ICCJ. Decizia nr. 1285/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiereanr. 1285/2011
Dosar nr. 4982/1/2011
Şedinţa publică din 31 august 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 184 din 14 martie 2011 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în dosarul nr. 794/279/2011, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, prin admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Judecătoriei Piatra Neamţ.
S-a arătat în motivarea sentinţei că cererea ce face obiectul prezentei cauze penale a fost trimisă de către autorităţile olandeze, Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti din România, fiind ulterior trimisă acestei instanţe spre soluţionare, prin adresa cu nr. 2362 din 11 ianuarie 2011.
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii şi din certificatul emis de autorităţile din Olanda în aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor financiare (filele 4-14 dosar), autorităţile olandeze au solicitat recunoaşterea şi executarea sancţiunii pecuniare în sumă de 22 EURO aplicată în Olanda cetăţeanului român C.C., pentru depăşirea cu 5 Km/h a vitezei maxime legale pe o autostradă din Olanda.
C.C. a fost informat cu privire la posibilitatea sa de a contesta în justiţie sancţiunea pecuniară aplicată de autorităţile olandeze, fără însă a face acest lucru (filele 7 şi 10 dosar).
Potrivit dispoziţiilor art. 18741 din Legea nr. 302/2004, în aplicarea Dispoziţiilor privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei - cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce sancţiunilor pecuniare, autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităţi şi iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 18742.
Potrivit dispoziţiilor art. 117 alin. (1), (4) şi (6) din Legea nr. 302 din 2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, instanţa competentă material să judece cererea formulată de autoritatea competentă a statului străin pentru recunoaşterea unei hotărâri penale străine sau a unui alt act judiciar străin, este Curtea de Apel în circumscripţia căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa condamnatul.
Cum obiectul judecăţii prezentei cauze îl constituie cererea autorităţilor olandeze pentru recunoaşterea unei decizii emise de o autoritate olandeză, alta decât o instanţă judecătorească şi cum domiciliul condamnatului se află în circumscripţia Curţii de Apel Bacău, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, şi, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 117 din Legea nr. 302 din 2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 165/32/2011.
La termenul de judecată din data de 02 iunie 2011, din oficiu s-a pus în discuţie declinarea competenţei în favoarea instanţei de trimitere, în final, prin sentinţa penală nr. 67/2011 s-a dispus acest lucru, constatarea conflictului negativ de competenţă şi sesizarea Î.C.C.J. cu soluţionarea acestuia.
Înalta Curte, ca instanţă competentă în a examina conflictul de competenţe iscat, analizând actele şi lucrările dosarului, excepţia de necompetenţă materială invocată, reţine următoarele:
Obiectul cererii autorităţilor olandeze priveşte recunoaşterea şi executarea de către autorităţile române competente a unei decizii emise de o autoritate a statului emitent de sancţionare a intimatului C.C. cu plata sumei de 22 Euro, pentru depăşirea cu 5km/h a vitezei legale maxime admise pe drumurile publice.
Sancţiunea supusă recunoaşterii şi executării autorităţilor române se circumscrie noţiunii de pedeapsă pecuniară, descrisă în art. 18734 alin. (2) lit. a), prin raportare la prevederile art. 18734 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, fiind supuse astfel procedurii simplificate reglementate la nivel comunitar prin Decizia - cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 29 februarie 2005, transpusă în legislaţia naţională în art. 18734-18748 din Legea nr. 302/2004.
Dat fiind obiectul special de reglementare a actului normativ comunitar menţionat, ce prevede o procedură specifică de urmat în cazul sancţiunilor pecuniare, Înalta Curte reţine că dispoziţiile generale prevăzute de art. 115-121 din Legea nr. 302/2004 nu sunt aplicabile în cauză. Aceeaşi interpretare se impune şi în cazul ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor (art. 18720-18733) sau a ordinelor de confiscare (art. 18749-18769).
De altfel, sesizarea instanţei de trimitere s-a realizat de autoritatea centrală română cu indicarea expresă a procedurii de urmat.
Potrivit acestei proceduri, în temeiul art. 18735 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „Autorităţile române competente să execute o hotărâre sunt instanţele judecătoreşti".
Pentru a individualiza instanţa competentă în acest sens se au în vedere normele naţionale de competenţă în materia executării sancţiunilor de acelaşi fel în statul român.
În cauză, fapta sancţionată de autorităţile competente olandeze prezintă caracter contravenţional potrivit legislaţiei române, iar competenţa de judecare şi executare a amenzilor contravenţionale aparţine judecătoriei, potrivit art. 32 din OG nr. 2/2001.
În consecinţă, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul C.C. în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 august 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1166/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1286/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
