ICCJ. Decizia nr. 1209/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1209/2011
Dosar nr. 854/1/2011
Şedinţa publică din 28 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 503 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnat, printre alţii, inculpatul T.G.M.F. la 3 ani închisoare şi la interzicerea unor drepturi în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii N.H., la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, G.D.N., la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea unor drepturi, B.A.N., la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea unor drepturi şi S.P., la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea unor drepturi.
Totodată, în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 500 RON de la inculpatul T.G.M.F., diferite alte sume de bani de la ceilalţi inculpaţi, iar în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate cantităţile de droguri aflate în Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în primăvara anului 2009 cei 5 inculpaţi, în urma unei înţelegeri prealabile, s-au asociat sau au aderat ulterior la o grupare în vederea săvârşirii infracţiunilor de deţinere şi vânzare de droguri de mare risc şi droguri de risc, pe raza municipiului Giurgiu.
Prin Decizia penală nr. 41 din data de 18 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpaţi cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi în final inculpaţii au fost condamnaţi la aceleaşi pedepse rezultante.
Prin Decizia nr. 2233 din 8 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul declarat de inculpatul T.G.M.F., a fost casată decizia recurată numai cu privire la acesta şi s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de T.G.M.F., precum şi a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, în ceea ce priveşte pe acest inculpat.
Recursurile declarate de inculpaţii N.H., G.D.N., S.P. şi B.A.N. au fost respinse, ca nefondate.
Instanţa supremă a reţinut că inculpatul T.G.M.F. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 21/D/P/2009 din 17 august 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism - Biroul teritorial Giurgiu pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2009 şi, respectiv, art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000; relativ la această ultimă infracţiune, s-a dispus schimbarea încadrării juridice de către instanţa de fond în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Or, instanţa de apel, prin decizia pronunţată, a dispus condamnarea inculpatului fără a proceda la schimbarea încadrării juridice ce se impune prin prisma dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., dintr-o unică infracţiune de trafic de droguri în formă continuată reţinută prin sentinţa instanţei de fond (art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) în două infracţiuni de trafic de droguri în formă continuată, ceea ce constituie o nelegalitate care nu mai poate fi îndreptată decât prin casarea cu trimitere a cauzei pentru rejudecarea apelului referitor la acest inculpat.
În fond, după rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 262 din 2 decembrie 2010, a admis apelurile declarate de Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpatul T.G.M.F., a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a instanţei faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracţiunile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi, în consecinţă:
- În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod a fost condamnat inculpatul T.G.M.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare;
- În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) şi art. 80 alin. (2) C. pen., acelaşi inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea unor drepturi;
- În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea unor drepturi;
În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente reţinute în sarcina inculpatului, astfel că acesta urmează a executa 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iunie 2009 la 26 iunie 2009.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate au fost menţinute.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut „situaţia de fapt temeinic dovedită pe baza probatoriului administrat - corect şi amplu în primul ciclu procesual” şi a constatat că schimbarea încadrării juridice, în raport de cele trei acte de executare săvârşite la datele de 14 aprilie 2009, 17 aprilie 2009 şi 30 aprilie 2009, a fost greşit efectuată.
A reţinut instanţa de apel că două din aceste acte de executare au avut ca obiect vânzarea de cannabis (drog de risc), iar unul din actele materiale a avut ca obiect vânzarea de cocaină (drog de mare risc). În aceste împrejurări, schimbarea încadrării juridice şi înlăturarea alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 143/2000, în raport cu drogul de mare risc este greşită, însă nici încadrarea pe care parchetul a dat-o prin rechizitoriu nu este corectă, întrucât toate actele de executare au fost unite într-o singură faptă, chiar dacă obiectul supus vânzării a fost de două ori drog de risc şi o dată drog de mare risc.
Astfel, Curtea a apreciat că, în cauză, există concurs de infracţiuni între art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), existând două acte de vânzare care au avut ca obiect drog de risc şi infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, referitor la fapta care a avut ca obiect drogul de mare risc.
În şedinţa din 25 noiembrie 2010, instanţa de apel a pus în discuţie această schimbare de încadrare juridică, iar faţă de cele reţinute, Curtea a dispus ca atare.
Referitor la apelul inculpatului, instanţa de apel a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având în vedere conduita bună a inculpatului, atitudinea procesuală manifestată, cantităţile mici de droguri vândute, precum şi faptul că acesta în prezent lucrează în Spania alături de părinţii săi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Recursul nu este fondat.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptelor săvârşite, dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, fiind fără antecedente penale, a avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului penal, s-a izolat de anturajul infracţional şi s-a integrat într-o muncă utilă, alături de mama şi tatăl său.
Pedeapsa aplicată în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare, cuantumul acesteia fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Critica formulată de inculpat privind greşita alegere a modalităţii de executare a pedepsei nu poate fi reţinută, deoarece instanţa de apel a evaluat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar modalitatea de executare a pedepsei dispusă faţă de inculpat asigură realizarea funcţiei educative, nefiind aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Ca atare, în raport de considerentele arătate, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 262 din 2 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1392/2011. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1062/2011. Penal → |
|---|
