ICCJ. Decizia nr. 1090/2011. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1090/2011
Dosar nr. 3/1002/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2011
Asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 155 din 26 mai 2009, Tribunalul Mureş a dispus, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.V.M. din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de trafic de persoane în formă continuată, de trafic de minori şi de constituire de grup infracţional organizat prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art 37 lit. b) C. pen. şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toare cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; a inculpatului Ş.I.M. din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de trafic de persoane în formă continuată, de trafic de minori şi de constituire de grup infracţional organizat prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; a inculpatului S.O.R. din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de trafic de persoane în formă continuată, de trafic de minori şi de constituire de grup infracţional organizat prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; a inculpatului A.D.D. din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de trafic de persoane în formă continuată, de trafic de minori şi de constituire de grup infracţional organizat prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a inculpatei N.A. din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de trafic de persoane în formă continuată, de trafic de minori şi de constituire de grup infracţional organizat prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Au fost condamnaţi inculpaţii N.V.M. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenţie şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (7 ani închisoare) şi de art. 13 alin. (1),(3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art 37 lit. b) C. pen. (7 ani închisoare); Ş.I.M., A.D.D. şi N.A. la câte o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. (2 ani închisoare) şi de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. (2 ani închisoare) şi S.O.R. la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. (1 an şi 6 luni închisoare) şi de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. (1 an şi 6 luni închisoare), deducându-se conform art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2004 la 6 noiembrie 2004 pentru inculpaţii Ş.I.M. şi A.D.D., de la 28 octombrie 2004 la 16 august 2006 pentru inculpatul N.V.M. şi de la 2 noiembrie 2004 la 9 noiembrie 2004 pentru inculpatul S.O.R..
Au fost achitaţi toţi cei 5 inculpaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi, totodată, s-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, în final inculpaţii fiind obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că inculpatul N.V.M. şi soţia sa, inculpata N.A.E. au închiriat în anul 2002, o vilă în localitatea Plaia Alcanar, Spania.
Revenit în ţară în vara anului 2003 inculpatul N.V.M. s-a întâlnit cu inculpatul Ş.I.M. prin intermediul căruia i-a cunoscut pe inculpaţii A.D.D. şi S.O.R. şi întrucât aceştia din urmă s-au arăt interesaţi să lucreze în Spania, inculpatul N.V.M. şi-a manifestat disponibilitatea de a a-i ajuta să-şi găsească locuri de muncă, fiind dornic, totodată, să găsească şi alte persoane cu situaţie materială grea, care ar vrea să lucreze în străinătate.
Prin intermediul martorei M.A.I., inculpatul S.O.R. a aflat că în localitatea Coroisânmărtin locuieşte partea vătămată Ş.A., care, dorea să lucreze în străinătate, motiv pentru care coinculpaţii s-au deplasat la locuinţa acesteia pentru a discuta cu părinţii, ocazie cu care au cunoscut-o şi pe partea vătămată S.K., iar inculpatul N.V.M. le-a promis că le poate obţine locuri de muncă Spania, în agricultură la cules de căpşuni sau măsline, urmând ar fi bine plătite.
În aceeaşi perioadă, inculpaţii N.V.M., Ş.I.M. şi A.D.D. au luat legătura şi cu partea vătămată E.R., propunându-i şi acesteia să meargă să muncească în agricultură în Spania, şi întrucât aceasta, partea vătămată Ş.A. şi inculpaţii A.D.D. şi S.O.R. nu aveau paşapoarte s-au deplasat la Târgu - Mureş pentru a depune actele necesare eliberării documentelor.
După obţinerea paşapoartelor, părţile vătămate Ş.A. şi S.K. au locuit la inculpatul Ş.I.M. până la plecarea în Spania, pentru ca la sfârşitul lunii septembrie 2003 toţi trei, însoţiţi şi de inculpaţii A.D.D. şi S.O.R. şi partea vătămată E.R. să se deplaseze în Spania, aspectele legate de transport fiind rezolvate de inculpatul N.V.M., iar costurile călătorie fiind achitate de inculpatul Ş.I.M.
Ajunşi la destinaţie inculpatul Ş.I.M. şi cele trei părţile vătămate au fost cazate la vila pe care o închinase inculpatul N.V. împreună cu soţia sa în localitatea Plaia Alcanar, acesta luându-le fetelor paşapoartele. Ulterior, la aceaşi adresă a locuit şi inculpatul S.O.R.
La o săptămână de la sosirea în Spania, inculpatul N.V.M. le-a dat părţilor vătămate haine de seară, iar soţia acestuia le-a aranjat şi coafat, sub pretextul că vor ieşi la plimbare, însă au fost conduse la clubul de noapte „B.", fiind obligate de inculpat să întreţină relaţii sexuale contra cost cu o parte din clienţii localului, pentru a-şi acoperi costurile deplasării în Spania, în valoare de 2.000 euro de persoană. Ca urmare, cele trei părţii vătămate erau transportate în fiecare seară fie de inculpatul N.V.M., fie de inculpatul Ş.I.M. la club unde întreţineau relaţii sexuale cu 3 sau 4 clienţi pentru sume cuprinse între 50-70 de euro
La sfârşitul lunii octombrie 2003, partea vătămată T.M.C., întâlnindu-se cu partea vătămată G.E., angajată la un local al inculpatului Ş.I.M., prin intermediul căruia îl cunoscuse şi pe inculpatul N.V.M., a aflat că ar putea să plece în Spania la muncă şi întrucât nu avea paşaport i-a comunicat că acest lucru va fi rezolvat de inculpatul A.D.D.
În aceeaşi perioadă partea vătămată G.M., minoră la acea dată, l-a cunoscut pe inculpatul A.D.D. care i-a promis să o ajută să plece în Spania, la cules portocale, urmând să-i obţină paşaportul şi să-i plătească taxele aferente.
Inculpatul N.V.M., aflând de la inculpaţii A.D.D. şi Ş.I.M. că alte trei persoane de sex feminine doresc să vină în Spania la muncă, s-a reîntors în ţară pentru a face demersurile necesare şi întrucât pentru a obţine paşapoarte în regim de urgenţă trebuiau prezentate adeverinţe de la societăţi comerciale care să dovedească urgenţa plecării respectivelor persoane în străinătate, i-a solicitat inculpatului A.D.D. să găsească societăţi care ar fi de acord să emită astfel de înscrisuri pentru părţile vătămate T.C., G.E. şi G.M., acesta obţinând ajutor de la martorul G.F.L.
De asemenea, inculpatului A.D.D. a apelat la ajutorul martorului S.A.D., angajat la Serviciul Paşapoarte, pentru a le obţine părţilor vătămate T.C., G.E. şi G.M. paşapoarte, suportând toate cheltuielile aferente.
După obţinerea actelor, partea vătămată G.M. a fost condusă de inculpatul A.D.D. la Cluj Napoca, fiind urcată într-un autocar cu destinaţia Spania,
ocazie cu care i-a înmânat paşaportul, care i-a fost luat de către şofer după trecerea frontierei, la destinaţie fiind aşteptată de inculpaţii Ş.I.M. şi N.V., care au plătit contravaloarea transportului şi au primit în schimb paşaportul părţii vătămate.
Partea vătămată G.M. a fost dusă la locuinţa inculpatului N.V., de unde, după ce a fost îmbrăcată, a fost condusă la clubul de noapte, fiind obligată să se prostitueze în contul cheltuielilor ocazionate cu deplasarea în Spania, sens în care întreţinea relaţii sexuale cu 7 sau 8 bărbaţi pe seară contra unui tarif de 40 euro de client.
Tot, la începutul lunii ianuarie 2004, şi partea vătămată T.M.C. a plecat spre Spania cu un autocar, biletul de călătorie fiind plătit de inculpatul Ş.I.M., care a aşteptat-o la destinaţie, primind de la şofer paşaportul acesteia şi care apoi a condus-o la locuinţa inculpatului N.V.M. din localitatea Plaia Alcanar, unde a fost obligată să se prostitueze.
În aceiaşi perioadă au plecat cu autocarul în Spania martora G.E. şi inculpaţii A.D.D. şi Ş.I.M., paşaportul obţinut tot cu ajutorul inculpatului A.D.D., a fost în posesia martorei doar pentru a fi prezenta organelor vamale, la destinaţie fiind aşteptaţi de inculpatul N.V.M. care a plătit şoferului contravaloarea transportului pentru aceasta, primind în schimb paşaportul ei. Ajunsă la locuinţa inculpatului N.V.M., martora G.E. a realizat care erau intenţiile acestuia şi întrucât nu avea suma de 2.000 euro ce reprezenta contravaloarea cheltuielilor ocazionate de deplasarea în străinătate şi nici acte, a fost nevoită să se prostitueze, fiindu-i, totodată, frică de inculpat care era o fire violentă, în prezenţa sa şi a inculpatului S.O.R. acesta o bătuse bestial pe partea vătămată minoră G.M.
La locuinţa din Spania a inculpatului N.V.M. a sosit şi partea vătămată Ş.A.C. care a fost sprijinită să plece în străinătate de inculpatul A.D.D., aici fiind supusă la acelaşi tratament ca celelalte părţi vătămate.
Părţile vătămate erau supravegheate permanent, fiindu-le interzis pe timpul zile să părăsească locuinţa şi nu aveau în posesie paşapoartele, care la fuseseră reţinute de către inculpatul N.V.M., iar în fiecare seară, după ce erau îmbrăcate de soţia acestuia, erau transportate la localul de noapte „B." fie de inculpaţii Ş.I.M. sau N.V.M., fie de inculpatul S.O.R., acesta din urmă lucrând ca bodyguard la club, unde întreţineau relaţii sexuale cu clienţii şi sumele de bani obţinute erau predate inculpatului N.V.M. sau inculpatei N.A.E.
În primăvara anului 2004, profitând de faptul că inculpatul N.V.M. se afla în România, partea vătămată G.M. a reuşit cu ajutorul unui cetăţean spaniol să fugă, fiind urmată la scurtă vreme de martora G.E., cele două revenind în ţară după ce partea vătămată obţinuse un act provizoriu de circulaţie, iar în final s-a întors în România şi partea vătămată T.M.C.
S-a reţinut că inculpaţii, cu excepţia inculpatului S.O.R., au avut o atitudine nesinceră, susţinând că nu au cunoscut motivul pentru care erau duse fetele în Spania şi că au încercat doar să le ajute să plece, fără a obţine în schimb vreun folos. Inculpata N.A. a avut o poziţie oscilantă, recunoscând iniţial faptele, a arătat modul în care erau aduse fetele în Spania, ulterior acestea fiind obligate să se prostitueze, precizând totodată, că soţul său a beneficiat de pe urma activităţilor desfăşurate de părţile vătămate, pentru ca ulterior să revină, încercând să acrediteze ideea că a dat primele declaraţii din răzbunare, întrucât aflase de relaţia extraconjugală avută de inculpatul N.V.M. cu martora M.M.
După declanşarea cercetărilor, inculpaţi le-au căutat pe părţile vătămate pentru a le determina să-şi schimbe declaraţiile, reuşind acest lucru doar în ceea ce o priveşte pe martora Ş.A.M., singura care a susţinut că fetele se prostituau de bună voie, iar banii obţinuţi îi foloseau printre altele şi pentru a-i plăti chirie inculpatului N.V.M.
A fost înlăturată declaraţia martorei M.M., fiind apreciată ca nesinceră, deoarece pe de o parte nu se corobora cu restul probelor administrate (declaraţiile părţilor vătămate, ale celorlalţi martori audiaţi şi ale inculpatului S.O.R., etc), iar pe de altă parte această martoră era interesată să-i uşureze situaţia inculpatului N.V.M., având în vedere relaţia pe care a avut-o cu acesta.
Faţă de starea de fapt descrisă cu privire la părţile vătămate majore, instanţa a apreciat că faptele inculpaţilor N.V., A.D.D., S.O.R., N.A., Ş.I.M., care au recrutat, transportat, găzduit şi primit părţile vătămate în scopul exploatării sexuale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, iar fapta aceloraşi inculpaţi de a racola, transporta, găzdui şi primi pe partea vătămată minoră G.M. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori cu reţinerea dispoziţiilor legii penale mai favorabile.
Cu privire la infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub cel al laturii subiective.
Din probele administrate nu a rezultat că a existat o iniţiere, constituire sau aderare la un grup infracţional, deoarece, inculpaţii nu s-au înţeles de la început, în mod premeditat, cu privire la activitate infracţională, nu şi-au trasat anterior comiterii faptelor liniile de bază, scopul urmărit şi mijloacele de realizare şi nu şi-au împărţit, în mod conştient, sarcinile şi atribuţiile care le-ar fi revenit. Astfel, s-a reţinut că nu a existat un grup structurat şi care să acţioneze coordonat, în sensul ca fiecare inculpat să aibă un rol bine determinat.
În aceeaşi ordine de idei, s-a subliniat că profitul realizat în urma exploatării sexuale a victimelor, era exclusiv a inculpatului N.V.M., nefiind împărţit cu ceilalţi inculpaţi, dintre aceştia, o parte au mers să muncească în Spania şi abia ulterior, din diferite motive, au ajuns să lucreze pentru inculpatului N.V., faţă de care erau într-un raport de subordonare.
Pe latura civilă s-a reţinut că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, o parte dintre persoanele vătămate nu au dorit nici măcar să participe în procesul penal în calitate părţi vătămate, fiind audiate ca martori.
Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, inculpaţii A.D.D., N.V.M., N.A., S.O.R. şi Ş.I.M., precum şi părţile vătămate G.M. şi T. (căsătorită B.) M.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă întrucât în cauză nu a fost asigurată apărarea din oficiu a părţilor vătămate pe parcursul unei părţii a procesului desfăşurat în faţa primei instanţe, împrejurare care atrage nulitatea absolută a hotărârii, iar în subsidiar s-a cerut majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Inculpaţii A.D.D., N.V.M., N.A., S.O.R. şi Ş.I.M. au invocat greşita lor condamnare, întrucât nu se fac vinovaţi de comiterea faptelor penale reţinute în sarcina lor.
Partea vătămată G.M. a arătat că nu i-a fost asigurată asistenţa obligatorie, iar partea vătămată T. (căsătorită B.) M.C. a solicitat obligarea inculpaţilor la de câte 500 de euro cu titlu de daune motivând că a formulat pretenţii faţă de toţi, dar acestea i-au fost respinse neîntemeiat.
Prin Decizia penală nr. 42/A din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul parchetului, desfiinţând, în parte, hotărârea atacată şi rejudecând, i-a condamnat pe inculpaţii N.V.M. la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenţie şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pe care a contopit-o cu celelalte pedepse aplicate, în final urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.; Ş.I.M., A.D.D., S.O.R. şi N.A. la câte o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 ani închisoare), de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (5 ani închisoare) şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003(5 ani închisoare).
S-au menţinut, ca legale şi temeinice, dispoziţiile privind schimbarea de încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, aplicarea prevederilor art. 71 C. pen., art. 88 C. pen., art. 191 C. pen. şi 193 C. pen., precum şi a celor referitoare la rezolvarea laturii civile, înlăturându-se din sentinţă dispoziţiile contrare
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A.D.D., N.V.M., S.O.R., Ş.I.M. şi N.A.E. şi de părţile vătămate G.M. şi T. (căsătorită B.) M.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că recrutarea părţilor vătămate s-a făcut prin inducerea în eroare, prin amăgirea acestora cu privire la natura muncii pe care urmau să o presteze, dar şi la câştigurile băneşti mari pe care le-ar fi obţinut în Spania. Părţile vătămate au fost atrase de posibilitatea obţinerii unor câştiguri însemnate din munci prestate în agricultură, la cules de căpşuni sau măsline, recrutarea fiind favorizată de starea financiară precară a acestora, precum şi de statutul social şi pregătirea lor intelectuală. După sosirea în Spania au fost supuse unui regim de exploatare sexuală, regim impus şi menţinut prin violenţă, ameninţări cu violenţa, vulnerabilitatea economică, lipsa unei alte alternative, izolarea şi lipsirea de documente, respectiv paşapoarte. Factorul esenţial al infracţiunii de trafic de persoane a reprezentat deplasarea victimelor într-un mediu de izolare fizică sau socială cu scopul exploatării vulnerabilităţii acestora.
Toţi inculpaţii au contribuit, într-o formă sau alta, respectiv recrutare, transportare, transferare, cazare, la exploatarea sexuală a părţilor vătămate de către liderul grupării, inculpatul N.V.M. profitând de izolarea, naivitatea şi vulnerabilitatea acestora de pe urma cărora inculpaţii într-un fel sau altul, au obţinut avantaje materiale sau nepatrimoniale.
Susţinerile parchetului şi ale părţii vătămate G.M. referitoare la lipsa asistenţei din oficiu pentru o parte a procesului, cu consecinţa nulităţii absolute a hotărârii nu au fost primite, întrucât de la termenul de judecată din 10 noiembrie 2006, dată până la care au fost audiaţi doar inculpaţii, întregul probatoriu fiind administrat ulterior, părţile vătămate au fost asistate de avocaţi de oficiu şi nu au invocat că le-a fost adusă vreo vătămare prin faptul că nu au avut apărători din oficiu.
Pe de altă parte, lipsa apărătorilor din oficiu pentru părţile vătămate nu se sancţionează cu nulitatea absolută, întrucât nu se regăseşte printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care au un asemenea efect încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi, astfel cum aceasta a fost stabilită în urma aplicării dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a fost apreciată ca fiind corectă, fapt pentru care nu s-a impus reconsiderarea acesteia.
În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat, instanţa de control judiciar a considerat că această există.
Elementele constitutive ale infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat sunt conturate chiar dacă inculpaţii nu şi-au trasat de la început sarcinile care le reveneau în cadrul grupului, însă au acţionat coordonat, în timp, în scopul comiterii infracţiunilor mai grave.
Inculpatul N.V.M. a fost cel care a iniţiat constituirea acestui grup şi a organizat întreaga activitate infracţională, respectiv i-a recrutat pe inculpaţii Ş.l.M., S.O.R. şi A.D.S. cărora le-a atribuit diferite sarcini bine determinate. După ce în prealabil inculpatul N.V.M. şi soţia sa, inculpata N.A.E. şi-au închiriat o vilă în Spania unde urma să fie exploatate victimele, prin inculpaţii Ş.l.M., S.O.R. şi A.D.S. s-a început în România, în localităţile din jurul oraşului Târgu Mureş, recrutarea de fete tinere prin promisiuni de locuri de muncă bine plătite obţinându-se acordul acestora de a fi duse în Spania.
Întrucât părţile vătămate nu aveau acte necesare pentru a ajunge în Spania, de obţinerea paşapoartelor şi achitarea taxelor aferente s-a ocupat (în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate Ş.A. şi E.R.) inculpatul Ş.M., iar inculpatul S.O.R. s-a ocupat de transportul părţii vătămate Ş.A. şi S.K. de la domiciliul lor până la locuinţa inculpatului Ş.M. care le-a găzduit până la plecarea în Spania.
De asemenea, inculpaţii S.O.R. şi A.D.D. au însoţit cele trei părţi vătămate susmenţionate în Spania unde au fost preluate de inculpatul N.V.M.. Acesta le-a luat părţilor vătămate paşapoartele şi împreună cu soţia sa, inculpata N.A.E. au hotărât ca să le cazeze în locuinţa închiriată în Spania şi să le supună exploatării sexuale.
Inculpata N.A.E. s-a ocupat de pregătirea părţilor vătămate, respectiv de a le farda şi îmbrăca corespunzător, în vederea practicării prostituţiei şi, uneori, a încasat de la acestea banii obţinuţi din practicarea prostituţiei.
Inculpatul A.D.D. s-a ocupat în România, de recrutarea părţilor vătămate G.M. (minoră), T.C. şi G.E., cărora le-a obşinut paşapoarte, fiind ulterior trimise în Spania unde erau aşteptate de inculpaţii Ş.I.M. şi N.V.M. care achitau contravaloarea transportului şi le preluau paşapoartele, ca apoi să fie exploatate sexual.
Inculpatul Ş.I.M. a fost cel care a transportat părţile vătămate la barul de noapte "B." unde erau exploatate sexual părţile vătămate, fiind şi cel care a preluat-o pe partea vătămată T.M.C. din localitatea Taragona pentru a o duce la locuinţa inculpatului N.V.M.
În acest fel gruparea condusă şi coordonată de inculpatul N.V.M. s-a ocupat îndeosebi prin inculpaţii A.D.D. şi Ş.I.M. de recrutarea fetelor, cărora le promiteau locuri de muncă bine plătite în Spania, şi astfel ademenite, prin inculpatul A.D.D. erau rezolvate actele pentru trecerea graniţei, iar prin inculpaţii S.O.R. şi Ş.I.M., erau preluate la sosirea în Spania şi conduse la locuinţa inculpatului N.V.M.. Acolo, inculpata N.A.E. le pregătea, în vederea exploatării sexuale, iar inculpatul S.O.R. le transporta seară de seară la barul de noapte unde părţile vătămate erau obligate să se prostitueze. Sumele obţinute erau încasate îndeosebi de liderul grupării N.V.M., dar şi de inculpata N.A.E.
Pe de altă parte, s-a considerat că prima instanţă a făcut o greşită individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor Ş.l.M., A.D.D., N.A.E. şi S.O.R., cărora le-a acordat circumstanţe atenuante în condiţiile în care, chiar dacă aceştia nu au antecedente penale s-au lăsat antrenaţi şi s-au angrenat, în mod voluntar, în mecanismul de exploatare sexuală creat de inculpatul N.V.M. profitând de încrederea pe care tinerele le-au acordat-o, fără să le pese de impactul şi trauma fizică şi psihică suferită de acestea prin obligarea la practicarea prostituţia şi nu în ultimul rând nu au recunoscut faptele comise.
Ca atare, au fost aplicate inculpaţilor pedepse care să conducă la conştientizarea faptelor săvârşite, cu executare în regim de detenţie, fără acordarea de circumstanţe atenuante.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal, inculpaţii A.D.D., N.V.M., S.O.R. şi Ş.I.M. şi peste termen inculpata N.A.
În motivarea recursului inculpatul A.D.D. a solicitat casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât părțile vătămate nu au beneficiat conform dispoziţiilor legale de asistenţă juridică obligatorie.
În subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori întrucât nu a săvâşit aceste fapte şi în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat deoarece probele administrate în cauză nu conturează conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni.
Inculpatul N.V.M. a solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât părţile vătămate nu au beneficiat de asistenţă juridică obligatorie, iar şedinţele de judecată au fost publice, deşi partea vătămată G.M. era minoră. în subsidiar, a invocat dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. ca temei al achitării pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, sau redozarea pedepselor aplicate.
Inculpatul S.O.R. a invocat dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. ca temei al achitării pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare, în sensul aplicării prevederilor art. 81 C. pen.
Inculpatul Ş.I.M. a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori întrucât nu a săvârşit aceste fapte şi în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat deoarece probele administrate în cauză nu conturează conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni, iar în subsidiar, redozarea
pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executare, în sensul aplicării prevederilor art. 81C.pen. A mai invocat nelegala constituire a completului de judecată, prin neparticiparea la şedinţele din apel a unui procuror de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mureş, în condiţiile în care actul de sesizare a fost întocmit de această structură, împrejurare ce atrage nulitatea absolută a hotărârii cu consecinţa trimiterii spre rejudecare.
Inculpata N.A.E., motivându-şi recursul, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului întrucât nu a fost legal citată pentru nici un termen de judecată la adresa pe care a indicat-o în fond. în subsidiar, a invocat dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. ca temei al achitării pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa întrucât probele administrate în cauză nu conturează conţinutul constitutiv al acestor infracţiuni, precum şi reindividualizarea pedepselor aplicate.
La termenul din 30 septembrie, Înalta Curte a constatat că inculpata N.A.E. a declarat recurs peste termen, apreciind că nu se impune suspendarea executării hotărârii atacate.
Analizând hotărârile, Înalta Curte constată că decizia pronunţată în apel este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., care potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se ia în considerare totdeauna din oficiu.
Legiuitorul, reglementând în art. 378 C. proc. pen., procedura judecării apelului, a instituit controlul judecătoresc asupra tuturor motivelor invocate, cu obligativitatea examinării cauzei sub toate aspectele în limitele efectului devolutiv prevăzut de art. 371 C. proc. pen.
Acest controlul judecătoresc trebuie să fie însă efectiv, iar nu formal, lipsit de conţinut, ceea ce impune atât o examinare a hotărârii instanţei de fond prin prisma motivelor invocate în cuprinsul cererii de apel sau în susţinerea orală a căii de atac, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, cât şi motivarea de către judecător a soluţiei pronunţate.
De altfel, chiar C.E.D.O. a statuat că dreptul la un proces echitabil garantat de dispoziţiile art. 6 din Convenţie, înglobează obligaţia instanţei de a examina efectiv argumentele şi probele prezentate de părţi, motivarea hotărârilor judecătoreşti facându-se de o asemenea manieră încât să permită justitiabilului să poată observa care dintre susţinerile sale au fost acceptate şi motivele pentru care unele apărări i-au fost respinse (cauzele Boldea împotriva României şi Folea împotriva României).
În speţă, deşi în motivele de apel formulate în scris şi/sau susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, inculpaţii A.D.D., N.V.M., S.O.R. Ş.I.M. şi N.A.E. au invocat o serie de încălcări ale dispoziţiilor legale, instanţa de control judiciar, nesocotind prevederile art. 378 alin. (2) C. proc. pen., nu a răspuns la majoritatea acestor critici, esenţiale pentru clarificarea situaţie juridice şi reţinerea vinovăţiei inculpaţilor, de natură a le garanta drepturile şi a influenţa soluţia, mulţumindu-se să reţină doar că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt în ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, vinovăţia inculpaţilor pentru aceste fapte, precizând că în raport de circumstanţele reale şi urmarea produsă, pedepsele sunt prea blânde.
Cu toate că inculpaţii N.V.M., S.O.R. şi Ş.I.M. au invocat nelegala constituire a completului de judecată, întrucât la şedinţele din apel nu a participat un procuror de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mureş, în condiţiile în care actul de sesizare a fost întocmit de această structură, publicitatea şedinţelor de judecată, deşi partea vătămată G.M. era minoră, precum şi împrejurarea că părţilor vătămate nu le-a fost asigurată asistenţa juridică din oficiu în conformitate cu dispoziţiile legale, instanţa a examinat numai acest din urmă motiv, având în vedere că atât parchetul, cât şi partea vătămată G.M. au formulat această critică, omiţând să se pronunţe asupra neregularităţilor semnalate de inculpaţi.
În plus, instanţa de apel nu a analizat în mod coroborat probatoriului administrat în cauză, conform dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. care stabilesc că aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate pentru aflarea adevărului, acestea neavând valoare mai dinainte stabilită, ci s-a limitat doar la a reţine situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Nu au fost indicate probele concordante care au condus la pronunţarea soluţiei de condamnare a celor 5 inculpaţi pentru infracţiunile de trafic de persoane, trafic de minori şi de constituire a unui grup infracţional organizat, în condiţiile în care inculpata N.A.E. a avut o atitudine oscilantă, revenind pe parcursul procesului asupra declaraţiilor, inculpaţii A.D.D., N.V.M., şi Ş.I.M. au negat comiterea faptelor sens în care au formulat o serie de apărări, neverificate însă de instanţă, inculpatul S.O.R. fiind singurul care a recunoscut, iar unele părţi vătămate şi martori şi-au schimbat depoziţiile date iniţial.
În aceste condiţii, se constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale ale inculpaţilor, nu a analizat probele administrate şi nu a înlăturat motivat acele probe ce nu puteau constitui fundament al soluţiei de condamnare, ceea ce echivalează, practic, cu o nerezolvare a fondului cauzei, specifică judecăţii în apel, deoarece, aşa cum s-a arătat, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa avea obligaţia să se pronunţe, în primul rând, asupra tuturor motivelor invocate de părţi, după care să examineze cauza din oficiu.
Pentru considerentele dezvoltate anterior, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile inculpaţilor A.D.D., N.V.M., S.O.R. şi Ş.I.M. şi recursul peste termen declarat de inculpata N.A.E., casând în parte, decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi de inculpaţii A.D.D., N.V.M., S.O.R., Ş.I.M. şi N.A.E. la Curtea de Apel Târgu Mureş.
Va anula mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinţei penale nr. 155 din 26 mai 2009 a Tribunalului Mureş pe numele inculpatei N.A.E., urmând să menţină celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii A.D.D., N.V.M., S.O.R. şi Ş.I.M. şi recursul peste termen declarat de inculpata N.A.E. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi de inculpaţii A.D.D., N.V.M., S.O.R., Ş.I.M. şi N.A.E. la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureş.
Anulează mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinţei penale nr. 155 din 26 mai 2009 a Tribunalului Mureş pe numele inculpatei N.A.E.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi ai inculpaţilor A.D.D., N.V.M., Ş.I.M. şi N.A.E., în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.O.R. în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate G.M., T. (B.) M.C., S.K.E., E.R.R. şi S.A.C., în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2054/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1175/2011. Penal → |
|---|
