ICCJ. Decizia nr. 1062/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1062/2011
Dosar nr. 2957/63/2010
Şedinţa publică din 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 233 din 3 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2957/63/2010, în baza art. 174, 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I., deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale aplicate perioada detenţiei preventive, de la 23 ianuarie 2010 la zi, şi menţine starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat un cuţit cu mâner negru, cu lungimea de 26,5 cm şi lăţimea lamei de 2,1 cm.
A fost obligat inculpatul la 50.000 RON, despăgubiri civile cu titlu de daune morale către minorul H.L., fiul său, şi la 2.109 RON, cheltuieli judiciare statului, din care 591 RON, taxe pentru întocmirea actelor medico-legale, 920 RON onorarii avocat oficiu la urmărirea penală şi în faza de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul locuia în comuna D., jud. Dolj, împreună cu victima - soţia sa, H.E. şi cei doi copii, N. - major şi L., în vârstă de 13 ani.
În seara zilei de 23 ianuarie 2010, după o ceartă banală, inculpatul, aflat într-o stare de surescitare nervoasă, a luat cuţitul pe care până atunci îl folosise soţia sa şi i-a aplicat acesteia o lovitură puternică în piept, spre inimă.
Realizând gravitatea faptei, inculpatul a fugit din casă.
Victima a decedat aproape instantaneu.
Auzind zgomotul produs de căderea mamei, fiul acesteia, N., aflat într-o cameră alăturată, a intrat în încăperea unde s-a produs fapta, văzându-l pe tatăl său ieşind precipitat pe uşă.
Inculpatul a fugit şi s-a ascuns în pătulul din spatele casei, iar apoi auzind că soţia sa a murit, a înfipt cuţitul în balustrada scării şi s-a refugiat în locuinţa martorilor I.I. şi A., solicitând anunţarea organelor de poliţie.
Victima a decedat datorită hemoragiei interne şi externe, consecinţa unei plăgi tăiate-înţepate, transfixiante, prin miocard.
Materialul probator administrat, inclusiv declaraţiile de recunoaştere a faptei date de inculpat, confirmă vinovăţia acestuia.
II. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul.
Apelul parchetului a vizat netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii primei instanţe, în condiţiile în care a fost soluţionată în mod greşit latura civilă a cauzei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 C. proc. pen.
Contrar dispoziţiilor art. 94 alin. (3) C. fam., inculpatul nu a fost obligat la plata unei prestaţii lunare periodice, în condiţiile în care, victima era obligată, potrivit legii, la această prestaţie, încălcându-se, totodată, procedura de citare a minorului şi a reprezentantului legal al acestuia.
Totodată, s-a criticat greşita individualizare a pedepsei în raport de prevederile art. 72 şi 52 C. pen., circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, gradul de pericol social al acesteia impunând aplicarea unei pedepse mai severe.
Apelul inculpatului a vizat greşita individualizare a pedepsei aplicate, faţă de circumstanţele personale ale acesteia, atitudinea sinceră şi cooperantă pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale fiind elemente ce se încadrează în categoria circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi cărora instanţa de fond nu le-a dat eficienţă.
Prin Decizia penală nr. 253 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova a fost admis apelul parchetului şi obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON lunar, începând cu 23 octombrie 2010 şi până la încetarea dreptului.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat şi menţinută starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., el solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, rejudecând, să se reducă pedeapsa aplicată.
Recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a stabilit, iar cea de apel a confirmat, o pedeapsă just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 din C. pen.
S-au avut în vedere pe de o parte reacţia extrem de violentă, surprinzătoare şi nejustificată a inculpatului, care a produs moartea propriei soţii, dar şi atitudinea sa sinceră şi cooperantă pe parcursul procesului penal, cât şi lipsa antecedentelor penale - elemente care evaluate au determinat aplicarea unei pedepse la limita minimului special prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.I. împotriva Deciziei penale nr. 253 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 23 ianuarie 2010 la 18 martie 2011.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1209/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1030/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
