ICCJ. Decizia nr. 1774/2011. Penal

Prin sentința penală nr. 69/ F din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea autorității judiciare italiene și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 14 martie 2011 emis de Tribunalul Penal din Roma, secția judecătorilor pentru cercetări preliminare, în dosar, pe numele persoanei solicitate C.D.B.

în consecință, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate C.D.B. pe o durată de 29 zile, cu începere de la 20 aprilie 2011 până la 18 mai 2011, în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare italiene, cu condiția respectării regulii specialității și a dreptului persoanei solicitate de a fi transferată în România pentru executarea pedepsei pentru cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pe numele cetățeanului român C.D.B. a fost emis la data de 14 martie 2011 un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare italiene - Tribunal Penal din Roma, secția judecătorilor pentru cercetările preliminare, în dosar, sub acuzația de săvârșire a infracțiunii de menținere în stare de sclavie sau servitute a unei persoane, prin înșelăciune și întrebuințare de violențe și amenințări, în scopul exploatării sexuale prin obligarea la practicarea prostituției, faptă prevăzută și pedepsită de art. 600, 110 C. pen. italian, art. 3 și 4 alin. (1) din Legea nr. 75/1958 și art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 69/2005.

Ca situația de fapt, s-a reținut că persoana solicitată și numitul H.V.S. au exploatat activitatea de prostituție desfășurată de numita R.G.A., în perioada 16 mai 2009-16 iunie 2009, victima fiind recrutată în acest scop și constrânsă să se prostitueze, prin înșelăciune și amenințări.

S-a mai reținut că mandatul european de arestare cuprinde toate informațiile necesare cu privire la identitatea și cetățenia persoanei solicitate, inclusiv datele privind mandatul de arestare preventivă în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, precum și faptul că erau îndeplinite toate cerințele legale cu privire punerea în executare a mandatului european de arestare, cu referire la natura faptei săvârșite, condiția dublei incriminări și limita minimă de pedeapsă prevăzută de lege pentru fapta ce constituie infracțiune, luând act și de consimțământul la predare al persoanei solicitate, instanța a admis sesizarea autorității judiciare italiene, dispunând predarea persoanei solicitate, cu respectarea regulii specialității și a dreptului de a fi transferată în România pentru executarea pedepsei, în cazul în care va fi condamnată pentru infracțiunea de care era acuzată.

Pe cale de consecință, s-a dispus și arestarea provizorie a persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile judiciare italiene, pe o durată de 29 zile, cu începere de la 20 aprilie 2011, conform art. 94 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

împotriva acestei sentinței, în termen legal, a formulat recurs persoana solicitată C.D.B.

Recursul declarat în cauză a fost circumscris dispoziției privind luarea măsurii arestării provizorie în vederea predării cuprinsă în sentința penală nr. 69/ F din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție.

în ședința publică de astăzi, 02 mai 2011, persoana solicitată a solicitat instanței să ia act că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză.

Recursul este inadmisibil.

Din situația mai sus prezentată, se reține că prin sentința instanței Curții de Apel Galați a fost soluționată favorabil cererea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Penal din Roma, secția judecătorilor pentru cercetările preliminare, pe numele persoanei solicitate C.D.B., la data de 14 martie 2011.

Prin sentința susmenționată s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene și arestarea în vederea predării, constatându-se că erau îndeplinite toate condițiile legale privind punerea în executare a mandatului european de arestare, nu existau impedimente legale la predare, iar persoana solicitată își exprimase consimțământul irevocabil la predare.

Potrivit art. 941alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, hotărârea pronunțată asupra executării mandatului european de arestare, când persoana solicitată consimte la predare, este definitivă.

Caracterul definitiv al hotărârii pronunțate asupra executării mandatului european de arestare în baza consimțământului la predare al persoanei solicitate se întinde în mod firesc și asupra dispoziției conexe privind arestarea în vederea predării, această măsură făcând corp comun cu predarea în sine, în lipsa căreia nici nu ar fi fost dispusă, fiind menită să asigure aducerea la îndeplinire a dispoziției de predare.

Această interpretare este susținută și de modul în care a fost reglementată procedura punerii în executare a mandatului european de arestare, la art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 prevăzându-se expres că în cazul în care persoana solicitată consimte la predare, instanța se pronunță deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Rezultă astfel că măsura arestării dispusă subsecvent predării persoanei solicitate în vederea executării mandatului european de arestare, în baza consimțământului la predare al persoanei solicitate, nu este supusă reglementării generale prevăzută în materia căilor de atac împotriva măsurilor preventive, ci prevederii de excepție de la art. 941alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004.

Ca urmare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză de persoana solicitată C.D.B., fără a fi dat eficiență cererii privind retragerea căii de atac exercitate, știut fiind că numai un recurs admisibil era susceptibil de a fi retras.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1774/2011. Penal