ICCJ. Decizia nr. 1231/2011. Penal. Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1231/2011

Dosar nr. 316/98/2009

Şedinţa publică din 29 martie 2011

Asupra recursului penal de faţă constată:

Prin sentinţa penală nr. 75 din 12 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 316/98/2009, a fost soluţionată acţiunea penală privind pe inculpaţii D.D., M.A. şi T.A., după cum urmează:

I. În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.D. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În baza art. 31 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu referire la art. 336 C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.D. şi la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 308 din 28 septembrie 2008 a Tribunalului Ialomiţa rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 279 din 28 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c) C. pen. stabilite prin hotărârea susmenţionată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, urmând ca inculpatul D.D. să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

S-a stabilit ca pe durata termenului de încercare a executării pedepsei, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor 864 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului

S-a luat act că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 2 aprilie 2007 la 18 mai 2007.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen.

s-a dispus achitarea inculpatului M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. şi art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatului sancţiunea amenzii administrative de 1.000 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru participatie improprie la infracţiunea de uz de fals.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea de încadrare juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul T.A. din infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului T.A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. şi art. 91 C. pen. a fost aplicată inculpatului sancţiunea amenzii administrative de 1.000 lei.

În conformitate cu prevederile art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

Au fost obligaţi inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare datorate statului, inculpatul D.D. în sumă de 775 lei, inculpatul M.A. în sumă de 500 lei şi inculpatul T.A. în sumă de 575 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Inculpaţii din cauză îndeplineau calitatea de agenţi de poliţie la Postul de poliţie T.F. Urziceni, inculpatul D.D. din anul 2005, iar de la începutul anului 2007 avea şi funcţia de şef de post, făcând parte din structura poliţiei judiciare.

Din anul 2006 şi-au început activitatea la acelaşi post de poliţie şi inculpaţii T.A. şi M.A.

A rezultat că în evidenţele postului de poliţie era înregistrată, încă din anul 2003, cauza penală nr. 1422/P/2003 privind furtul unei bovine aparţinând numiţilor S.L. şi S. (T.) C., faptă comisă la data de 7/9 august 2000.

Iniţial, cercetările penale au fost efectuate de Postul de Poliţie Alexeni şi, în raport de locul săvârşirii faptei, situat în incinta Staţiei C.F.R. Alexeni, s-a stabilit că Postului de Poliţie Alexeni îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei.

Ca urmare, din dispoziţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, dosarul penal în discuţie a fost trimis spre soluţionare la postul de poliţie unde îşi desfăşurau activitatea cei trei inculpaţi.

După primirea dosarului, acesta nu a fost repartizat spre instrumentare vreunuia dintre lucrătorii postului de poliţie, rămânând în nelucrare şi după angajarea inculpaţilor.

În acest context, la începutul anului 2007, când îndeplinea funcţia de şef de post şi era astfel răspunzător de situaţia dosarelor rămase nesoluţionate, inculpatul D.D. a luat hotărârea de a recurge la o procedură ilegală în vederea închiderii dosarului şi anume, formularea unei propunerii de clasare a cauzei, pe motiv că nu se săvârşise fapta de furt reclamată.

Pentru a justifica soluţia de clasare a cauzei era necesară întocmirea unor acte procedurale care să ateste inexistenţa faptei.

În acest sens, inculpatul D.D. şi colegul său P.M. au întocmit împreună o declaraţie în numele părţii vătămate S.L., conform căreia, bovina sustrasă la data de 8 august 2000 fusese găsită de un vecin, într-un lan de porumb.

Totodată, inculpatul a scris o declaraţie şi în numele părţii vătămate S.C., semnată personal de inculpat, care menţiona că animalul scăpase din curte şi fusese găsit de vecinul lor, P.V.

În acelaşi împrejurări, inculpatul M.A. a completat o declaraţie în numele martorului P.V., declaraţie care confirma că era vecin cu părţile vătămate şi că le găsise bovina scăpată din curte într-un lan de porumb, declaraţie semnată personal de inculpat.

În continuare, inculpatul D.D. a conceput referatul cu propunere de clasare a lucrării, pe care l-a înmânat în ziua următoare inculpatului T.A., solicitându-i acestuia să tehnoredacteze lucrarea, el urmând să plece din localitate, la o şedinţă de serviciu, în oraşul Constanţa.

Constatând că declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorului P.V. nu aveau menţiunea "dată în faţă noastră", inculpatul T.A. i-a cerut explicaţii inculpatului D.D., acesta din urmă solicitându-i primului inculpat să completeze respectivele acte prin înscrierea şi datarea menţiunii care lipsea.

După tehnoredactarea referatului cu propunerea de clasare a cauzei, inculpatul T.A. a semnat personal actul cu menţiunea uzitată în cazul actelor semnate în numele altei persoane.

Deşi inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor, prima instanţă a constatat că vinovăţia acestora era dovedită cu probele de la dosar.

Au fost avute în vedere declaraţiile părţilor vătămate S.L. şi S. (T.) C. care au contestat faptul de a fi fost audiaţi în cauza penală privind sesizarea formulată în legătura cu sustragerea bovinei din anul 2000 si de a fi semnat declaraţiile folosite la închiderea dosarului.

În acelaşi sens a declarat si martorul P.V., din declaraţiile acestei persoane rezultând că nu a fost audiat de organele de ploaie şi nu a semnat vreun act procedural.

De asemenea, a rezultat că părţile vătămate nu erau vecini cu martorul P.V., asa cum se menţionase în declaraţiile falsificate.

În cauză a fost efectuat şi un raport de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică, prin care s-a stabilit că semnăturile înscrise pe declaraţiile olografe în discuţie nu au fost executate de numiţii S.L., S.C. şi P.V.

În drept, activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul D.D. a fost încadrată în dispoziţiile art. 289 C. pen., art. 31 rap.la art. 291 C. pen. şi art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru inculpatul M.A. a fost reţinută doar infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen., având în vedere propria acţiune de plăsmuire a declaraţiei atribuite numitului P.V., dispunându-se achitarea pe temeiul de la art. 10 lit. c) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 31 C. pen. rap. la art. 31 rap. la art. 291 C. pen., reţinându-se că inculpatul D.D. era cel care înmânase declaraţiile falsificate coinculpatului T.A. în vederea folosirii lor la tehnoredactarea referatului cu propunere de clasare a cauzei.

Pentru inculpatul T.A. a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere propria contribuţie adusă la falsificarea declaraţiilor atribuite numiţilor S.L., S.C. și P.V., prin atestarea împrejurării nereale că declaraţiile ar fi fost date în faţa organelor de poliţie, precum şi faptul folosirii respectivelor declaraţii la tehnoredactarea referatului cu propunerea de clasare a cauzei.

În ceea ce priveşte sancţionarea inculpaţilor din cauză, prima instanţă a constatat că faptele comise de inculpaţii M.A. şi T.A. nu prezintă gradul de pericol social concret specific unei infracţiuni, concluzie justificată cu împrejurările de săvârşire a acţiunilor ilicite, urmările produse şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.

Ca urmare, s-a făcut aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., iar în baza art. 181 alin. (3) C. pen. rap. la art. 91 C. pen., s-a dispus sancţionarea administrativă a celor doi inculpaţi.

În schimb, inculpatul D.D. a fost condamnat pentru infracţiunile concurente reţinute în sarcina sa, pedepsele stabilite fiind individualizate în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, criticând sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptelor săvârşite de inculpaţii T.A. şi M.A., reţinerea greşită a temeiul achitării pentru inculpatul T.A. şi greşita achitare a inculpatului M.A. pe temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., având în vedere corecta încadrare juridică a faptelor.

Prin Decizia penală nr. 249 din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi desfiinţată în parte sentinţa atacată în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor M.A. şi T.A., iar în rejudecare:

I. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.A. prin rechizitoriu din infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.A. sub aspectul ambelor infracţiuni reţinute în sarcina sa.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus sancţionarea administrativă a inculpatului prin aplicarea amenzii de 1.000 lei.

II. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului T.A. prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului T.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanţă sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor au fost corect reţinute de prima instanţă, pe baza unei analize complete a probelor administrate.

În schimb, instanţa de apel a constatat că activitatea infracţională desfăşurată în cauză a fost greşit caracterizată din punct de vedere juridic, acţiunile săvârşite de inculpaţii T.A. şi M.A. realizând formal conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. pentru inculpatul M.A. şi art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul T.A.

În considerentele deciziei au fost arătate motivele care susţineau noua încadrare juridică.

De asemenea, s-a constatat că şi temeiul achitării inculpatului T.A. a fost greşit reţinut în cauză ca fiind cel de la art. 10 lit. c) C. proc. pen., din probele administrate rezultând că inculpatul nu a avut reprezentarea şi nu a cunoscut caracterul falsificat al declaraţiilor folosite la tehnoredactarea referatului cu propunere de clasare întocmit de coinculpatul D.D.

În raport de noua încadrare juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, instanţa de apel a dispus achitarea inculpatului T.A. în considerarea dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar pentru inculpatul M.A., s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., apreciindu-se că faptele săvârşite nu prezintă în concret gradul de pericol social specific unor infracţiuni.

Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, invocându-se incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 18 C. proc. pen.

Critica vizând greşita încadrare juridică a fost susţinută în raport de greşita reţinere a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. săvârşită de inculpatul T.A.

S-a arătat că infracţiunea în discuţie fusese reţinută în corelaţie cu falsificarea unui singur înscris oficial şi anume, tehnoredactarea referatului cu propunere de clasare a cauzei întocmit de coinculpatul D.D.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., critica a fost susţinută cu argumente vizând greşita achitare a inculpatului M.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen., arătându-se că, în raport de conţinutul concret al faptelor săvârşite şi atingerea gravă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, se impunea condamnarea la pedepse cu închisoarea.

Examinând cauza în raport de criticile formulate şi de cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat, în limita considerentelor ce urmează:

Din situaţia de fapt corect stabilită de prima instanţă, pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în proces, rezultă că activitatea infracţională desfăşurată în cauză a materializat hotărârea infracţională luată de inculpatul D.D., şeful Postului de Poliţie Alexeni, de a recurge la o procedură ilegală în vederea închiderii unui dosar penal cu privire la care nu se efectuase niciun act de cercetare penală de la data înregistrării sale în evidenţele postului de poliţie, prin formularea unei propuneri de clasare a cauzei care să ateste în mod nereal că fapta de furt reclamată de persoanele vătămate nu se săvârşise în realitate.

În acest sens, inculpatul D.D. a întocmit două declaraţii în numele soţilor S.L. si S.C. în care se menţiona, necorespunzător adevărului, că animalul sustras la data de 8 august 2000 fusese găsit de un vecin, într-un lan de porumb. De asemenea, se menţiona că animalul scăpase din curte şi că în aceste împrejurări fusese găsit de numitul P.V., vecinul lor.

A rezultat că declaraţia atribuită numitei S.L. a fost redactată de numitul P.M. din dispoziţia şi sub coordonarea inculpatului D.D., inculpatul semnând personal declaraţia în numele persoanei vătămate.

În aceleaşi împrejurări, coinculpatul M.A. a întocmit şi el o declaraţie atribuită de această dată martorului P.V. prin care se menţiona necorespunzător adevărului că persoana în cauză era vecin cu soţii S. şi că le găsise bovina scăpată din curte într-un lan de porumb.

În continuare, pe baza declaraţiilor susmenţionate, inculpatul D.D. a conceput referatul cu propunere de clasare a cauzei şi l-a predat spre tehnoredactare inculpatului T.A.

Înainte de a proceda la tehnoredactarea referatului în discuţie, inculpatul T.A. a inserat în declaraţiile falsificate menţiunea că acestea au fost scrise în faţa organelor de poliţie şi data când a avut loc audierea.

Având în vedere situaţia de fapt expusă şi încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţele anterioare au caracterizat greşit activitatea infracţională desfăşurată de cei trei inculpaţi.

Sub acest aspect, este de arătat că fapta de falsificare a declaraţiilor atribuite persoanelor vătămate şi martorului P.V. realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. şi nu de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cum greşit s-a considerat în cauză.

Este adevărat că infracţiunea de fals intelectual presupune o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conţinutul său, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a înscrie unele date sau împrejurări, însă, esenţial pentru existenţa infracţiunii este ca falsificarea să se producă cu prilejul întocmirii respectivului înscris de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

Cu alte cuvinte, dacă făptuitorul se află în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, dar nu era îndreptăţit să întocmească înscrisul al cărui conţinut l-a falsificat, fapta constituie infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen.

În speţa de faţă, falsificarea declaraţiilor atribuite soţilor S. şi numitului P.V. nu s-a făcut în procedura specifică a ascultării persoanelor de către inculpaţi pentru a se putea vorbi despre o atestare nereală făcută în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, ci, în afara ei, rezultând că inculpaţii D.D. şi M.A. nu erau îndreptăţiţi să întocmească declaraţiile al căror conţinut a fost falsificat.

Persoanele vătămate şi presupusul martor din lucrări nu au fost citaţi la audiere, rezultând că în dosarul penal privind furtul bovinei nu se efectuase niciun act de cercetare penală, cauza fiind rămasă în nelucrare de la data înregistrării sale. Mai mult, a rezultat că respectivul dosar penal nu a fost repartizat spre instrumentare niciunuia dintre lucrătorii postului de poliţie.

Ca urmare, fiind vorba de înscrisuri oficiale, în această categorie fiind incluse, conform art. 150 alin. (2) C. pen., înscrisurile care emană de la instituţiile publice, înscrisuri ce au fost falsificate prin plăsmuirea întregului conţinut, atribuindu-li-se aparenţa unor înscrisuri oficiale autentice, având forţă probantă şi semnificaţie juridică, fapta inculpaţilor D.D. şi M.A. realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., având în vedere calitatea specială a inculpaţilor şi împrejurarea că au acţionat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

Întrucât participaţia inculpatului M.A. nu a fost reţinută decât pentru falsificarea declaraţiei atribuite numitului P.V., răspunderea penală a inculpatului va fi angajată pentru o singură infracţiune de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.

În sarcina aceluiaşi inculpat nu se va reţine şi participaţia improprie la infracţiunea uz de fals prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 291 C. pen. rezultând din situaţia de fapt expusă că inculpatul M.A. nu a avut nicio implicare în folosirea ulterioară a declaraţiei falsificate.

Ca urmare, văzând încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu raportat de la starea de fapt reţinută în cuprinsul actului de sesizare, se va proceda la schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., reţinându-se în sarcina inculpatului M.A. săvârşirea unei singure infracţiuni prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen.

În schimb, pentru inculpatul D.D., a cărui activitate infracţională a fost stabilită în raport de falsificarea declaraţiilor atribuite persoanelor vătămate S.L. şi S.C., se va reţine forma continuată a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., având în vedere caracterul repetat al actelor de executare.

În sarcina aceluiaşi inculpat se va reţine şi infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. săvârşită în contextul redactării referatului cu propunere de clasare a cauzei privind furtul reclamat de persoanele vătămate S.L. şi S.C., prin care au fost atestate fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Ca urmare, şi în cazul acestui inculpat se va proceda la schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, în sensul reţinerii infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 289 C. pen.

La judecata în primă instanţă, răspunderea penală a inculpatului D.D. a fost angajată, prin extinderea procesului penal pentru alte fapte, conform art. 336 C. proc. pen., pentru instigare la comiterea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., încadrare juridică corespunzător realizată în cauză raportat la starea de fapt rezultată din probe.

S-a stabilit că, după întocmirea referatului de clasare, inculpatul D.D. i-a solicitat coinculpatului T.A. să insereze în declaraţiile falsificate menţiunea că au fost formulate în fata organelor de poliţie şi să dateze respectiva certificare.

Ca urmare, activitatea inculpatului D.D. a fost corespunzător caracterizată juridic, existând o acţiune de determinare din partea inculpatului la săvârşirea falsului de către subordonat.

În consecinţă, va fi păstrată încadrarea juridică dată de prima instanţă faptei reţinute în sarcina inculpatului D.D. şi cu privire s-a dispus extinderea acţiunii penale în condiţiile art. 336 C. proc. pen.

Cum menţiunile inserate în respectivele declaraţii constituie o atestare în necorespunzătoare adevărului săvârşită de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi în legătură cu înscrisuri pe care era îndreptăţit să le întocmească, nedovedindu-se ca inculpatul T.A. să fi cunoscut caracterul falsificat al declaraţiilor în discuţie, rezultă că activitatea materială desfăşurată de inculpatul T.A. se circumscrie din punct de vedere formal infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În conţinutul infracţiunii de fals intelectual în formă continuată nu se va include ca act material de executare şi activitatea constând în tehnoredactarea referatului cu propunere de clasare a cauzei, reţinându-se că acţiunea inculpatului T.A. nu a tăcut decât să transpună actul de serviciu îndeplinit de o altă persoană - inculpatul D.D., tară nicio contribuţie intelectuală în ceea ce priveşte concepţia lucrării.

Ca atare, având în vedere încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul T.A. prin rechizitoriu raportat la starea de fapt reţinută, va fi schimbată încadrarea juridică conform art. 334 C. proc. pen., prin reţinerea unei singure infracţiuni de fals intelectual comisă în formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., corelativ acţiunilor materiale desfăşurate în legătură cu atestarea declaraţiilor falsificate.

Cum infracţiunea de fals intelectual se săvârşeşte numai cu intenţie, fiind absolut necesar să se stabilească că funcţionarul a avut reprezentarea că inserează menţiuni nereale, Înalta Curte constată că atestarea necorespunzătoare adevărului făcută de inculpatul T.A. cu privire la prezenţa părţilor şi formularea declaraţiilor în faţa organelor de poliţie nu a fost făcută cu ştiinţă, neexistând probe care să confirme că inculpatul avea cunoştinţă despre întocmirea în fals a declaraţiilor atribuite soţilor S. şi numitului P.M.

Ca urmare, nefiind îndeplinită latura subiectivă a infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune achitarea inculpatului T.A. în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În consecinţă, admiţând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi casată decizia din apel şi în parte sentinţa primei instanţe în limitele considerentelor arătate, cu precizarea că, în rejudecare, a fost examinată şi situaţia inculpatului D.D. fără ca prin aceasta să se creeze părţii o situaţie juridică mai grea raportat la cele stabilite prin sentinţa instanţei de fond, având în vedere dispoziţiile art. 3857 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor pentru inculpatul D.D. raportat la noua încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina sa, vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cu referire la gravitatea faptelor săvârşite, împrejurările comiterii lor, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că nu se impune aplicarea unui regim sancţionator prea sever, stabilirea unor pedepse cu închisoarea orientate spre limita minimă prevăzută de lege, învederându-se a asigura scopul şi funcţiile pedepsei.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Înalta Curte constată că elementele avute în vedere de prima instanţă, astfel cum acestea au fost menţionate în considerentele sentinţei, justifică valabil măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, existând suficiente garanţii că reeducarea inculpatului poate fi asigurată şi fără executarea efectivă a pedepsei.

În ceea ce priveşte situaţia inculpatului M.A., în acord cu instanţele anterioare, Înalta Curte apreciază că raportat la împrejurările concrete în care s-a acţionat, urmările produse şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracţiuni, fiind evident că falsificarea declaraţiei atribuite numitului P.V. s-a făcut la iniţiativa inculpatului D.D., şeful Postului de poliţie Alexeni, şi în vederea închiderii unui dosar penal înregistrat cu autor necunoscut.

În consecinţă, reţinând şi că acţiunea materială săvârşită de inculpat nu depăşeşte sfera unui act infracţional izolat, Înalta Curte constată că nu este necesară sancţionarea penală a inculpatului, aplicarea unei sancţiuni administrative în condiţiile art. 181 C. pen. cu referire la art. 91 C. pen. constituind o modalitate adecvată de corijare a comportamentului inculpatului M.A.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 249 din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii T.A., M.A. şi D.D.

Casează decizia sus-menţionată şi, în parte sentinţa penală nr. 75 din 12 martie 2010 a Tribunalului Ialomiţa şi, în rejudecare:

I. Descontopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., aplicate inculpatului D.D., în pedepsele componente de:

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 308 din 28 septembrie 2008 a Tribunalului Ialomiţa cu privire la care s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 85 C. pen.;

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul D.D. din infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 289 C. pen.;

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul D.D. la pedeapsa de 1 an închisoare;

În baza art. 289 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual;

Menţine pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. stabilită de prima instanţă prin extinderea procesului penal pentru alte fapte, conform art. 336 C. proc. pen.

Contopeşte pedepsele sus-menţionate cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 308 din 28 septembrie 2008 a Tribunalului Ialomiţa, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 86 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform art. 86 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul urmează să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.ă, a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

II. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul M.A. din infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. şi art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. într-o singură infracţiune prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., achită inculpatul M.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18 alin. (3) raportat la art. 91 C. pen., aplică inculpatului sancţiunea amenzii administrative de 1.000 lei.

III. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul T.A. din infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen. într-o singură infracţiune prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul T.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de câte 75 lei, până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimaţii inculpaţi T.A. şi M.A. se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, pentru intimatul inculpat D.D., se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1410/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215...  ICCJ. Decizia nr. 3169/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1231/2011. Penal. Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs