ICCJ. Decizia nr. 1264/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr.105 din 14 octombrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta D.V., domiciliată în jud. Hunedoara împotriva rezoluției din dosar nr. 209/P/2010 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 8 iunie 2010 și menținută prin rezoluția din dosar nr. 495/11/2/2010 dispusă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 30 iunie 2010.
A obligat petenta să plătească intimatului R.D. suma de 1075 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat petenta să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la instanță sub nr. 978/57/2010 petentul D.V. a solicitat desființarea rezoluției din dosar nr. 209/P/2010 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 8 iunie 2010 și menținută prin rezoluția din dosar nr. 495/11/2/2010 dispusă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 30 iunie 2010 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
în motivarea plângerii petenta a susținut că la dosar există suficiente probe care dovedesc vinovăția făptuitorului astfel că soluțiile parchetului sunt nelegale.
Prin plângerea penală înregistrată la 18 februarie 2010 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului R.D., executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. proc. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în aceea că a executorul judecătoresc a îndeplinit cu rea credință în mod defectuos obligațiile ce-i reveneau în cadrul executării silite, neemițând somația prevăzută de lege și neînștiințând și pe celălalt creditor, respectiv pe fostul ei soț, despre existența executării și data licitației publice.
Prin rezoluția din 08 06 201 OP emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar 151/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor.
Pentru a dispune această soluție s-a reținut, în esență, că din verificările efectuate nu a rezultat că făptuitorul, în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi săvârșit vreo faptă penală, dimpotrivă măsurile luate de acesta în cadrul dosarului de executare civilă au fost conforme dispozițiilor legale.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei soluții a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că nu există și nu se pot procura dovezi care să releve faptul că făptuitorul și-ar fi exercitat atribuțiile de serviciu defectuos ori cu rea-credință.
Soluțiile dispuse în cauză au fost considerate legale și temeinice.
Prin ordonanța nr. 1030/C A/2002 pronunțată în dosar 2949/2002 a fost admisă cererea formulată de creditorul SC I.M. SRL Cisnădie împotriva debitoarei D.V. și a fost somată aceasta din urmă să plătească creditorului suma de 19 211 000 lei cu titlu de preț și 11526 610 lei cu titlu de penalități de întârziere, - fila 14. în temeiul acestei hotărâri investite cu formulă executorie creditorul a formulat cerere de executare silită la 22 februarie 2002 - fila 15- 16. în dosarul executional format la Biroul executorului judecătoresc R.D., 124/2002, s-a emis somație la data de 01 octombrie 2002 - fila 17, aceasta fiind înscrisă și în foaia de sarcini a cărții funciare -fila 18.
întrucât imobilul supus executării silite se afla în stare de indiviziune între debitoare și soțul ei creditoarea a solicitat în dosarul 983/2003 al Judecătoriei Brad sistarea indiviziunii. Sistarea stării de indiviziune s-a realizat prin atribuirea imobilului în favoarea debitoarei cu obligarea acesteia la plata unei sulte de 252 365 000 lei către D.C., prin sentința civilă 417/2005.
Ulterior clarificării situației juridice a imobilului creditorul a solicitat continuarea executării silite și în dosarul execuțional au fost efectuate actele impuse de această procedură, respectiv au fost trimise notifică debitoarei prin care i se aducea la cunoștință vânzarea la licitație publică a imobilului și au fost efectuate publicațiile de vânzare ( fila 25-289).
Debitoarea a cunoscut faptul că este în derulare procedura de valorificare a imobilului în procedura executării silite aspect rezultat și din adresa emisă de aceasta către biroul executorului judecătoresc - fila 25 verso, în care a solicitat ca executarea să se facă asupra veniturilor sale prin poprire.
Din dosarul de executare silită nu a rezultat că, creditorul D.C. ar fi formulat vreo cerere de executare silită pentru recuperarea creanței sale înainte de adjudecarea imobilului, adjudecare înscrisă în cartea funciară la 26 martie 2007. Dimpotrivă din actele dosarului a rezultat că acesta a formulat cerere de executare silită la 10 mai 2010 - fila 38. în consecință din conținutul probatoriilor administrate a rezultat că executorul judecătoresc a acționat în temeiul și limite competențelor conferite de atribuțiile de serviciu. în nici un caz nu au fost decelate în speță indicii în sensul că acesta, cu știință, a îndeplinit defectuos aceste atribuții urmărind prejudicierea petentei. Dealtfel împotriva fiecărui act procedural îndeplinit de executorul judecătoresc aceasta avea posibilitatea să se adreseze instanței cu contestație.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta D.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 2781C. proc. pen.
Recurenta petentă, deși legal citată, nu s-a prezentat la termenul de astăzi 30 martie 2011, pentru a-și susține recursul.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor preceda:
Instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimatul R., în calitate de executor judecătoresc, și-a exercitat atribuțiile de serviciu în mod legal în conformitate cu atribuțiile specifice.
înalta Curte, a constatat faptul că procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în mod corect a apreciat că executorul judecătoresc și-a îndeplinit sarcinile care-i reveneau, fără a-și încălca atribuțiile specifice, măsurile luate de acesta în cadrul dosarului de executare civilă au fost conforme dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, deși recurenta petiționară a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a recurentei petente cu privire la modalitatea în care s-a desfășurat executarea silită, angajează răspunderea penală a intimatului, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.
Eventualele încălcări ale dispozițiilor legale invocate de către petentă, au fost analizate corect de către procuror și instanța de fond care au dispus soluții legale, temeinice și corect motivate în fapt și în drept.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția dispusă de procuror precum și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursul ca nefondat.
în baza art. 192 alin. (3) din același cod a obligat recurenta petentă la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1274/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 8427/2011. Penal → |
|---|
