ICCJ. Decizia nr. 2733/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

Prin sentința penală nr. 114/ A din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel București, pronunțată în dosar, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 138/ F din data de 17 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosar.

în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpatele S.A. și N.C. împotriva aceleiași sentințe penale.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând, în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în ref. la art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. comb. cu art. 74 alin. (1) lit. c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata S.A. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie.

în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. comb. cu art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata N.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

în temeiul art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatelor S.A. și N.C.

în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată fiecărei inculpate durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 20 decembrie 2010 și până la zi.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 138/F din 17 februarie 2011, pronunțată în dosar, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în ref. la art. 320¹C. proc. pen., condamnarea inculpatei S.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

în temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

în temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 20 decembrie 2010 și până la zi.

în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 320¹C. proc. pen. cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata N.C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

în temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

în temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

în temeiul art. 118 alin. (5) C. pen. și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea sumei de 150 RON de la inculpata S.A.

în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpată la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu fiind suportate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că, prin rechizitoriul nr. 1831/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a celor două inculpate, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor anterior menționate, acestea fiind acuzate de săvârșirea următoarelor fapte:

La datele de 06 octombrie 2010 și 08 octombrie 2010, inculpata S.A. a vândut colaboratorului cu nume de cod "M.I." două doze conținând 0,08 grame de heroină, cu suma de 60 RON și respectiv două doze conținând 0,10 grame de heroină, cu suma de 50 RON. De asemenea, la data de 04 noiembrie 2010, inculpata S.A. a vândut, împreună cu inculpata N.C., aceluiași colaborator două doze conținând 0,02 grame de heroină, cu suma de 50 RON.

Această situație de fapt a fost stabilită prin rechizitoriu pe baza următoarelor mijloace de probă, administrate în faza de urmărire penală: procesele-verbale de sesizare din oficiu, de constatare, de percheziție corporală și domiciliară, de consemnare a declarațiilor colaboratorului anterior menționat, de redare a imaginilor video și a convorbirilor audio, rapoartele de constatare tehnico-științifică din 11 octombrie 2010, din 13 octombrie 2010 și din 12 noiembrie 2010, CD-urile nr. AA din 28 octombrie 2010, nr. BB din 28 octombrie 2010 și nr. CC din 18 noiembrie 2010, declarațiile martorilor asistenți M.I., M.D. și V.C. și declarațiile de recunoaștere a faptelor, formulate de cele două inculpate.

în fața Tribunalului, la termenul din data de 09 februarie 2011, mai înainte de începerea cercetării judecătorești în primă instanță, ambele inculpate au declarat că recunosc săvârșirea faptelor de care sunt acuzate și au solicitat, conform art. 320¹C. proc. pen., ca judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc, fără a solicita administrarea de probe noi.

în aceste condiții, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 06 octombrie 2010, colaboratorul cu nume de cod "M.I.", după ce în prealabil a fost percheziționat corporal de către lucrătorii de poliție, ocazie cu care nu au fost găsite asupra sa substanțe interzise la deținere și i-a fost înmânată suma de 60 RON, s-a deplasat, sub supravegherea acelorași lucrători din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București, Serviciul Antidrog, Biroul sectorului 5 și a investigatorului sub acoperire cu nume de cod "C.D.", la adresa din Strada Z. Acolo, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpata S.A., de la care a cumpărat două doze de heroină, pentru care i-a plătit acesteia suma de 50 RON. în continuare, colaboratorul s-a întâlnit cu investigatorul, căruia i-a predat cele două doze, acestea fiind introduse într-un plic sigilat cu sigiliul tip MAI nr. RR. Colaboratorul a fost din nou percheziționat, ocazie cu care asupra sa nu s-au găsit substanțe interzise de lege. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 11 octombrie 2010, a rezultat că proba prezentată, formată din două punguțe, ambalate și sigilate cu sigiliul tip MAI nr. RR, este constituită din 0,08 grame pulbere care conține heroină în amestec cu cafeină, proba respectivă fiind consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 08 octombrie 2010, același colaborator, după ce în prealabil a fost percheziționat corporal de către lucrătorii de poliție, ocazie cu care nu au fost găsite asupra sa substanțe interzise la deținere și i-a fost înmânată suma de 50 RON, s-a deplasat, sub supravegherea acelorași lucrători din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București, Serviciul Antidrog, Biroul sectorului 5 și a investigatorului anterior menționat, la adresa din strada Z. Acolo, pe holul blocului, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpata S.A., căreia i-a înmânat suma de 50 RON, iar aceasta i-a dat în schimb două doze de heroină, pe care colaboratorul le-a luat, după care a părăsit blocul respectiv. în continuare, colaboratorul s-a întâlnit cu investigatorul, căruia i-a predat cele două doze, ce au fost introduse într-un plic sigilat cu sigiliul tip MAI nr. RR. Colaboratorul a fost din nou percheziționat, ocazie cu care asupra sa nu s-au găsit substanțe interzise de lege. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 13 octombrie 2010, a rezultat că proba formată din două punguțe, ambalate și sigilate cu sigiliul tip MAI nr. RR, este constituită din 0,10 grame pulbere care conține heroină în amestec cu cofeină și paracetamol, proba respectivă fiind consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 04 noiembrie 2010, același colaborator, după ce în prealabil a fost percheziționat corporal de către lucrătorii de poliție, ocazie cu care nu au fost găsite asupra sa substanțe interzise la deținere și i-a fost înmânată suma de 50 RON, s-a deplasat, sub supravegherea acelorași lucrători din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București, Serviciul Antidrog, Biroul sectorului 5 și a investigatorului anterior menționat, la adresa din strada Z., până în dreptul imobilului nr. 7. Acolo, colaboratorul s-a întâlnit cu inculpata N.C. și, împreună, au intrat în apartamentul nr. 11, moment în care a venit și inculpata S.A., care l-a întrebat pe colaborator câte doze de heroină dorește. Colaboratorul i-a înmânat inculpatei S.A. suma de 50 RON, iar aceasta i-a spus inculpatei N.C. să-i remită două doze de heroină, pe care cea din urmă le-a scos dintr-o pungă de la ciorap și i le-a dat colaboratorului. Din cele două doze, colaboratorul i-a lăsat o doză inculpatei N.C., iar cealaltă doză a predat-o investigatorului, iar acesta a introdus-o într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. RR. Colaboratorul a fost din nou percheziționat, ocazie cu care asupra sa nu s-au găsit substanțe interzise de lege. Din raportul de constatare tehnico-științifică din 12 noiembrie 2010, a rezultat că proba, formată dintr-o punguță ambalată și sigilată cu sigiliul tip MAI nr. RR, este constituită din 0,02 grame și conține heroină în amestec cu cofeină și paracetamol, proba respectivă fiind consumată în procesul analizelor de laborator.

Tribunalul a constatat că declarațiile de recunoaștere formulate de către cele două inculpate se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală (anterior menționate).

Instanța de fond a constatat că faptele inculpatei S.A., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 06 octombrie 2010 și 08 octombrie 2010, a vândut colaboratorului două doze conținând 0,08 grame de heroină, cu suma de 50 RON și respectiv două doze conținând 0,10 grame de heroină, cu suma de 50 RON, iar, la data de 04 noiembrie 2010, a vândut, împreună cu inculpata N.C., aceluiași colaborator două doze conținând 0,02 grame de heroină, cu suma de 50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) De asemenea, a constatat că această infracțiune a fost săvârșită de inculpată în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în raport cu pedeapsa de 5 ani închisoare, la care aceasta a fost condamnată, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin sentința penală nr. 493/2005 a Tribunalului București, în executarea căreia a fost arestată la data de 24 martie 2004 și liberată condiționat la data de 29 mai 2007, cu un rest rămas neexecutat de 664 zile închisoare.

Tribunalul a mai constatat că fapta inculpatei N.C., constând în aceea că, la data de 04 noiembrie 2010, a vândut colaboratorului, împreună cu inculpata S.A., două doze conținând 0,02 grame de heroină, cu suma de 50 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. întrucât inculpata a manifestat o atitudine procesuală constant sinceră, atât în faza urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța de fond a reținut în favoarea acesteia circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Totodată, instanța de fond a făcut aplicarea, în privința ambelor inculpate, a dispozițiilor art. 320¹C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, având în vedere poziția procesuală adoptată de acestea, constând în recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare și în solicitarea ca judecata să aibă loc exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

în opinia instanței, în ceea ce o privește pe inculpata N.C., aplicarea dispozițiilor art. 320¹C. proc. pen. nu exclude în mod automat reținerea cumulativă a prevederilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Astfel, dispozițiile art. 320¹C. proc. pen. sunt dispoziții ale legii procesual penale, care se referă exclusiv la o anumită poziție procesuală adoptată de inculpat în fața instanței de judecată, mai înainte de începerea cercetării judecătorești, prin care se urmărește accelerarea și simplificarea soluționării procesului penal și care atrage reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Prevederile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. au o sferă de aplicare mult mai largă, întrucât indică drept circumstanță atenuantă judiciară atitudinea infractorului după săvârșirea faptei, constând în prezentarea de bună-voie la organele de urmărire penală și la instanță, comportarea sinceră pe tot parcursul procesului penal, iar nu doar în fața instanței de judecată și înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

La aplicarea, în ceea ce o privește pe inculpata N.C., și a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., instanța de fond a avut în vedere tocmai comportarea constant sinceră a acesteia, pe tot parcursul procesului penal, deci și în faza de urmărire penală, la care nu se referă prevederile art. 320¹C. proc. pen., în condițiile în care nu poate fi pus semnul egalității între aceste prevederi (ce reglementează o anumită împrejurare, strict legată de faza de judecată și prin care se urmărește accelerarea procesului penal) și primele dispoziții menționate (ce reglementează circumstanțele atenuante judiciare și enumeră împrejurările care ar putea fi considerate ca atare și care nu se rezumă numai la poziția sinceră a unui inculpat în fața instanței de judecată).

Mai mult, nu ar fi echitabil ca, prin aplicarea dispozițiilor art. 320¹C. proc. pen. și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege (în cazul infracțiunii deduse judecății, limitele reduse fiind cuprinse între 6 ani și 8 luni închisoare și 13 ani și 4 luni închisoare), unui inculpat care recunoaște necondiționat săvârșirea faptelor deduse judecății să i se creeze o situație juridică mai grea decât în situația aplicării dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (care, în cazul aceleiași infracțiuni, are drept consecință coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, dar nu mai jos de 3 ani închisoare), deși, prin poziția sa procesuală, a contribuit în mod semnificativ la simplificarea și accelerarea procesului penal.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reținând limitele de pedeapsă reduse în condițiile anterior menționate, circumstanța atenuantă judiciară reținută în favoarea inculpatei N.C., gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea concretă de comitere, amploarea deosebită a fenomenului infracțional de acest tip, consecințele sale asupra sănătății publice, precum și circumstanțele personale ale inculpatelor, reținând, pe lângă atitudinea lor procesuală sinceră, și împrejurarea că nu se află la prima încălcare a legii penale, din fișele de cazier judiciar rezultând că inculpata S.A. a mai fost condamnată anterior pentru o infracțiune de același gen, iar inculpata N.C., în minorat, a fost sancționată administrativ de două ori și a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea, suspendată condiționat, pentru săvârșirea unei infracțiunii de furt calificat.

în privința pedepselor complementare și accesorii, instanța, raportându-se la prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocoalelor Adiționale, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie și la decizia nr. 74/2007 pronunțată de către înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, a apreciat că este justificată interzicerea, cu acest titlu, numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., doar aceasta fiind proporțională cu scopul urmărit prin limitarea exercitării acelor drepturi.

Având în vedere declarațiile colaboratorului, din care a rezultat că, la datele de 06 octombrie 2010, 08 octombrie 2010 și 04 noiembrie 2010, a plătit numai inculpatei S.A. câte 50 RON, de fiecare dată, pentru dozele de heroină cumpărate, instanța de fond a dispus confiscarea de la aceasta a sumei de 150 RON.

împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și inculpatele S.A. și N.C.

în motivele scrise de apel, Parchetul a criticat sentința atacată numai cu privire la inculpata N.C., susținând că, deși legală, aplicarea concomitentă a dispozițiilor art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. este, în speță, netemeinică, conducând la pronunțarea unei pedepse prea mici pentru aceasta și solicitând, înlăturarea aplicării ultimelor dispoziții și majorarea pedepsei.

Inculpata S.A. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, iar inculpata N.C. a solicitat atât reducerea pedepsei la care a fost condamnată în primă instanță, cât și schimbarea modalității de executare a acesteia, prin dispunerea suspendării ei sub supraveghere.

Fiind întrebate în mod explicit de către Curte, ambele inculpate au precizat că își mențin declarațiile date în fața instanței de fond, prin care au recunoscut săvârșirea faptelor de care sunt acuzate.

Curtea a constatat că apelul Parchetului este nefondat, iar apelurile inculpatelor fondate, pentru următoarele considerentele:

Instanța de fond, ținând seama de poziția procesuală exprimată de cele două inculpate, care au solicitat în termenul legal desfășurarea judecății conform procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, reglementată de art. 320¹C. proc. pen., a stabilit, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, o situație de fapt corectă și a dat acesteia o încadrare juridică legală (aspecte care, de altfel, nu au fost contestate).

în apelul Parchetului, Curtea a constatat, contrar susținerii acestuia, că aplicarea concomitentă, în cazul inculpatei N.C., a dispozițiilor art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. (care instituie o cauză legală de atenuare a răspunderii penale, determinând reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă) și a prevederilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (care reglementează o circumstanță atenuantă judiciară, conducând la coborârea pedepsei sub limita minimă astfel redusă) este nu doar legală, ci și temeinică.

în acest sens, Curtea a reținut că legalitatea acestei aplicări este determinată de faptul că, după cum în mod corect a motivat și instanța de fond, cele două instituții nu sunt identice, sub aspectul naturii juridice, al condițiilor de aplicabilitate și al efectelor produse, astfel că nu există vreun impediment pentru reținerea lor cumulativă (în ordinea anterior menționată), cu atât mai mult cu cât nicio dispoziție legală nu instituie, în mod explicit sau implicit, o asemenea interdicție.

în același timp, Curtea a reținut că aplicarea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. este justă, în condițiile în care, în speță, inculpata N.C. a manifestat, încă de la începutul urmăririi penale (iar nu doar în cursul judecății, potrivit art. 320¹alin. (1) C. proc. pen.), o conduită procesuală sinceră și cooperantă, recunoscând fapta săvârșită în toate declarațiile date în acea fază procesuală, împrejurare care a și determinat finalizarea rapidă a anchetei de către procuror.

în apelul inculpatei S.A., Curtea a constatat că, în mod netemeinic, instanța de fond nu a reținut în favoarea acesteia, cumulativ cu cauza legală de atenuare a răspunderii penale prevăzută de art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., și circumstanța atenuantă judiciară reglementată de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

în acest sens, Curtea a reținut că și inculpata în discuție a manifestat, încă de la începutul urmăririi penale, o conduită procesuală sinceră și cooperantă, recunoscând în declarațiile date în acea fază procesuală toate cele trei acte materiale săvârșite, fapt care a contribuit, în mare măsură, la finalizarea rapidă a anchetei de către procuror.

Ca efect al reținerii circumstanței atenuante judiciare anterior menționate, Curtea a constatat, în aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 80 alin. (2) C. pen., că se impune reducerea pedepsei, însă nu sub limita minimă rezultată din aplicarea prevederilor art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. (6 ani și 8 luni închisoare).

Sub acest aspect, pe lângă existența celor două cauze legale de agravare a răspunderii penale, Curtea a avut în vedere că inculpata a săvârșit, în mai puțin de o lună, trei acte materiale de trafic de droguri de mare risc (în varianta vânzării), după ce, anterior, potrivit fișei de cazier judiciar, a mai fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de aceeași natură [prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000], dovedind astfel nu doar perseverență, dar mai ales, specializare infracțională, în condițiile în care circumstanțele personale (lipsa studiilor și a unei ocupații care să îi permită obținerea de venituri pe căi licite) favorizează un asemenea comportament antisocial din partea sa. în raport cu toate aceste împrejurări inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 8 ani închisoare.

în apelul inculpatei N.C., Curtea a constatat că, pe lângă circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., se impune reținerea, în favoarea sa, și a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât probatoriul cauzei relevă împrejurări care imprimă faptei acesteia un caracter mai puțin grav.

în acest sens, Curtea a reținut că inculpata a săvârșit un singur act material de trafic de droguri de mare risc, care a presupus în concret doar o acțiune de intermediere a vânzării, a avut ca obiect material o cantitate infimă dintr-un astfel de drog (0,02 grame de heroină) și nu i-a adus acesteia vreun beneficiu material (contravaloarea drogului respectiv fiind încasată în totalitate de către coinculpată).

Drept urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., Curtea a aplicat inculpatei o pedeapsă coborâtă sub acest minim, care să reflecte în mod just toate împrejurările anterior menționate, respectiv 2 ani închisoare.

în ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a constatat, conform art. 81 alin. (1) lit. c) și art. 86¹alin. (1) lit. c) C. pen., că inculpatei nu i se poate acorda beneficiul suspendării condiționate ori sub supraveghere, întrucât scopul pedepsei aplicate, astfel cum este reglementat în art. 52 alin. (1) C. pen., nu poate fi atins fără privarea ei de libertate, simpla pronunțare a condamnării nefiind suficientă pentru a o determina să nu mai săvârșească infracțiuni.

în acest sens, Curtea a reținut că, potrivit fișei de cazier judiciar, în minorat, inculpatei i-au fost aplicate două amenzi administrative pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat și, de asemenea, a fost condamnată la o pedeapsă de 11 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru comiterea unei infracțiuni de aceeași natură, fără ca aceste beneficii acordate să o fi determinat la reconsiderarea comportamentului antisocial, astfel că, având în vedere și circumstanțele personale (lipsa studiilor și a unei ocupații care să îi permită, majoră fiind în prezent, obținerea de venituri pe căi licite), este rezonabil a considera că, fără a resimți în mod efectiv efectul punitiv al pedepsei și fără a se realiza reeducarea sa în spiritul respectării ordinii de drept și a regulilor de conviețuire socială, aceasta poate recidiva.

împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpatele S.A. și N.C., criticând soluția ca netemeinică solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate.

Au invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

înalta Curte analizând decizia atacată prin prisma cazului de casare invocat, cât și a celor care, conform dispozițiilor art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în considerare din oficiu de către instanță, constată că recursurile formulate sunt nefondate.

Instanța de apel a explicat pe larg care au fost criteriile avute în vedere la individualizarea pedepselor aplicate, dând relevanță atât dispozițiilor art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. cât și circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) (în cazul inculpatei S.A.) sau de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) (în cazul inculpatei N.C.).

Pedepsele de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc săvârșită de inculpata S.A. în stare de recidivă postexecutorie, respectiv de 2 ani închisoare pentru inculpata N.C., cunoscută cu antecedente penale, care se face vinovată de săvârșirea aceleiași infracțiuni sunt suficient de reduse în cuantum în raport de limitele prevăzute de legea penală, de gravitatea faptelor și circumstanțele personale ale inculpatelor.

O micșorare a cuantumului acestora ar lipsi sancțiunea penală de eficiență, în sensul că unul din scopurile pedepsei - prevenția specială - nu ar mai putea fi atins.

Inculpata S.A. a fost anterior condamnată pentru aceeași infracțiune la 5 ani închisoare și această sancțiune nu a reprezentat un avertisment suficient pentru a o determina să nu persevereze pe calea infracționalității.

Și inculpata N.C. a beneficiat de clemența organelor judiciare, care i-au aplicat sancțiuni administrative pentru săvârșirea unor infracțiuni, fără ca aceasta să determine o schimbare de atitudine a acesteia față de valorile protejate de norma penală.

De aceea, înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile formulate și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. le-a obligat pe recurentele inculpate la cheltuieli judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 3445/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2509/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2733/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2733/2011. Penal