ICCJ. Decizia nr. 3277/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3277/2011

Dosar nr. 52985/3/2010

Şedinţa publică din 27 septembrie 2011

Asupra recursului penal de faţă:

Prin rechizitoriul din 2 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, emis în Dosarul nr. 2225/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.N.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen., constând în aceea că, la data de 09 iunie 2010, în locuinţa comună din Bucureşti, str. Amurgului, a înjunghiat-o cu un cuţit pe partea vătămată C.D.F., fiul său, în zone corporale vitale, cu intenţia de a-i suprima viaţa.

Prin sentinţa penală nr. 171/F din 24 februarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 20 rap la art. 174-175 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.N.M. la pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare si 3 ani interdicţia drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), d) şi e) C. pen., conform art. 65 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen. S-a luat act că partea vătămată C.D.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza prev. art. 14, 346 C. pen. cu ref. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.516,27 lei, cheltuieli de spitalizare către partea civila Spitalul Universitar de Urgenta Bucureşti, cu dobânda legală la completa achitare a debitului.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi, conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 10 iunie 2010 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului cu dimensiunea de 17 mm.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele: Inculpatul C.N.M. consuma deseori băuturi alcoolice şi în aceste condiţii devenea violent faţă de membrii familiei sale, respectiv concubina sa, martora I.M.A. şi fiul său, C.D.F., asupra cărora exercita acte de violenţă.

Pe de altă parte, între inculpat şi partea vătămată C.D.F., fiul său, exista o stare conflictuală determinată de comportamentul inculpatului, pe fondul căreia partea vătămată a părăsit locuinţa comună în mai multe rânduri, numiţii P.M., P.S.L., B.A., M.M. şi C.I. - vecini de bloc cu inculpatul - arătând că acesta se afla foarte des sub influenţa băuturilor alcoolice, că o agresa adeseori pe concubina sa, martora I.M.A. şi că partea vătămată a plecat de mai multe ori de la domiciliu din cauza comportamentului tatălui său.

La data de 05 iunie 2010, partea vătămată C.D.F. s-a întors în locuinţa din Bucureşti, str. Amurgului, împreună cu concubina lui, martora P.A.V.

La data de 09 iunie 2010, în jurul orei 15.00, în locuinţa din Bucureşti, str. Amurgului, se aflau inculpatul C.N.M., partea vătămată C.D.F. şi martorele I.M.A. - concubina inculpatului şi P.A.V. - concubina părţii vătămate. Cei patru fuseseră anterior în piaţa Rahova pentru a vinde diferite bunuri, iar inculpatul consumase o cantitate semnificativă de bere şi vin, iar pe drum spre apartament avusese un comportament violent faţă de martora I.M.A.. După ce au ajuns în locuinţă, inculpatul C.N.M., aflat sub influenţa alcoolului, a început să o lovească cu pumnii şi palmele pe concubina lui, I.M.A., faptă cu atât mai gravă cu cât aceasta era gravidă în luna a şasea. Partea vătămată C.D.F. a intervenit în apărarea acesteia şi, astfel, între inculpat şi partea vătămată a avut loc un prim conflict, pe hol, în care cei doi s-au lovit reciproc cu pumnii. în urma loviturilor aplicate, inculpatul a început să sângereze în zona nasului şi a obrajilor. Cei doi s-au oprit, inculpatul s-a dus să se spele de sânge, iar partea vătămată s-a dus în camera sa împreună cu martora P.A.V., care asistase la evenimentele descrise mai sus, pentru a-şi împacheta lucrurile cu intenţia de a părăsi locuinţa.

Între partea vătămată C.D.F. şi inculpatul C.N.M. au continuat schimburi de replici, însă partea vătămată nu l-a mai agresat în niciun fel pe inculpat.

La un moment dat, inculpatul a luat din suportul pentru scurs vase din bucătărie un cuţit şi a intrat în camera în care se afla partea vătămată, pe care a atacat-o cu cuţitul, cu intenţia de a-i suprima viaţa. In interiorul camerei, inculpatul nu a reuşit să o lovească cu cuţitul pe partea vătămată, deoarece a intervenit martora I.M.A., care a încercat să-l oprească pe inculpat şi s-a interpus între acesta şi partea vătămată. In acelaşi timp, martora P.A.V. a început să strige la inculpat pentru a-l opri.

În această situaţie, partea vătămată a reuşit să fugă din cameră şi a traversat holul spre uşa de ieşire, cu intenţia de a fugi din apartament. în faţa uşii a fost ajunsă de inculpat care, continuându-şi atacul - în ciuda încercărilor părţii vătămate, care nu era înarmată, de a se apăra şi ale martorelor I.M.A. şi P.A.V. de a-l opri pe inculpat - a înjunghiat-o pe partea vătămată în zona din spate a toracelui.

După ce a fost înjunghiată, partea vătămată a reuşit să fugă, iar martora I.M.A. l-a împiedicat pe inculpat să urmărească victima.

Aceste acţiuni ale inculpatului au fost percepute direct de martorii I.M.A. şi P.A.V., fiind descrise detaliat în declaraţiile acestora, care se coroborează şi cu declaraţia părţii vătămate şi cu planşele fotografice privind leziunile celor două martore. Astfel, din aceste planşe a reieşit că martora I.M.A. prezenta excoriaţii în regiunea posterioară a gâtului, iar martora P.A.V. avea o excoriaţie pe faţa exterioară a mâinii stângi.

Partea vătămată a fost urmată aproape imediat de martora P.A.V. şi a fost observată când cobora scările de martorul P.M. care a auzit, când a intrat în bloc, în jurul orei 15.30, ţipete şi urlete şi, dându-şi seama că acestea proveneau din apartamentul 12, a bătut la uşa acestuia aproximativ 5 minute. Nerăspunzându-i nimeni, a coborât pentru a anunţa poliţia. Pe scări a trecut pe lângă el partea vătămată, care avea urme de sânge pe tot corpul, iar martorul a observat cum îi curgea sânge din zona spatelui. După ce a ajutat victima să meargă la Secţia 19 Poliţie, aflată foarte aproape de locul săvârşirii faptei, martorul a condus organele de poliţie la apartamentul inculpatului. întrucât C.N.M. a refuzat să deschidă uşa, iar din interior se auzeau ţipetele unei femei, organele de poliţe au forţat uşa de acces în prezenţa martorului P.M.

Victima C.D.F. a fost transportată la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, unde a fost internată cu următorul diagnostic: „ traumatism toracic prin agresiune cu armă albă; plagă toracică posterior lateral înjunghiată 1,5 cm penetrantă intrapleural cu plagă pulmonară stângă; pneumotorax stâng total f. După ce a fost supusă unei intervenţii chirurgicale de urgenţă, victima a fost externată la 16 iunie 2010 cu diagnosticul de "hemopneumotorax stâng total posttraumatic; traumatism toracic stâng prin agresiune cu armă albă; plagă toracică 1,5 cm penetrantă intrapleural; Plagă pulmonară". Din buletinul de analize medicale radiologie a reieşit că pe radiografia din 09 iunie 2010 se observă prezenţa unui hemopneumotorax masiv stâng.

La reţinerea acestei situaţii de fapt instanţa a ţinut seama de întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile părţii vătămate C.D.F.;declaraţiile inculpatului C.N.M.; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice; proces-verbal de deplasare la spital şi C.D. - ul cu declaraţia verbală a părţii vătămate; declaraţiile martorilor I.M.A., P.A.V. şi P.M.; procesele-verbale de sesizare şi investigaţii încheiate de Secţia 19 Poliţie; înscrisuri - acte medicale privind diagnosticul preoperator şi cel postoperator; foaia de observaţie clinică generală, diagnosticul de prezentare al inculpatului C.N.M.; raport de expertiză medico-legală x; raport de expertiză medico-legală z; raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 iulie 2010 şi planşele fotografice cu bluza de trening purtată de partea vătămată şi cuţitul folosit la săvârşirea faptei; planşe fotografice cu leziunile prezentate de inculpatul C.N.M. şi de martorele I.M.A. şi P.A.V.; procesul-verbal de consemnare a declaraţilor verbale ale numiţilor P.M., P.S.L., B.A., M.M. şi C.I., probe coroborate si cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, s-au observat urme de sânge care urcau în formă de cărare de la baza treptelor care duc de la parter la etajul 1 până în partea superioară a acestora, în dreptul uşii de la apartamentul nr. 12. Prezenţa aceloraşi gen de urme a fost constatată pe uşa de acces, pe pardoseala băii, în cadă, între frigider şi pragul uşii de acces, pe tocul uşii de la primul dormitor şi podeaua din ambele dormitoare. Totodată, în interiorul maşinii de spălat s-a găsit un prosop din material textil alb cu urme de sânge.

În timpul efectuării cercetării la faţa locului, martora I.M.A. a indicat locul situat în holul apartamentului, în dreptul uşii de ieşire din apartament unde, la data de 09 iunie 2010, în jurul orei 15, a fost lovită cu pumnii şi cu palmele de concubinul ei, inculpatul C.N.M., arătând că fiul acestuia, C.D.F., a intervenit în apărarea ei. A arătat apoi locul - în hol, la peretele dintre uşile de acces în cele două dormitoare - unde cei doi s-au lovit reciproc, precum şi spaţiile şi încăperile (baie, primul dormitor, hol) în care s-a deplasat C.N.M. sângerând la nas şi lăsând urme de sânge. Martora a indicat cel de al doilea dormitor unde C.D.F., împreună cu prietena lui P.A.V., s-a dus să-şi facă bagajele cu intenţia de a pleca şi a arătat locul, respectiv suportul pentru tacâmuri de pe marginea chiuvetei din spaţiul amenajat pentru bucătărie, de unde C.N.M., supărat de o replică a lui C.D.F., a luat un cuţit. Martora a descris cum C.N.M., cu cuţitul în mână, a intrat în cel de al doilea dormitor şi l-a atacat cu cuţitul pe C.D.F., fără a reuşi să-l lovească deoarece a intervenit ea. A mai arătat cum C.D.F. a reuşit să fugă din cameră, a traversat holul spre uşa de ieşire şi a indicat locul, situat în holul apartamentului, în dreptul uşii de ieşire din apartament, unde C.N.M. l-a ajuns din urmă pe C.D.F. Martora a reconstituit cele întâmplate, arătând cum ea a încercat să-l oprească pe C.N.M., cum C.D.F. a încercat să se apere şi cum inculpatul C.N.M. a înjunghiat-o pe partea vătămată C.D.F. cu cuţitul în zona spatelui şi cum acesta, după ce a fost înjunghiată, aceasta a reuşit să fugă din apartament.

Prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică traseologică din 14 iulie 2010 s-a stabilit că obiectul de vestimentaţie purtat de victimă în momentul săvârşirii faptei prezintă în regiunea scapulară stânga un orificiu înţepat-tăiat, cu dimensiunea de 17 mm., creat de un obiect înţepător-tăietor, probabil cuţit. S-a mai arătat că acest obiect poate fi cuţitul ridicat din chiuveta aflată în bucătăria apartamentului inculpatului.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală a reieşit că partea vătămată C.D.F. prezintă o leziune traumatică obiectivată prin plagă înjunghiată hemitorace stâng penetrantă intrapleural cu hemopneumotorax stâng postraumatic, care poate data din 9 iunie 2010, a fost produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil un cuţit, necesită 25-30 de zile de îngrijiri medicale şi a pus în primejdie viaţa victimei.

În prima declaraţie dată în cauză, la 10 iunie 2010, în faţa procurorului, inculpatul a arătat că, la 09 iunie 2010, partea vătămată C.D.F. l-a atacat în holul locuinţei, în dreptul uşii de acces în apartament, lovindu-l cu pumnii, picioarele şi cu un cuţit, întrucât inculpatul refuzase să îi dea suma de 55 de lei, solicitată de partea vătămată pentru a merge la ştrand şi pentru a-şi cumpăra cartele de telefon. După ce a fost lovit cu pumnii şi picioarele, inculpatul şi-ar fi pierdut cunoştinţa, constatând când şi-a revenit că era tăiat la mână şi în zona ochilor. După ce s-a ridicat, inculpatul a încercat să îl lovească pe C.D.F. pentru a se apăra, dar acesta a continuat să îl lovească şi a fost nevoie de intervenţia martorelor I.M.A. şi P.A.V. pentru a-i despărţi. Partea vătămată a ieşit imediat din apartament împreună cu martora P.A.V., fără ca inculpatul să observe că fiul său este rănit. Ulterior, a observat pe jos un cuţit pe care l-a luat şi l-a pus în chiuvetă.

Declaraţia dată în fata instanţei, tot la 10 iunie 2010, a fost similară, cu menţiunea că partea vătămată 1-a ţinut cu o mână de gât, i-a imobilizat o mână la spate, l-a tăiat la mână şi l-a lovit cu pumnii. In aceeaşi declaraţie, inculpatul a precizat că bănuieşte că partea vătămată s-a lovit singură cu cuţitul în timp ce îl ataca pe el.

În declaraţia dată la 01 noiembrie 2010, în faţa procurorului, inculpatul a revenit parţial asupra acestor afirmaţii. Astfel, inculpatul şi-a menţinut susţinerile privind faptul că a fost atacat de fiul său din cauza refuzului său de a-i da suma de 55 de lei, dar a oferit o altă descriere a acestui atac şi a recunoscut că a lovit-o cu cuţitul pe partea vătămată. Inculpatul a precizat că partea vătămată a început să îl lovească cu pumnii şi picioarele în dormitorul acesteia din urmă, când inculpatul se întorsese pe jumătate pentru a ieşi din cameră, şi a continuat să îl lovească după ce căzuse lângă uşa dormitorului. Inculpatul s-a ridicat, dar a fost atacat în continuare de C.D.F. pe hol. Pentru a evita să cadă din nou, inculpatul s-a sprijinit de frigider şi în acest timp a atins un obiect care se afla pe bufetul de lângă frigider. Neştiind că acest obiect este un cuţit, l-a luat şi l-a lovit pe fiul său pentru a se apăra de acesta, care lovea în continuare. Inculpatul nu şi-a dat seama în ce zonă a corpului a lovit, iar obiectul i-a căzut imediat din mână. C.D.F. a continuat să îl lovească, astfel încât inculpatul a căzut în dreptul uşii de la intrare. După ce s-a ridicat, inculpatul l-a lovit pe C.D.F. cu pumnii şi picioarele pentru a se apăra, martora I.M.A. i-a despărţit, iar partea vătămată C.D.F. împreună cu martora I.M.A. au părăsit apartamentul.

Aspectele învederate de inculpat au înlăturate de instanţă în totalitate, apreciindu-se că acestea sunt contradictorii şi contrazise de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor I.M.A. şi P.A.V., precum şi de procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice privind leziunile celor două martore şi raportul de expertiză medico-legală nr. x privind leziunile inculpatului.

S-a reţinut în acest sens că, în cele trei declaraţii, inculpatul a descris de fiecare dată diferit locul declanşării atacului fiului său asupra sa, modul de desfăşurare a conflictului dintre el şi partea vătămată şi leziunile care i-au fost provocate de fiul său, iar afirmaţiile din ultima declaraţie privind modul în care a lovit cu cuţitul au fost apreciate ca neverosimile în raport cu dimensiunile cuţitului folosit şi cu modul de dispunere a obiectelor în apartament. Totodată, s-a reţinut că cele două martore au arătat că partea vătămată a lovit inculpatul doar cu pumnii şi numai pentru a îl opri din agresiunea exercitată asupra martorei I.M.A., iar inculpatul l-a atacat pe fiul său cu cuţitul în timp ce acesta îşi făcea bagajele în camera sa şi l-a lovit când încerca să fugă din apartament, în acel moment atacul părţii vătămate încetând de mult.

De asemenea, s-a reţinut că martora I.M.A. a precizat că inculpatul a luat cuţitul din suportul pentru tacâmuri de pe marginea chiuvetei, nu de pe bufet. Aceste declaraţii s-au coroborat atât cu planşele fotografice privind leziunile celor două martore, cât şi cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, modul de dispunere a urmelor de sânge corespunzând descrierii faptei făcute de martore şi de partea vătămată. Deşi inculpatul a afirmat că a fost lovit în mod repetat, pe tot corpul şi cu o intensitate deosebită, din raportul de expertiză medico-legală nr. z a reieşit că acesta a prezentat doar leziuni traumatice faciale şi ale mâinii stângi.

Totodată, tribunalul a remarcat împrejurarea că în instanţă inculpatul a consimţit sa dea declaraţii si a recunoscut in totalitate fapta astfel cum a fost reţinută, precizând însă ca nu si-a dat seama de urmările faptei sale si ca nu a urmărit în niciun mod să-si omoare copilul, stare datorata pe de o parte consumului de alcool, dar si stării de nervozitate excesivă datorată căldurii.

În faţa primei instanţe, inculpatul, prin apărător din oficiu, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din art. 20 rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen., motivat de faptul ca principala consecinţă a faptei inculpatului a constat într-o vătămare corporală ce a necesitat 20-30 zile îngrijiri medicale, concluzie ce se desprinde din raportul de expertiza medico-legala.

Judecătorul fondului nu a primit aceasta motivare, ea fiind contrazisa de ansamblul probator administrat si, în concret, de expertiza medico-legala nr. x din care a rezultat, fără echivoc, ca partea vătămată a prezentat o leziune traumatică obiectivată din plaga înjunghiată hemitorace stâng penetranta intrapleural cu hemoneumotorax stâng posttraumatic, ce poate data din 9 iunie 2010, fiind produsa prin lovire cu corp tăietor/ înţepător, posibil un cuţit, necesitând 25-30 de zile îngrijiri medicale si care au pus în primejdie viaţa victimei.

Încercarea inculpatului de a susţine că, practic, nu a vizat o zonă vitală si că nu a avut reprezentarea consecinţelor faptei sale, încercând doar sa se apere de atacul părţii vătămate a fost înlăturată de instanţă, fiind contrazisă de ansamblul probator administrat in cauza, declaraţiile martorilor prezenţi la incident evidenţiind ca atacul părţii vătămate încetase la momentul când a fost lovit cu cuţitul, aspect confirmat si de menţiunile din raportul de expertiza medico-legala care au relevat ca victima a fost lovita in spate, cel de al doilea atac fiind declanşat de inculpat in contextul in care partea vătămată dorea să-şi asigure scăparea.

Instanţa a reţinut că intenţia inculpatului de a aplica lovitura într-o zona vitală care să pună in primejdie viaţa victimei a rezultat din regiunea anatomica vizată, obiectul folosit apt sa producă o astfel de leziune, dar şi din faptul că încetarea acţiunii Întreprinsă de inculpat s-a realizat pe fondul intervenţiei martorelor P.A.V. si I.M.A.. în plus,victima a fost salvata urmare transportării rapide a acesteia la spital si a efectuării de urgenta a unei intervenţii chirurgicale.

În acest context, instanţa a înlăturat apărarea inculpatului vizând achitarea sa in temeiul art. ll pct. 2 lit. a) rap la art. 10 alin 1 lit. e) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social deosebit de ridicat al acesteia si conduita parţial sincera a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul C.N.M. care a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la art. 44 C. pen., susţinând că a acţionat în legitimă apărare.

Într-un prim subsidiar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor de prima instanţă din infracţiunea de tentativă de omor, în infracţiunea de vătămare corporală gravă, susţinând că niciun moment nu a avut intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate, care este fiul său.

Într-un al doilea subsidiar, inculpatul a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 176/A din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în urma analizei coroborate a întregului material probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, astfel încât analiza instanţei de fond fiind una exhaustivă, Curtea şi-a însuşit-o pe deplin, făcând trimitere numai la criticile inculpatului.

Sub un prim aspect, Curtea a reţinut că, fiind audiat în faţa primei instanţe, inculpatul nu a contestat, în esenţă, situaţia de fapt, constând în aceea că la data de 09 iunie 2010, în locuinţa comună din Bucureşti, l-a înjunghiat pe fiul său, partea vătămată C.D.F., cu un cuţit de bucătărie.

Inculpatul a susţinut însă că a acţionat în legitimă apărare, pentru a înlătura atacul părţii vătămate, susţinere corect înlăturată de prima instanţă, în raport de probele administrate în cauză. Astfel, din declaraţiile părţii vătămate, ce se coroborează cu declaraţiile martorei I.M.A. (concubina inculpatului) şi ale martorei P.A.V. (concubina de la acea vreme a părţii vătămate), reiese că la data respectivă, pe fondul unor discuţii, inculpatul - ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice - a agresat-o fizic pe concubina sa, care era însărcinată în 6 luni. Văzând acest lucru, partea vătămată a intervenit în apărarea martorei, între el şi inculpat având loc un prim conflict, în care cei doi s-au lovit reciproc cu pumnii. După ce s-au oprit, inculpatul s-a dus la baie să se spele de sânge, iar partea vătămată a mers în camera sa pentru a-şi împacheta lucrurile, cu intenţia de a părăsi locuinţa.

Între cei doi au continuat schimburi de replici, fără însă ca partea vătămată să-l mai agreseze în vreun fel pe inculpat. La un moment dat, inculpatul a luat din bucătărie un cuţit şi a intrat în camera unde se afla partea vătămată, încercând să o înjunghie, dar fără a reuşi, ca urmare a intervenţiei concubinei sale. Partea vătămată a ieşit din cameră, îndreptându-se către uşa apartamentului cu intenţia de a fugi, fiind ajunsă în faţa uşii de către inculpat şi lovită cu cuţitul.

Ca urmare, reţinând că lovirea părţii vătămate cu cuţitul a avut loc în a doua etapă a incidentului, după încetarea conflictului iniţial, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 44 C. pen. cu privire la caracterul direct şi imediat al atacului, reţinându-se că poate cel mai relevant este faptul că leziunile suferite de partea vătămată sunt situate în zona din spate a toracelui, ceea ce infirmă susţinerile inculpatului, în sensul că a acţionat în legitimă apărare.

S-a mai reţinut că nici cererea formulată în subsidiar de inculpat, de reţinere a circumstanţei atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen. nu este întemeiată întrucât materialul probator administrat în cauză nu evidenţiază existenţa vreunei „provocări” din partea părţii vătămate, în sensul legii, aceasta nefăcând altceva decât să intervină în sprijinul concubinei inculpatului, ce era agresată, acesta fiind contextul în care cele două părţi s-au lovit reciproc.

Sub acelaşi aspect s-a reţinut că deşi în faţa instanţei de fond martora I.M.A. şi-a schimbat parţial declaraţiile date la urmărire penală, încercând să acrediteze apărările formulate de inculpat, acest lucru este lesne de înţeles din prisma relaţiilor de concubinaj dintre cei doi (care au şi doi copii minori împreună). Ca urmare, reţinând că această ultimă declaraţie nu numai că vine în contradicţie cu cele susţinute constant în faza de urmărire penală, precum şi cu restul materialului probator, dar conţine ea însăşi o serie de inadvertenţe, instanţa de apel a dispus înlăturarea ei.

Deopotrivă, instanţa de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptei inculpatului în tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen. este corectă.

S-a reţinut în acest sens că, în apel, ca şi în faţa instanţei de fond, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen., susţinând că nu a avut intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate, care este fiul său.

Solicitarea a fost apreciată ca neîntemeiată cu argumentarea că obiectul vulnerant folosit - apt de a provoca moartea unei persoane (cuţit), zona vitală vizată (partea din spate a toracelui), intensitatea loviturii aplicate (partea vătămată sângerând abundent, suferind un hemopneumotorax masiv stâng care i-a pus viaţa în primejdie, fiind nevoie să se intervină de urgenţă chirurgical), insistenţa de care a dat dovadă inculpatul (care, nereuşind să o înjunghie pe partea vătămată în camera în care se afla, datorită interpunerii martorei Ionescu, a urmărit-o pe aceasta pe hol, unde a lovit-o cu cuţitul) relevă faptul că sub raport subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind moartea părţii vătămate.

Cât priveşte pedeapsa principală aplicată inculpatului, de 7 ani şi 6 luni închisoare, egală cu minimul special prevăzut de lege, Curtea a constatat că aceasta a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., prima instanţă ţinând seama, deopotrivă, de gradul de pericol social concret al infracţiunii, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului.

S-a reţinut în acest sens că împrejurările şi modalităţile concrete în care au fost comise faptele (pe fondul consumului de alcool, inculpatul înjunghiindu-şi propriul copil, care sărise în ajutorul concubinei acestuia, însărcinată în 6 luni, ce era agresată de inculpat), precum şi urmările produse (părţii vătămate fiindu-i pusă în primejdie viaţa, fiind necesară o intervenţie chirurgicală de urgenţă) relevă un grad de pericol social „ ridicat, în raport de care nu se justifică o reducere a pedepsei aplicate.

Deopotrivă, s-a apreciat că nici datele ce caracterizează persoana inculpatului nu justifică o astfel de reducere, prin reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât, singură, lipsa antecedentelor penale nu poate fundamenta concluzia că inculpatul a avut o bună conduită în societate anterior comiterii faptelor. De altfel, din probatoriul administrat în cauză reiese că inculpatul obişnuia să consume băuturi alcoolice, pe acest fond devenind violent.

În fine, Curtea a constatat că în favoarea inculpatului nu ar putea fi reţinută nici circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., căci conduita procesuală a inculpatului a fost una doar relativ sinceră, ceea ce demonstrează că acesta nu a înţeles pe deplin consecinţele faptelor sale.

Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.N.M., solicitând, în principal, în sfera cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen., cu consecinţa reducerii corespunzătoare a pedepsei, dat fiind comportamentul sincer şi cooperant pe care l-a avut pe parcursul procesului penal, iar în subsidiar, în sfera cazului de casare . prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei, sub limita minimă prevăzută de lege, ca urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., ca urmare a unei juste valorificări a datelor favorabile privind persoana acestuia, respectiv atitudinea socială exemplară avută anterior săvârşirii faptei şi comportamentul deosebit ulterior, dar şi datele familiale deosebite: tată a doi copii minori şi unicul întreţinător al familiei.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prima instanţă şi instanţa de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat şi argumente juridice pertinente, au reţinut o corectă situaţie de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează fapta deduse judecăţii.

Analizând în continuare critica invocată în sfera cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen., înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată întrucât, în raport de data înregistrării cauzei pendinte pe rolul instanţelor, 2 noiembrie 2010, care este ulterioară datei intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. (26 octombrie 2010), se constată că inculpatul se putea prevala de dispoziţiile legale precitate numai până la începerea cercetării judecătoreşti, o astfel de posibilitate nefiindu-i recunoscută în stadiile procesuale ulterioare întrucât în cauză nu este incidenţă situaţia tranzitorie .statuată de O.U.G nr. 121/2011.

Cum inculpatul a dat declaraţie în cursul judecăţii în fond a cauzei ulterior momentului începerii cercetării judecătoreşti şi cum aceasta nici nu se circumscrie unei declaraţii de recunoaştere a faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, se constată că solicitarea inculpatului vizând aplicarea beneficiului art. 320¹C. proc. pen., formulată direct în recurs, în sfera cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 20 C. proc. pen., este neîntemeiată.

Deopotrivă neîntemeiate sunt şi criticile formulate în sfera cazului de casare prev. de 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constatând că, în raport de gravitatea deosebită a faptei, modalitatea de săvârşire, rezultatul produs, dar şi de comportamentul procesul al inculpatului şi persoana acestuia, pedeapsa aplicată de prima instanţă, menţinută în apel, egală cu limita minimă prevăzută de lege pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., este aptă prin cuantum şi modalitate de executare să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

În concret, în procesul de stabilire a pedepsei şi la individualizarea modului de executare a acesteia, în mod corect, instanţele au avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă de inculpat, gradul ridicat de pericol social al faptei reliefat de modul şi mijloacele utilizate pentru săvârşirea acesteia - pe fondul consumului de alcool, inculpatul şi-a înjunghiat propriul copil care sărise în ajutorul concubinei acestuia, însărcinată în 6 luni, ce era agresată de inculpat -, precum şi urmările produse (părţii vătămate fiindu-i pusă în primejdie viaţa, fiind necesară o intervenţie chirurgicală de urgenţă), natura relaţiilor sociale ce au fost încălcate, dar şi profilul socio-moral al inculpatului care în antecedenţă, în repetate rânduri, pe fondul consumului de alcool, şi-a agresat concubina şi fiul, ceea ce l-a determinat pe acesta din urmă să părăsească domiciliul.

Deopotrivă, au fost avute în vedere şi datele privind situaţia familială deosebită a inculpatului - tată a doi copii, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sa parţial sinceră, elemente care au fost corect valorificate prin orientarea pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege, fără a li se da însă valenţe de circumstanţe atenuante în încadrarea dată de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Rezultă, aşadar, că nu poate fi primită critica invocată în recurs referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, hotărârea recurată fiind legală şi temeinică.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, precum şi faptul că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen. care se ia în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N.M.

Împotriva Deciziei penale nr. 176/A din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iunie 2010 la 27 septembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2733/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2509/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: