art. 42 rap. la art. 450 alin. (1) C. proc. pen. a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenta de judecată în primă instanţă a cererii de liberare condiţionată formulată de condamnatul Rudaru Gh. Marin în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti căreia i-a înaintat dosarul cauzei.
Hotărând astfel, judecătorul cauzei a statuat că în conformitate cu dispoziţiile art. 450 alin. (1) C. proc. pen. instanţa competentă să dispună cu privire la cererea de liberare condiţionată este judecătoria în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere. In acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 77 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor potrivit cărora instanţa competentă să dispună cu privire la cererea formulată de persoana condamnată este judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. Prin Decizia nr. 67/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii în interpretarea dispoziţiilor art. 77 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 s-a stabilit că „dispoziţiile art. 59 -61 C. pen., ale art. 75-77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal precum şi ale art. 450 C. proc. pen. se interpretează în sensul că cererea de liberare condiţionată va fi examinată de instanţă sub aspectul tuturor îndeplinirii condiţiilor legale la momentul judecării acesteia şi nu la momentul introducerii ei". întrucât condamnatul era deţinut la data de 18 martie 2011 în Penitenciarul Bucureşti-Jilava potrivit adresei 11.23167/2011 emisă de unitatea penitenciară amintită - la care a fost transferat pe parcursul procedurii penale amintite din Penitenciarul Tichileşti unde se afla încarcerat la momentul formulării cererii de liberare condiţionată - s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cererea pendinte este Judecătoria Sector 4 Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află Penitenciarul Bucureşti-Jilava.
c. Judecătoria Sector 4, secţia penală Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 1230 din 17 mai 2011, în baza art. 42, art. 39 şi art. 450 C. proc. pen. a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cererii de liberare condiţionată formulată de condamnatul R.G.M. în favoarea Judecătoriei Brăila, instanţa iniţial sesizată.
În acest sens s-a argumentat că dispoziţiile art. 450 C. proc. pen. sunt imperative în sensul că în cazul în care la data formulării cererii de liberare condiţionată condamnatul se află în stare de detenţie competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află acel loc de deţinere, competenţa amintită fiind una absolută şi nu relativă.
S-a constatat ivit în cauză conflict negativ de competentă teritorială pentru a cărui soluţionare a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu dispoziţiile art. 43 C. proc. pen.
II. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen. va soluţiona conflictul negativ ivit între cele două instanţe stabilind competenţa teritorială de judecată în primă instanţă a cererii de liberare condiţionată formulată de condamnatul R.G.M. în favoarea Judecătoriei Brăila - căreia îi va trimite dosarul cauzei - pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 450 alin. (1) C. proc. pen. liberarea condiţionată se dispune de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află judecătoria. în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 77 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor. Decizia în interesul Legii nr. 67/2007 este irelevantă în raport cu incidentul procedural ivit între cele două instanţe, avându-se în vedere că această hotărâre obligatorie are ca obiect examinarea temeiniciei cererii de liberare condiţionat - iar nicidecum competenţa de judecată în primă instanţă - în care sens s-a stabilit că „cererea de liberare condiţionată va fi examinată de instanţă sub aspectul tuturor îndeplinirii condiţiilor legale la momentul judecării acesteia şi nu la momentul introducerii ei".
Or, în aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 450 alin. (1) C. proc. pen. jurisprudenţa instanţei supreme este constantă în sensul că în cazul în care la data formulării cererii de liberare condiţionată condamnatul se află în stare de detenţie competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află acel loc de deţinere, competenţa amintită fiind una absolută şi nu relativă; împrejurarea că cel condamnat a fost transferat ulterior în alt penitenciar este irelevantă sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale amintite.
Ca atare, competenţa teritorială de judecată în primă instanţă a cererii de liberare condiţionată pendinte aparţine Judecătoriei Brăila, în a cărei rază teritorială se afla deţinut condamnatul la momentul formulării cererii, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul R.G.M. în favoarea Judecătoriei Brăila.
Trimite dosarul acestei instanţe.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 06 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1008/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1021/2011. Penal. Infracţiunea de spălare de... → |
|---|
