ICCJ. Decizia nr. 1454/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1454/2011
Dosar nr.731/39/2010
Şedinţa publică din 11 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea formulată la data de 1 martie 2010 şi adresată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, persoana vătămată G.I. a formulat plângere penală împotriva intimatei G.M.C., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În motivarea plângerii penale petenta a arătat că Plângerile nr. X/P/2008 şi nr. Y/P/2009, formulate de M.D.B., respectiv M.I. ar fi trebuit clasate potrivit art. 11 coroborate cu art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. şi nu trimise spre cercetare pentru a fi din nou calomniată şi audiată, iar în Plângerea nr. Y/P/2009 formulată împotriva numiţilor M.D.B., M.I., V.A.C. şi C.H.A. intimata nu a dispus cercetarea persoanelor menţionate, deşi faptele există şi sunt prevăzute de legea penală.
Prin Rezoluţia nr. 47/P/2010 din data de 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata G.M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 249 C. pen.
În motivarea acestei rezoluţii procurorul de caz a constatat că prim-procurorul G.M.C. nu a comis nicio faptă penală, că acesta şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu, luând toate măsurile necesare şi legale în vederea soluţionării cu operativitate a dosarelor penale, neexistând indicii cu privire la reaua-credinţă în adoptarea soluţiilor de netrimitere în judecată şi cu privire la încălcarea vreunui drept procesual al persoanei vătămate pe parcursul cercetărilor penale efectuate.
Prin Rezoluţia nr. 287/II/2/2010 din data de 6 august 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă împotriva Rezoluţiei nr. 47/P/2010 din 28 iunie 2010.
Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, petenta a formulat plângere în faţa judecătorului, iar prin Sentinţa penală nr. 117 din 12 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea menţinându-se rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din actele premergătoare efectuate nu a rezultat încălcarea obligaţiilor profesionale în raport cu petenta de către intimată în efectuarea activităţilor şi care să se circumscrie conţinutului infracţiunilor reclamate, iar cu privire la celelalte aspecte reclamate în plângerea împotriva actelor procurorului (că intimata nu i-a răspuns la plângerea din 15 aprilie 2010, că din neglijenţă nu a dispus sesizarea altor organe decât cele judiciare, că în mod greşit intimata a dispus înregistrarea separată a unei sesizări depusă în completarea Dosarului nr. 4100/P/2010).
Curtea a constatat că acestea nu au făcut obiectul plângerii penale iniţiale şi nu pot fi analizate în acest cadru procesual.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana vătămată a declarat recurs prin care a reiterat motivele invocate în plângerea introductivă şi a solicitat casarea sentinţei şi efectuarea cercetărilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi 249 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din actele dosarului între persoana vătămată G.I., pe de o parte, şi numiţii M.I., M.D.B. şi V.A.C., pe de altă parte, au fost formulate mai multe plângeri penale pentru săvârşirea infracţiunilor de denunţare calomnioasă, ameninţare, fals în înscrisuri sub semnătură privată, rele tratamente, calomnie cu privire la care procurorul de caz a dispus, pentru unele, neînceperea urmăririi penale pentru inexistenţa faptei, iar pentru altele constatându-se că a fost retrasă plângerea formulată.
Având în vedere probele existente la dosar, corect a reţinut instanţa de fond că prim-procurorul G.M.C. nu a săvârşit nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că acesta, cu ştiinţă, nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos ori că a încălcat din culpă îndatoririle de serviciu şi prin aceasta a cauzat vătămări intereselor legale ale persoanei vătămate.
Dimpotrivă, rezultă că prim-procurorul şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, luând măsurile necesare şi legale în vederea soluţionării cu operativitate a dosarelor penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, la care petenta a făcut referire, neexistând indicii cu privire la reaua credinţă în adoptarea soluţiilor de netrimitere în judecată ori cu privire la încălcarea vreunui drept procesual al persoanei vătămate.
În cauzele încredinţate spre soluţionare, magistraţii procurori se supun numai legii, dispunând soluţii în funcţie de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri şi niciun magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raţionamentele logico-juridice pe care s-a bazat adoptarea unei soluţii. Nemulţumirea uneia dintre părţile implicate în litigiu faţă de soluţia adoptată, fără prezentarea niciunui element de natură să susţină indicii privind existenţa unui raport juridic de drept penal, nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale.
Ca atare, pentru considerentele arătate, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.I. împotriva Sentinţei penale nr. 117 din 12 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1451/2011. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1536/2011. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
