ICCJ. Decizia nr. 1166/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 1166/2011
Dosar nr. 5613/1/2011
Şedinţa publică din 10 august 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă.
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 249/F din 17 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul 9676/3/2011 s-a dispus în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 117 din Legea 302/2004 declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind cererea de recunoaştere a sancţiunilor pecuniare formulată de Centraal Justitieel Incassobureau Olanda privind pe intimata - persoană-condamnată G.I.I., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
Potrivit art. 187/35 din Legea 302/2004 "Autorităţile române competente să execute o hotărâre sunt instanţele judecătoreşti" iar potrivit art.1 17 din Legea 302/2004 competenţa în procedura de recunoaştere a unei hotărâri penale sau a unor acte juridice străine la cererea unui stat aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa penală nr. 265 din 22 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, în dosarul nr. 3619/2011 (1527/2011) s-a dispus în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art 187/34 lit. c) din Legea nr. 302/2004 declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Bucureşti, verificându-şi propria competenţă, a apreciat în esenţă că obiectul cauzei îl constituie recunoaşterea şi executarea unei hotărâri definită de art. 187/34 lit. c) din Legea nr. 302/2004, de aplicare a unei pedepse pecuniare de către o autoritate a statului emitent, alta decât instanţa de judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând conflictul negativ de competenţă, ivit între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti constată următoarele:
Prin cererea formulată de Ministerul Justiţiei - Serviciul de Cooperare Judiciară Internaţională în materie penală înregistrată la Tribunalul Bucureşti în data de 8 februarie 2011 s-a solicitat recunoaşterea sancţiunilor pecuniare aplicate de autorităţile olandeze cetăţeanului român G.I.I.
Cererea a fost emisă de autorităţile judiciare olandeze pentru executarea unei amenzi de 150 Euro pentru activităţi de folosire, administrare sau pregătire a drogurilor grele.
Potrivit art. 187 ind. 34 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 se arată că "prin hotărâre se înţelege o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară ce trebuie executată faţă de o persoană fizică sau juridică, dacă hotărârea a fost luată de o autoritate a statului emitent, alta decât o instanţă, în ceea ce priveşte faptele care se pedepsesc conform dreptului naţional al statului emitent ca fiind încălcări ale normelor legale".
Autorităţile române competente să emită o hotărâre sunt, potrivit art. 187 ind. 35 alin. (1) din Legea 302/2004 instanţele judecătoreşti.
In alin. (2) al aceluiaşi text se prevede că autorităţile române competente să execute o hotărâre sunt instanţele judecătoreşti.
De asemenea prevederile enunţate trebuie corelate cu dispoziţiile art. 187 ind. 41 alin. (1) din Legea 302/2004 potrivit cu care: autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităţi şi iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care se constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art.187 ind. 42.
Spre deosebire de condiţiile şi procedura de recunoaştere a unei hotărâri penale străine unde în art. 115 din Legea 302/2004 prevede în mod expres competenţa curţii de apel, în cazul recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare, se face referire doar la competenţa instanţelor judecătoreşti de a emite o hotărâre.
Prin urmare, atâta timp cât legea specială în Secţiunea a 4-a care cuprinde dispoziţiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competenţă, devin aplicabile regulile generale în materie de competenţă şi anume dispoziţiile art. 27alin. (1) şi art. 30 alin. (1) C. proc. pen.
Cum în cauză autorităţile judiciare olandeze i-au aplicat cetăţeanului român o sancţiune pecuniară de 150 Euro pentru activităţi de folosire, administrare sau pregătire a drogurilor grele, competenţa de a emite o hotărâre judecătorească aparţine tribunalului.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 43 ind. 7 C. proc. pen. stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea de recunoaştere a sancţiunilor pecuniare emisă de autorităţile olandeze cu privire la condamnata G.I.I., în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnata G.I.I. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1164/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1285/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
