ICCJ. Decizia nr. 1089/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1089/2011
Dosar nr. 1156/89/2010
Şedinţa publică din 21 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar costată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212 din 12 august 2010, Tribunalul Vaslui, secţia penală, a dispus următoarele:
A condamnat inculpatul V.B.C., fiul lui N. şi L., la următoarele pedepse:
1) - 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la sistemul informatic prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen.;
2) - 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ştergere sau deteriorare de date informatice, prevăzută de art. 44 alini din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.;
3) - 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sistem de calcul a programelor pentru calculator prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. d) C. pen., toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.
In baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
în temeiul dispoziţiilor art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare şi conform dispoziţiilor art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare 2 ani şi 6 luni.
A atras atenţia inculpatului V.B.C. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
A luat act că partea vătămată B.S.A. România, nu s-a constituit parte civilă în cauză şi că partea civilă CB M.N. SRL Vaslui a renunţat la pretenţiile civile.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că inculpatul V.B. are vârsta de 18 ani şi este elev în clasa a XII la liceul H. din municipiul Bucureşti, clasă cu profil "matematică-fizică". La domiciliul său din municipiul Bucureşti, sector 4, unde locuieşte împreună cu părinţii, este instalată o conexiune internet, de către prestatorul de servicii SC X.N. SRL cu sediul în municipiul Bucureşti.
Prestatorul de servicii a alocat utilizatorului IP-ul, contractul de prestări servicii fiind încheiat de către învinuita V.L., mama inculpatului V.B.C.
Sistemul informatic aflat în locuinţa familiei V. este folosit de către inculpatul V.B.C., fapt confirmat şi de către acesta din urmă.
În ziua de 5 ianuarie 2010 inculpatul V.B.C. a fost contactat id-ul u.b., prin intermediului programului messenger, de pe id-ul r.s. de către martora F.A., pe care o cunoştea şi personal de aproximativ 2 ani, şi care locuieşte în municipiul Huşi, judeţul Vaslui.
Martora i-a adus la cunoştinţă că pe site-ul X, site ce aparţine cotidianului local V.N. se desfăşoară un concurs intitulat "profesorul anului" şi i-a adresat rugămintea să voteze persoana aflată pe locul doi, şi anume, să dea voturi în favoarea profesorului G.M.
Din discuţiile purtate cu inculpatul V.B.C., martora a aflat că acesta a reuşit să modifice „codul sursă" (limbajul de programare al unei pagini web) al paginii tip internet aparţinând ziarului V.N., şi în acest mod a reuşit să atribuie mai multe voturi profesoarei G.M. Relevante sunt discuţiile purtate de către cei doi în ziua de 5 ianuarie 2010, la orele 16:00 prin intermediul programului messenger.
Până la data de 9 ianuarie 2010, inculpatul V.B.C. a efectuat prin această modalitate cea. 10.000 voturi. În aceeaşi zi sistemul de vot a fost oprit, şi datorită faptului că profesoara G.M. încă se afla pe primul loc în urma votării, inculpatul V.B.C. a luat hotărârea să deblocheze sistemul de vot. Deoarece acest lucru nu mai era posibil prin modificarea codului sursă ci doar prin accesarea server-ului aparţinând ziarului V.N. inculpatul a hotărât să caute pe internet un program prin intermediul căruia să acceseze server-ul respectiv, fără a avea autorizarea administrativă a server-ului.
Astfel în data de 10 ianuarie 2010, după ce a descărcat de pe reţeaua de internet un program care scanează vulnerabilităţile site-urilor (A.) şi apoi l-a instalat pe sistemul informatic deţinut la domiciliu, inculpatul l-a folosit şi a declanşat un atac informatic tip "flood" (trimiterea de pachete de informaţii în număr foarte mare într-un timp foarte scurt, ceea ce determină blocarea site-ului) către server-ul aparţinând cotidianului V.N. Atacul informatic fost declanşat între orele 22:22.37 - 22:48.42.
În urma acestui atac, de pe server-ul aparţinând cotidianului local V.N., au fost şterse toate informaţiile privind arhiva şi ştirile curente afişate pe pagina web.
Martorul I.A., administratorul serverului aparţinând cotidianului V.N., a declarat că în ziua de 10 ianuarie 2010, în jurul orelor 23,00 a fost contactat de către un prieten care l-a încunoştinţat că site-ul nu funcţionează. In aceste condiţii martorul a trecut la verificări pentru a stabili ce s-a întâmplat şi a constatat că server-ul "a fost ţinta unor atacuri informatice flood de la un IP între orele 22:22.37 - 22:48.42".
A doua zi, în data de 11 ianuarie 2010, deşi inculpatul a realizat că a modificat şi a şters informaţiile aflate pe site, în jurul orelor 17,00 a declanşat un nou atac informatic. Atacul a fost declanşat între orele 17:05.45 -17:06 martie.
La data de 23 februarie 1010 la locuinţa inculpatului V.B.C., în baza autorizaţiei nr. 3 din 22 februarie 2010, emisă în Dosarul nr. 470/89/2010 al Tribunalului Vaslui, s-a efectuat o percheziţie domiciliară în urma căreia au fost ridicate două sisteme informatice. Cele două sisteme informatice au fostbpercheziţionate în baza autorizaţiei nr. 9 din 1 martie 2010 emisă în Dosarul nr. 1275/333/2010 al Judecătoriei Vaslui.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 17 martie 2010, întocmit ca urmare a punerii în aplicare a autorizaţiei de percheziţie a sistemului informatic, a rezultat faptul că în sistemul informatic tip "desktop" a fost instalat programul A. care a fost folosit în data de 10 ianuarie 2010 începând cu ora 22,20 şi în data de 11 ianuarie 2010 începând cu ora 16,59 pentru a trimite un număr foarte mare de pachete de informaţii într-un timp scurt către server-ul cotidianului V.N.
Inculpatul V.B.C., în declaraţiile sale, a recunoscut că in sistemele informatice deţinute la domiciliul său a instalat şi rulat fără drept un program care detectează vulnerabilităţile site-urilor web (A.) şi prin folosirea acestuia a accesat sistemul informatic aparţinând cotidianului V.N. din Vaslui.
Asupra serverului aparţinând acestui cotidian inculpatul a declanşat un atac informatic tip "flood". Şi-a dat seama că urmare a acestui atac că a şters sau deteriorat toate informaţiile privind arhiva şi ştirile curente afişate pe pagina web.
În declaraţia dată la instanţă inculpatul a încercat să susţină că ştergerea sau distrugerea informaţiilor s-a produs din greşeală întrucât programul pe care l-a folosit avea o subrutină despre care el nu ştia. Şi-a dat seama în proporţie de 50% că atacul tip flood a fost declanşat şi a doua zi a utilizat din nou programul, în acelaşi scop a şi confirmat îndoiala cu privire la declanşarea atacului tip flood.
La dezbateri, inculpatul prin apărători a susţinut că nu a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
A mai susţinut că în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, aceasta nu există întrucât inculpatul avea instalate pe calculatoarele sale programele windows hinte pe care l-a primit la achiziţionarea laptopului şi windows beta care era o versiune lansată de către windows şi era în perioada de testare de către utilizatori, perioadă ce urma să expire la 25 august 2010.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, acesteia îi lipseşte un element constitutiv, respectiv latura obiectivă. Nu există nici o activitate de acces la sistemul informatic şi nici cerinţa ca acest acces să fie făcut fără drept. Inculpatul a intrat pe site-ul cotidianului V.N. şi l-a scanat folosind programul A. fără să-l modifice. Site-ul fiind public, inculpatul nu a făcut altceva decât să intre pe el şi să-l scaneze.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, a susţinut avocatul inculpatului, că aceasta nu a fost comisă de inculpat. Atacul tip flood, care a avut ca urmare deteriorarea site-ului nu a fost determinat de inculpat. Existenţa acelei subrutine a programului şi de care inculpatul nu a ştiut a determinat trimiterea atacului informaţional.
În subsidiar, sub acest aspect avocatul a susţinut că faptei îi lipseşte latura subiectivă pentru a fi infracţiune, respectiv intenţia.
În cazul în care instanţa ar reţine existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului a apreciat avocatul acestuia că, dat fiind mobilul comiterii faptelor, datele privind persoana inculpatului, şi în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 C. proc. pen.
În situaţia în care nici aceste concluzii nu vor fi primite a solicitat avocatul a se reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante şi aplicarea unor pedepse sub minimul special, amenda în cazul infracţiunii prevăzută de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi închisoare orientată spre minimul special pentru infracţiunea prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
Tribunalul a mai reţinut că apărările formulate de către inculpat prin apărător sunt doar apărări de circumstanţă.
La data efectuării percheziţiei în mediul informatic s-a constatat că pe hard diskul marca S.B., cu o capacitate de 200 GB a fost instalat şi rulat un program care detectează vulnerabilităţile site-urilor web (A.).
Cu ocazia expertizării s-a mai stabilit faptul că de pe id-ul de messenger b. aparţinând inculpatului, s-au purtat mai multe convorbiri cu id-ul r.s. aparţinând numitei F.A. Din conţinutul acestor discuţii a rezultat faptul că numitul V.B.C. a accesat fără drept un sistem informatic prin folosirea programului A., ocazie cu care a modificat, şters şi deteriorat conţinutul siteului cotidianului V.N.
Este evident că inculpatul a instalat şi folosit un program pentru sistemul informatic fără drept şi că l-a folosit pentru a accesa un sistem informatic asupra acestuia a exercitat operaţiuni ce au avut drept efect ştergerea şi deteriorarea datelor aflate pe acel sistem, condiţie în care Tribunalul a reţinut existenţa faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi vinovăţia acestuia.
Expertiza tehnică extrajudiciară intitulată „Punct de vedere tehnic" nu a putut fi analizată din punctul de vedere al conţinutului şi concluziilor acesteia, nefiind o probă obţinută în condiţiile arătate în C. proc. pen.
Instanţa de fond a mai reţinut totodată că faptele inculpatului aşa cum au fost descrise mai sus realizează conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi al infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006, cele trei infracţiuni aflându-se în concurs real.
Pentru infracţiunile comise, inculpatului V.B.C. i s-a stabilit câte o pedeapsă la individualizarea cărora, în cadrul general prevăzut de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi a avut o conduită bună până la data săvârşirii faptelor, atitudinea acestuia în timpul procesului.
Având în vedere conduita bună a inculpatului până la data comiterii faptelor, precum şi în timpul procesului, stăruinţa acestuia pentru repararea pagubei tribunalul a apreciat că în favoarea acestuia pot fi reţinute circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a)-c) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise.
În termen legal inculpatul V.B.C. a recurat sentinţa penală sus menţionată criticând-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, solicitând achitarea în baza disp. art. 10 lit. a) C. pen.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 204 din 9 decembrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.B.C. împotriva sentinţei penale nr. 212 din 12 august 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui, sentinţă pe care a menţinut-o.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că inculpatul V.B.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1399 Legea nr. 8/1996 şi art. 42,44 alin. (1) Legea nr. 161/2003, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 C. pen. şi art. 33 C. pen.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul a accesat fără drept serverul cotidianului V.N. Vaslui şi a folosit fără drept un program (pentru ştergerea, modificarea, deteriorarea de date şi infirmaţii).
În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate nemijlocit probele din cursul urmăririi penale, (declaraţiile inculpatului, acte, declaraţii martori, cu expertiză extrajudiciară).
Instanţa de apel a reevaluat probele administrate raportat la criticile formulate reţinând:
- art. 42 alin. (1) Legea nr. 161/2003 prevede că: „accesul fără drept, la un sistem informatic constituie infracţiune."
- art. 44 alin. (1) Legea nr. 161/2003 prevede că „fapta de a modifica, sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fără drept, constituie infracţiune."
- art. 1399 Legea nr. 8/1996 modificată pen Legea nr. 329/2006 prevede că este infracţiune „reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare din următoarele modalităţi."
Prin prisma actului de sesizare, al probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii a rezultat cert că inculpatul V.B.C. la data de 10 ianuarie 2010, după ce a descărcat de pe reţeaua de internet un program care scanează vulnerabilităţile site-urilor (A.) şi apoi l-a instalat pe sistemul informatic deţinut la domiciliu, inculpatul l-a folosit şi a declanşat un atac informatic tip "flood" (trimiterea de pachete de informe număr foarte mare într-un timp foarte scurt, ceea ce determină blocarea site-ului) către serverul aparţinând cotidianului V.N. Atacul informatic fost declanşat între orele 22:22.37 - 22:48.42.
În urma acestui atac, de pe server-ul aparţinând cotidianului local V.N., au fost şterse toate informaţiile privind arhiva şi ştirile curente afişate pe pagina web.
A doua zi, în data de 11 ianuarie 2010, deşi inculpatul a realizat că a modificat şi a şters informaţiile aflate pe site, în jurul orelor 17,00 a declanşat un nou atac informatic. Atacul a fost declanşat între orele 17:05.45 - 17:06 martie.
Inculpatul V.B.C., în declaraţiile sale, a recunoscut că in sistemele informatice deţinute la domiciliul său a instalat şi rulat fără drept un program care detectează vulnerabilităţile siteurilor web (A.) şi prin folosirea acestuia a accesat sistemul informatic aparţinând cotidianului V.N. din Vaslui.
Asupra serverului aparţinând acestui cotidian inculpatul a declanşat un atac informatic tip „flood". Şi-a dat seama că urmare a acestui atac a şters sau deteriorat toate informaţiile privind arhiva şi ştirile curente afişate pe pagina web.
S-a reţinut că faptele inculpatului realizează conţinutul infracţiunilor prev. de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi al infracţiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006, cele trei infracţiuni aflându-se în concurs real.
Raportat la critica inculpatului referitoare la lipsa intenţiei în săvârşirea unei infracţiuni, la lipsa atenţionărilor din partea administratorului reţelei informatice a cotidianului V N. corespunzătoare art. 41 Legea nr. 161/2009 (critică susţinută prin declaraţiile date şi prin raportul tehnic -expertiză extrajudiciară depus la dosar) s-a constatat obligativitatea existenţei unei avertizări asupra condiţiilor legale de acces şi utilizarea a fost instituit textul de lege (art. 41 Legea nr. 161/2003) pentru proprietarii şi administratorii de sisteme informatice pentru prevenirea criminalităţii informatice – această condiţie este distinctă de elementele constitutive ale infracţiunilor şi contravenţiilor prevăzute la cap. 3, iar lipsa avertizării nu poate echivala şi nu poate fi interpretată ca „un drept" la acces pentru făptuitor (în speţă inculpatul V.B.C.).
Fiecare dintre actele materiale săvârşite de inculpat s-au regăsit între elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 42 şi art. 43 Legea nr. 161/2003 cât şi cele prevăzute de art. 1399 Legea nr. 329/2006 după cum au fost anterior expuse.
S-a mai reţinut de instanţa de apel că, criticile apărării vizează aspecte legate de eventuale vulnerabilităţi ale sistemului informatic al părţii civile, însă nu pot demonstra probator lipsa vinovăţiei inculpatului în săvârşirea infracţiunilor.
Inculpatul chiar dacă nu a prevăzut scopul infracţional, însă a dorit şi realizat un atac asupra sit-ul părţii civile prin toate actele materiale continue întreprinse, în data de 10 ianuarie 2010 şi 11 ianuarie 2010, (a descărcat de pe reţeaua de internet programul Acunetix, pe care l-a instalat în sistemul său informativ şi apoi l-a folosit în declanşarea atacului „flood" către serverul cotidianului „V.N." determinând ştergerea informaţiilor arhivei şi ştirilor curente afişate pe pagina web).
Prin prisma tuturor argumentelor expuse în fapt şi în drept s-au constatat neîntemeiate criticile apelantului, şi în mod indubitabil s-a dovedit că inculpatul V.B.C. - în perioada 10 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2010 a accesat în repetate rânduri, fără drept serverul Cotidianului V.N. şi prin folosirea fără drept a programului Acunetix a şters, modificat şi deteriorat date şi informaţii ale acestui sistem informatic - faptele săvârşite constituind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1) Legea 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 139 ind. 9 Legea 329/2006.
împotriva deciziei penale nr. 204 din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia Penală şi Pentru Cauze Cu Minori, a declarat recurs inculpatul V.B.C., invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, pct. 171, pct. 172, pct. 18, pct. 12 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1156/89/2010.
înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. cât şi dispoziţia Curţii de Apel Iaşi dată în Decizia atacată, constată că recursul declarat de inculpatul V.B.C. este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea cauzei, rezultă că instanţa de apel, în considerentele deciziei pronunţate, s-a limitat doar la aprecieri generale cu privire la modul în care prima instanţă a reţinut situaţia de fapt şi prin prisma acrului de inculpare şi a probelor administrate la urmărirea penală, fără a face o evaluare a probatoriului administrat în raport cu motivele de apel invocate de apelantul inculpat V.B.C. şi soluţia dispusă de prima instanţă.
De asemenea instanţa de apel nu a demonstrat de ce nu a desfiinţat prima hotărâre pronunţată de instanţa de fond şi a respins solicitarea achitări inculpatului, solicitare invocată în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a), c) sau d) C. proc. pen. aplicate după caz la fiecare infracţiune în parte aşa cum a fost solicitată, sau în subsidiar, achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b), C. proc. pen. pentru toate infracţiunile concurente.
De asemenea instanţa de apel nu a motivat în niciun fel de ce a respins aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în sarcina inculpatului, solicitare invocată ca motiv de apel al inculpatului apelant, neamintind nici măcar succint de această solicitare a inculpatului în întreg cuprinsul considerentelor hotărârii.
Totodată prima instanţa de control judiciar nu a demonstrat de ce faptele inculpatului realizează conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi al infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006, infracţiuni reţinute în concurs real.
În fapt instanţa de apel nici măcar nu a făcut o referire la motivele invocate în apel de inculpatul V.B.C. referindu-se doar la critica inculpatului cu privire la lipsa intenţiei în săvârşirea unei infracţiuni, critică susţinută de fapt prin declaraţiile date şi prin raportul tehnic de expertiză extrajudiciară depus la dosar, (pagina 5 alineatul ultim din hotărâre).
Această modalitate de motivare a hotărârii judecătoreşti nu reflectă o examinare efectivă asupra mijloacelor de probă şi nu evidenţiază concluziile care rezultă ca urmare a acestei examinări, a argumentelor sau, reţinerea sau nu a unora dintre acestea, în raport cu motivele de apel invocate, aşa încât hotărârea apare ca fiind o descriere succesivă a unor fapte reţinute în actul de inculpare şi de instanţa de fond, ceea ce atrage imposibilitatea instanţei de recurs de a verifica modul în care prima instanţă de control judiciar, respectiv instanţa de apel Curtea de Apel Iaşi, a menţinut hotărârea primei instanţe, ceea ce constituie o nemotivare a deciziei pronunţate, fiind incident cazul de casare invocat de către inculpat, respectiv art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.
Astfel, Înalta Curte constată că nemotivarea hotărârii judecătoreşti fiind supusă nulităţii relative, nerespectarea ei constituie motiv de casare, având în vedere tocmai obligaţia impusă de lege de a motiva hotărârea pronunţată pentru a permite instanţelor de control de a le verifica.
În aceste condiţii motivarea hotărârii instanţei de apel apare nu ca o insuficienţă sau obscuritate a existenţei motivelor pe care şi-a fundamentat soluţia de respingere a apelului inculpatului, ci ca o lipsă totală a motivelor, ceea ce determină instanţa de recurs ca în aceste condiţii, să nu-şi poată manifesta obligaţia de a controla hotărârea instanţei de apel, aceasta devenind imposibil de realizat.
Prin urmare nemotivarea ca o omisiune esenţială apare astfel ca un viciu de procedură, formal, întrucât se materializează în însăşi Decizia atacată, apărând ca rezultat al unei redactări greşite.
În raport cu cele precizate anterior, cu privire la nemotivarea deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele de apel formulate de către inculpat, Înalta Curte, constată că aduce atingere unui proces echitabil încălcându-se prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În consecinţă, înalta Curte, consideră criticile formulate de recurentul inculpat V.B.C., cu privire la nemotivarea hotărârii şi prin nepronunţarea asupra motivelor de apel formulate, ca fiind întemeiate, ceea ce determină reformarea în aceste limite a deciziei pronunţate de instanţa de apel.
Înalta Curte nu poate analiza celelalte motive de recurs invocate de către recurentul inculpat V.B.C. şi întemeiate pe dispoziţiile art. prevăzute de art. 3859 pct. 171, pct. 172, pct. 18, pct. 12 C. proc. pen., deoarece vizează fondul cauzei, în raport cu primul motiv de recurs invocat, care prevalează sub aspectul examinării.
Faţă de aceste considerente în raport cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul V.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 204 din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu Minori.
Va casa Decizia penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului inculpatului V.B.C. la instanţa de apel, Curtea de Apel Iaşi, care va examina materialul probator administrat în cauză în raport cu motivele de apel formulate de inculpat urmând a examina şi conţinutul mijloacelor de probă ca urmare a unei analizări prin coroborarea acestora, prin reţinerea sau înlăturarea lor, în vederea pronunţării unei soluţii legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 204 din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu Minori.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 210/2011. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1201/2011. Penal → |
|---|
