ICCJ. Decizia nr. 3742/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3742/2011
Dosar nr. 3815/113/2010
Şedinţa publică din 24 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 11 martie 2011 a Tribunalului Brăila, inculpaţii P.L., P.C., P.R.I., P.G., P.M., C.M. şi M.V. au fost condamnaţi la câte o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la câte pedeapsa principală de 7 ani închisoare fiecare şi interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) Cod proc. penală, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor P.L., P.C., P.R.I., P.G., P.M. şi C.M.
Potrivit art. 88 şi 89 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii, arestării preventive şi arestării provizorii în vederea extrădării, după cum urmează:
- pentru inculpaţii P.L. şi P.C., de la 18 aprilie 2010 la zi;
- pentru inculpatul P.R.I. de la 19 mai 2010 la zi;
- pentru inculpatul C.M. de la 09 august 2010 la zi;
- pentru inculpatul P.G. de la 30 septembrie 2010 la zi;
- pentru inculpatul P.M. de la 10 noiembrie 2010 la zi.
În baza prevederilor art. 19 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 în referire la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.G. a sumei de 900 de euro în echivalent lei la data plăţii (sumă luată de la P.M.) şi de la inculpatul P.C. suma 3.700 euro în echivalent lei la data plăţii (sumă luată de la L.I.).
S-a luat act că partea vătămată Ş.V. a renunţat la pretenţiile civile.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 4.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpaţii P.L., fiii acesteia - P.C., P.G., zis „N.”, P.M., P.R.I., zis „Jumară” (ginerele inculpatului P.C.), C.M., zis „P.” şi M.V. (concubina inculpatului P.G.), au constituit o reţea de trafic de persoane care acţiona pe relaţia România - Franţa.
Liderul grupului care a acţionat până la mijlocul lunii aprilie 2010 a fost inculpatul P.C., zis „R.”, care a coordonat acţiunile celorlalţi membri, a racolat persoane pentru a cerşi în Franţa (pe perioada cât s-a aflat în Brăila), a avut rolul de depozitar al sumelor câştigate de toate celelalte persoane, având autoritate asupra fiilor săi şi a celorlalte rude ale sale şi a dat dispoziţii cu privire la plasarea, supravegherea şi controlul corporal asupra cerşetorilor racolaţi.
Recrutarea cerşetorilor se făcea prin inducerea în eroare a acestora. Astfel, în perioada 2009-2010, inculpaţii au recrutat mai multe persoane cu o situaţie materială precară şi eventual cu diverse dezabilități cărora le promiteau câştiguri materiale însemnate şi împărţirea sumelor de bani obţinute din cerşit.
Se promitea totodată că toate cheltuielile legate de obţinerea actelor, transportul în Franţa, cazarea şi mâncarea în Franţa vor fi suportate de inculpaţi. Astfel, persoanele racolate acceptau să meargă la cerşit.
De obicei inculpaţii constituiau grupuri de cerşetori pe care îi convingeau să meargă la cerşit după care se ocupau de obţinerea actelor necesare precum şi de rezervarea şi plata biletelor de transport pentru aceştia.
Înainte de plecarea în Franţa, inculpaţii P.C. şi P.L. le-au asigurat persoanelor racolate în vederea exploatării prin cerşetorie cazarea la locuinţa lor din municipiul Brăila, în acest timp ocupându-se de obţinerea documentelor de identitate, transportul până în Franţa şi cazarea în acest stat.
Odată ajunşi în Franţa, victimele erau plasate în diverse case părăsite, sau pe un vapor părăsit unde locuiau împreună cu toată gruparea inculpaţilor.
Pe parcursul întregii zile aceştia erau plasaţi de unii dintre inculpaţi în diferite locuri pentru a cerşi şi verificaţi de mai multe ori pe zi - dacă mai erau acolo şi dacă ascundeau bani. Seara, victimele erau aduse în locaţia de reşedinţă unde li se luau toţi banii câştigaţi, bani ce ajungeau la liderul grupului - R.A.J. În cazul în care o persoană nu câştiga suficient era ameninţată şi bătută şi după un timp returnată în ţară, nu înainte de a i se lua şi cei 300 de euro pe care statul francez îi oferea pentru repatrierea romilor.
Aşadar, grupul astfel constituit şi coordonat, a acţionat în scopul exploatării prin cerşetorie a acestor persoane racolate şi a obţinut beneficii financiare de pe urma acestora.
Inculpatul P.M., un alt fiu al liderului P.C., s-a aflat în Franţa, împreună cu tatăl său, având rolul de a conduce cerşetorii la locurile cunoscute ca fiind cu un bun potenţial de a câştiga bani, a-i supraveghea şi a-i readuce seara la locul de cazare, unde le efectua un control corporal, pentru ca aceştia să nu ascundă o parte din câştigurile realizate în cursul zilei (situaţie ce rezultă din declaraţiile date în faza de urmărire penală şi instanţă de persoana vătămată Ş.V., precum şi din declaraţiile martorilor - victime - P.M., N.T., N.D. şi D.V.).
Atunci când se afla în România inculpata P.L. ţinea legătura cu soţul său, P.C., coordonând acţiunile fiilor lor, aşa cum rezultă şi din interceptarea convorbirii telefonice purtate de P.L. cu fiul său P.C. la data de 09 aprilie 2010 ora 17 - convorbirea fiind expusă în rechizitoriu, transcrierea fiind ataşată la dosarul de UP - vol. IV, filele 69 - 70, autorizaţia din 6 aprilie 2010 şi încheierea de şedinţă din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila.
A doua zi după purtarea acestor discuţii (10 aprilie 2010, ora 20:08:22 vol. IV UP, filele 71 - 73 autorizaţia din 6 aprilie 2010 şi încheierea de şedinţă din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila), inculpatul P.M. s-a interesat despre hotărârea adoptată, dând totodată detalii despre activităţile inculpaţilor P.R.I. zis „J.” şi C.M., zis „P.”; (M. se interesează, dacă P.L. i-a dat banii lui C. Aceasta îi răspunde negativ şi-l informează, că va veni marţi N. şi că i-a trimis tatălui său un colet.
Din aceeaşi discuţie a rezultat şi faptul că inculpatul P.M. a cumpărat-o cu 15 euro pe P.M. pentru a o exploata din cerşit.
Totodată, din această discuţie telefonică rezultă şi implicarea în cadrul grupului a inculpatului P.R. - zis J. şi C.M. zis P.
Din interceptarea convorbirii telefonice dintre P.L. şi P.C. din data de 11 aprilie 2010, ora 21:25:27 rezultă că la rândul său, inculpata P.L., a purtat discuţii cu fiul său, inculpatul P.C., pentru a trimite cerşetorii promişi inculpatului P.M. (vol. IV UP, filele 84 - 85, autorizaţia din 6 aprilie 2010 şi încheierea de şedinţă nr. 52 din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila).
Inculpaţii P.C. şi P.M. au discutat şi ei despre această racolare şi trimitere a cerşetorilor (vezi interceptarea telefonică din 10 aprilie 2010, ora 20:18:09 vol. IV, filele 153-156, autorizaţia nr. 38 din 6 aprilie 2010 şi încheierea de şedinţă nr. 52 din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila):
Aceiaşi inculpaţi au mai purtat şi alte discuţii legate de activitatea de racolare, transport şi exploatare prin cerşetorie - fiind vorba de martora C.G. (13 februarie 2010, ora 20:47:54 vol. IV, filele 95 - 101, autorizaţia din 11 februarie 2010 şi încheierea de şedinţă nr. 22 din 11 februarie 2010 ale Tribunalului Brăila).
Audiată fiind în faţa instanţei, această martoră a precizat că nu ar fi fost exploatată din cerşit de inculpaţi, declaraţie apreciată de instanţă ca nesinceră faţă de conţinutul convorbirii telefonice indicate mai sus.
Persoanele racolate şi exploatate prin cerşetorie în Franţa de către inculpaţi, au fost următoarele:
Partea vătămată, Ş.V., zisă „V.” sau „N.” (vol. II, filele 1 - 16 U.P. şi f. 469 vol. II inst.), care a fost racolată în cursul lunii noiembrie 2009 de către P.C. şi P.L. şi a fost trimisă în Franţa şi determinată să cerşească în zonele stabilite de cei doi inculpaţi.
Ş.V. a cerşit în Franţa în perioada 22 noiembrie 2009 - 19 ianuarie 2010, toţi banii obţinuţi fiindu-i luaţi de către inculpaţii P.C. şi soţia sa.
Din declaraţia aceleiaşi părţi vătămate a mai rezultat că în primele zile aceasta a câştigat circa 40-50 de euro/ zi, adică în jur de 200 euro, iar apoi în restul perioadei de 2 luni, a câştigat 10-20 euro/ zi, adică un câştig mediu de 1.200 euro, suma totală finală fiind de 1.400 de euro.
Tot inculpatul P.C. a agresat-o fizic pe partea vătămată şi a încercat chiar să o oblige să întreţină relaţii sexuale contra unor sume de bani, dar lovindu-se de refuzul sistematic al acesteia, inculpatul a renunţat la idee.
Partea vătămată a mai arătat şi faptul că inculpatul P.R.I. zis „J.” a transportat-o în Franţa pe P.M., pe care a exploatat-o prin cerşetorie, apoi a trimis-o în România, însuşindu-şi suma de 300 euro, primită de către aceasta de la autorităţile franceze în luna ianuarie 2010 cu prilejul repatrierii.
Partea vătămată a mai declarat că inculpaţii P.G., zis „N.” şi P.R.I. zis „J.” aveau rolul de a racola persoane care erau exploatate ulterior prin cerşetorie şi că inculpatul P.M. o avea în Franţa pe o femeie pe nume „M.”, care cerşea pentru el (vol. II, filele 1 - 16) identificată de către martora P.M. ca fiind N.M.
Partea vătămată a oferit, prin declaraţia sa, o privire de ansamblu asupra activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi pe parcursul şederii ei în Franţa.
În cauză a fost audiat şi martorul D.E. care a confirmat declaraţia martorei Ş.V., arătând totodată că a fost ameninţat de inculpatul P.C. dacă reclamă ceva legat de dispariţia martorei Ş.V.
A mai fost, de asemenea, identificată şi audiată martora P.M., zisă „S.”.
Prima sa declaraţie dată în calitate de martor la data de 5 februarie 2010 (vol. II, filele 59 - 74 dos. urm. pen.) a fost extrem de evazivă, acest lucru explicându-se prin împrejurarea că în acea perioadă P.M. era extrem de apropiată de familia P., fiind concubină cu inculpatul P.G. şi având un copil cu acesta. În cea de-a doua declaraţie dată, tot în calitate de martor (vol. II, filele 69-74 U.P.), P.M. a relevat adevărata situaţie de fapt, declaraţia sa coroborându-se cu declaraţiile părţii vătămate Ş.V. şi ale martorilor D.S., zisă „I.”, N.T.
Astfel, în cursul anului 2009, martora P.M. s-a hotărât să plece în Franţa şi să cerşească şi a apelat la sprijinul inculpatului P.C. pentru ca acesta să-i plătească biletul de transport în Franţa şi contravaloarea taxei pentru eliberarea paşaportului. Inculpatul a fost de acord, cu condiţia împărţirii câştigurilor obţinute din cerşit în cote egale cu martora, condiţii care au fost acceptate.
După obţinerea paşaportului martora a plecat în Franţa însoţită de către inculpatul P.G. şi a început să cerşească, fiind condusă zilnic către locul unde cerşea de către inculpatul P.M.. Jumătate din sumele obţinute zilnic era dată de martoră inculpatului P.C.. La scurt timp martora a revenit în România şi a început o relaţie de concubinaj cu inculpatul P.G., plecând din nou în Franţa împreună cu acesta.
Martora a mai călătorit de două ori în Franţa cu sprijinul şi împreună cu inculpatul P.G. iar banii obţinuţi din cerşit i-a cheltuit împreună cu acesta.
Din declaraţia acesteia a mai rezultat şi faptul că inculpata M.V., concubina inculpatului P.G., zis „N.”, supraveghea un tânăr care cerşea pentru inculpatul P.G., inculpatul exercitând violenţe fizice asupra victimei, întrucât aceasta a încercat să ascundă din banii câştigaţi.
Audiată fiind în cursul cercetării judecătoreşti, martora P.M. a revenit asupra acestei ultime declaraţii date la urmărirea penală motivat de aceea că ar fi fost bătută de poliţişti.(f.322 vol. II inst.). Această explicaţie a fost apreciată ca neveridică şi evident nesinceră, schimbarea declaraţiei martorei fiind datorată cel mai probabil stării de teamă pe care toţi martorii audiaţi în cauză au simţit-o atunci când au trebuit să fie audiaţi de faţă cu inculpaţii şi cu mulţimea de rude ale acestora ce participa la şedinţă. Ca urmare, instanţa a înlăturat declaraţia acestei martore date în instanţă şi a apreciat drept veridică, şi sinceră declaraţia dată la urmărirea penală, declaraţie care se coroborează de altfel cu ansamblul probelor administrate.
Activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii P.G. zis „N.” şi P.C. a rezultat şi din convorbirile telefonice interceptate, după cum urmează:
- la data de 14 aprilie 2010, ora 17:22:52 între P.L. şi M.V. de unde rezultă că P.G. a racolat „un şchiop” pentru cerşit - vol. IV, filele 84 - 88, autorizaţia nr. 37 din 6 aprilie 2010 şi încheierea de şedinţă nr. 52 din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila;
- discuţia dintre inculpata P.L. şi o persoană neidentificată (15 aprilie 2010, ora 07:59:11 ) de unde rezultă că cei doi inculpaţi au racolat mai mulţi cerşetori pentru Franţa - vol. IV, filele 89 - 91, autorizaţia din 6 aprilie 2010 şi încheierea de şedinţă nr. 52 din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila;
- discuţia între inculpaţii P.C. şi P.G. zis „N.” (02 martie 2010, orele 17:36:44 - vol. IV, filele 93 - 94, autorizaţia nr. 14 din 11 februarie 2010 şi încheierea de şedinţă nr. 22 din 11 februarie 2010 ale Tribunalului Brăila) - de unde rezulta exploatarea a persoanei vătămate Ş.V.;
- discuţia între inculpaţii P.C. şi P.G. zis „N.” (14 aprilie 2010, ora 19:47:30 - vol. IV, filele 193 - 195 autorizaţia din 6 aprilie 2010 şi încheierea de şedinţă nr. 52 din 6 aprilie 2010 ale Tribunalului Brăila) de unde rezultă că P.C. racolase 12 persoane pentru o plecare în Franţa, iar P.G. zis N. - 4 persoane. Acesta din urmă mai indică faptul că a găsit un şchiop pe care să-l ducă în Franţa la cerşit.
Martora-victimă D.S. - zisă „I.” şi concubinul acesteia A.L., zis „A.” au fost racolaţi de către P.C. promiţându-le că vor obţine în Franţa câştiguri mari şi că nu li se va întâmpla nimic rău acolo.
D.S. şi concubinul ei au plecat în Franţa împreună cu inculpaţii P.C. şi P.C. după ce, în prealabil, primul inculpat le-a cumpărat biletele de călătorie şi le-a făcut mutaţie la domiciliul său în vederea eliberării cărţilor de identitate.
Odată ajunse în Franţa, cele două persoane au fost conduse la locurile de cerşit de către inculpaţii P.C. şi P.C. care i-au îmbrăcat sărăcăcios şi le-au dat câte un câine rasa pechinez pentru că prin prezenţa câinilor câştigau mai mulţi bani.
În declaraţia dată în faza de urmărire penală, martora D.S. zisă „I.” confirmă participarea la întreaga activitate infracţională a inculpaţilor P.L., P.G., zis „N.”, P.C., P.R.I. , zis „J.” şi C.M., zis ”P.”, arătând faptul că ultimii trei aveau rolul de a strânge banii de la cerşetori şi a-i da inculpatului P.C., zis „R.”, şeful grupului (vol. II, filele 179 - 195).
Totodată, martora a mai declarat că inculpatul P.R.I., zis „J.”, împreună cu ceilalţi fii ai lui P.C., zis „R.”, controlau în fiecare seară cerşetorii bărbaţi, pentru ca aceştia să nu ascundă din sumele obţinute în cursul zilei din cerşit, întrucât toţi banii trebuiau să ajungă la „R.”. Femeile care cerşeau erau controlate în acelaşi scop de către inculpata P.L.
Această martoră nu a putut fi audiată şi în cursul cercetării judecătoreşti în ciuda mandatelor de aducere emise, fiind dat citită declaraţia sa la termenul din 01 martie 2011 conform art. 327 C. proc. pen.
O altă activitate infracţională desfăşurată de către inculpatul P.R.I., zis „J.”, aşa cum a fost relatată de martoră, consta în ducerea la cerşit şi supravegherea unui bărbat invalid denumit „C.”.
Martora D.S. a cerşit în Franţa, în perioada noiembrie 2009 - 6 ianuarie 2010, suma de bani câştigată zilnic fiind de aproximativ 100 de euro.
Aceiaşi martoră a mai indicat şi faptul că inculpatul P.R.I. zis „J.” i-a transportat în Franţa pe martorii D.V. şi pe concubinul acesteia „N.”.
Din ansamblul probator administrat în cauză a mai rezultat că inculpatul P.R.I. zis „Jumară” l-a ajutat în desfăşurarea activităţii infracţionale pe inculpatul P.C., „Jumară” având un rol bine determinat de transportator şi supraveghetor al persoanelor racolate în vederea exploatării prin cerşetorie.
Din convorbirile telefonice interceptate a rezultat că la data de 14 februarie 2010 inculpatul P.R.I. zis „Jumară” negocia cu inculpatul P.C. trimiterea unor cerşetori din România către Paris (14 februarie 2010, ora 14:38:43 - vol. IV, filele 111 - 113 autorizaţia nr. 14 din 11 februarie 2010 şi încheierea de şedinţă nr. 22 din 11 februarie 2010 ale Tribunalului Brăila).
La data de 16 februarie 2010 inculpatul P.R.I. zis „J.” şi soţia sa, E., au discutat cu inculpatul P.C. despre activităţile pe care primul trebuia să le desfăşoare în vederea rezervării biletelor pentru transportul mai multor persoane.
În acest sens P.R.I. zis „J.” trebuia să ia documentele de identitate ale persoanelor pe care le transporta în Franţa, iar cu acestea să meargă la o agenţie de transport internaţional pentru a achiziţiona biletele direct pe numele titularilor, aceştia urmând să se prezinte la agenţie chiar înaintea plecării autocarului (16 februarie 2010, ora 10:14:02 - vol. IV, filele 119 - 121 autorizaţia nr. 14 din 11 februarie 2010 şi încheierea de şedinţă nr. 22 din 11 februarie 2010 ale Tribunalului Brăila).
În aceeaşi zi inculpatul P.C. a purtat o convorbire cu martora D.A.M., angajată a unei agenţii de turism de transport, solicitând ca data înscrisă pe biletul inculpatului P.R.I. să fie diferită de datele care urmau să fie înscrise pe biletele celorlalţi membri ai grupului, întrucât „erau probleme” (16 februarie 2010, ora 10:08:04 vol. IV, filele 117 - 118 autorizaţia nr. 14 din 11 februarie 2010 şi încheierea de şedinţă nr. 22 din 11 februarie 2010 ale Tribunalului Brăila).
Din declaraţia martorei D.V. a rezultat că a fost racolată de inculpatul P.C. zis „R.”, care a luat-o în Franţa pentru a cerşi, acolo exercitând violenţe fizice asupra acesteia. Martora a mai arătat şi faptul că fiii inculpatului P.C. zis „R.” îi controlau în haine pentru a găsi eventualele sume ascunse, şi că inculpatul C.M., zis ”P.” avea rolul de a îi duce la cerşit atât pe ea, cât şi pe concubinul ei, zis „Nelu” (vol. II UP, filele 396 - 399 şi vol. II f.477 inst).
Din declaraţia dată în instanţă de această martoră mai rezultă date despre activitatea infracţională a inculpatului P.M. Martora arată că acest inculpat o ducea la cerşit pe N.M. (pretinsa sa concubină), aceasta având probleme psihice precum şi pe părinţii acesteia.
Martora a mai arătat că atunci când a încercat să ascundă bani a fost bătută de R. şi P.M., acest lucru denotând că cei doi inculpaţi acţionau în acelaşi scop, fiind astfel parte a unui grup. În finalul declaraţiei, martora a mai oferit şi date despre activitatea infracţională a inculpaţilor P.C. (care ducea la cerşit pe cumnatul ei A. şi pe D.S.) şi C.M. zis P., care îl ducea la cerşit pe concubinul ei.
Cu privire la numitul „P.” sau „P.” s-a subliniat faptul că acesta a fost identificat de către persoanele racolate pentru cerşit drept soţul numitei M.A. (fiica lui P.C., zis „R.”). Verificându-se actele de stare civilă s-a constatat că M.A. este căsătorită cu martorul M.G., astfel încât, s-a crezut iniţial că „P.” este porecla numitului M.G. Ulterior, continuându-se investigaţiile, s-a stabilit că M.A. este căsătorită doar formal cu martorul M.G. însă, în fapt, aceasta are o relaţie stabilă de concubinaj cu inculpatul C.M., porecla acestuia fiind „P.” sau „P.”, el fiind prezentat drept „soţul” numitei M.A. şi nu concubinul acesteia.
Martorii care au dat declaraţii cu privire la activitatea infracţională a inculpatului C.M., l-au recunoscut pe acesta în planşele fotografice şi l-au indicat ca fiind persoana denumită „P.” cu care au fost la cerşit pe teritoriul statului francez - sunt P.M., D.E., D.S., N.T., N.D., D.V.; activitatea infracţională a acestuia a rezultat şi din convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate (vol. IV, filele 71-73, 124-126).
În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat martorul M.Ş. (persoană cu dezabilitate fizică - neavând un picior) care a oferit date despre activitatea infracţională a inculpaţilor P.G. şi M.V.
Acest martor a dat două declaraţii în instanţă, în prima sa declaraţie (f. 334 vol. II 9 încercând să acopere activitatea infracţională a inculpaţilor. Ulterior, a solicitat reaudierea, schimbându-şi declaraţia anterioară motivat de aceea că a aşteptat un pachet promis de P.G. din Franţa, care nu a mai venit; prin ultima sa declaraţie a oferit relaţii despre activitatea infracţională a lui P.G. (f. 561 vol. II). Din cele două declaraţii a rezultat că M.Ş. a fost racolat de către M.V. şi ulterior s-a înţeles cu concubinul acesteia P.G. să împartă câştigurile din cerşit, primul urmând să-i asigure actele necesare plecării, transportul şi cazarea, banii câştigaţi din cerşit fiind predaţi fie lui M.V., fie lui P.G. Totodată martorul a arătat că locul de cerşit i-a fost arătat de M.V., iar P.G. mai avea să-i dea cca 2.000 de euro conform înţelegerii, iar că la întoarcerea în ţară nu a primit decât 300 de euro de la acesta.
În cauză a fost audiată în calitate de martor şi M.M. - soţia lui M.Ş. Aceasta a arătat faptul că soţul său, zis „F.” care prezenta tulburări psihice şi avea piciorul stâng amputat de la jumătatea femurului, a fost racolat în toamna anului 2009 de către inculpatul P.G. şi trimis să cerşească în Franţa. Inculpata M.V. a fost cea care a ajutat la racolarea lui M.Ş., l-a cazat şi l-a transportat în Franţa, supraveghindu-l în locurile unde acesta cerşea. Martora a arătat că a încercat să-i ceară lui P.G. explicaţii şi să-i solicite să-i aducă soţul înapoi, însă acesta a refuzat şi i-a spus că soţul ei e bine; pe parcursul şederii în Franţa a soţului său a fost vizitată atât de P.G. cât şi de M.V. care au încercat să-i ofere sume mici de bani pe care le-a refuzat.
Martorul N.D. împreună cu soţia sa, N.T., s-au deplasat în Franţa după ce fuseseră racolaţi în vederea practicării cerşetoriei, de către P.C. zis „R.” şi cazaţi, până la plecare, de inculpata P.L. în locuinţa din Brăila situată pe str. Odessa nr. 13.
Din grupul de persoane care a efectuat deplasarea în Franţa făceau parte P.C., P.M., P.C. împreună cu soţia sa P.V., P.G. zis „N.”, P.R.I., zis „J.” împreună cu soţia sa P.E., M.A., (fiica lui „R.”), împreună cu concubinul ei poreclit „P.” (identificat ulterior ca fiind inculpatul C.M.) şi C.A. zisă „C.”.
Acest martor a mai arătat şi faptul că inculpata P.L. a efectuat deplasarea în Franţa mai târziu, întrucât a fost nevoită să rămână în ţară, pentru a definitiva activităţile necesare obţinerii documentelor de călătorie pentru martora P.M.. Ulterior inculpata s-a deplasat în Franţa, fiind însoţită de P.M. Din aceiaşi declaraţie a mai rezultat faptul că inculpatul P.M. îi lua banii obţinuţi din cerşit numitei N.M., în timp ce inculpaţii P.C. şi P.G., zis „N.” aveau rolul de a supraveghea persoanele exploatate prin cerşetorie.
Martora N.T. a arătat faptul că a fost racolată de către P.C. zis „R.”, în vederea practicării cerşetoriei în Franţa, fiind ulterior cazată împreună cu soţul său N.D. la locuinţa situată în Brăila, pe strada Odessa nr. 13 unde mai locuiau P.L., P.R.I., zis „J.” împreună cu soţia sa P.E. şi cei doi copii, M.A. fiica lui „R.” şi concubinul ei „P.” (C.M.), C.A. zisă „C.”, P.M. zisă „S.”, P.M. şi concubina sa N.M.
Membrii familiei P. s-au ocupat de organizarea plecării grupului în Franţa, începând cu obţinerea documentelor de identitate pentru aceia care nu le aveau, continuând cu plata biletelor de transport şi cu asigurarea hranei necesare pe timpul deplasării. Cu excepţia inculpatei P.L. şi a martorei P.M. zisă „S.” (care au rămas în România şi au făcut deplasarea către Franţa mai târziu, întrucât nu erau finalizate documentele de identitate pentru aceasta din urmă), toţi ceilalţi au făcut deplasarea de la Brăila către Franţa împreună.
Martora N.T. a declarat faptul că inculpatul P.C., zis „R.” a desfăşurat activităţi de racolare a cerşetorilor, cazarea lor, pregătirea pentru transport împreună cu fiii săi, supravegherea celor care cerşeau, strângerea tuturor sumelor de bani câştigate de cerşetori şi exercitarea de violenţe asupra acestora; inculpata P.L. i-a cazat la locuinţa sa din Brăila şi a transportat-o pe martora P.M., în timp ce inculpaţii P.M., P.C., P.G., zis „Nandu” şi P.R.I., zis „J.”, indicau locurile unde persoanele exploatate trebuiau să cerşească şi le supravegheau (vol. II, filele 306-309).
Nici martorul N.D. şi nici soţia sa nu au putut face precizări cu privire la sumele de bani câştigate zilnic din cerşit.
Audiaţi fiind la instanţă, cei doi martori au revenit asupra declaraţiilor anterioare fără a da instanţei vreo explicaţie, rezultând însă că au fost ameninţaţi de membrii ai familiei inculpaţilor că dacă nu îşi retrag declaraţia, fiica lor va păţi ceva rău.
În vol. II, la fila 503, a fost ataşată o fişă de consultaţii medicale pentru martora N.T., din care rezultă că aceasta prezintă retard mintal, aspect care a demonstrat faptul că membrii familiei P. au profitat de prezenţa dezabilităților mintale la persoanele pe care le-au trimis la cerşit.
Fiica martorei N.T., pe nume N.M., a întreţinut relaţii de concubinaj cu inculpatul P.M. şi a plecat împreună cu acesta în Franţa, la cerşit; din documentele medicale ataşate la dosar (vol. II, fila 507 - verso) rezultă că N.M. prezenta întârziere mintală.
Inculpatul P.C. i-a propus martorului A.F. să plece în Franţa la cerşit şi să împartă câştigurile în cote egale, angajându-se să-i plătească biletul de drum. Întrucât a refuzat propunerea, inculpatul l-a înjurat şi ameninţat cu bătaia pe martor dar nu a reuşit să-l convingă.
Martora U.A. a fost racolată în vederea deplasării în Franţa, pentru a cerşi, în luna februarie 2010 de către inculpatul P.C. dar, a renunţat să mai plece, declaraţia acestei martore confirmând elementele cu privire la activităţile de exploatare ale numitelor D.V., D.S., Ş.V.
Martorul U.C., zis „Ş.”, a fost racolat în lunile noiembrie 2009 şi februarie 2010 inculpatul P.C. l-a racolat în vederea deplasării în Franţa, pentru a cerşi (vol. II, filele 261-263 U.P.).
Din declaraţia dată în faza de urmărire penală, a rezultat că în luna februarie 2010 inculpatul P.C. i-a propus martorului U.C. să meargă în Franţa pentru a cerşi, propunere pe care martorul U.C. a refuzat-o (vol. II, filele 248-251).
În faţa instanţei, acest martor a revenit asupra declaraţiei şi a precizat că nu a spus el anterior ce e consemnat în declaraţie.
S-a reţinut că aceste afirmaţii sunt evident nesincere şi au fost înlăturate, având în vedere că există interceptări de convorbiri telefonice de unde rezultă discuţia cu P.C.
Martora I.F., zisă „G.” a arătat, la rândul său, că inculpatul P.C. i-a cerut în luna februarie 2010 să meargă pe teritoriul Franţei, pentru a obţine sume de bani din cerşetorie (vol. II, filele 240-241) promiţându-i că va achita contravaloarea biletului până în Franţa şi că banii obţinuţi din cerşit îi vor împărţi în cote egale.
Martora I.F. cât şi concubinul ei, U.C., au renunţat să mai plece în Franţa.
În cursul anului 2008, inculpatul P.C. l-a racolat pentru a cerşi, l-a transportat şi cazat în Franţa pe L.I. care a participat în procesul penal în calitate de martor, acesta suferea de un handicap fizic, care îi făcea neutilizabilă mâna dreaptă. Inculpatul i-a precizat martorului că banii obţinuţi din cerşit îi vor împărţi în cote egale şi că vor merge în localitatea „C.” din Franţa. Odată ajuns în Franţa, martorul a fost cazat pe un vapor părăsit împreună cu alţi circa 5-6 cerşetori, aflaţi „în subordinea” inculpatului P.C.
Câştigurile zilnice ale martorului au fost între 50 şi 100 euro şi timp de trei luni acesta a realizat aproximativ 4.500 de euro, bani pe care i-a dat inculpatului P.C., iar acesta i-a remis, la rândul său, suma de 800 de euro ca reprezentând jumătate din câştigul realizat de martor pe perioada celor trei luni. În concluzie, suma de bani însuşită de inculpat a fost de 3.700 de euro.
Martorul a revenit în ţară după cele trei luni de şedere în Franţa, iar la data de 13 aprilie 2010 inculpatul P.C. i-a propus din nou să plece la cerşit în Franţa, i-a cumpărat biletul de drum pentru data de 17 aprilie 2010 şi l-a cazat la domiciliul său în perioada 13-17 aprilie 2010.
În mod similar, inculpatul P.C. le-a propus martorilor N.C., C.V., B.S., T.D., G.C. să plece în Franţa, să cerşească şi le-a achiziţionat bilete de călătorie pentru data de 17 aprilie 2010, ora 18,00 de la firma de transport internaţional „T.”.
În după amiaza zilei de 17 aprilie 2010, organele de poliţie au depistat în trafic trei autovehicule (două microbuze de transport persoane cu nr. de înmatriculare x, şi respectiv x şi un autocar cu nr. x), toate trei transportând grupuri de persoane către Buzău, respectiv Slobozia de unde urmau să se constituie în grupuri mai mari şi să se deplaseze cu autocare către Franţa şi Spania.
În autocarul cu nr. de înmatriculare x a fost descoperit un grup format din 10 persoane ale căror documente de identitate fuseseră luate de către inculpatul P.C. şi predate inculpatei M.V.
Astfel s-a apreciat că prin activitatea sa inculpata M. a sprijinit activ pe membrii grupului în realizarea infracţiunii de exploatare prin cerşetorie a victimelor.
Din declaraţiile martorilor G.C., T.D., N.C., L.I., B.S. şi C.V. a rezultat că aceste persoane fuseseră racolate de către inculpatul P.C. care le promisese că le va cumpăra bilete de transport până în Franţa, iar acolo le va asigura cazarea şi masa, precum şi locuri în care să cerşească, pentru aceste servicii martorii urmând a-i plăti inculpatului sume de bani mai mari decât cele cheltuite de acesta din urmă. Martorii au fost învăţaţi de către inculpata P.L. să declare la vamă că merg în Franţa pentru a munci.
Din declaraţiile reprezentanţilor SC T. SRL a rezultat faptul că de procurarea unui număr de 10 bilete de călătorie pe relaţia Brăila - Paris s-a ocupat inculpatul P.C. care, în mod repetat, i-a contactat telefonic pe reprezentanţii firmei pentru a aduce modificări la numărul biletelor pe care le rezerva.
Potrivit susţinerilor celorlalte persoane aflate în microbuzul cu care se deplasa grupul coordonat de către inculpatul P.C. a rezultat faptul că la urcarea în autocar inculpatul P.C. a repartizat membrii grupului pe scaune şi le-a luat actele de identitate.
Audiaţi fiind, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor.
Apărările inculpaţilor prin care aceştia au susţinut că doar au ajutat martorii-victime din prezenta cauză să ajungă la cerşit în Franţa, recunoscând că le-au asigurat banii de transport cu obligaţia pentru aceştia din urmă să le returneze aceşti bani deîndată ce îi vor obţine şi că fiecare a cerşit pe cont propriu au fost înlăturate ca fiind nesincere.
S-a avut în vedere că inculpaţii nu au recunoscut faptul că le luau victimelor toţi banii, precizând totodată că locuiau şi se gospodăreau la comun cu aceştia, şi nimeni nu era obligat să meargă la cerşit, nu era verificat şi fiecare făcea ce voia cu banii obţinuţi; au mai precizat inculpaţii că inclusiv ei se ocupau cu cerşitul în Franţa. (declaraţiile inculpaţilor date în cursul cercetării judecătoreşti file: f.172 -183 şi 231 vol. I, f.321 şi 465 vol. II, f.726 vol. III).
Prima instanţă procedat la audierea separată a inculpaţilor şi a constatat că între declaraţiile lor au existat şi contradicţii.
Astfel, inculpata P.L. a indicat că fiul său C. a adus la ea în ziua plecării în Franţa mai multe persoane (din cele depistate în autocar de poliţie pe 17.04) ca să se spele, arătând că fiul ei le-a asigurat acestora bani şi cele necesare plecării în Franţa.
Audiat fiind, P.C. a negat iniţial că ar fi cunoscut aceste persoane, însă după aducerea la cunoştinţă a celor afirmate de L., în suplimentul de declaraţie a recunoscut doar parţial cele spuse de mama sa, precizând că ajuta să plece în străinătate pe doi dintre cerşetori, rezultând, aşadar atitudinea nesinceră adoptată de inculpaţi.
S-a avut în vedere că inculpatul P.R.I. s-a apărat spunând că el nu a stat împreună cu ceilalţi membrii ai familiei P., fiind certat cu socrul său - R., ci a stat în altă localitate împreună cu soţia şi copilul său şi se ocupau cu cerşitul; a mai arătat că în convorbirea interceptată dintre el şi C., când a spus că are 3 persane pentru plecarea în Franţa se referea la el, soţie şi copil. Această explicaţie a fost apreciată ca neveridică şi puerilă, din interceptare rezultând că se referea la alte trei persoane pe care le racolase. În plus, P.C. menţiona că mai racolase şi el alţi trei inşi, iar R.I. urma să plece într-o sâmbătă cu toţi 6 şi să-i aducă în Franţa.(vol. IV,dos. UP filele 111 - 113). Tot din această interceptare a rezultat că inculpaţii acţionau împreună într-un singur scop - acela al racolării şi exploatării prin cerşit a diferitelor persoane.
Totodată, din declaraţia martorului F.C. (f. 643 vol. III) - martor propus în apărare - rezultă că P.R.I. a locuit în Franţa împreună cu ceilalţi membrii ai familiei P. întrucât stăteau într-o casă mare şi era loc. Ulterior, la insistenţele avocaţilor martorul a revenit precizând că R.I. nu ar fi locuit împreună cu ceilalţi membrii ai familiei P. Această revenire în declaraţie a fost înlăturată ca fiind nesinceră, fiind contrazisă de probele administrate în cauză şi cu atât mai mult cu cât martorul a declarat că îi cunoaşte pe inculpaţi şi este prieten de mult cu ei, nefiind în eroare când a declarat iniţial că R.I. locuia şi el împreună cu ceilalţi membrii ai familiei P.
Şi din declaraţia martorului I.L. (martor propus în apărare) a rezultat că R.I. a stat împreună cu ceilalţi membrii ai familiei sale în Franţa. - f.636 vol. III.
Faţă de ansamblul probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut ca fiind dovedită existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor cu privire la faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
S-a avut în vedere că doar o mică din martorii audiaţi şi-au schimbat declaraţiile în instanţă, fără a da o explicaţie în acest sens, şi că acest lucru se datorează însă cu certitudine stării de temere pe care le-au insuflat-o membrii familiei P., existând la dosar dovezi în sensul încercării de intimidare şi influenţare a martorilor încă din faza de urmărire penală şi chiar în cursul cercetării judecătoreşti, fiind sesizate organele de cercetare penală competente.
Cea mai mare parte a martorilor şi-au menţinut declaraţiile date la urmărirea penală şi în instanţă - fie chiar de la începutul declaraţiilor, fie în a doua parte a declaraţiilor atunci când instanţa le-a adus la cunoştinţă contradicţiile cu cele spuse anterior.
S-a reţinut că toate aceste probatorii se coroborează şi susţin vinovăţia inculpaţilor, rezultând totodată atitudinea nesinceră a declaraţiilor date de inculpaţi, care nu au reuşit să-şi probeze susţinerile. S-a constatat că afirmaţiile în sensul că nu au vrut decât să-i ajute pe acei oameni, pe care nici nu-i cunoşteau, oferindu-le fără a pretinde nimic în schimb toată asistenţa necesară (procurare acte, bani de deplasare) sunt neveridice.
Prima instanţă a reţinut că vinovăţia inculpaţilor este dovedită de următoarele probe: declaraţiile părţii vătămate; declaraţiile martorilor P.M., D.E., D.S., G.M., I.F., U.C., U.C., U.A., N.T., N.D., D.V., Z.A., A.F., C.V., B.S., L.I., N.C., T.D., G.C., P.I., P.M., B.C., D.A.M., D.G., P.G., O.D., M.M., M.D., C.M., A.E., M.Ş.; procesele - verbale de depistare din data de 17 aprilie 2010; procesele - verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare; procesele - verbale de interceptare a convorbirilor telefonice; declaraţiile inculpaţilor; planşele foto şi documentele găsite la domiciliile inculpaţilor.
Cererile prin care inculpaţii au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) în referire la art. 2 pct. 12 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în ref. la art. 323 C.pen şi din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. au fost respinse ca nefondate.
În motivarea cererilor de schimbare a încadrării juridice, inculpaţii au susţinut că este incident art. 8 alin. (1) Legea nr. 39/2003 aceste prevederi fiind distincte de cele ale art. 7 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 7 nu prevede nicio condiţie pentru realizarea acesteia, fiind suficientă producerea acţiunilor incriminate, iar art. 8 prevede o condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii, respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup să aibă în vedere săvârşirea de infracţiuni. Aşadar, nu se cere ca grupul să fie organizat, ci doar ca acest grup să aibă drept scop comiterea de infracţiuni. Cum prin rechizitoriu inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru că au constituit un grup organizat în scopul săvârşirii în mod continuat a unor infracţiuni de trafic de persoane, încadrarea juridică corectă este art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. De asemenea au susţinut că nu reprezintă un grup infracţional organizat asocierea creată în mod natural între membrii unei familii şi fără caracter de continuitate.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane au solicitat să se elimine din încadrare agravanta prev. de alin. (2), întrucât fiecare a acţionat separat şi nu împreună cu ceilalţi membri ai grupului.
Instanţa a reţinut că diferenţa dintre art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 constă în infracţiunile care intră în scopul grupului. Infracţiunea prev. de art. 7 se reţine dacă scopul grupului constă în săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile grave prevăzute la art. 2 lit. b). Această interpretare rezultă din definiţia dată grupului infracţional organizat de art. 2 lit. a) din lege, iar art. 7 nu face decât să incrimineze iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.
Cum infracţiunea de trafic de persoane este menţionată la art. 2 pct. 12 din lege, în speţă subzistă infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Art. 8 incriminează i niţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat. Astfel, s-a constatat că nu se poate reţine această încadrare.
S-a apreciat că nici celălalt motiv invocat, legat de faptul că în speţă există o asociere naturală între membrii unei familii, nu poate fi reţinută, având în vedere disp. art. 2 din Legea nr. 392003.
S-a reţinut că grupul infracţional al membrilor familiei P. nu s-a format ocazional în scopul comiterii imediate a unei infracţiuni, ci a existat pentru o perioadă îndelungată, până la destructurarea sa de către autorităţi şi a acţionat în mod coordonat în scopul recrutării unor persoane cu situaţie materială precară şi cu diferite dezabilități şi exploatării acestora prin cerşetorie pentru a se obţine astfel în mod direct un beneficiu financiar.
Totodată, grupul era organizat, structurat, în fruntea grupului aflându-se P.C., care coordona toată activitate, iar ceilalţi aveau rolul de a căuta şi recruta cerşetori, de a se ocupa de obţinerea actelor necesare acestora precum şi de a-i supraveghea la cerşit; faptul că grupul s-a format între membrii unei familii nu are nicio relevanţă şi nu exclude aplicarea prevederilor art. 7 şi art. 2 din Legea nr. 39/2003
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, apărarea a solicitat înlăturarea agravantei motivat de aceea că prin reţinerea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, nu se mai poate reţine şi săvârşirea faptei-scop al grupului - în modalitatea - de către 2 sau mai multe persoane împreună, întrucât s-ar realiza o dublă agravare; instanţa a constatat că infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este o infracţiune autonomă care se reţine şi este incriminată chiar dacă membrii grupului nu au trecut la săvârşirea infracţiunii scop, iar în cazul în care membrii grupului trec la săvârşirea infracţiunii scop, aceasta se va reţine în concurs cu infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în modalitatea în care a fost săvârşită.
S-a constatat că, în speţă, membrii grupului au acţionat de fiecare dată în grup de doi sau mai mulţi în realizarea laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane; şi, de asemenea, că, agravanta prev. de art. 2 lit. a) se reţine chiar dacă elementul material al infracţiunii este realizat în modalităţi distincte de două sau mai multe persoane, nefiind necesar ca la realizarea fiecărei modalităţi de săvârşire (recrutare, primire, transportare, transferare, cazare) să participe două sau mai multe persoane.
Prima instanţă a reţinut că activitatea de recrutare a victimelor s-a făcut în fiecare caz prin înşelarea victimelor şi nu prin violenţe, ameninţare sau răpire, însă şi această modalitate este incriminată, în speţă unele dintre victime fiind bătute şi ameninţate atunci când nu câştigau suficient, realizându-se astfel elementul material şi prin exercitarea de violenţe asupra victimelor.
Pentru considerentele de mai sus, s-a reţinut că, în drept faptele inculpaţilor P.L., P.C., P.G., P.M., P.R.I., C.M. şi M.V. de a se constitui într-un grup infracţional organizat şi de a sprijini activitatea acestui grup prin săvârşirea în mod continuat a unor infracţiuni de trafic de persoane în vederea obţinerii în mod direct beneficii financiare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire într-un grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) în referire la art. 2 pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
Faptele inculpatei P.L. care, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, începând din anul 2009 a racolat, cazat, atât în municipiul Brăila cât şi în Franţa, transportat în Franţa, plasat la locurile de cerşit, pe Ş.V. şi a pregătit pentru plecarea în Franţa, la cerşit pe C.V., B.S., T.D., G.C., L.I. şi N.C. (persoane care nu au mai plecat în Franţa deoarece au fost depistate de lucrătorii de poliţie) obţinând prin exploatarea acestor persoane beneficii materiale întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului P.C. care, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, începând din anul 2009 în mod repetat, a încercat să-i racoleze pentru a cerşi pe I.F., U.C., U.A., A.F., a transportat în Franţa, cazat în Franţa şi plasat la locurile de cerşit pe D.S., A.L., a supravegheat în activitatea de cerşit pe N.T. şi N.D. şi a recrutat pentru a cerşi pe L.I., N.C., C.V., B.S., T.D., G.C. (persoane care nu au mai plecat în Franţa deoarece au fost depistate de lucrătorii de poliţie) în scopul de a exploata aceste persoane întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului P.G., zis „N.” care, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale începând cu anul 2009 a transportat în Franţa, pentru a cerşi, în mod repetat, pe P.M., a supravegheat persoanele care cerşeau în Franţa pentru membrii familiei P. în scopul de a exploata aceste persoane întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului P.M., care, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale începând cu anul 2009 a plasat-o în Franţa la locurile de cerşit, în mod repetat, la fiecare dintre plecările sale pe P.M. şi a recrutat-o pentru a cerşi pe martora Nica Mariana, obţinând beneficii materiale din activitatea de cerşit şi i-a ajutat pe ceilalţi membri ai familiei sale să exploateze persoanele racolate pentru a cerşi întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului P.R.I., zis „J.” care, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a cazat în Franţa pe P.M. şi i-a plătit biletul de deplasare în Franţa, a colectat în mod repetat, zilnic, banii câştigaţi de persoanele care au cerşit, controlându-le pentru ca acestea să nu ascundă din sumele de bani câştigate, a recrutat pentru a cerşi pe un bărbat invalid, pe nume „C.” şi i-a ajutat pe ceilalţi membri ai familiei sale să exploateze persoanele racolate pentru a cerşi întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului C.M., zis „P.” care, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a asigurat zilnic transportul la locurile de cerşit pentru D.V., luându-i toţi banii obţinuţi prin cerşit, a colectat în mod repetat, zilnic, banii câştigaţi de persoanele care au cerşit, controlându-le pentru ca acestea să nu ascundă din sumele de bani câştigate şi i-a ajutat pe ceilalţi membri ai familiei P. să exploateze persoanele racolate pentru a cerşi întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatei M.V., care, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a racolat şi transportat în Franţa pentru a cerşi pe M.Ş., a însoţit în mijloacele de transport toate persoanele racolate de membrii familiei P. pentru a cerşi, a plasat la locurile de cerşit în Franţa, în mod repetat, pe D.S. şi i-a ajutat pe membrii familiei P. să exploateze persoanele racolate pentru a cerşi întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., de limitele pedepsei prevăzute în Legea nr. 39/2003 şi Legea nr. 678/2001, de gradul ridicat de pericol social concret al faptelor dat de modalitatea de executare, de urmarea produsă,de numărul mare de victime recrutate şi exploatate, de starea de sănătate a victimelor exploatate (cu diferite dezabilități), inculpaţii profitând de acest lucru, de felul în care aceste victime erau tratate - toate acestea denotând un pericol social sporit al inculpaţilor, de atitudinea procesuală avută prin negarea faptei şi susţinerea unei situaţii de fapt nereale şi contrazisă de toate probele, de faptul că inculpaţii P.M., P.G., şi C.M. nu se află la primul conflict cu legea penală dar şi de vârsta inculpaţilor şi de lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaţilor P.R.I., P.C., P.L. şi M.V.
Faţă de toate aceste elemente, instanţa a apreciat că se impune a se aplica inculpaţilor câte o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum uşor ridicat faţă de minimul special, apreciind în special faţă de gravitatea deosebită a faptelor şi ansamblul conduitei procesuale, că nu se pot reţine în favoarea lor circumstanţe atenuante judiciare care să justifice reducerea pedepsei sub minimul special.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţinut că natura şi gravitatea faptelor săvârşite, modalitatea săvârşirii faptei şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen. fapt pentru care, au fost interzise aceste drepturi atât ca pedeapsă complementară (pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale), cât şi ca pedeapsă accesorie pe parcursul executării pedepsei.
Împotriva sentinţei penale nr. 45 din 11 martie 2011 a Tribunalului Brăila au declarat apel, în termen legal, inculpaţii P.L., P.C., P.G., P.R.I., P.M., C.M. şi M.V., toţi inculpaţii criticând hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, au invocat că nu au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, deoarece nu au racolat, cazat în România nu au transportat în Franţa, nu au cazat în Franţa alte persoane, pe care să le oblige să cerşească şi să pretindă de la aceste persoane anumite sume de bani.
Toţi inculpaţii au susţinut că fiecare dintre ei a cerşit pe cont propriu, că nu au făcut decât să ajute alte persoane ajungă în Franţa, pentru a cerşi pentru ei şi că singura obligaţie a acestor persoane faţă de ei era să le restituie cheltuielile făcute pentru a ajunge în Franţa şi că nu au pretins şi încasat alte sume de bani de la părţile vătămate.
Al doilea motiv de apel a vizat greşita încadrare juridică a faptelor deduse judecăţii, critica, sub acest aspect, vizând două aspecte.
Sub un prim aspect, inculpaţii au invocat că în mod greşit s-a reţinut ca încadrare juridică art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în loc de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În motivarea cererilor de schimbare a încadrării juridice, inculpaţii au reluat aceleiaşi aspecte invocate la judecarea cauzei în fond, susţinând că, potrivit legii, în cazul infracţiuni prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/003, nu este prevăzută nicio condiţie pentru realizarea acesteia, fiind suficientă producerea acţiunilor incriminate, art. 8 prevede o condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii, respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup să aibă în vedere săvârşirea de infracţiuni. Aşadar, în opinia apărării nu se cere ca grupul să fie organizat, ci doar ca acest grup să aibă drept scop comiterea de infracţiuni. Cum prin rechizitoriu inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru că au constituit un grup organizat în scopul săvârşirii în mod continuat a unor infracţiuni de trafic de persoane, încadrarea juridică corectă este art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În condiţiile în care se reţine infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, s-a susţinut că, potrivit deciziei nr. 1941/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu reprezintă un grup infracţional organizat asocierea creată în mod natural între membrii unei familii şi fără caracter de continuitate, situaţie în care se impune achitarea pentru această infracţiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a mai arătat că în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 39/2003, în mod eronat s-a reţinut agravanta prev. de alin. (2) (a), deoarece fiecare inculpat a acţionat autonom.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepselor.
Prin decizia penală nr. 149/A din 6 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.L., P.C., P.R.I., P.M., C.M., P.G. şi M.V.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor P.L., P.C., P.R.I., P.G., P.M. şi C.M.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 aprilie 2010 la 6 iunie 2011 pentru inculpata P.L. şi inculpatul P.C., de la 19 mai 2010 la 6 iunie 2011 pentru inculpatul P.R.I., de la 9 august 2010 la 6 iunie 2011 pentru inculpatul C.M., de la 30 septembrie 2010 la 6 iunie 2011 pentru inculpatul P.G., de la 10 noiembrie 2010 la 6 iunie 2011 pentru inculpatul P.M.
Fiecare apelant inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, sumele reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, urmând a se a vira din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut, în esenţă că prima instanţă a avut în vedere corect faptele comise şi încadrarea juridică a acestora.
S-a constatat, faţă de declaraţiile victimelor (Ş.V., P.M., D.S., D.V., M.Ş., M.M., N.D., N.T., L.I., G.C., B.S., C.V.) că grupul infracţional ai cărui membri erau inculpaţii a funcţionat o perioadă lungă de timp, inculpaţii aveau roluri bine determinate, acţionând de o manieră coordonată, grupul fiind constituit în scopul comiterii infracţiunii de trafic de persoane; unii membrii ai grupului făceau parte din aceeaşi familie, alţii nu, aceste aspecte, fiind, însă, irelevante şi neexistând aplicabilitatea disp. art. 2 şi 7 din Legea nr. 39/2003.
S-a mai menţionat că în mod corect a fost reţinută agravanta prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi, de asemenea, că prima instanţă a individualizat judicios pedepsele, cuantumul lor fiind orientat, respectiv, reprezentând minimul special prevăzut de lege, sporul aplicat încadrându-se în limitele prev. de art. 34 lit. b) C. pen. şi dând eficienţă prevederilor legale referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, criticând-o prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate; recurentul inculpat P.R.I., a mai arătat că nu s-a dovedit vinovăţia sa în sensul transportării şi cazării în Franţa a victimei P.M. Recurentul inculpat C.M. a invocat şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din aceeaşi lege şi înlăturarea agravantei prev. de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, arătând că a acordat un împrumut victimelor şi nu le-a obligat să cerşească. Recurentul inculpat P.G. a invocat şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa pentru comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, deoarece fapta nu există.
Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate şi din oficiu, în limitele prev. de art. 3859 alin. (3) şi (4) şi art. 3858 C. proc. pen., se constată că acestea sunt nefondate şi vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează:
După cum rezultă din verificarea actelor dosarului, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au reţinut o corectă stare de fapt, pe baza probelor legal administrate, în faza urmării penale, respectiv readministrate în condiţii de oralitate, contradictorialitate şi nemijlocire în cursul cercetării judecătoreşti şi care s-au coroborat.
Se reţine, astfel că în perioada ianuarie 2009 - aprilie 2010, inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat, având ca scop săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane şi obţinerea, în acest mod, de beneficii materiale pentru membrii grupului. Aceştia aveau roluri bine determinate şi acţionau coordonat, fiind conduşi de inculpatul P.C. Acesta dirija toate acţiunile grupului şi colecta sumele de bani obţinute. Ceilalţi inculpaţi recrutau, inducând în eroare, persoane care urmau să fie puse să cerşească în folosul lor, obţineau actele necesare deplasării victimelor în Franţa, se ocupau de transportul, cazarea, plasarea şi supravegherea victimelor ce practicau cerşetoria, primind sumele de bani astfel obţinute.
Astfel, inculpata P.L. în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, începând din anul 2000 a racolat, cazat şi transportat în Franţa pe Ş.V., pregătind plecarea în Franţa pentru a cerşi şi a victimelor C.V., B.S., T.D., G.C., L.I. şi N.C. (acestea fiind depistate anterior plecării de organele de poliţie). Procedând într-un mod similar, inculpatul P.C., a racolat pe victimele I.F., U.C., U.A. şi A.F. a transportat în Franţa în vederea practicării cerşetoriei, a cazat şi plasat la locurile de cerşit pe victimele D.S. şi A.L., a supravegheat pe victimele N.T. şi N.D., a recrutat în acelaşi scop, al practicării cerşetoriei pe L.I., N.C., C.V., B.S., T.D. şi G.C. (care nu au plecat în Franţa, deoarece au fost depistaţi de lucrătorii de poliţie).
Se constată, de asemenea, că inculpatul P.G. a transportat în Franţa, în mod repetat, pe victima P.M. pentru a cerşi şi a supravegheat persoanele care cerşeau.
Inculpatul P.M., în mod repetat a plasat în Franţa în locurile unde se practica cerşetoria pe P.M., a racolat pentru a cerşi pe N.M. şi a ajutat pe ceilalţi membri ai familiei sale să exploateze persoanele racolate pentru a practica cerşetoria.
Inculpatul P.R.I., acţionând repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a cazat în Franţa pe victima P.M., a asigurat transportul acesteia, colectând zilnic sumele obţinute din cerşetorie, controlând persoanele care desfăşurau această activitate, a racolat o persoană invalidă (numită „C.”) în acelaşi scop al practicării cerşetoriei.
Inculpatul C.M., acţionând repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a asigurat zilnic transportul la locurile de cerşit a victimei D.V. colectând banii obţinuţi de aceasta şi alte persoane care cerşeau controlându-le pentru a nu ascunde banii, ajutând membrii familiei P. în exploatarea victimelor.
Se constată, totodată, că inculpata M.V., în mod repetat, a racolat şi transportat în Franţa pe a cerşi pe M.Ş.; a însoţit în timpul transportului persoanele racolate, a plasat la locurile de cerşit pe D.S. şi a ajutat pe membrii familiei P. în exploatarea victimelor.
Activităţile inculpaţilor s-au derulat repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, racolarea presupunând inducerea în eroare a victimelor, profitându-se de situaţia precară, starea sănătăţii lor, fizice şi/sau psihice, dificultăţile financiare) a victimelor, acestea fiind puse pe o poziţie caracterizată prin vulnerabilitate şi totală aservire faţă de inculpaţi, fiind practic folosite pentru realizarea intereselor acestora.
Aşa fiind, se reţine că starea de fapt, încadrările juridice şi vinovăţia inculpaţilor au fost just stabilite şi, deci, nu pot fi primite criticile invocate în recurs de recurentul inculpat C.M., (respinse just, anterior, de instanţa de apel) privind greşita încadrarea juridică a faptelor comise, inculpaţii fiind membri ai unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, exploatând în folosul grupului victimele racolate, numărul membrilor grupului determinând reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
De asemenea, sunt nefondate criticile circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., existenţa grupului infracţional rezultând fără putinţă de tăgadă, astfel după cum rezultă din aspectele anterior expuse, probele administrate şi care s-au coroborat dovedind cu certitudine starea de fapt reţinută.
În ceea ce priveşte pretinsa inexistenţă a probelor de vinovăţie a inculpatului P.R.I., se apreciază că această teză este infirmată categoric de probele administrate (declaraţiile coroborate ale victimelor, convorbirile purtate, procese verbale de depistare şi percheziţie domiciliară, declaraţiile inculpaţilor, planşele foto, înscrisuri).
Referitor la motivul de recurs - comun tuturor inculpaţilor - privind greşita individualizare a pedepselor - se constată că este neîntemeiat.
Cuantumul sancţiunilor reflectă criteriile prev. de art. 72 C. pen., natura, modul de comitere şi gravitatea faptelor comise, perioada derulării activităţii infracţionale, numărul victimelor, profilul moral al inculpaţilor - care au ales să obţină beneficii materiale prin exploatarea unor persoane aservite intereselor lor; astfel simpla inexistenţă a antecedentelor penale (invocată de inculpata M.V.) nu impunea reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Totodată, executarea pedepselor prin privare de libertate este aptă a conduce la realizarea scopului pedepsei, potrivit art. 52 C. pen., de reeducare a inculpaţilor şi formare a unei atitudini corecte faţă de muncă, în spiritul respectării normelor dreptului şi moralei şi prevenirii comiterii, în viitor, a altor infracţiuni.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se caracterul legal şi temeinic al deciziei recurate care este, de asemenea, corect şi complet motivată, precum şi lipsa de temeinicie a criticilor invocate în recurs, coroborată cu inexistenţa unor cazuri de casare a căror luare în considerare, din oficiu, să determine desfiinţarea hotărârii atacate, că temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul disp. art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate se va deduce, la zi, perioada reţinerii şi arestării preventive astfel: de la 18 aprilie 2010 la 24 octombrie 2011 pentru inculpaţii P.L. şi P.C., de la 19 mai 2010 la 24 octombrie 2011 pentru inculpatul P.R.I., de la 9 august 2010 la 24 octombrie 2011 pentru inculpatul C.M., de la 30 septembrie 2010 la 24 octombrie 2011 pentru inculpatul P.G., de la 10 noiembrie 2010 la 24 octombrie 2011 pentru inculpatul P.M.
Potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care sumele reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.L., P.C., P.R.I., P.M., C.M., P.G. şi M.V. împotriva deciziei penale nr. 149/ A din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce prevenţia inculpaţilor după cum urmează:
- pentru inculpaţii P.L. şi P.C. de la 18 aprilie 2010 la 24 octombrie 2011;
- pentru inculpatul P.R.I. de la 19 mai 2010 la 24 octombrie 2011;
- pentru inculpatul C.M. de la 9 august 2010 la 24 octombrie 2011;
- pentru inculpatul P.G. de la 30 septembrie 2010 la 24 octombrie 2011;
- pentru inculpatul P.M. de la 10 noiembrie 2010 la 24 octombrie 2011.
Obligă recurenţii inculpaţi P.L., P.C., P.R.I., P.M., C.M., P.G. şi M.V. la plata sumelor de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3255/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3760/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
