ICCJ. Decizia nr. 1201/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1201/2011
Dosar nr. 2503/2011
Şedinţa publică din 25 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 29 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, emis în Dosarul nr. 51/P/2007, printre altele, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.A., fost preşedinte al organizaţiei municipale Braşov a P.N.G. – C.D., pentru săvârşirea infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie, respectiv şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 şi instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate în concurs de infracţiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen.; A.M.N., fost preşedinte al organizaţiei judeţene Braşov a P .N.G. – C.D., pentru săvârşirea infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie, respectiv şantaj în forma complicităţii prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000; D.R., pentru săvârşirea infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie, respectiv şantaj în forma complicităţii prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate în concurs de infracţiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen.; F.A. pentru săvârşirea infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie, respectiv şantaj în forma complicităţii prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate în concurs de infracţiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen.; D.G.M., pentru săvârşirea infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie, respectiv şantaj în forma complicităţii prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate în concurs de infracţiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen. şi A.G.D., pentru săvârşirea infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie, respectiv şantaj în forma complicităţii prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., fapte aflate în concurs de infracţiuni potrivit art. 33 lit. a) C. pen.
Prin încheierea de şedinţă din data de 8 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 60/64/2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 602/64/2008, în baza art. 139 alin. (2) C. proc. pen., a admis cererile formulate de inculpaţii M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. şi A.G.D., de revocare a măsurii prevntive a obligării de a nu părăsi ţara ce a fost dispusă faţă de aceştia prin încheierea nr. 7/ F din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Braşov.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că inculpaţii au respectat dispoziţiile instanţei, fiind prezenţi la fiecare termen de judecată, îndeplinind toate obligaţiile ce le-au fost impuse de instanţă, măsura preventivă din data de 19 iunie 2008 şi până în prezent, s-a procedat la audierea inculpaţilor, s-au audiat părţile vătămate, s-a procedat la audierea martorilor propuşi atât de acuzare cât şi de apărare, astfel că în măsura în care va fi menţinută această măsură preventivă va conduce la depăşirea limitelor rezonabile nemaifiind proporţională cu scopul urmărit.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 2502/1/2011, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, şi, în cadrul rejudecării, respingerea cererii de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara formulată de inculpaţii M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. şi A.G.D.
A criticat soluţia pronunţată în încheierea atacată cu prezentul recurs pentru netemeinicie susţinând că revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpaţi nu este întemeiată întrucât probele administrate în cauză până în prezent nu au schimbat starea de fapt reţinută în actul de inculpare şi nici temeiurile reţinute în momentul luării acestei măsuri preventive faţă de fiecare dintre inculpaţi,
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A., acesta în cursul cercetării penale a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în mod direct, prin influenţarea inculpatei B.A. şi pe inculpatul T.V. cu privire la ceea ce trebuia să declare la D.N.A.
A mai susţinut că instanţa care a pronunţat încheierea atacată cu prezentul recurs, a nesocotit, practic, deciziile înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 27 septembrie 2010 şi din data de 14 septembrie201 prin care au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, menţinând măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de fiecare dintre inculpaţi.
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. şi dispoziţia Curţii de Apel Braşov, constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, nu este fondat.
Examinând motivele de recurs şi prin prisma dispoziţiilor legale ce reglementează luarea unei măsuri preventive, Înalta Curte constată că aceasta nu mai întruneşte cerinţele textului legal, în sensul că, în concret, în cauză nu mai există date din care să rezulte că inculpaţii ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Aşa fiind, este de subliniat ca de la momentul luării măsurii preventive, respectiv 3 ani, si până în prezent au survenit modificări sub aspectele anterior relevate, iar acuzarea nu a făcut dovada faptului că inculpaţii ar intenţiona să fugă sau să se sustragă de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei sau că ar exista date că încearcă sa zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba.
Susţinerea Parchetului în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A., că acesta în cursul cercetării penale a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în mod direct, prin influenţarea inculpatei B.A.M. şi a inculpatului T.V. cu privire la ceea ce trebuia să declare la D.N.A., invocând discuţiile telefonice efectuate între aceştia, în cursul anului 2008, precum şi împrejurarea că a încercat înlăturarea unui mijloc de probă respectiv înlăturarea de pe site-ul P.N.G. Braşov a menţiunii privitor la funcţia de preşedinte al organizaţiei municipale pe care o îndeplinea, nu sunt argumente temeinice care ar mai putea conduce la menţinerea în continuare a unei măsuri preventive dispuse în temeiul art. 1451 şi cu obligaţiile impuse de către instanţă prin încheierea nr. 7/ F din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Braşov, întrucât de la dispoziţia instanţei de aplicare a măsurii preventive s-au încheiat aproape toate actele de cercetare judecătorească, cu precădere audierea inculpaţilor şi martorilor propuşi iar inculpaţii au respectat cu stricteţe obligaţiile impuse de instanţă în cadrul măsurii preventive stabilite.
Dispoziţiile art. 5 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prevăd că orice persoană are dreptul la libertate şi siguranţă, cu excepţia cazurilor prevăzute la lit. a) - lit. f) şi nu oferă autorităţilor judiciare o opţiune între trimiterea in judecată într-un termen rezonabil şi aplicarea unei măsuri preventive.
Până la condamnarea sa, persoana acuzată trebuie considerată nevinovată, iar prevederea analizată are, în esenţă, ca obiect să impună revocarea unei măsuri preventive dispuse asupra sa, imediat ce măsura respectivă încetează a mai fi rezonabilă.
Aşadar, continuarea menţinerii unei măsuri preventive nu se mai justifică intr-o speţă dată decât dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerinţă de interes public care prevalează, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie, asupra regulii de respectare a libertăţii individuale stabilite la art. 5 din Convenţie.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că nu se poate supune unei evaluări abstracte caracterul rezonabil al duratei unei măsuri preventive, însă orice măsură dispusă asupra unui acuzat, chiar şi pentru o scurtă durată, trebuie justificată în mod convingător de către autorităţi.
Pe de alta parte, argumentele pro si contra punerii in libertate nu trebuie sa fie generale si abstracte, iar pericolul de împiedicare a bunei desfăşurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorităţi, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice.
Stabilirea dacă într-un anumit caz, durata menţinerii unei măsuri preventive a depăşit sau nu o durata rezonabilă, cade în primul rând în sarcina autorităţilor naţionale. În acest scop, acestea trebuie să ia în considerare toate faptele pro şi contra existenţei unui interes public care să justifice, în raport de prezumţia de nevinovăţie, o derogare de la regula respectării libertăţii individuale şi să le menţioneze în hotărârile lor.
Existenţa suspiciunii rezonabile că persoana arestată a comis o infracţiune este o condiţie sine qua non pentru validitatea unei măsuri preventive prelungite, dar, după trecerea unei perioade de timp, aceasta nu mai este suficientă, instanţele trebuind să stabilească dacă celelalte motive invocate de către autorităţile judiciare continuă să justifice menţinerea acelei măsuri preventive.
Pe de altă, cu privire la motivul invocat de reprezentantul Parchetului în sensul că instanţa care a pronunţat încheierea atacată cu prezentul recurs, a nesocotit, practic, deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 27 septembrie 2010 şi din data de 14 septembrie 2011 prin care au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov, menţinând măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de fiecare dintre inculpaţi, înalta Curte constată că nu este întemeiat atâta vreme cât temeiurile care au justificat măsura preventivă a menţinerii obligării de a nu părăsi ţara s-au schimbat şi nu mai subzistă în prezent, având în vedere motivele expuse anterior.
De asemenea, soluţia dispusă de Curtea de Apel Braşov învestită cu o nouă cerere formulată de către inculpaţii M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. şi A.G.D., nu poate fi suspusă decât controlului judiciar al unei instanţe de un alt grad jurisdicţional, respectiv Înalta Curte în prezenta cauză, şi nu poate fi ţinută în pronunţarea unei hotărâri de alte decizii pronunţate de către aceiaşi instanţă superioară dar într-un alt context procesual, într-un alt moment procesual şi în cadrul altor cereri formulate chiar de aceiaşi inculpaţi, chiar dacă obiectul cererilor era similar cu cel din cauza prezentă.
Pentru aceste considerente, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov împotriva încheierii din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 602/64/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul Teritorial Braşov împotriva încheierii din 8 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 602/64/2008.
Onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M. şi A.G.D., în sumă de câte 25 lei se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1089/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 1557/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
