ICCJ. Decizia nr. 1008/2011. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1008/2011

Dosar nr. 19265/3/2009

Şedinţa publică din 15 martie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 328/F din 3 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpatul C.A. din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 40 C. pen.

1. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 40, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Conform art. 65 C. pen. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

Potrivit art. 71 C. pen. i s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative şi lit. b) C. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 764/2007 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de cea pronunţată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen.

Potrivit art. 71 C. pen. i s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative şi lit. b) C. pen. după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă din 18 martie 2009 la zi.

2. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Potrivit art. 65 C. pen. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Conform art. 71 C. pen. i s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

Potrivit art. 86³ alin. (1) C. pen. s-au stabilit în sarcina inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) lit. a) C. pen. s-au impus inculpatului următoarele obligaţii:

- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. şi art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

3. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.I. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Potrivit art. 65 C. pen. i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

Conform art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. s-au dispus următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Potrivit art. 86³ alin. (3) lit. a) C. pen. s-au impus inculpatului următoarele obligaţii:

- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. şi art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 0,12 gr pulbere ce conţine heroină şi cafeina depusă la camera de corpuri delicte conform dovezii seria H nr. 0000929/10 martie 2009.

Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 300 de RON de la inculpatul C.A.

Potrivit art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea sumei de 90 RON către inculpatul C.A.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C.A. şi M.C. la plata sumei de 800 de RON fiecare şi inculpatul B.M.I. la plata sumei de 1.100 de RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti nr. 1274/D/P/2008 din 7 mai 2009 au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii C.A. zis S.N., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); B.M.I. zis L., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi M.C.M. zis M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În fapt, potrivit rechizitoriului, s-a reţinut că la data de 13 octombrie 2008 lucrători de poliţie din cadrul B.C.C.O. - Sector 3 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană cunoscută sub apelativul de „S.N." este implicată în activităţi de comercializare de heroină. La aceeaşi dată s-a stabilit că identitatea numitului „S.N." este aceea de C.A.

La data de 13 octombrie 2008 la Biroul Teritorial Bucureşti s-a înregistrat şi denunţul martorului cu identitate protejată „I.V.", persoană care a declarat că numitul „S.N." este implicat în activităţi de trafic de heroină. Martorul denunţător a oferit informaţii în legătură cu domiciliul numitului „S.N." şi a autovehiculelor folosite de acesta, informaţii confirmate de verificările efectuate de organele de poliţie.

Continuându-se investigaţiile, s-a stabilit faptul că începând cu luna ianuarie 2009 inculpatul C.A. şi-a amenajat boxa de la subsolul blocului unde locuieşte după care în această locaţie a început să execute activităţi de comercializare de droguri.

Faţă de împrejurarea că informaţiile şi datele obţinute în legătură cu activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C.A. au stabilit că acesta acţionează cu precauţie în derularea activităţii infracţionale, luându-şi măsuri pentru a evita tragerea la răspundere penală, organele de poliţie au solicitat introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire şi a unui colaborator al acestuia.

Astfel, prin Ordonanţa nr. 7A/2008 emisă la data de 1 februarie 2009 DIICOT - Biroul Teritorial Bucureşti a autorizat introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire D.D. identificat în baza adresei din 09 februarie 2009 şi a colaboratorului acestuia Ş.A. identificat în baza aceleaşi adrese precum şi autorizarea cumpărării de către investigatorul sub acoperire direct sau prin intermediul colaboratorului, a cantităţii de maxim 100 gr heroină de la C.A. Autorizaţia s-a emis pentru o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de 10 februarie 2009 până la data de 11 martie 2009.

De asemenea, la solicitarea DIICOT - Biroul Teritorial Bucureşti, Tribunalul Bucureşti a emis autorizaţia nr. 119/A.1/10 februarie 2009 prin care a autorizat interceptarea şi înregistrarea audio în mediul ambiental a convorbirilor directe purtate între C.A. şi colaboratorul Ş.A. şi înregistrarea de imagini video pe suport de stocare a datelor informatice - CD pentru o perioadă de 30 zile cu începere de la data de 10 februarie 2009 până la data de 11 martie 2009.

La data de 23 februarie 2009 lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Antidrog - Biroul sector 3 efectuând activităţi de supraveghere a inculpatului C.A. au observat că acesta şi-a schimbat locaţia în care comercializa droguri deplasându-se la domiciliile mai multor persoane cunoscute ca fiind consumatoare de droguri, locaţii în care desfăşura activităţi de comercializare de heroină. Organele de poliţie au stabilit că inculpatul C.A. se deplasa la adresele situate în Bucureşti, str. S.M.S. şi respectiv C.V. unde locuiesc M.C.M. zis „M." şi respectiv B.M.I. zis „L.".

În perioada 24 februarie 2009 - 26 februarie 2009, colaboratorul Ş.A. a efectuat trei cumpărări supravegheate de heroină de la inculpatul C.A.

S-a arătat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C.A. în perioada 24 februarie 2009 - 26 februarie 2009 este dovedită de întregul material probator administrat în cauză:

Astfel, depoziţiile colaboratorului Ş.A. şi procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire D.D. din care a rezultat că inculpatul C.A. a executat activităţi de comercializare de heroină în mod repetat pe parcursul a trei zile se coroborează cu conţinutul convorbirilor directe purtate între colaborator şi inculpat precum şi cu imaginile video înregistrate în mediul ambiental, cu declaraţiile martorei M.I.A. şi ale inculpaţilor M.C. şi B.M.

Examinându-se conţinutul convorbirilor directe purtate între colaborator şi inculpatul C.A. în mediul ambiental la data de 24 februarie 2009 şi respectiv 26 februarie 2009 a rezultat că acestea au ca obiect tranzacţii de vânzare-cumpărare heroină.

Imaginile video înregistrate în mediul ambiental sunt de asemenea concludente în ceea ce priveşte implicarea inculpatului C.A. în activităţi de comercializare de droguri, întrucât din examinarea acestora s-a stabilit că în ziua de 26 februarie 2009 în timp ce inculpatul C.A. se afla în bucătăria imobilului aparţinând inculpatului B.D.F., pe masa din bucătărie era aşezată o punguţă de dimensiunile unei mingi de ping-pong ce părea a conţine o substanţă asemănătoare heroinei.

Conţinutul înregistrărilor audio şi al imaginilor video au relevat totodată faptul că inculpatul C.A. a fost însoţit în cele două imobile de prietena sa M.I.N., persoană care a fost prezentă la derularea tranzacţiilor ilicite.

La data de 18 martie 2009, lucrători din cadrul Serviciului Antidrog - Biroul sectorului 3, în vederea punerii în executare a mandatului de aducere emis pentru C.A., s-au deplasat în comuna Adunaţii Copăceni, judeţul Giurgiu, localitate în care au identificat în faţa unui imobil autoturismul de culoare neagră despre care existau date că este folosit de C.A.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul C.A., care a recunoscut faptele şi a indicat faptul că a folosit locuinţele coinculpaţilor pentru a vinde droguri fără a exista o înţelegere expresă cu aceştia, care primeau, la rândul lor, doza de heroină de care avea nevoie.

Inculpatul M.C. a dat declaraţii la sfârşitul cercetării judecătoreşti, arătând că a pus locuinţa sa la dispoziţia inculpatului C.A. pentru a consuma droguri împreună, fără a cunoaşte că acesta vindea droguri.

Inculpatul B.M. a învederat instanţei de judecată că la termenul din 1 iulie 2009 nu doreşte să dea declaraţii în cauză, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., după care nu s-a mai prezentat la instanţă.

A fost audiat martorul sub acoperire Ş.A. care a declarat că a cumpărat în mai multe rânduri droguri de la numitul S., tranzacţiile desfăşurându-se în locuinţele numiţilor „M." şi „L.", la aceste întâlniri fiind prezentă şi prietena lui S.

Martora M.I.N. nu a putut fi audiată nemijlocit de către instanţă, fiind plecată în Grecia, după cum rezultă din procesul-verbal de punere în executare a mandatului de aducere.

La termenul din 26 august 2009, instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 329 C. proc. pen., şi în raport de poziţia procesuală a inculpatului C.A., precum şi de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, ca martorul cu identitate protejată I.V. să nu mai fie ascultat, audierea sa nemaifiind apreciată ca necesară.

La solicitarea instanţei de judecată, Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT a comunicat faptul că dosarele în care inculpatul C.A. a formulat denunţuri împotriva altor persoane implicate în traficul ilicit de droguri nu au fost soluţionate, respectiv că s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât aspectele sesizate de inculpat nu s-au confirmat.

La dosar a fost ataşată copia Sentinţei penale nr. 764/2007 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti cu referat întocmit de Biroul de Executări Penale.

În final, analizând actele de urmărire penală şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele: 1. La data de 24 februarie 2009 investigatorul D.D. şi colaboratorul Ş.A. s-au întâlnit în zona străzii D., sector 3. Procedându-se la efectuarea unei percheziţii corporale asupra colaboratorului şi constatându-se că acesta nu deţine asupra sa substanţe interzise la deţinere ori sume de bani s-a remis către acesta suma de 100 RON în scopul cumpărării a două doze de heroină de la inculpatul C.A. cunoscut de colaborator sub apelativul de „S.N.". Tranzacţia de vânzare-cumpărare de heroină dintre inculpat şi colaborator s-a derulat în imobilul situat în Bucureşti, str. M.S. imobil în care locuia inculpatul M.C.M.

După finalizarea tranzacţiei, colaboratorul a predat investigatorului două punguţe ce conţineau o substanţă pulverulentă despre care a declarat verbal că este heroină şi a cumpărat-o de la inculpatul C.A. Tranzacţia a fost înregistrată audio-video potrivit autorizaţiei nr. 119/A.1/2009 emisă de Tribunalul Bucureşti la data de 10 februarie 2009.

2. La data de 25 februarie 2009, colaboratorul Ş.A. s-a întâlnit cu investigatorul D.D. în zona străzii D. După percheziţionarea colaboratorului de către investigator şi stabilirea că acesta nu deţine asupra sa substanţe interzise la deţinere sau sume de bani colaboratorului i s-a înmânat suma de 100 RON care urma să fie folosită pentru cumpărarea a două doze de heroină de la inculpatul C.A. Întâlnirea dintre colaborator şi inculpatul C.A. a avut loc în acelaşi imobil ca şi anterior, unde locuia inculpatul M.C. În acest imobil colaboratorul a remis inculpatului C.A. suma de 100 RON şi a primit de la acesta 2 doze de heroină. După finalizarea tranzacţiei colaboratorul Ş.A. a predat investigatorului două punguţe sigilate la capăt prin ardere ce conţineau o substanţă pulverulentă despre care a declarat verbal că este heroină pe care a cumpărat-o de la inculpatul C.A.

3. La data de 26 februarie 2009, colaboratorul Ş.A. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire D.D. în zona str. C.V., împrejurări în care colaboratorul a fost percheziţionat iar după ce s-a observat că acesta nu deţine asupra sa substanţe interzise la deţinere ori sume de bani i s-a înmânat de către investigatorul D.D. suma de 100 RON destinată cumpărării a două doze de heroină de la inculpatul C.A. Colaboratorul Ş.A. s-a deplasat la adresa situată în Bucureşti, str. C.V. locuinţă ocupată de inculpatul B.M.I. cunoscut sub porecla de „L.". În această locaţie colaboratorul a înmânat inculpatului C.A. suma de 100 RON şi a primit de la acesta 2 doze de heroină. Tranzacţia a fost înregistrată audio-video potrivit autorizaţiei nr. 119/A.1/2009 emisă de Tribunalul Bucureşti la data de 10 februarie 2009. După finalizarea tranzacţiei, colaboratorul a predat investigatorului două punguţe sigilate la capete prin ardere ce conţineau o substanţă pulverulentă despre care a precizat că este heroină pe care a cumpărat-o de la inculpatul C.A.

Reţine instanţa de fond că această situaţie de fapt a rezultat din declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor C.A. şi M.C. din cursul judecăţii şi cele ale inculpatului B.M. din cursul urmăririi penale, coroborate - în conformitate cu dispoziţiile art. 69 C. proc. pen. - cu procesele-verbale pregătire a infracţiunii flagrante, procesele-verbale de redare a imaginilor şi convorbirilor interceptate, procese-verbale de efectuare a percheziţiei corporale, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţia martorului sub acoperire Ş.A. şi declaraţia martorei M.I.N. din cursul urmăririi penale.

În opinia instanţei de fond, faptul că inculpatul folosea banii obţinuţi pentru a cumpăra din nou droguri pentru a-şi asigura doza lui şi a prietenilor lui nu influenţează în niciun mod existenţa infracţiunii, legea necondiţionând-o de un scop comercial.

S-a constatat că inculpatul C.A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 764/207 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, definitivă la 04 septembrie 2007, la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 din OUG nr. 195/2002, a cărei executare a fost suspendată pe un termen de încercare de 2 ani şi 2 luni care s-ar fi împlinit la 03 noiembrie 2009. în raport de această condamnare sunt îndeplinite condiţiile de existenţă ale pluralităţii intermediare astfel încât instanţa de fond a reţinut şi dispoziţiile art. 40 C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg teritoriul ţării, amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate consumului de droguri, creşterea numărului de consumatori de droguri, fapta de trafic ilicit de droguri de risc a fost săvârşită cu participarea mai multor persoane, cantitatea mică de droguri vândută), de contribuţia personală a fiecăruia la săvârşirea faptei (inculpaţii B.M. şi M.C. au avut o atitudine pasivă, lăsând locuinţa la dispoziţia inculpatului C.A. care a săvârşit actele de vânzare a drogurilor) circumstanţele personale ale inculpaţilor (toţi trei aveau sursă licită de obţinere a veniturilor, inculpaţii B.M. şi M.C. erau integraţi în societate, au consumat droguri, inculpatul C.A. are antecedente penale, au avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, în raport de care instanţa a aplicat şi a dat efect circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.).

În raport de particularităţile dezvoltării psihosociale a inculpaţilor M.C. şi B.M., şi de contribuţia efectivă la săvârşirea faptelor, împrejurările cauzei, instanţa de fond a considerat că scopurile educativ, preventiv şi represiv ale pedepselor pot fi atinse şi fără executarea efectiva a pedepselor privative de libertate, astfel încât a suspendat sub supraveghere executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 86¹ C. pen. pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 86² C. pen. apreciind că inculpaţii sunt la o vârsta tânără la care pot sa răspundă pozitiv la scopul prevenţiei speciale al pedepsei daca sunt sub supravegherea şi consilierea unui organ specializat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.A.

Ministerul Public a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub două aspecte: 1) pe de o parte, pentru greşita revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată inculpatului C.A. prin Sentinţa penală nr. 767/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pe motiv că sunt aplicabile dispoziţiile art. 40 C. pen. privind pluralitatea intermediară, aşa încât instanţa nu trebuia să revoce suspendarea şi să dispună executarea pedepsei de 2 luni închisoare alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, ci ar fi trebuit să contopească pedepsele după regulile aplicabile în cazul concursului de infracţiuni; 2) pe de altă parte, pentru pedeapsa nelegală aplicată inculpatului B.M. în urma reţinerii circumstanţelor atenuante, pedeapsă ce nu putea fi redusă sub limita de 3 ani.

Inculpatul C.A. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei, invocând faptul că a recunoscut şi regretă comiterea infracţiunii şi că a formulat patru denunţuri pentru a ajuta organele de urmărire penală la identificarea şi tragerea la răspundere a altor traficanţi, motiv pentru care consideră că pedeapsa poate fi redusă până la limita la care se poate face aplicarea art. 81 C. pen. La solicitarea apelantului inculpat, şi faţă de demersurile efectuate de instanţa de fond şi răspunsul Ministerului Public sub acest aspect, s-au solicitat relaţii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti cu privire la denunţurile formulate de către inculpatul C.A.. Prin adresa nr. 2436/11/2010, s-a comunicat că niciunul din aceste denunţuri nu s-a finalizat, dispunându-se în două cazuri neînceperea urmăririi penale iar în cel de-al treilea, scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor denunţate.

Prin Decizia penală nr. 257/A din 2 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus următoarele:

I. A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

A desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 328 din 3 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.M.I. şi rejudecând:

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

Potrivit art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 86² C. pen. în baza art. 86³ alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere şi obligaţii:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;

- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

A atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Ministerul Public au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul inculpat B.M.I., în sumă de 300 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

II. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat C.A. şi a dedus prevenţia de la 18 martie 2009 la zi.

A obligat apelantul inculpat C.A. la 250 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parţial al avocatului din oficiu pentru apelatul inculpat C.A., în sumă de 80 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

I. Examinând cauza în temeiul art. 379 C. proc. pen., s-a constatat, cu privire la inculpatul C.A., că este neîntemeiată critica formulată de Ministerul Public deoarece în mod corect instanţa de fond a reţinut, în ceea ce-l priveşte pe inculpat, că sunt incidente dispoziţiile art. 40 C. pen. privind pluralitatea intermediară de infracţiuni. Deşi nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. privind starea de recidivă postcondamnatorie (nefiind îndeplinită condiţia primului termen al recidivei, întrucât pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară de condamnare este mai mică de 6 luni), instanţa de fond a aplicat în mod corect tratamentul sancţionator prevăzut de art. 83 C. pen. Contrar celor susţinute în motivarea apelului declarat de Ministerul Public, instanţa de apel a apreciat, dimpotrivă, că dispoziţiile art. 40 C. pen. au un caracter general, pe când dispoziţiile art. 83 C. pen. sunt dispoziţii speciale, aşa încât, în situaţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute de ambele dispoziţii legale, se va aplica cu prioritate tratamentul sancţionator prevăzut de art. 83 şi nu cel prevăzut de art. 40 C. pen.

În acest sens, curtea de apel a avut în vedere faptul că aplicarea art. 83 C. pen. este obligatorie, nefiind lăsată la aprecierea instanţei, precum şi faptul că revocarea suspendării condiţionate în cazul nerespectării în cursul termenului de încercare a condiţiilor impuse de lege, evidenţiază o periculozitate mai ridicată a persoanei care, beneficiind de neexecutarea pedepsei în regim de detenţie, recidivează nesocotind încrederea acordată şi posibilitatea ce i s-a oferit de a se îndrepta, fără să execute pedeapsa.

Drept urmare, în atare situaţie, se impune ca pedeapsa cu privire la care s-a dispus suspendarea condiţionată să fie revocată, iar inculpatul să execute în întregime această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită în cursul termenului de încercare, nefiind aplicabil tratamentul sancţionator corespunzător concursului de infracţiuni, aşa încât nu se impunea contopirea pedepselor.

S-a apreciat ca întemeiată numai critica privind nelegalitatea pedepsei aplicată inculpatului B.M., instanţa de apel dispunând în sensul arătat.

II. Curtea de apel a apreciat însă că apelul declarat de inculpatul C.A. este nefondat deoarece instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt şi încadrarea juridică în mod corect, în concordanţă cu probele administrate, aceste aspecte nefiind contestate de către procuror sau de către inculpat. S-a apreciat că instanţa de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului C.A. şi a dat eficienţă atitudinii sincere a acestuia prin reţinerea circumstanţei atenuante judecătoreşti prev. de art. 74 lit. c) C. pen., aplicând o pedeapsă cu 5 ani mai redusă decât minimul special, în ciuda existenţei unei cauze de agravare a pedepsei, respectiv forma continuată a infracţiunii care, în concordanţă cu dispoziţiile art. 42 şi art. 80 C. pen., dădea posibilitatea instanţei de fond să nu coboare pedeapsa sub acest minim.

Cât priveşte denunţurile formulate de către inculpat, a arătat instanţa de apel că, aşa cum rezultă din adresele emise de Ministerul Public, acestea nu s-au finalizat prin luarea vreunei măsuri de natura celor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, aşa încât, simpla formulare a respectivelor denunţuri nu poate constitui un motiv de reducere a pedepsei.

În final, s-a arătat că reindividualizarea pedepsei stabilită prin hotărârea apelată nu se impune nici prin raportare la circumstanţele reale, având în vedere că inculpatul C.A. a săvârşit infracţiunea împreună cu alte persoane, acţionând în calitate de autor, în timp ce B.M.I. şi M.C. au acţionat în calitate de complice şi că, aşa cum s-a reţinut, inculpatul C.A. a săvârşit mai multe acte materiale în diferite variante ale elementului material al infracţiunii de trafic de droguri. Concluzia că pentru reeducarea inculpatului ar fi suficientă aplicarea unei pedepse de 3 ani cu suspendarea condiţionată, aşa cum s-a solicitat în apărare, nu poate fi întemeiată nici pe datele ce caracterizează persoana inculpatului, întrucât acesta este cunoscut cu antecedente penale. De altfel, menţionează instanţa de apel, o asemenea pedeapsă nici nu ar putea fi aplicată în prezenta cauză, întrucât, pe de o parte, în cazul infracţiunii de trafic de droguri reducerea pedepsei sub minimul special se poate face numai până la limita de 3 ani închisoare şi aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei apelului declarat de procuror, în speţă este obligatorie aplicarea art. 83 C. pen., în urma căreia pedeapsa dată spre executare inculpatului C. depăşeşte cuantumul unei pedepse de 3 ani (ce ar face posibilă suspendarea condiţionată). Pe de altă parte, dispoziţiile art. 83 C. pen. impun ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie, ceea ce înlătură posibilitatea unei noi suspendări (condiţionată sau sub supraveghere), indiferent de cuantumul pedepsei aplicate.

Împotriva hotărârilor, în termen legal, inculpatul C.A. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.

Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

1) potrivit art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării „când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului".

Acest caz de casare trebuie interpretat prin prisma principiilor fundamentale referitoare la aplicarea legii penale în timp. Astfel, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (1) C. proc. pen. „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă".

Acest principiu este incident numai pentru aplicarea legii penale substanţiale, nu şi al celei procesual-penale întrucât, în acest ultim caz, este incident principiul aplicării imediate, în domeniul legilor procesual-penale succesive nefiind incident principiul aplicării legii mai favorabile.

Dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., introdus de Legea nr. 202/2010 în Codul de procedură penală, nu constituie „o lege penală mai favorabilă", în sensul art. 13 alin. (1) C. proc. pen., fiind dispoziţii procesual-penale, de imediată aplicare, evident în situaţia îndeplinirii şi a celorlalte condiţii prevăzute de respectivul text de lege (printre care cele referitoare la recunoaşterea necondiţionată şi totală - în faţa instanţei de fond – a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi, respectiv, neefectuarea cercetării judecătoreşti).

Or, din actele şi lucrările dosarului se constată, pe de o parte, că etapa procesuală a judecării cauzei de către instanţa de fond a fost depăşită (fiind parcursă şi etapa judecării apelului) şi, mai ales, că inculpatul a făcut o recunoaştere parţială şi condiţionată a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, prezentând o variantă a recunoaşterii care sugerează tendinţa diminuării răspunderii sale penale, dar şi a răspunderii penale a coinculpaţilor.

Cu toate acestea, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. „comportarea sinceră în cursul procesului", reducând pedeapsa aplicată (5 ani închisoare) sub minimul special al textului incriminator (10 ani închisoare).

Această reducere a pedepsei a fost dispusă în condiţiile în care inculpatul a săvârşit infracţiunea în împrejurări de natură a justifica, potrivit legii, agravarea răspunderii penale (art. 40 C. pen. - pluralitatea intermediară, şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - forma continuată a infracţiunii).

În sfârşit, cererea recurentului-inculpat are un fine de neprimire şi pentru motivul că, fiind învestită cu soluţionarea recursului acestuia, care obligă la respectarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, în condiţiile dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., pedeapsa aplicabilă ar fi fost între 6 ani şi 8 luni închisoare şi, respectiv, 13 ani şi 8 luni închisoare, adică prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

2) potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării „când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege". Conform art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, aşa cum s-a menţionat, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. „comportarea sinceră în cursul procesului", reducând pedeapsa aplicată (5 ani închisoare) sub minimul special al textului incriminator (10 ani închisoare). Reducerea pedepsei a fost dispusă în condiţiile în care inculpatul a săvârşit infracţiunea în împrejurări de natură a justifica, potrivit legii, agravarea răspunderii penale (art. 40 C. pen. - pluralitatea intermediară, şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - forma continuată a infracţiunii).

În lipsa consecinţelor juridice prevăzute de lege, simpla împrejurare că inculpatul a formulat 4 denunţuri („... în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri ...", respectiv, „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni ..." nu însemnă că acesta poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege (conform dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, respectiv, art. 19 din Legea nr. 682/2002).

Înalta Curte apreciază că, în condiţiile neintervenirii unor împrejurări noi, ulterioare soluţionării dosarului în fond şi în apel, nu este justificată cererea recurentului-inculpat pentru o nouă reducere a pedepsei, ambele instanţe argumentând legal şi temeinic modalitatea de individualizare a pedepsei, sub ambele aspecte: cuantum şi mod de executare.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva Deciziei penale nr. 257/A din 02 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 martie 2009 la 15 martie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 martie 2011.

Procesat de GGC - LM

← ICCJ. Decizia nr. 98/2011. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1020/2011. Penal. Conflict de competenţă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1020/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond ICCJ. Decizia nr. 1021/2011. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs