ICCJ. Decizia nr. 3255/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3255/2011

Dosar nr. 1640/117/2009

Şedinţa publică din 26 septembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă:

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 53 din 05 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 1640/117/2009, au fost condamnaţi inculpaţii:

- J.A.;

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de: 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) teza I C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, la pedeapsa de: 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 37 lit. a) C. pen. s-a constatat că inculpatul a săvârşit prezentele infracţiuni în stare de recidivă mare postcondamnatorie, iar în baza art. 83 C. pen. S-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 111 din 25 februarie 2004 a Judecătoriei Turda şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă aplicată pentru cele două infracţiuni care fac obiectul prezentului dosar, în final inculpatul executând pedeapsa de: - 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenţiei preventive începând cu data de 13 ianuarie 2009 şi până la data de 07 iulie 2009.

- N.A.M.;

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c şi art. 76 lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de: 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c şi art. 76 lit. e) teza I C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, la pedeapsa de: 4 (patru) luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenţiei preventive începând cu data de 13 ianuarie 2009 şi până la data de 07 iulie 2009.

În temeiul art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86² C. pen., respectiv acela de 5 ani.

Conform art. 86³ alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competenţa Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

a) să se prezinte, o dată pe trimestru, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

- A.G.O.;

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv acela de 3 ani.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

- I.F.D.;

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv acela de 2 ani şi 10 luni.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul N.A.M. a cantităţii de 37,9 grame rezină de cannabis (cantitate rămasă în urma analizelor de laborator - f. 110-111, 117-118 şi 423-425, vol. I d.u.p.) şi a balanţei electronice confecţionate din material plastic de culoare argintie, model nr. x, inscripţionată „PROFESIONAL DIGITAL POCKET SCALE MAX =300 g X 0,1” (f.418-419, vol. I d.u.p.).

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A.G.O. a cantităţii de 1 gram rezină de cannabis (cantitate rămasă în urma analizelor de laborator - f.33-36, vol. III d.u.p.), iar de la inculpatul J.A. confiscarea specială a balanţei electronice marca „A.” model x (f. 380, vol. I d.u.p.).

Conform art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 300 lei reprezentând onorariile avocaţiale, parţiale, din oficiu (cuvenite av. C.N. - 100 lei, av. R.C. - 100 lei şi av. C.M. - 100 lei), care se avansează din F.M.J.

Potrivit art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii sus-menţionaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează: inculpaţii N.A.M., A.G.O. şi I.F.D. la plata sumei de 800 lei, fiecare, iar inculpatul J.A. la plata sumei de 700 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M.M., de sub învinuirea de săvârşirea a infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că inculpatul S.M.M. a fost reţinut pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 13 ianuarie 2009, ora 20,25 şi până la data de 14 ianuarie 2009, ora 20,25 (f. 445, vol. I d.u.p.).

Conform art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocaţial, parţial, din oficiu (cuvenit av. S.A.S.), care s-a avansat din F.M.J.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea inculpatului S.M.M. au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că inculpaţii N.A.M., zis „M. ” , J.A., S.M.M., I.F.D. şi A.G.O., precum şi învinuiţii F.T., C.C., C.M.M. şi M.H.V., locuiesc în municipiul Turda, jud. Cluj; fiind o comunitate mică, inculpaţii şi învinuiţii se cunoşteau între ei, fie din vedere, fie fiind prieteni, sau simple cunoştinţe.

Inculpaţii şi învinuiţii, mai puţin inculpatul S.M.M., obişnuiau să consume droguri de risc, respectiv cannabis şi rezină de cannabis, fiecare procurându-şi substanţele respective din diverse surse. Fiind consumatori de droguri şi frecventând aceleaşi anturaje, la un moment dat, inculpaţii şi învinuiţii, cu excepţia inculpatului S.M.M., au început să ofere spre consum droguri şi altor persoane şi să procure, ori să-şi furnizeze reciproc substanţele respective.

Astfel, spre exemplu, inculpatul N.A.M. îşi procura droguri şi de la inculpatul I.F.D., însă şi acesta din urmă la rândul său primea droguri de la inculpat, droguri pe care le consuma fie singur, fie împreună cu acesta şi cu alte persoane. De asemenea, inculpatul J.A. era sursa inculpatului A.G.O., care la rândul său distribuia droguri altor persoane.

Analizând conduita inculpaţilor şi a învinuiţilor, s-a constatat că aceştia nu acţionau ca o veritabilă reţea de traficanţi, cu o structură şi o ierarhie bine determinată, însă din analiza atitudinii lor a rezultat uşurinţa cu care aceştia puteau să-şi procure din mai multe surse droguri, şi totodată posibilitatea de distribuire a drogurilor de risc mai multor persoane într-o comunitate mică cum este municipiul Turda. Pe baza actelor existente la dosarului cauzei s-a stabilit că întreaga activitate infracţională a inculpaţilor s-a desfăşurat în cursul anului 2008, fără a se putea stabili cu exactitate data săvârşirii primului act material, precum şi că atitudinea lor antisocială a fost întreruptă doar ca urmare a intervenţiei organelor judiciare penale.

În ceea ce priveşte faptele comise în anul 2008 de inculpaţii N.A.M. şi I.F.D. s-a reţinut, în esenţă, că aceştia erau prieteni, consumau droguri împreună şi le procurau unul pentru altul, dar şi pentru persoane din anturajul lor, oferindu-le în mod gratuit (ceea ce făceau şi celelalte persoane din anturajul inculpaţilor). Astfel, inculpatul N.A.M. a oferit sau vândut inculpatului I.F.D. şi învinuiţilor (consumatori) C.C.A., P.A., P.C., G.M.M., F.T., S.A., Ţ.C.V. droguri de risc (haşiş, cannabis).

De asemenea, inculpatul I.F.D. procura droguri din diferite surse, oferindu-le persoanelor din anturajul său, inclusiv inculpatului N.A.M.

Referitor la faptele inculpaţilor J.A. şi A.G.O. s-a reţinut că i nculpatul A.G.O. era consumator de droguri, începând să consume astfel de substanţe în cursul anului 2008, fiind prieten cu învinuiţii C.C.A., zis „D.” şi G.M.B., împreună cu care obişnuia să consume droguri, fiecare procurându-le din diverse surse.

În cursul anului 2008, inculpatul A.G.O. l-a abordat pe inculpatul J.A. despre care, de asemenea, cunoştea că este consumator de droguri şi l-a întrebat dacă nu poate să-i facă rost de cannabis sau rezină de cannabis.

Începând cu vara anului 2008, inculpatul J.A., i-a vândut inculpatului A.G.O. rezină de cannabis cu sume cuprinse între 50 şi 200 lei. Acesta din urmă a arătat că nu poate aprecia exact cantitatea de droguri cumpărată de la inculpatul J.A., întrucât de regulă cumpăra droguri de o anumită sumă de bani, respectiv 50 lei, 100 lei, 150 lei şi 200 lei, însă ceea ce a putut preciza a fost faptul că a procurat droguri de la inculpat de aproximativ 20 de ori, iar preţul pe gram era de 40 sau 50 lei. Mai mult, inculpatul Albu a menţionat că în perioada respectivă se înţelegea telefonic cu inculpatul J., ori de câte ori avea nevoie de droguri, iar cu ocazia convorbirilor telefonice folosea drept cod cuvinte ca „haine", „adidaşi” etc.

Prin ordonanţa nr. 64/D/P/2008 din data de 29 august 2008, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Cluj a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire cu nume de cod „P.V.” şi a colaboratorului acestuia cu nume de cod „P.A.” în cauza privind pe inculpatul A.G.O. şi a altor persoane aflate în legătură infracţională cu acesta, precum şi procurarea de către aceştia a cantităţii de până la 2 kg rezină de cannabis.

La data de 29 august 2008 investigatorul sub acoperire autorizat şi colaboratorul acestuia au cumpărat cu suma de 50 lei de la inculpatul A.G.O. o cantitate de substanţă vegetală de culoare verde oliv despre care inculpatul a afirmat că este haşiş. Ulterior, cantitatea respectivă de substanţă a fost predată lucrătorului de poliţie judiciară delegat în cauză, care, la rândul său a predat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 01 septembrie 2008 al instituţiei amintite rezultă faptul că proba înaintată a fost constituită din cantitatea de 0,4 grame rezină de cannabis şi ca în urma analizelor de laborator s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinolul (T.H.C.), cannabinoid cu acţiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis sativa.

La data de 12 septembrie 2008 investigatorul sub acoperire autorizat şi colaboratorul acestuia au cumpărat cu suma de 80 lei de la inculpatul A.G.O. o cantitate de substanţă vegetală de culoare verde oliv, despre care inculpatul a afirmat că este haşiş. Ulterior, cantitatea respectivă de substanţă a fost predată lucrătorului de poliţie judiciară delegat în cauză, care, la rândul său a predat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 septembrie 2008 al instituţiei amintite rezultă faptul că proba înaintată a fost constituită din cantitatea de 0,7 grame rezină de cannabis şi ca în urma analizelor de laborator s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinolul (T.H.C.), cannabinoid cu acţiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis sativa.

La data de 25 octombrie 2008 investigatorul sub acoperire autorizat şi colaboratorul acestuia au cumpărat cu suma de 120 lei de la inculpatul A.G.O. o cantitate de substanţă vegetală de culoare verde oliv, despre care acesta din urmă a afirmat că este haşiş. Cantitatea respectivă de substanţă a fost predată lucrătorului de poliţie judiciară delegat în cauză, care, la rândul său a predat-o Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 29 octombrie 2008 al instituţiei amintite rezultă faptul că proba înaintată a fost constituită din cantitatea de 1,2 grame rezină de cannabis şi că în urma analizelor de laborator s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinolul (THC), cannabinoid cu acţiune psihotropă, biosintetizat de planta Cannabis sativa.

În perioada respectivă (august - decembrie 2008) investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia au furnizat lucrătorului de poliţie judiciară delegat în cauză mai multe date şi informaţii cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul A.G.O. Astfel, din procesele verbale de efectuare a unor acte premergătoare întocmite la datele de 25 septembrie 2008 şi 26 septembrie 2008 a rezultat faptul că inculpatul îşi procură drogurile de risc de la inculpatul J.A. şi că în cercul de consumatori pe care îl frecventează este şi învinuitul C.C.A., zis „D.”, precum şi învinuiţii F.T., P.C. şi M.S.R.

În cursul anului 2008, învinuitul C.C.A. fiind în relaţii apropiate cu inculpatul A.G.O., cunoştea despre acesta din urmă că este consumator de droguri de risc. În aceste condiţii, inculpatul A.G.O. i-a oferit spre consum, cu titlu gratuit, haşiş din care împreună confecţionau ţigări, pe care ulterior le consumau. Atât învinuitul C., cât şi inculpatul A. au arătat că în toamna anului 2008 au consumat împreună ţigări care conţineau haşiş de aproximativ 5 - 6 ori.

Întrucât în perioada respectivă inculpatul A. putea să facă rost de haşiş de la inculpatul J.A., la un moment dat învinuitul C.C.A. i-a cerut acestuia să-i cumpere haşiş de suma totală de 200 lei, aspect care a rezultat şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de către cei doi (A. şi C.). Învinuitul C.C.A. a arătat însă că inculpatul A. nu a reuşit să-i cumpere haşiş la data respectivă şi că nu poate preciza exact cantitatea de droguri ce i-a fost oferită de către inculpat.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat că în sarcina inculpatului A.G.O. a fost reţinut acest act material ca reprezentând act material din conţinutul infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, act care îmbracă forma „oferirii cu orice titlu, fără drept”.

În declaraţiile date pe parcursul procesului penal, inculpatul A.G.O. a recunoscut faptul că a cumpărat de aproximativ 20 de ori rezină de canabis de la inculpatul J.A., contra sumei de 40 sau 50 lei pe gram, droguri de risc pe care le-a consumat, de regulă, cu învinuitul C.C.A. şi alţi prieteni (chiar şi cu inculpatul J.A.), dar a precizat că nu a vândut niciodată droguri prietenilor săi, sau altor persoane, respectiv că nu a mai cumpărat droguri de la alte persoane, cu excepţia inculpatului J.A.

Inculpatul J.A. nu a recunoscut iniţial fapta reţinută în sarcina sa, însă ulterior, după arestarea sa preventivă, a revenit asupra declaraţiei date iniţial şi a arătat că procura drogurile de la învinuitul C.M.M. (fapt negat de învinuitul C. şi neconfirmat de probele administrate în cauză), pe care îl căuta la locuinţa sa din Câmpia Turzii, ridica drogurile de risc, pe care ulterior i le dădea inculpatului A.G.O. Inculpatul J.A. a arătat că a început să cumpere droguri de la învinuitul C. cu suma de aproximativ 40-50 lei/gram însă, potrivit înţelegerii cu învinuitul C., nu se deplasa niciodată însoţit de alte persoane la locuinţa acestuia din urmă, tocmai pentru ca acesta să nu fie deconspirat.

La data de 13 ianuarie 2009 la locuinţa inculpatului J.A. a fost efectuată o percheziţie domiciliară în baza autorizaţiei din 09 ianuarie 2009 emisă de Tribunalul Cluj, percheziţie domiciliară în urma căreia, din camera folosită de către inculpat, a fost ridicat un cântar electronic marca „A.” model "x, cântar care a fost sigilat cu sigiliul x. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 ianuarie 2009 întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil, al Drogurilor Precursori, din cadrul B.C.C.O. Cluj a rezultat faptul că pe balanţa electronică pusă la dispoziţia laboratorului s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis sativa. Din procesul-verbal întocmit la data de 14 ianuarie 2009 a rezultat faptul că balanţa electronică a fost resigilată cu sigiliul x, fiind depusă la Camera de corpuri delicte.

Prin încheierile penale nr. 122/C/P din 9 septembrie 2008, 136/C/P din 7 octombrie 2008, 83/C/P din 06 noiembrie 2008, nr. 125/C/P din 23 septembrie 2008, nr. 144/C/P din 22 octombrie 2008, 147 din 29 octombrie 2008, nr. 167/C/P din 21 noiembrie 2008, nr. 171/CP din 26 noiembrie 2008 şi nr. 194/C/P din 18 decembrie 2008, Tribunalul Cluj a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de către inculpaţii J.A. şi A.G.O., respectiv învinuitul C.M.M. Din transcrierea convorbirilor telefonice şi comunicărilor purtate de către aceştia fie între ei, fie cu alte persoane a rezultat că activitatea infracţională a inculpatului A.G.O. era în strânsă legătură cu activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul J.A., acesta din urmă având calitatea de distribuitor al drogurilor de risc, iar inculpatul Albu calitatea de intermediar.

Astfel, în ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor J.A. şi A.G.O. s-a apreciat că aceasta a fost dovedită rezultând şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpaţi, respectiv între inculpatul A. şi învinuitul C., la data de 13 septembrie 2008, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul J.A., important sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc şi circumstanţierii acesteia, fiind un S.M.S. primit la data de 23 decembrie 2008, ora 21,43 de la fratele său din Spania, precum şi convorbirea telefonică purtată cu inculpatul A. la data de 31 decembrie 2008, ora 18,15, în acest sens, fiind şi convorbirile telefonice din data de 03 noiembrie 2008, ora 14,34, respectiv data de 07 noiembrie 2008, ora 19.15, din conţinutul cărora rezultă că inculpatul J.A. încerca să-şi formeze o piaţă de desfacere.

Cu privire la fapta reţinută în sarcina inculpatului S.M.M., actul de sesizare a constatat că, în primăvara anului 2008, inculpatul I.F.D. îşi procura drogurile de risc de la inculpatul S., cu care avea o relaţie amicală.

Inculpatul S.M.M. era angajat în calitate de şofer la mai multe societăţi comerciale din municipiul Turda - societăţi care aveau ca şi obiect de activitate transportul extern de persoane pe ruta municipiul Turda - Spania. Având în vedere relaţia dintre inculpatul S. şi inculpatul Irimieş, acesta din urmă i-a propus inculpatului S. să îi aducă din Spania marijuana (cannabis), iar pentru fiecare pachet de droguri adus i-a propus să îi dea motorină. În perioada respectivă, inculpatul I.F.D. lucra ca şi şofer pe o autoutilitară la o societate comercială al cărei reprezentant legal era tatăl său, astfel ca avea posibilitatea de a obţine motorină fără a plăti ceva în schimbul acesteia. Practic, inculpatul I.F.D. îşi asigura un venit suplimentar din vânzarea motorinei - aspect confirmat şi de alţi martori audiaţi în cauză, venit pe care îl folosea în interes personal sau pentru procurarea de droguri.

În aceste condiţii, inculpatul Irimieş cunoştea despre inculpatul S. că are posibilitatea să introducă în ţară droguri fără a se expune prea multor riscuri, cu atât mai mult cu cât şoferii de pe cursele externe de transport persoane erau cei care aveau evidenţa exactă a bunurilor transportate.

S-a mai arătat că inculpatul S.M.M. a fost de acord ca în schimbul unor cantităţi de motorină să îi aducă învinuitului de mai multe ori pachete mici care conţineau marijuana şi pe care le putea procura uşor din Spania, fără însă ca alte persoane, respectiv colegi de-ai săi, să aibă cunoştinţă despre această împrejurare. Mai mult, potrivit cutumei societăţilor comerciale de transport extern de persoane, şoferii erau cei care aduceau pachete mici pentru diferite persoane fizice, în special cunoştinţe şi prieteni, pachete care însă nu erau cântărite şi nu erau evidenţiate decât parţial; astfel încât singurele persoane care aveau practic situaţia acestora erau şoferii.

Probele invocate în susţinerea acuzaţiei aduse inculpatului S.M.M. (respectiv aceea de săvârşire a infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) au fost declaraţiile inculpatului I.F.D., precum şi convorbirile telefonice purtate de inculpatul Irimieş şi numitul „C.” la data de 08 aprilie 2008, ora 13,49 şi ora 22,05, respectiv între inculpatul Irimieş şi inculpatul N.A.M. la data de 22 aprilie 2008, ora 21,10. Aceste probe au fost coroborate cu adresa societăţii comerciale de transport extern de persoane la care lucra inculpatul S., din conţinutul căreia se desprinde faptul că, practic, cei care aveau evidenţa pachetelor introduse în ţară erau doar şoferii şi că, în primăvara anului 2008, inculpatul S. a efectuat mai multe curse de transport pe ruta Turda - Spania.

Totodată, s-a arătat în rechizitoriu că nu s-a dovedit, pe baza probelor administrate în cauză, faptul că inculpatul S.M.M. ar fi consumat droguri de risc, sau că ar fi traficat astfel de substanţe, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul S.M.M. nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, precizând doar că într-adevăr i-a adus mai multe pachete din Spania inculpatului I.F.D., însă nu a cunoscut conţinutul acestora şi nici cine i le-a trimis. Inculpatul a menţionat că, fiind angajat în calitate de şofer la mai multe societăţi comerciale de transport extern de persoane, în mod frecvent aducea pachete din Spania pentru persoane fizice (pachete preluate de la diferite puncte de întâlnire de pe teritoriul Spaniei), care erau ambalate şi sigilate şi pe care era menţionat numele destinatarului şi un nr. de telefon. A mai arătat inculpatul că niciodată nu i s-a propus de către inculpatul I. sau altă persoană să aducă droguri din Spania şi nici nu a adus astfel de droguri vreodată, precizând că a fost controlat de nenumărate ori la vamă, verificându-se prin sondaj conţinutul pachetelor, dar niciodată nu au fost găsite droguri în microbuzul său.

Instanţa a constatat că, pe baza probelor administrate în cauză, nu poate fi reţinută, dincolo de orice urmă de îndoială, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, s-a reţinut că singura probă existentă la dosarul cauzei care vine în sprijinul acuzaţiei adusă inculpatului S. este declaraţia inculpatului I.F.D., însă susţinerile acestuia din urmă nu se coroborează cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, pentru a putea servi la aflarea adevărului, în sensul dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen; declaraţiile date pe parcursul procesului penal de către inculpatul I.F.D. au fost inconstante şi contradictorii cu privire la inculpatul S.M.M. Astfel, în cuprinsul declaraţiei olografe din data de 13 ianuarie 2009, inculpatul Irimieş a arătat că şi-a procurat drogurile de la un băiat dintr-o discotecă din Cluj-Napoca, precum şi de la inculpatul N.A.M., fără a face nici o referire la inculpatul S.M.M. Apoi, la aceeaşi dată, cu ocazia audieri în calitate de învinuit, a precizat că a început să consume cannabis în vara anului 2007, primele droguri fiindu-i oferite cu titlu gratuit de către un prieten de-al său pe nume Luca, care venise din Spania, ulterior procurându-şi drogurile atât de la un băiat pe care l-a cunoscut întâmplător în clubul O. din Cluj-Napoca, cât şi de la inculpatul N.A.M., cu care era prieten. Referitor la inculpatul S., a arătat că a primit o singură dată un pachet din Spania, prin intermediul acestuia, însă în pachetul respectiv erau doar tricouri care i-au fost trimise de către un prieten din Spania. Ulterior, în aceeaşi zi de 13 ianuarie 2009, inculpatul a revenit parţial asupra declaraţiilor anterioare, arătând că, în primăvara-vara anului 2008, i-a cerut inculpatului S.M.M., pe care îi ştia de puţină vreme, să-i aducă marijuana din Spania, propunere cu care inculpatul S. a fost de acord, astfel că în perioada următoare i-a adus de aproximativ 5 ori marijuana, în schimbul căreia inculpatul Irimieş i-a dat inculpatului S. o cantitate de aproximativ 20 litri de motorină pentru fiecare transport de marijuana. Inculpatul Irimieş a explicat primele două declaraţii, prin aceea că „nu a vrut să-i creeze probleme inculpatului S., la vârsta pe care o are” 40 de ani. În faţa instanţei de judecată, inculpatul Irimieş a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul S. la sfârşitul anului 2007, la restaurantul T. din municipiul Turda, prin intermediul unui prieten de-al său (până atunci ştiindu-l doar din vedere şi cunoscând faptul că efectuează curse Turda-Spania), ocazie cu care l-a întrebat dacă nu poate să-i aducă marijuana din Spania, inculpatul S. spunându-i că o să încerce, fără să-i promită nimic. În primăvara anului 2008, a luat legătura cu inculpatul S. care i-a spus că i-a adus un pachet cu marijuana, ulterior întâlnindu-se şi primind o punguliţă în care se afla o cantitate de maxim 5 grame marijuana, pentru care i-a oferit inculpatului cantitatea de 20 litri de motorină. În perioada următoare, inculpatul S. i-a mai adus de câteva ori marijuana, în total de 5 ori, de fiecare dată plătind cu 20 litri de motorină, cu o singură excepţie când, neavând motorină, s-a oferit să-i dea un milion inculpatului S., dar acesta din urmă a refuzat.

Din interpretarea declaraţiilor inculpatului I.F.D. s-a concluzionat că nici acestea nu pot constitui o probă certă şi credibilă de vinovăţie a inculpatului S.M.M., spre exemplu fiind foarte puţin credibil că inculpatul S.M.M., abordat în public de către o persoană pe care o cunoscuse în aceeaşi zi, ar fi acceptat propunerea acesteia de a-i aduce droguri din Spania.

De asemenea, referitor la cantităţile de motorină la care a făcut referire, inculpatul Irimieş în declaraţiile date, a fost apreciată ca relevantă declaraţia martorului C.G., care a arătat că, în vara anului 2008, inculpatul I. vindea motorina pe care o sustrăgea din rezervorul camionului pe care lucra, mai multor persoane, chiar şi martorul cumpărând în câteva rânduri motorină, plătind inculpatului 1 milion lei pe aproximativ 30 de litri de motorină.

S-a arătat că acceptând chiar, susţinerile inculpatului Irimieş cu privire la faptul că inculpatul S. i-ar fi adus droguri din Spania, în schimbul unor cantităţi de motorină, acestea nu sunt confirmate de nici o altă probă administrată în cauză, nici chiar de către învinuitul Ţ.C.V., despre care a arătat că i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul S.

Niciunul dintre învinuiţii şi martorii audiaţi în cauză (sau dintre ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată) nu a relatat ceva despre implicarea inculpatului S.M.M. în vreo activitate având legătură cu traficul de droguri, sau că acesta ar fi adus cuiva droguri din Spania ori că ar fi auzit măcar că inculpatul S. se ocupă cu asemenea lucruri. Cei mai mulţi dintre inculpaţi, învinuiţi şi martori au declarat că nici măcar nu-l cunoşteau pe inculpatul S., deşi aproape toţi erau consumatori de droguri şi cunoşteau, de regulă, sursele din care pot fi procurate acestea.

În privinţa convorbirilor telefonice la care s-a făcut referire în rechizitoriu, convorbiri care ar confirma şi ele vinovăţia inculpatului S.M.M., s-a precizat faptul că acestea sunt total nerelevante sub aspectul dovedirii faptei reţinute în sarcina inculpatului S., din conţinutul acestora, dar şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpaţi (I. şi S.), putându-se desprinde cel mult faptul că inculpaţii Irimieş şi S. se cunoşteau, aflându-se chiar în relaţii de amiciţie; în nici un caz nu se poate pune problema ca aceste discuţii telefonice să constituie o probă (nici măcar un indiciu) în sprijinul acuzaţiei aduse inculpatului S., după cum nu poate constitui probă în acest sens nici adresa societăţii comerciale de transport extern de persoane la care lucra inculpatul S., adresă la care se face referire în rechizitoriu.

Concluzionând, instanţa a apreciat, pe de o parte, că, exceptând declaraţiile contradictorii şi puţin credibile ale inculpatului I.F.D., nici o altă probă administrată în cauză nu conduce la stabilirea existenţei faptei reţinute în sarcina inculpatului S.M.M., iar pe de altă parte că, şi dacă ar fi luate în considerare ultimele declaraţii ale inculpatului Irimieş, nu se poate dispune condamnarea unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni atât de grave (cum este cea reţinută în sarcina inculpatului S.), fără să existe vreo probă directă din care să rezulte că acesta a şi introdus efectiv droguri de risc în ţară, respectiv modalitatea concretă în care a făcut acest lucru.

S-a concluzionat că numai bazându-se pe declaraţiile contradictorii ale inculpatului I. (neconfirmate de alte probe administrate în cauză) şi pe prezumţii judiciare simple, cum sunt cele la care se face referire în rechizitoriu (f. 4 şi 22), instanţa nu poate pronunţa o soluţie de condamnare a inculpatului S.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. , în lipsa unor probe certe care să vizeze faptul principal care trebuie dovedit în cauză, şi anume acela că inculpatul a procurat droguri de risc din Spania, pe care le-a transportat şi introdus în ţară, fără drept.

În dovedirea stării de fapt reţinute au fost avute în vedere următoarele probe: - volumul I d.u.p. - proces-verbal de efectuare a unor acte premergătoare (f. 3), or donanţe de autorizare a folosirii investigatorului sub acoperire şi colaboratorului acestuia (f. 9-11, 24-26, 32-34, 38-40, 54-56, 66-71, 77-82, 97-102, 104-106), procese - verbale de investigaţii (f. 8, 36-37, 41-53, 57-65 ) rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice întocmite de Laboratorul de Analiză şi Profil, Droguri şi Precursori din cadrul B.C.C.O. Cluj (f. 14-16, 21-23, 28-31, 74-85-88,92-95, 110-113, 117-120,213-217,388-392,423-427), procese-verbale de consemnare a procurării autorizate de droguri (f. 12, 19, 27, 72, 83, 90, 108, 115), cererea formulată în vederea obţinerii autorizaţiilor de percheziţie domiciliară (f. 27-128), Încheierea penală nr. 9/C/P/2009 a Tribunalului Cluj, secţia penală, privind a utorizarea efectuării percheziţiilor domiciliare (f. 132-133), procese verbale de percheziţie domiciliară (f. 206, 380, 418-419), cerere privind autorizarea efectuării unei percheziţii în mediul informatic (f. 310-111), autorizaţia de percheziţie asupra sistemelor informatice (f. 313), procese verbale de percheziţie informatică (f. 315-317) fotografii găsite cu ocazia percheziţiei informatice (f. 318 - 330), adresa emisă de SC D.I. SRL (f. 448), copiile foilor de parcurs întocmite în numele SC D.I. SRL (f. 449-450), declaraţiile martorilor O.I. (f.209), O.M. (f. 210), C.G. (f. 259-260), O.A.M. (f. 261-262), L.D. (f. 265), M.S.R. (f.266), S.N. (f. 267), B.S. (f. 268), A.P.D. (f. 269), H.V. (f. 273), P.G. (f. 274), C.A.O. (f.275), R.I.M. (f. 276), I.R.F. (f. 278), A.A. (f. 279), F.G.P. (f. 280), D.L. (f. 281), P.G.Ş. (f. 282), B.M.G. (f. 287), C.A.D. (f. 288-289), C.V.A. (f.290), Ş.R. (f. 291), S.C.M. (f. 292), N.I.A. (f. 293), C.P.R. (f. 231, 232) N.G.C. (f. 233), F.I.M. (f. 429), B.M. (f. 430), declaraţiile învinuiţilor F.T. (f. 167-169, 175), C.C. (f. 178, 181-182), F.G. (f. 193-195), M.H.V. (f. 196-197, 200-201), M.M. (f. 170-171, 228-230), P.C. (f. 238 - 241), Ţ.C.V. (f. 243, 246), G.M.B. (f. 247-249, 251), P.A. (f. 252-254), C.C.A. (f. 255-258), S.A. (f. 285-286), procese verbale de efectuare a unor confruntări (f. 296-298, 300-302, 304-309) şi declaraţiile inculpaţilor N.A.M. (f. 405-407), J.A. (f. 365, 368-372), S.M.M. (f. 435-441), A.G.O. (f. 134-138) şi I.F.D. (f. 51-155);

- volumul II d.u.p. - procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiile emise de instanţă (f. 7-74, 83-174, 194-195, 332-364, 333-384);

- volumul III d.u.p. - proces verbal de efectuare a unor acte premergătoare (f. 3), ordonanţe de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia şi de procurare de droguri (f. 6-8, 27-29, 37-39, 44-49), procese verbale de consemnare a efectuării unei cumpărări autorizate (f. 11, 17, 31), rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de B.C.C.O. Cluj - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor (f. 13-15, 20-22, 33-36) procese verbale de investigaţii (f. 10, 23-24, 26, 30, 40-43);

- volumul IV d.u.p. - procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise de instanţă (f. 23-108, 154-248, 51-323);

- dosar instanţă - declaraţiile inculpaţilor N.A.M. (f.51), J.A. (f. 50), S.M.M. (f. 52), A.G.O. (f. 51) şi I.F.D. (f. 49), declaraţiile martorilor C.C. (f. 69), F.T. (f. 70), Ţ.F.G. (f. 71), C.M.M. (f. 72), G.M.B. (f. 136), C.C.A. (f. 137), P.A. (f. 138), P.G. (f. 156), Ţ.C.V. (f. 157), H.V. (f. 158) şi C.A.D. (f. 159).

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului N.A.M. care, în cursul anului 2008, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a oferit gratuit spre consum sau a vândut cannabis şi rezină de cannabis - THC, substanţă care se regăseşte pe Tabelul nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000, numiţilor G.M.B., P.C. , F.T., P.A., C.C.A., S.A., inculpatului I.F.D. şi colaboratorului sub acoperire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că fapta inculpatului N.A.M. care, în cursul anului 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut şi a consumat în mod repetat cannabis şi rezină de cannabis - THC, substanţă care se regăseşte pe Tabelul nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât faptele au fost comise de inculpat înainte de a interveni o hotărâre de condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, în cauză s-a reţinut incidenţa prevederile art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.

S-a reţinut că fapta inculpatului J.A. care, în perioada august - decembrie 2008, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a introdus haşiş pe piaţa de consumatori de droguri de risc din municipiul Turda, prin intermediul inculpatului A.G.O., punând în vânzare rezină de cannabis - T.H.C., substanţă care se regăseşte pe Tabelul nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada august - decembrie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut şi a consumat în mod repetat haşiş, respectiv rezină de cannabis – T.H.C., substanţă care se regăseşte pe Tabelul nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, având în vedere faptul că prin sentinţa penală nr. 111 din 25 februarie 2004 a Judecătoriei Turda (rămasă definitivă prin neapelare), inculpatul J.A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare condiţionată pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva mare postcondamnatorie, respectiv a dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, întrucât noile infracţiuni intenţionate au fost săvârşite în cursul termenului de încercare de 5 ani.

Cu privire la inculpatul A.G.O. s-a constatat că fapta acestuia, care, în perioada august - decembrie 2008, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a oferit şi vândut rezină de cannabis - T.H.C., substanţă care se regăseşte pe Tabelul nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000, numitului C.C.A. şi colaboratorului sub acoperire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi că fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada august - decembrie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut şi a consumat în mod repetat haşiş, respectiv rezină de cannabis - T.H.C., substanţă care se regăseşte pe Tabelul nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât faptele au fost comise de inculpat înainte de a interveni o hotărâre de condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.

S-a reţinut că fapta inculpatului I.F.D. care, în cursul anului 2008, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a oferit şi a vândut cannabis - T.H.C., substanţă care se regăseşte pe Tabelul nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000 numitului Ţ.C.V., inculpatului N.A.M. şi colaboratorului sub acoperire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului I.F.D. care, în cursul anului 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut şi a consumat în mod repetat cannabis - care se regăseşte pe Tabelul nr. III - anexă la Legea nr. 143/2000, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpatului J.A., instanţa a luat în considerare gradul de pericol social concret, ridicat, al infracţiunilor săvârşite, atitudinea relativ sinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat.

În consecinţă, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., instanţa a considerat că o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi o pedeapsă de 4 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, vor fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite pentru acestea şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 37 lit. a) C. pen. a constatat că inculpatul a săvârşit prezentele infracţiuni în stare de recidivă mare postcondamnatorie, iar în baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 111 din 25 februarie 2004 a Judecătoriei Turda şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă aplicată pentru cele două infracţiuni care fac obiectul prezentului dosar, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenţiei preventive începând cu data de 13 ianuarie 2009 şi până la data de 07 iulie 2009.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului N.A.M., instanţa a luat în considerare gradul de pericol social concret, ridicat, al infracţiunilor săvârşite, atitudinea relativ sinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că acesta nu posedă antecedente penale.

În consecinţă, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., instanţa consideră că o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi o pedeapsă de 4 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, vor fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenţiei preventive începând cu data de 13 ianuarie 2009 şi până la data de 07 iulie 2009.

Apreciind totodată că scopul pedepsei aplicate inculpatului N.A.M. poate fi atins fără privare de libertate şi fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 86¹ C. pen. instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestuia, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86² C. pen., respectiv acela de 5 ani.

Conform art. 86³ alin. (1) C. pen. inculpatul a fost obligat să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competenţa Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj: a) să se prezinte, o dată pe trimestru, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86⁴ C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpatului A.G.O., instanţa a luat în considerare gradul de pericol social concret, ridicat, al infracţiunilor săvârşite (neputându-se pune, din acest punct de vedere, problema aplicabilităţii dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., după cum a solicitat apărătorul ales al inculpatului), atitudinea relativ sinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că acesta nu posedă antecedente penale.

În consecinţă, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., instanţa a considerat că o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi o pedeapsă de 4 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, vor fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Apreciind totodată că scopul pedepsei aplicate inculpatului A.G.O. poate fi atins fără privare de libertate şi fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv acela de 3 ani.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpatului I.F.D., instanţa a luat în considerare gradul de pericol social concret, ridicat, al infracţiunilor săvârşite (neputându-se pune, din acest punct de vedere, problema aplicabilităţii dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., după cum a solicitat apărătorul ales al inculpatului), atitudinea relativ sinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că acesta nu posedă antecedente penale.

În consecinţă, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., instanţa a considerat că o pedeapsă de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi o pedeapsă de 4 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, vor fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Apreciind totodată că scopul pedepsei aplicate inculpatului I.F.D. poate fi atins fără privare de libertate şi fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv acela de 2 ani şi 10 luni.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 instanţa a dispus confiscarea specială de la inculpatul N.A.M. a cantităţii de 37,9 grame rezină de cannabis (cantitate rămasă în urma analizelor de laborator - f. 110-111, 117-118 şi 423-425, vol. I d.u.p.) şi a balanţei electronice confecţionate din material plastic de culoare argintie, model x, inscripţionată „PROFESIONAL DIGITAL POCKET SCALE MAX =300 g X 0,1” (f. 418-419, vol. I d.u.p.).

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi, în favoarea statului, a sumelor de bani dobândite prin valorificarea drogurilor de risc, după cum urmează: 620 lei de la inculpatul N.A.M. (sumă obţinută din vânzarea de droguri de risc către colaboratorul sub acoperire); 2.000 lei de la inculpatul J.A. (sumă obţinută din vânzarea de droguri de risc către coinculpatul A.G.O., luându-se în considerare o sumă medie de 100 lei pentru fiecare din cele 20 de vânzări); 250 lei de la inculpatul A.G.O. (sumă obţinută din vânzarea de droguri de risc către colaboratorul sub acoperire); 40 lei de la inculpatul I.F.D. (sumă obţinută din vânzarea de droguri de risc către colaboratorul sub acoperire).

Conform art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 300 lei reprezentând onorariile avocaţiale, parţiale, din oficiu.

Potrivit art. 191 C. proc. pen. inculpaţii sus-menţionaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează: inculpaţii N.A.M., A.G.O. şi I.F.D. la plata sumei de 800 lei, fiecare, iar inculpatul J.A. la plata sumei de 700 lei.

Totodată, având în vedere considerentele expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. instanţa a achitat pe inculpatul S.M.M. de sub învinuirea de săvârşirea a infracţiunii de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, a constatat că inculpatul S.M.M. a fost reţinut pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 13 ianuarie 2009, ora 20,25 şi până la data de 14 ianuarie 2009, ora 20,25 (f.445, vol. I d.u.p.).

Conform art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariul avocaţial, parţial, din oficiu.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea inculpatului S.M.M. au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, apel, inculpaţii J.A., A.G.O., precum şi D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, criticând hotărârea ca nefiind temeinică şi legală.

În motivarea apelului, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a învederat faptul că soluţia primei instanţe este nelegală în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.M.M., achitarea acestuia dispunându-se în urma unei greşite interpretări a probelor administrate în cauză.

S-a arătat că existe probe (declaraţia coinculpatului Irimieş, convorbirile telefonice dintre cei doi inculpaţi, confruntările dintre aceştia şi procesele-verbale de cumpărare de către colaboratorul P.V. a drogurilor de la inculpatul I.) că inculpatul S.M., care lucra în calitate de şofer la o firmă de transport, i-a adus inculpatului Irimieş cannabis din Spania în schimbul unei cantităţi de motorină. S-a mai arătat că declaraţiile inculpatului sunt contradictorii, acesta se afla într-o relaţie de prietenie cu coinculpatul Irimieş şi este evident că, era cunoscut conţinutul pachetelor pe care le transporta din Spania.

În motivarea apelului său, inculpaţii I.F.D. şi A.G.O. au învederat faptul că raportat la urmarea produsă, la cantitate mică de droguri deţinute, la faptul că alţi învinuiţi care au comis acelaşi gen de fapte, au fost scoşi de sub urmărire penală şi sancţionaţi administrativ, se impune a se constata că şi faptele comise de inculpaţi aduc o atingere minimă valorilor apărate de lege, impunându-se aplicarea art. 18¹ C. pen.

În ceea ce priveşte fapta de trafic de droguri, s-a arătat că inculpaţii au comis fapta fără intenţie, neurmărind obţinerea de foloase materiale, oferind droguri unor prieteni, în cerc restrâns.

În motivarea apelului său inculpatul J.A. a învederat curţii că acesta doar a consumat droguri şi nu a traficat astfel de substanţe interzise; de asemenea, s-a menţionat în cauză în mod greşit nu a fost reţinut art. 16 din Legea nr. 143/2000 având în vedere că în faza de urmărire penală inculpatul a denunţat o persoana care ulterior a fost cercetată şi care a fost scoasă de sub urmărire penală. S-a mai învederat lipsa probelor de vinovăţie şi faptul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 18¹ C. pen.

Prin decizia penală nr. 146/A/2010, din 3 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au fost respinse, a nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpaţii J.A., I.F.D. şi A.G.O.

Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare statului, din care sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

S-a constatat, în esenţă, că prima instanţă a reţinut corect, pe baza probelor administrate, starea de fapt, pedepsele aplicate fiind judicios individualizate.

Astfel, a fost apreciată ca nefondată critica privind cuantumul pedepselor stabilite, prima instanţă reţinând circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor şi reducând pedepsele sub minimul prevăzut de lege; faţă de gradul de pericol social al faptelor, perseverenţa demonstrată de inculpaţi şi amploarea înregistrată de consumul de droguri în comunitatea căreia aceştia îi aparţineau, precum şi consecinţele nefaste ale acestui fenomen s-a apreciat că nu pot fi reţinute disp. art. 18¹ C. pen.

Cu privire la critica invocată de inculpaţii A.G.O. şi I.F. relativă la inexistenţa laturii subiective a infracţiunii (inexistenţa unui scop comercial al acţiunilor inculpaţilor) s-a constatat că legea nu condiţionează existenţa infracţiunii de un anumit scop, critica nefiind întemeiată.

Referitor la motivul de apel constând în neaplicarea în mod greşit a disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, deşi inculpatul Jucan a denunţat pe învinuitul C.M.M., căruia i-a fost aplicată o sancţiune administrativă, s-a arătat că inculpatul a formulat doar un denunţ formal, din dosar rezultând date referitoare la învinuit (în acest fel fiind convorbirile purtate între cele două persoane), inculpatul urmărind doar reducerea pedepsei, prima instanţă dând dovadă de clemenţă prin reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi reducerea pedepsei, în mod corect făcând şi aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Relativ la apelul declarat de parchet s-a arătat că acesta este nefondat, prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatului S.M. nefiind răsturnată, nefăcându-se dovada indubitabilă că inculpatul ştia ce bunuri transportă din Spania (pachetele fiind sigilate). O soluţie de condamnare neputându-se baza dosar pe declaraţiile contradictorii ale inculpatului I.F.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs:

1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, invocând greşita achitare a inculpatului S.M. - vinovăţia inculpatului rezultând din declaraţiile coinculpatului I.F., convorbirile purtate între acesta şi inculpatul S. şi coinculpatul N.A.M. şi aspectele rezultate din confruntarea inculpaţilor S. şi I. - primul nedeclarând nimic, iar cel de-al doilea menţinându-şi declaraţiile.

2. Inculpatul J.A., invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând achitarea în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) sau b)¹ C. proc. pen. - activitatea sa fiind doar de consum de droguri, iar nu de trafic; în subsidiar s-a învederat că faţă de lipsa amplorii activităţii infracţionale şi destinaţia drogurilor aplicarea unei sancţiuni administrative este suficientă. Relativ la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante şi prin constatarea incidenţei disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate şi din oficiu, potrivit disp. art. 385⁹ alin. (3) şi (4) şi art. 385⁸ C. proc. pen., se constată că acestea sunt nefondate şi vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează:

1. Referitor la recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj - se apreciază că nu pot fi primite criticile invocate - privind pretinsa comitere, de către inculpatul S.M.M. a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Se reţine astfel, că potrivit disp. art. 1 şi 3 C. proc. pen. rap. la art. 62 şi 63 C. proc. pen., aflarea adevărului în procesul penal presupune administrarea de probe care să dovedească, mai presus de orice dubiu, comiterea de către persoana cercetată a unei infracţiuni, cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

În cauza de faţă, probele administrate în cursul urmăririi penale şi cele administrate, respectiv readministrate în condiţii de oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate în etapa cercetării judecătoreşti nu au fost apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie ce opera în favoarea inculpatului şi să formeze convingerea instanţei în sensul condamnării sale.

Astfel, după cum în mod just au constatat atât prima instanţă, cât şi cea de apel, pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpatului S.M.M. nu era posibilă în condiţiile în care declaraţiile coinculpatului I.F. au fost oscilante şi contradictorii şi nu s-au coroborat cu celelalte probe.

Aşadar, împotriva inculpatului S.M.M. nu au existat probe indubitabile de vinovăţie, nedovedindu-se că acesta avea data referitoare la conţinutul coletelor transportate din Spania (neprobându-se modul concret în carte ar fi acţionat) şi nici că ar fi derulat activităţi legate de traficul de droguri, după cum a reieşit din declaraţiile celorlalţi martori, inculpaţi sau învinuiţi, care nu îl cunoşteau pe inculpatul S.

Se constată, de asemenea, că nu pot fi primite susţinerile relative la relevanţa unor convorbiri purtate între inculpaţii I.F. şi S.M. şi, respectiv şi cu inculpatul N.A., sau a confruntării inculpatului S. cu inculpatul I.F., prima fiind o probă indirectă ce nu dovedeşte comiterea infracţiunii imputată inculpatului S.M.M., iar cea de-a doua nu constituie o probă cu care, eventual să se coroboreze celelalte dovezi, constituind o nouă exprimare a punctului de vedere al inculpatului I.F., refuzul inculpatului S.M.M. de a da răspunsuri întrebărilor formulate neputând constitui o confruntare a susţinerilor celuilalt inculpat.

Aşa fiind, se apreciază că în mod legal şi temeinic instanţele au dispus achitarea inculpatului S.M.M., neexistând probe care să dovedească mai presus de orice bănuială existenţa, în materialitatea sa, a infracţiunii imputate inculpatului, soluţia astfel dispusă fiind legală, temeinică şi riguros motivată.

2. În ceea ce priveşte criticile invocate în recursul declarat de inculpatul J.A. acestea sunt nefondate.

Instanţa de recurs constată că pe baza probelor legal administrate şi care s-au coroborat s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia acestui inculpat şi comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Astfel, inculpatul J.A., consumator de droguri, a vândut inculpatului A.G.O., începând cu vara anului 2008, cannabis în repetate rânduri, instanţele reţinând corect, ca relevante, declaraţiile celor doi inculpaţi, convorbirile purtate de aceştia, cele purtate de inculpatul A.G.O. şi învinuitul C., comunicarea tip S.M.S. a inculpatului J. cu fratele său, procesul verbal încheiat cu ocazia percheziţiei efectuată la domiciliul inculpatului. Aşadar, faptele comise de inculpat realizează elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În mod corect instanţele au avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, gradul ridicat al pericolului social concret al faptelor, atitudinea procesuală relativ sinceră a inculpatului, dar şi comiterea infracţiunilor în stare de recidivă.

Se constată, astfel, că nu poate fi primită critica referitoare la greşita condamnare a inculpatului, deoarece lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii sau datorită împrejurării că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Săvârşirea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat reiese cu evidenţă din ansamblul probelor administrate, după cum s-a arătat în cele ce preced, inculpatul acţionând repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fapta sa fiind de o gravitate deosebită ce decurge din natura infracţiunilor, repetabilitatea actelor de executare, urmările produse - prin contribuţia la creşterea amplorii fenomenului infracţional implicând droguri de risc; totodată, se constată că prima instanţă a valorificat suficient şi a dat eficienţa legală circumstanţei atenuante reţinută în favoarea inculpatului prev. de art. 74 lit. c) C. pen., reducerea suplimentară a pedepsei, neimpunându-se cu atât mai mult cu cât inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, executarea pedepsei just individualizată ca şi cuantum - conform art. 72 C. pen. - prin privare de libertate fiind singura modalitate aptă a oferi posibilitatea atingerii scopurilor sancţiunii, astfel cum acestea sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.; aşadar, nu poate fi primită nici solicitarea apărării în sensul oferirii unei mai mari relevanţe circumstanţei atenuante reţinută şi nici privind aplicarea în favoarea inculpaţilor a disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 (solicitare formulată şi în apel şi corect impusă de către instanţă), inculpatul neoferind date privind o persoană despre care organul judiciar nu avea informaţie, denunţul său fiind formal.

Prin considerentele ce preced, constatându-se că decizia recurată este legală, temeinică, corect şi complet motivată şi că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, neexistând alte cazuri de casare a căror reţinere din oficiu să determine desfiinţarea deciziei instanţei de apel, recursurile declarate vor fi respinse, în temeiul disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate.

Potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat J.A. la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru intimatul inculpat S.M.M. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Deciziei penale nr. 146/A din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimatul inculpat S.M.M.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.M.M., în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3015/2011. Penal. Dare de mită (art. 255...		ICCJ. Decizia nr. 3742/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 3255/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3255/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs