ICCJ. Decizia nr. 1941/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

Prin decizia penală nr. 207 din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații M.R., M.P.F., M.I.C. împotriva sentinței penale nr. 396/F din 28 mai 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

în baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelului declarat de apelantul-inculpat I.S.

în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei M.R. durata prevenției de la 28 ianuarie 2010 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatei.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 396/F din 28 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

1.A. în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000,art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata M.R. la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

în baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

în baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

în baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 1138/2005 a Tribunalului București și contopește restul neexecutat de 812 de zile cu pedeapsa de 11 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen.

B. în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat inculpata M.R. la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

în baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată prin sentința penală nr. 1138/2005 a Tribunalului București și contopește restul neexecutat de 812 de zile cu pedeapsa de 11 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 11 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen.

în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatei.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din 28 ianuarie 2010 la zi.

2. în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul M.P.F. la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc.

în baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

în baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

3. în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost condamnat inculpatul M.I.C. la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc.

în baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

4. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., art. 51 C. pen. s-a dispus achitarea inculpatului I.S. sub aspectul instigării la infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 4,48 gr. pulbere ce conține heroină (rămasă din cantitatea de 4,75 gr.), ambalată și sigilată cu sigiliul nr. AA și depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conf. dovezii din 20 mai 2009 și a cantității de 15,11 gr. substanță pulverulentă ce conține heroină și cafeină (rămasă din cantitatea de 16,32 gr.) sigilată cu sigiliul nr. PP și depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conf. dovezii din 28 ianuarie 2010.

S-au constatat consumate în procesul analizei cantitatea de 0.27 gr. pulbere ce conține heroină, 1,21 gr. substanță pulverulentă ce conține heroină și cafeină.

în baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a constatat că, prin actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 07 mai 2009, inculpatul M.P.F. zis "Ci.", cu intenție, a determinat-o pe mama sa, numita M.R., să introducă în data de 08 mai 2009, în Penitenciarul Rahova, două doze ce conțineau cantitatea totală de 4,75 gr. heroină.

în data de 12 ianuarie 2010, inculpații I.S. și M.I.C. zis "C.", în baza unei înțelegeri prealabile, l-au determinat, cu intenție, pe martorul B.A.F. să introducă, în jurul orei 17⁰⁰, în Penitenciarul R., 4 doze ce conțineau 16,32 grame heroină, disimulate într-un papuc de plajă, droguri ce-i fuseseră livrate în ziua de 12 ianuarie 2010 de către inculpata M.R., mama deținutului M.I.C.

Situația de fapt reținută în rechizitoriul a fost probată cu următoarele mijloace de probă indicate în actul de sesizare: proces-verbal de constatare din 08 mai 2009 și proces-verbal de constatare din 12 ianuarie 2010; procese-verbale de percheziție corporală a inculpatei M.R.; declarație martori N.A.M., B.A.F., R.A., R.G.; declarații martori asistenți C.D., I.M., P.E.O.; rapoarte de constatare tehnico-științifică din 13 mai 2009, din 15 ianuarie 2010 și din 29 ianuarie 2010; adrese emise de Administrația Națională a Penitenciarelor; fișe medicale și de evidență a măsurilor disciplinare, a recompenselor și drepturilor deținuților; adresa din 27 ianuarie 2010 privind listing-ul apelurilor telefonice înregistrate, în perioada 01 decembrie 2009 - 14 ianuarie 2010 de la numerele de telefon: AAA, BBB, CCC și DDD; planșe foto; procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșă foto a inculpatei M.R., de constatare a apelurilor și mesajelor de tip SMS; declarații învinuit/inculpată M.R.;

Inculpata M.R., fiind audiată în conformitate cu art. 323 C. proc. pen., a recunoscut săvârșirea faptei din 08 mai 2009 când la cererea fiului său M.P.F. a încercat să introducă în penitenciar heroină, disimulând-o între fustă și corp. Inculpata nu a recunoscut fapta din 21 ianuarie 2010, arătând că în data respectivă s-a aflat la Tribunal, iar restul zilei s-a aflat acasă. Inculpata a precizat că s-a întâlnit cu martorul B.A.F. într-o altă zi și că a fost sunată de pe un nr. de telefon folosit de M.I.C., fără a primi, însă, SMS-uri cu indicații în legătură cu persoana cu care trebuia să se întâlnească pentru introducerea drogurilor în Penitenciar.

Inculpatul M.P.F. a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că i-a cerut mamei sale să îi aducă droguri în penitenciar, amenințând că se omoară.

Inculpatul M.I.C. nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu s-a înțeles cu inculpatul I.S. să solicite unei alte persoane să se întâlnească cu mama sa pentru a-i da droguri pe care să i le aducă în penitenciar.

Inculpatul I.S. nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu a cerut martorului B.A.F. la solicitarea inculpatului M.I.C. să introducă droguri în penitenciar pentru acesta din urmă.

Martorul N.A.M., fiind audiat, a precizat că inculpatul M.F. i-a solicitat să se folosească de dreptul său de vizită pentru a primi un pachet de la mama sa, fără a-i spune că urma să primească heroină.

Martorul B.A.F. a arătat că a fost rugat de inculpatul I.S. să se întâlnească cu o doamnă care să îi dea un pachet pentru fiul ei, fără a-i spune că în pachet urma să fie droguri. Martorul a precizat că a fost sunat de inculpata M.R. cu care s-a întâlnit la autogara R., aceasta predându-i două pungi cu alimente, două perechi de papuci și o sticlă de suc.

Martorul M.G. a precizat că în data de 11 sau 12 ianuarie 2010 a luat-o pe mama sa, inculpata M.R., de acasă și a dus-o la Tribunalul București, unde fratele său avea termen de judecată și că a luat-o de la Tribunal în jurul orei 13 și a dus-o acasă.

Martora G.A. a declarat că în data de 12 ianuarie 2010 inculpata a strigat-o în jurul orei 13-13.30 și că în jurul orelor 14-15 s-a deplasat la locuința acesteia pentru a o ajuta să îl spele pe soțul său paralizat.

în cauză au fost audiați martorii R.G. și R.A., ambii confirmând că cel dintâi a primit în jurul Crăciunului 2009 un pachet de la martorul B.A.F. pentru inculpatul I.S. și martorul C.D., martor asistent la procedura recunoașterii inculpatei M.R. de către martorul B.A.F.

Analizând actele de urmărire penală și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, Tribunalul a constatat următoarea situație de fapt:

1. La data de 07 mai 2009, inculpatul M.P.F. zis "Ci.", cu intenție, a determinat-o pe mama sa, numita M.R., să introducă în data de 08 mai 2009, în Penitenciarul Rahova, două doze ce conțineau cantitatea totală de 4,75 gr. heroină, droguri descoperite de organele de control din cadrul penitenciarului la controlul corporal al inculpatei care intenționa să transmită pachetul către fiul său prin intermediul martorului N.A.M.

Situația de fapt a rezultat din declarațiile de recunoaștere a faptei date în cursul judecății de inculpații M.R. și M.P.F., coroborate în temeiul art. 69 C. proc. pen. cu declarația martorului N.A.M., procesul-verbal de depistare a drogurilor la controlul corporal efectuat asupra inculpatei M.R. la intrarea în penitenciar, raportul de constatare tehnico-științifică, fișe de evidență a deținuților, adrese emise de către Administrația Națională a Penitenciarelor, fișă medicală pentru deținuți.

Inculpata M.R. a susținut că a săvârșit fapta "din dragoste de mamă" și sub imperiul unei amenințări cu sinuciderea din partea fiului său M P.F. Instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile constrângerii morale întrucât săvârșirea faptei penale nu era singura modalitate de înlăturare a presupusului pericol grav cu care era amenințată viața fiului său, iar amenințarea nu era serioasă și posibil a se produce în condițiile supravegherii existente în penitenciar.

2. în data de 12 ianuarie 2010, inculpatul M.I.C. zis "C.", l-a determinat cu intenție pe inculpatul I.S. să-i solicite martorului B.A.F. să introducă, în jurul orei 17⁰⁰, în Penitenciarul R., 4 doze ce conțineau 16,32 grame heroină, disimulate într-un papuc de plajă, droguri ce-i fuseseră livrate în ziua de 12 ianuarie 2010 de către inculpata M.R., mama deținutului M.I.C.

Astfel, la data de 12 ianuarie 2010, cu ocazia controlului specific efectuat de către lucrătorii din cadrul Penitenciarului R. asupra bagajelor martorului B.A.F., venit în vizită la inculpatul I.S., deținut în cadrul penitenciarului, au fost descoperite, disimulate într-o pereche de papuci, 4 "bile" sigilate la un capăt prin ardere, cu diametrul de cca. 4 cm. fiecare, ce conțineau o substanță purverulentă.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 15 ianuarie 2010 cele 4 doze conțineau 16,32 gr. heroină, drog de mare risc prev. în Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.

Din declarația martorului B.A.F. și a inculpatului I.S. a rezultat că acesta din urmă l-a sunat pe primul căruia i-a solicitat să se întâlnească cu inculpata M.R., mama colegului său de cameră, coinculpatul M.I.C., pentru a lua un pachet cu alimente și îmbrăcăminte destinat acestuia din urmă, solicitându-i totodată să i-l aducă la penitenciar în data de 12 ianuarie 2010.

La data menționată, martorul B.A.F. s-a întâlnit cu inculpata M.R. care a venit cu taxiul la capătul troleibuzului nr. xx - autogara R. (în jurul orelor 14³⁰ - 15⁰⁰), de la care a primit două pungi ce conțineau alimente în vid, 2 sticle sigilate de suc precum și o pereche de papuci de plajă după care a intrat în Penitenciarul R., ulterior, fiind descoperite drogurile disimulate în modalitatea descrisă mai sus.

Martorul B.A.F. a declarat că a fost sunat de către inculpatul I.S. de la numărul BBB care i-a solicitat să se întâlnească cu inculpata M.R., mama colegului său de celulă M.I.C. zis "C." pentru a lua un pachet și a-l aduce la penitenciar în data de 12 ianuarie 2010.

Din lecturarea fișei de vizită întocmită de către administrația locului de deținere coroborat cu aspecte ce rezultă din regulamentul penitenciarului conform căruia fiecare deținut avea dreptul, în ordine alfabetică, la vizită o dată pe săptămână, a rezultat că, la data de 12 ianuarie 2010, drept la vizită avea inculpatul I.S., iar nu inculpatul M.I.C., acesta din urmă exercitându-și acest drept în data de 14 ianuarie 2010.

Discuțiile purtate de către martorul B.A.F. cu inculpatul I.S., confirmate de către ambii în declarațiile lor, sunt susținute de listing-ul referitor la convorbirile purtate între numerele de apel BBB al inculpatului I.S. și DDD cel al martorului B.A.F. conținute pe suportul optic comunicat de către rețeaua de telefonie mobilă C. - adresa din 27 ianuarie 2010.

S-a reținut că această variantă de desfășurare este susținută și de conținutul mesajelor schimbate între martorul B.A.F. și inculpatul I.S.:

- la numărul de apel DDD ce-i aparține martorului B.A.F., la ora 13⁰⁰, a fost recepționat mesajul cu următorul conținut: "DDD - A. Ăsta e numărul la puști. îl suni mata după ce ne iei de mâncare și îi spui unde să vină", primit de la numărul de apel BBB aflat în posesia inculpatului I.S.;

- la numărul de apel DDD ce-i aparține martorului B.A.F., a fost expediat următorul mesaj SMS: "Bă, mi-ai dat mie SMS" către numărul de apel BBB;

- la numărul de apel DDD ce-i aparține martorului B.A.F., la ora 13⁵⁶, a fost recepționat mesajul cu următorul conținut: "Știu. Am greșit, îl dau la femeie acum" primit de la numărul de apel BBB;

Din întregul material probator administrat în cauză a rezultat că femeia la care se face referire în mesaje este inculpata M.R.

De altfel, chiar inculpata, în declarațiile sale din cursul urmăririi penale, a recunoscut că, în data de 12 ianuarie 2010, a discutat telefonic cu martorul B.A.F. la numărul de telefon DDD al acestuia, însă a prezentat situația într-un mod în care încearcă să se exonereze de răspundere, respectiv că acesta i-ar fi solicitat suma de 200 RON pentru unul din copiii ei, respectiv inculpatul M.I.C. aflat în Penitenciarul R. dar nu a dat curs solicitării întrucât "era obosită deoarece abia venise de la Tribunal și nu putea face acest lucru". Totodată, a afirmat că a salvat respectivul număr în memoria telefonului, aspect care prezintă importanță în cauză întrucât, în memoria telefonului său marca M., cu nr. de apel CCC a fost identificat, în urma verificării respectivul număr de telefon sub apelativul "P.C.", "C." fiind porecla fiului său M.I.C.

întrebată fiind cui aparținea acest număr de telefon inculpata a afirmat "o cunoștință de-a fiului său M.I.C.".

în ce privește numărul de telefon BBB, salvat în memoria telefonului inculpatei sub apelativul "C.", împrejurarea că inculpata a făcut precizarea că acesta aparține fiului său, inculpatul M.I.C., instanța a reținut că se coroborează cu afirmația inculpatului I.S. conform căreia, aparatul telefonic cu acest număr era folosit și de către alți colegi de-ai săi, de detenție.

Cum din verificarea efectuată la locul de deținere a rezultat că, printre colegii din celulă se afla și inculpatul M.I.C. zis "C.", în mod firesc s-a concluzionat că, de pe acest număr de telefon acesta își apela mama, pe inculpata M.R.

în ce privește declarația inculpatei M.R., conform căreia nu s-a întâlnit cu martorul B.A.F. în data de 12 ianuarie 2010, s-a reținut că aceasta nu satisface exigențele art. 69 C. proc. pen. întrucât nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din materialul probator administrat în cauză:

Astfel, martorul B.A.F. a precizat că s-a întâlnit cu inculpata M.R. în zona autogării R., aceasta venind cu un autoturism taxi, marca L., de culoare galbenă, iar deplasarea inculpatei, în data de 12 ianuarie 2010, cu un taxi marca L., de culoare galbenă, este confirmată și de către fiul său, martorul M.G., taximetrist (acesta precizând, însă, că a adus-o pe inculpată acasă în jurul orei 13⁰⁰).

Sinceritatea martorului B.A.F. este susținută și de alte aspecte colaterale cauzei, confirmate de martorii R. (cu privire la trimiterea unui pachet în penitenciar prin intermediul martorului R.G.). Simplul fapt că martorul este coinculpat împreună cu inculpatul I.S. într-un alt dosar penal în care a dat declarații împotriva acestuia din urmă nu este de natura a-i afecta credibilitatea declarației, putând exista dubii doar în situația în care inculpatul I.S. ar fi dat declarații împotriva martorului, astfel încât acesta ar fi fost în conflict cu cel dintâi și ar fi putut dori să se răzbune pe el.

Martora G.A.A., vecina inculpatei M.R., a precizat că acesta din urmă ar fi strigat-o în jurul orei 13, dar nu poate preciza cu exactitate când s-a dus la locuința acesteia, posibil orele 14-15 (fiind posibil ca aceasta să fi plecat de acasă și să se fi întâlnit cu martorul B.A.F. în acest interval de timp).

De altfel, susținerile inculpatei M.R. potrivit cărora ar fi rămas la Tribunalul București până în jurul orelor 13 sunt infirmate chiar de declarația inculpatului M.P.F.: "Știu sigur că la 12 ianuarie 2010 am plecat de la Tribunal în jurul orei 15⁰⁰ pentru că dosarul a fost strigat foarte târziu și a fost ultimul dosar din ședință, iar mama mea a rămas până când am fost scos din sală".

în raport de aceste mijloace de probă, instanța a înlăturat declarațiile inculpatei M.R. ca fiind nesincere și întrucât nu se coroborează cu aspecte de fapt ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză a ținut cont parțial de declarațiile martorilor M.G. (cu privire la ora de întoarcere la locuință a inculpatei, ca urmare a relațiilor de rudenie cu aceasta) și G.A.A. (care nu a fost în măsură să precizeze cu exactitate ora la care inculpata a ajuns acasă și nici ce a făcut aceasta în intervalul de timp marcat de acest moment și cel la care s-a deplasat personal la locuința acesteia, în care nu s-a aflat cu inculpata).

Referitor la contribuția infracțională a inculpatului M.I.C., aceasta a rezultat din materialul probator administrat în cauză, respectiv:

- declarațiile martorului B.A.F. conform cărora a fost sunat de către inculpatul I.S. în data de 12 ianuarie 2010 să aducă la penitenciar un pachet de la mama unui coleg de cameră (M.I.C. zis "C.") care se coroborează cu listing-ul apelurilor telefonice care confirmă "corespondența" purtată între martor și cei doi inculpați din penitenciar;

- procesul verbal de verificare a agendei telefonului mobil al inculpatei M.R. din care rezultă că fiul său M.I.C. folosea în penitenciar, pentru a-și suna mama, nr. de telefon BBB;

- procesul verbal din data de 13 ianuarie 2010 de verificare a mesageriei telefonului mobil al martorului B.A.F.;

- indicii ce rezultă din împrejurarea că inculpatul M.I.C. este cercetat pentru infracțiuni legate de droguri iar, la introducerea în penitenciar, s-a constatat prin acte medicale că este dependent de droguri (heroină), din relațiile de rudenie existente între inculpata M.R. și inculpatul M.I.C. (fiind neverosimil ca acesta să îi solicite mamei sale să îi aducă alimente la penitenciar, iar aceasta, din proprie inițiativă, să îi trimită droguri), precum și din faptul că inculpata introdusese anterior droguri în penitenciar pentru celălalt fiu al său.

în ce privește participația penală a inculpatului sub forma instigării, aceasta se caracterizează în solicitarea adresată colegului de celulă, inculpatul I.S., să ceară martorului B.A.F. de a veni în vizită la penitenciar, dar aducând un pachet de la mama sa în condițiile în care, data în discuție nu era zi de vizită pentru inculpatul M.P.F. și, ca atare, nu putea să intre în posesia pachetului altfel.

Cu privire la activitatea inculpatului I.S., acesta a susținut că i s-a cerut de către inculpatul M.P.F. facilitarea introducerii în penitenciar a unui pachet de alimente, fără a i se comunica că acesta urmează a conține și droguri, aspect confirmat și de inculpatul M.P.F. și de martorul B.A.F.

Instanța a constatat că din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă că acesta ar fi cunoscut că pachetul ce urma a fi introdus în penitenciar va conține și droguri. Prezumția simplă ce rezulta din faptul introducerii de către martorul B.A.F. în penitenciar de droguri, disimulate într-un pachet ce conținea alte bunuri a căror introducere era permisă, nu este în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție a inculpatului în lipsa altor probe cu care să se coroboreze și să rezulte că însuși inculpatul ar fi avut cunoștință că martorul B.A.F. urma să introducă droguri în penitenciar (în condițiile în care nu s-a dovedit că inculpatul M.P.F. ar mai fi primit anterior droguri de la mama sa, sau s-ar fi folosit de alți colegi sau chiar de inculpatul I.S. în acest scop). Din probele administrate s-a dovedit doar că inculpatul I.S. a solicitat martorului B.A.F. să introducă în penitenciar un pachet cu alimente, și nu droguri.

Prezumția de nevinovăție este o garanție pe care o implica dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) Constituție și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit jurisprudenței organelor de la Strasbourg, această prezumție are consecințe asupra sarcinii probei: aceasta revine Ministerului Public, iar îndoiala profita persoanei acuzate (cauza Austria c. Italiei, C.E.D.O.), fiind inadmisibil ca dintr-un fapt obiectiv să se deducă o prezumție de vinovăție (cauza Salabiaku, C.E.D.O.).

Jurisprudența organelor de la Strasbourg nu se opune instituirii unor prezumții de drept sau de fapt atât timp cât se ține cont de gravitatea consecințelor ce pot decurge pentru acuzat și nu se aduce atingere drepturilor apărării (Pham Hoang-25.09.1992), însă condamnarea inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăție este de natură să atragă constarea încălcării art. 6 parag. 2 din Convenție (cauza Telfner c. Austriei).

Instanța a constatat că, în cauză, faptele obiective dovedite au dat naștere la o prezumție simplă care nu se coroborează cu alte mijloace de probă care să confirme fără niciun dubiu faptul că inculpatul a cunoscut faptul că în pachetul cu alimente și alte bunuri urma să fie droguri.

Față de aceste considerente, instanța a dispus achitarea inculpatului I.S. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 51 C. pen., apreciind că acesta a fost în eroare cu privire la o împrejurare de care depinde caracterul penal al faptei (obiectul pachetelor a căror introducere în penitenciar a solicitat-o martorului B.A.F.).

în drept:

1. Fapta inculpatei M.R. care, în data de 08 mai 2009, a deținut 2 doze ce conțineau 4,75 grame heroină, disimulate între fustă și corp, pe care intenționa să le introducă în penitenciar și să le livreze fiului său M.P.S. zis "Ci." întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în forma de participație a autoratului, prev. de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatei M.R. care, în data de 12 ianuarie 2010, i-a livrat numitului B.A.F. 4 doze ce conțineau 16,32 grame heroină, disimulate într-un papuc de plajă, în scopul introducerii în penitenciar întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în forma de participație a autoratului, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

2. Fapta inculpatului M.P.S. care, la data de 07 mai 2009 a determinat-o, cu intenție, pe mama sa, numita M.R., să introducă în Penitenciarul R., la data de 08 mai 2009, două doze ce conțineau cantitatea de 4,75 gr. heroină întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în forma de participație a instigării, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000: activitatea de determinare, de inoculare a rezoluției infracționale de către instigator cu intenție (inculpatul a acționat având reprezentarea rezultatului periculos social pe care cel puțin l-a acceptat); însușirea hotărârii de către instigat-inculpata M.R.; săvârșirea de către autor a unei fapte penale (inculpata a deținut drogurile pe care a încercat să le introducă în penitenciar).

3. Fapta inculpatului M.I.C. de a-l determina, cu intenție, pe deținutul I.S., colegul său de cameră, să-i solicite martorului B.A.F. introducerea, la data de 12 ianuarie 20104, în Penitenciarul R., a două doze ce conțineau 16,32 grame heroină, disimulate într-un papuc de plajă, droguri ce-i fuseseră livrate în aceeași zi de către inculpata M.R. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în forma de participație a instigării, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000: activitatea de determinare, de inoculare a rezoluției infracționale de către instigator cu intenție (inculpatul a acționat având reprezentarea rezultatului periculos social pe care cel puțin l-a acceptat); însușirea hotărârii de către instigat-inculpatul I.S., care a transmis-o mai departe, fără a avea reprezentarea caracterului penal al faptei, acționând fără vinovăție; săvârșirea de către autor a unei fapte penale fără vinovăție (martorul B.A.F. a preluat pachetul pe care a încercat să îl introducă în penitenciar fără să aibă cunoștință de existența drogurilor).

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): dispozițiile Părții generale a C. pen. (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție, participația penală, regimul de pedeapsă aplicabil recidivei și concursului de infracțiuni), limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul faptelor, contribuția fiecărui inculpat, de faptul că s-a urmărit introducerea de droguri în penitenciar, un loc unde se presupune că dependenții de droguri urmează tratamente pentru înlăturarea dependenței, aceste eforturi fiind absolut inutile în condițiile în care au acces la droguri), circumstanțele personale ale inculpaților.

Astfel, în raport de contribuția mai importantă a inculpatei M.R. în desfășurarea activității infracționale, modalitatea repetată de comitere cu stabilirea unui modus operandi similar în care se folosea de persoane care nu cunoșteau conținutul pachetelor, de antecedentele penale ale acesteia, inculpata fiind condamnată anterior tot pentru infracțiuni ce au avut ca obiect droguri, instanța a apreciat că se impune o pedeapsă orientată peste minimul special prevăzut de lege pentru fiecare din cele două fapte săvârșite. în raport de aceste criterii, simplul fapt că inculpata a recunoscut în parte săvârșirea faptelor în condițiile în care a fost depistată în penitenciar având asupra sa drogurile, fără, însă, a coopera în mod activ cu organele judiciare, dimpotrivă, încercând să invoce o înscenare a faptei din partea acestora, nu este de natură a atrage aplicarea circumstanțelor atenuante.

Cu privire la aplicarea dispoz. art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege atâta vreme cât organele de urmărire penală au comunicat că cercetările nu sunt finalizate, astfel încât nu se poate stabili la acest moment procesual dacă informațiile furnizate de către inculpată au dus la identificarea unor persoane implicate în activități ilicite cu droguri. Desigur, inculpata are posibilitatea de a invoca aplicarea acestor dispoziții în căile de atac ordinare, cât și prin intermediul unei contestații la executare, în situația în care cercetările se vor finaliza cu identificarea și tragerea la răspundere a persoanelor cu privire la care inculpata a formulat denunț.

Cu privire la inculpații M.P.F. și M.I.C., având în vedere contribuția acestora la săvârșirea faptelor, de determinare a autorului, respectiv a inculpatului I.S. de a transmite mai departe solicitarea, doar pentru câte o faptă, de cantitatea mică de droguri ce a făcut obiectul infracțiunilor, dar și de faptul că ambii au antecedente penale și că nu au conștientizat gravitatea faptelor lor, încercând să își înlăture răspunderea penală (inculpatul M.P.F. a recunoscut fapta doar formal și doar la sfârșitul declarației date în fața instanței de judecată, după ce i s-a adus la cunoștință declarația dată de mama sa care îl incrimina), instanța a apreciat că se impune aplicarea a câte unei pedepse orientate cu puțin peste minimul special prevăzut de lege.

împotriva sentinței penale au formulat apel Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații M.R., M.P.F., M.I.C. și I.S.

Ministerul Public a declarat apel în cauză cu privire la inculpatul I.S., criticând soluția de achitare a acestuia, iar cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a extins motivele de apel în ceea ce privește încadrarea juridică, în sensul reținerii complicității la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prin faptul că inculpatul l-a determinat pe martorul B.A.F. să săvârșească fapta fără vinovăție, ajutând-o pe inculpata M.R. să introducă drogurile în penitenciar. Se apreciază că instigarea martorului constituie o complicitate dată inculpatei M.R., fiind vorba despre un singur act, având ca scop doar ajutorul inculpatei.

Referitor la acest motiv de apel, Curtea a apreciat că nu este fondat, încadrarea juridică a faptei fiind aceea reținută prin rechizitoriu.

Astfel, inculpatul a acționat prin solicitarea adresată martorului de a se deplasa la penitenciar și de a-i aduce un pachet, precum și prin solicitarea de a se întâlni cu inculpata M.R. pentru a ridica de la aceasta un pachet. Curtea a apreciat că acțiunile la care face referire reprezentantul Ministerului Public constituie două infracțiuni distincte - aceea de trafic de droguri comisă de inculpata M.R. prin încredințarea dozelor martorului B.A.F., cu scopul de a le introduce în penitenciar, și acțiunea de introducere a drogurilor în penitenciar de către martorul B.A.F., ambele fără vinovăție.

Inculpatul I.S. a acționat exclusiv prin chemarea adresată martorului B.A.F., așa cum rezultă din probatoriul administrat.

S-a reținut că nu există probe că inculpatul I.S. a luat legătura în mod direct cu inculpata M.R. și că i-a cerut acesteia personal să aducă droguri, iar fapta inculpatei M.R. de a încredința drogurile martorului B.A.F. constituie o infracțiune distinctă. Mai mult, cu privire la această presupusă faptă nu s-au făcut referiri în rechizitoriul parchetului, în care s-a reținut doar presupusa conivență infracțională a inculpatului I.S. cu inculpatul M.I.C. Și pentru acesta din urmă s-a reținut comiterea faptei tot sub forma instigării, chiar cu privire la inculpatul I.S., iar nu a complicității în raport de inculpata M.R.

S-a reținut că acțiunea inculpatului I.S. constituie instigare la introducerea în penitenciar a drogurilor, fără vinovăție, de către martorul B.A.F.

în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului I.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea a constatat că aceasta este corectă, în raport de probele existente la dosarul cauzei.

Inculpatul I.S. nu a recunoscut comiterea faptei, iar declarațiile sale au fost constante pe întreg parcursul procesului penal. De asemenea, inculpatul M.I.C. a precizat că nu a avut o înțelegere cu inculpatul I.S. în vederea determinării altor persoane de a introduce droguri în penitenciar.

Martorul B.A.F. a declarat că inculpatul I.S. i-a spus să se întâlnească cu o doamnă care să îi dea un pachet pentru fiul ei, lucru pe care l-a făcut, inculpata M.R. dându-i două pungi.

în prima declarație dată de martorul B.A.F., acesta a arătat că inculpatul I.S. i-a spus că îl va suna pentru a se întâlni cu o femeie să îi dea un pachet sau o sumă de bani, iar la ora 13,00 acesta i-a comunicat telefonic că urmează să preia un pachet de la o femeie. Aceste afirmații din declarația martorului constituie o dovadă în plus cu privire la faptul că inculpatul I.S. nu avea cunoștință de conținutul pachetului pe care urma să îl aducă M.R., din moment ce acesta nu știa înainte de ora 13,00 dacă inculpata M.R. urma să aducă bani sau un pachet.

împrejurarea că inculpatul s-a aflat în aceeași cameră de penitenciar cu inculpatul M.P.F. și că utilizau același telefon mobil nu duce la concluzia că inculpatul a avut o înțelegere cu inculpatul M.I.C. pentru a introduce droguri în penitenciar, prin intermediul inculpatei M.R.

Nici conținutul sms-urilor trimise prin intermediul telefonului inculpatului I.S. nu este relevant, și de altfel din declarațiile inculpaților a rezultat că aceștia utilizau alternativ același mobil, astfel că nu se poate stabili exact cine a trimis aceste mesaje.

în consecință, s-a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești nu dovedesc latura subiectivă a infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, nerezultând că acesta avea cunoștință de faptul că în pachetul remis de inculpata M.R. martorului B.A.F. se aflau droguri.

Așa fiind, apelul declarat de Ministerul Public cu privire la inculpatul I.S. s-a repins ca nefondat.

Apelanții-inculpați M.R., M.P.F. și M.I.C. au solicitat reindividualizarea pedepselor, în sensul aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea a constatat că apelurile declarate de inculpații M.R., M.P.F. și M.I.C. sunt nefondate.

în ceea ce o privește pe inculpata M.R., s-a arătat că aceasta recunoaște faptele săvârșite, astfel că solicită aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) rap. la art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere că până la acest moment, inculpata a realizat pericolul faptei, precum și consecințele nerecunoașterii acesteia; inculpata a comis fapta la stăruințele fiilor săi, care au amenințat că se vor sinucide.

Cu privire la inculpatul M.P.F., s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) rap. la art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere că a recunoscut fapta, iar inculpatul M.I.C. a conștientizat rolul procesului penal în viața sa, solicitând pentru acesta aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea a mai constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 74 C. pen. referitoare la circumstanțele atenuante, cu privire la niciunul dintre inculpați.

Astfel, cu privire la cei trei inculpați nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 74 lit. a) C. pen., deoarece aceștia sunt recidiviști, inculpații M.P.F. și M.I.C. fiind recidiviști postexecutoriu și totodată arestați în altă cauză, iar inculpata M.R. a comis faptele reținute în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1138 din 02 septembrie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 399 din 23 ianuarie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă din care a fost liberată condiționat la data de 4 noiembrie 2008 cu un rest de 812 zile închisoare.

S-a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare executată anterior a fost aplicată inculpatei M.R. pentru comiterea unei infracțiuni de același tip, respectiv trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut contribuția mai importantă a inculpatei M.R. în desfășurarea activității infracționale și în mod special modalitatea repetată de comitere, împrejurarea că, după ce a fost prinsă în flagrant în incinta Penitenciarului R. în timp ce introducea două doze de heroină, pe care urma să le încredințeze martorului N.A.M., a continuat activitatea infracțională prin folosirea unei alte persoane care nu cunoștea conținutul pachetelor - martorul B.A.F., și prin atragerea acestuia într-o situație ilicită.

Instanța a reținut că simplul fapt că inculpata a recunoscut în parte săvârșirea infracțiunilor (numai cu privire la fapta din data de 8 mai 2009) nu este de natură a atrage aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., nefiind îndeplinite cerințele acestui text de lege, din moment ce la data de 8 mai 2009 când fapta a fost comisă de inculpată, a fost surprinsă în flagrant de angajații personalului, iar cu privire la fapta din data de 12 ianuarie 2010, inculpata nu a recunoscut-o, susținând că la acea dată se afla la Tribunalul București și că nu îl cunoaște pe martorul B.A.F.

Inculpata nu a colaborat sub nicio formă cu organele de urmărire penală, fiind necesare ample și multiple verificări pentru a fi identificată, în ciuda declarațiilor martorului B.A.F., care a recunoscut-o pe inculpată din planșele foto aflate la dosar, precum și a celorlalte probe administrate, afirmând că nu își explică cum a ajuns numărul de telefon al martorului în agenda telefonului mobil pe care îl utilizează.

în aceste condiții, inculpata M.R. nu numai că nu a colaborat cu organele de urmărire penală, dar a și încercat îngreunarea cercetărilor prin atitudinea sa de negare a veridicității tuturor probelor administrate în ceea ce o privește; în plus, inculpata a adus acuzații de înscenare de către Ministerul Public.

Cu privire la denunțul formulat de inculpata M.R., din adresele emise de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. a reieșit că nu s-a finalizat, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile legale de aplicare a art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Referitor la inculpatul M.I.C., s-a constatat că a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 421/2002 a Tribunalului București pentru infracțiunea prev. de art. 211 C. pen., fiind arestat la 22 august 2001 și liberat condiționat la 26 aprilie 2005 cu un rest de 666 de zile, în timp ce inculpatul M.P.F. a suferit anterior 4 condamnări pentru furt calificat, una pentru tâlhărie, iar în prezent este cercetat pentru o altă infracțiune de trafic de droguri de mare risc, așa cum rezultă din fișa de cazier a acestuia. Inculpatul M.P.F. a executat anterior o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 486 din 21 mai 2002 a Tribunalului București, fiind eliberat la data de 6 noiembrie 2007 cu un rest de executat de 232 de zile.

S-a arătat că multiplele antecedente penale ale inculpaților înlătură posibilitatea reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

în ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpaților, aceștia și-au exercitat în cursul urmăririi penale dreptul la tăcere, arătând că nu doresc să dea declarații în cauză. în cursul judecății inculpatul M.P.F. a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei, pentru ca în cuprinsul aceleiași declarații să revină și să arate că a amenințat-o pe mama sa că se omoară dacă nu îi aduce droguri. Mai mult, acesta susține declarațiile necorespunzătoare adevărului, date de mama sa, în care afirmă că în data de 12 ianuarie 2010 nu s-a întâlnit cu martorul B.A.F.

Nici inculpatul M.I.C. nu a recunoscut în cursul judecății comiterea faptei, iar susținerile sale referitoare la formularea unui denunț pe parcursul procesului penal nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă.

în aceste condiții, nu s-a putut reține că inculpații au avut o atitudine procesuală de recunoaștere a faptelor, ori una de colaborare cu organele de urmărire penală, pentru a putea fi reținute dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen.

Curtea a apreciat că, în realitate, instanța de fond a dat dovadă de clemență atunci când a aplicat inculpaților pedepse apropiate de minimul special prevăzut de lege, în raport de circumstanțele comiterii infracțiunii și de circumstanțele lor personale.

Totodată, Curtea a constatat că inculpații au înțeles să formuleze apel numai cu privire la individualizarea pedepsei, deși nu au recunoscut decât în parte infracțiunile reținute în sarcina lor.

S-a arătat că vinovăția inculpaților este dovedită cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță.

Cu privire la fapta din data de 8 mai 2009, inculpata M.R. a recunoscut comiterea ei; deși inițial nu a recunoscut, inculpatul M.P.F. a declarat în fața primei instanțe că i-a solicitat mamei sale să îi aducă droguri cu ocazia vizitei la penitenciar.

Cu privire la fapta din data de 12 ianuarie 2010, participația inculpaților M.R. și M.P.F. este dovedită cu declarațiile martorului B.A.F., care a arătat că s-a întâlnit cu inculpata M.R. ce a venit cu un taxi la capătul troleibuzului nr. xx - autogara R. (în jurul orelor 14³⁰ - 15⁰⁰) și de la care a primit două pungi ce conțineau alimente în vid, 2 sticle sigilate de suc precum și o pereche de papuci de plajă după care a intrat în Penitenciarul R., ulterior, fiind descoperite drogurile disimulate în modalitatea descrisă mai sus.

Martorul B.A.F. a declarat că a fost sunat de către inculpatul I.S. de la numărul BBB, acesta solicitându-i să se întâlnească cu inculpata M.R., mama colegului său de celulă M.I.C. pentru a lua un pachet și a-l aduce la penitenciar în data de 12 ianuarie 2010.

Declarațiile martorului se coroborează cu procesul verbal de recunoaștere a inculpatei M.R., cu listing-ul referitor la convorbirile purtate între numerele de apel BBB al inculpatului I.S. și DDD cel al martorului B.A.F. conținute pe suportul optic comunicat de către rețeaua de telefonie mobilă C. - adresa din 27 ianuarie 2010 precum și cu declarațiile inculpatei M.R. care, întrebată fiind cui aparținea acest număr de telefon a afirmat "o cunoștință de-a fiului său M.I.C.".

De asemenea, se observă că în declarațiile inițiale date de martorul B.A.F. acesta indică în mod expres faptul că femeia cu care urma să se întâlnească se afla la Tribunalul București; martorul i-a spus că nu se poate deplasa până acolo și i-a cerut să vină la autogara R., aspect ce se coroborează cu declarațiile inculpatei M.R.

în ce privește numărul de telefon BBB, salvat în memoria telefonului inculpatei sub apelativul "C.", împrejurarea că inculpata a făcut precizarea că acesta aparține fiului său, inculpatul M.I.C., se coroborează cu afirmația inculpatului I.S. conform căreia, aparatul telefonic cu acest număr era folosit și de către alți colegi de-ai săi de detenție.

Deși inculpatul M.I.C. a afirmat că nu i-a cerut mamei sale să îi aducă droguri la penitenciar, susținerile acestuia sunt neverosimile; este foarte greu de crezut că inculpatul I.S. ar fi luat legătura din proprie inițiativă cu inculpata M.R. pentru ca aceasta din urmă să îi trimită droguri fiului său, ori că aceasta a procedat în acest mod, după ce anterior a fost depistată de angajații penitenciarului încercând să introducă droguri pentru celălalt fiu M.P.F.

în raport de probele analizate detaliate de prima instanță și expuse anterior, Curtea a constatat că vinovăția inculpaților M.R., M.P.F. și M.I.C. este dovedită.

Pentru considerentele prezentate, Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.R., M.P.F. și M.I.C.

împotriva acestei soluții a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații M.R., M.P.F. și M.I.C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat hotărârea ca netemeinică și nelegală pentru greșita încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul I.S., în sensul de a se reține art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și nu art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și pentru a criticat, de asemenea, greșita achitare a acestuia.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Inculpații M.P.F. și M.I.C. au solicitat reindividualizarea pedepsei, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

Inculpata M.R. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât inculpata nu a cunoscut că în punga pe care a adus-o la penitenciar erau droguri.

A invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen.

înalta Curte, analizând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen. se pot lua în considerare din oficiu de către instanță, constată că recursurile formulate sunt nefondate.

în ceea ce privește achitarea inculpatului I.S., înalta Curte apreciază că în mod corect au reținut cele două instanțe că din probele administrate rezultă că inculpatul I.S. a făcut demersuri pentru ca martorul B.A.F. să preia un pachet de la inculpata M.R. și să-l introducă în penitenciar, dar nu rezultă că acesta cunoștea că în acel parchet urmau să fie introduse droguri.

Este adevărat că inculpatul I.S. era coleg de celulă cu inculpatul M.I.C. și probabil cunoștea că acesta este toxicoman, că l-a contactat telefonic pe martorul B.A.F. și apoi l-a pus în legătură, prin intermediul unor sms-uri, cu inculpata M.R., pentru ca aceasta să-i dea pachetul de mâncare, dar din conținutul interceptărilor nu rezultă că inculpatul I.S. a dat vreo dispoziție privind conținutul pachetului sau că știa că el va cuprinde și droguri.

Aspectul invocat de Parchet că inculpatul a recunoscut că ținea legătura prin telefon cu martorul B.A.F. pentru a-i aduce alimente, dar că nu a precizat nimic cu privire la intermedierea întâlnirii între martor și coinculpată nu demonstrează că acesta a știut care era conținutul pachetului, ci mai degrabă că nu a dorit să dea declarații împotriva inculpatei, mama colegului său de celulă.

Ca atare, cele două instanțe au apreciat corect că fapta inculpatului I.S. a fost comisă fără vinovăție, iar cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

în ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 17 C. proc. pen., privind greșita reținere a instigării în loc de participație improprie la infracțiunea de trafic de droguri pentru inculpatul I.S., el nu va mai fi analizat de instanță, o dezbatere privind forma de participație fiind inutilă atâta timp cât instanța a decis că infracțiunii îi lipsește latura subiectivă.

în ceea ce privește recursul formulat de M.R., înalta Curte constată că apărările formulate de aceasta nu pot fi reținute.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen. eroarea gravă de fapt, se poate reține atunci când există o discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte ce au drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Inculpata este trimisă în judecată pentru două fapte, una săvârșită la 8 mai 2009, când a ascuns între fustă și corp două doze de heroină pe care urma să le înmâneze fiului său, aflat în penitenciar și cea de a doua săvârșită la 12 ianuarie 2010 când i-a livrat martorului B.A.F. un pachet pentru a fi dus la penitenciar, iar printre altele în acest pachet se aflau și 4 doze de heroină disimulată într-un papuc de plajă.

Inculpata a fost prinsă în flagrant cu privire la săvârșirea primei fapte și ca atare nu poate invoca faptul că nu avea cunoștință despre existența drogurilor.

Din probele administrate rezultă că ea a înmânat pachetul martorului B.A.F., pachet ce urma să ajungă la fiul său și ca atare apărarea că nu cunoștea care este conținutul pachetului nu este plauzibilă.

înalta Curte constată că situația de fapt a fost corect reținută, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză, și ca atare cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen. nu este incident în cazul inculpatei.

Nici cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi reținut de instanță ca urmare a aplicării dispozițiilor privind circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen.

Recunoașterea faptei din data de 8 mai 2009, când inculpata a fost prinsă în flagrant nu poate conduce la reținerea circumstanțelor atenuante, câtă vreme aceasta a negat săvârșirea faptei din 12 ianuarie 2010 și aspectul că îl cunoaște pe martorul B.A.F. Inculpata nu a avut o atitudine sinceră, de colaborare cu organele judiciare, ci a încercat obstrucționarea cercetărilor privind cea de a doua faptă.

Reducerea pedepselor aplicate inculpatei nu se impune nici în raport de gravitatea faptelor comise și de antecedentele sale penale, fiind anterior condamnată pentru infracțiunea de trafic de droguri.

înalta Curte constată că nici în cazul inculpaților M.I.C. și M.P.F. nu se impune o reindividualizare a pedepselor, sancțiunile aplicate fiind corespunzătoare gravității faptelor săvârșite și circumstanțelor personale ale inculpaților și fiind apte să ducă la realizarea drepturilor înscrise în art. 52 C. pen.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. înalta Curte a respins ca nefondate recursurile formulate, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să-i oblige pe recurenții inculpați la cheltuieli judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 2336/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1774/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1941/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1941/2011. Penal