ICCJ. Decizia nr. 3331/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3331/2011

Dosar nr. 9253/118/2007

Şedinţa publică din 29 septembrie 2011

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S.A.Y., M.H.A.K.S., A.S.B.A.S., T.D., P.C., B.D.M.I. şi B.S., N.N.B.G., F.J., M.I., C.A., M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 249 alin. (2) C. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 2280 din 28 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul penal nr. 2240/1990, Judecătoria Constanţa a admis, în baza art. 334 C. proc. pen., cererile de schimbare a încadrării juridice, în ceea ce priveşte pe inculpaţii T.D. şi B.S., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii N.G., F.J., M.I., C.A., M.L., a înlăturat aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 a condamnat pe inculpaţii P.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86¹ C. pen., în baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. M.H.A.K.S., S.A.Y. la pedeapsa de câte 7 ani închisoare, B.S. la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, în baza art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., T.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare, B.S. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 249 alin. (2) C. pen., N.N., B.G., F.J., M.I. la pedeapsa de câte 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86¹ C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a), d), h) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii C.A., M.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 249 alin. (2) C. pen., B.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., A.S.B.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 403 din 17 iunie 2004, Tribunalul Constanţa a admis, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., ca fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, inculpaţii M.I., N.N., B.G. şi F.J., a desfiinţat sentinţa penală, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi art. 1 din O.U.G. nr. 18/2003, a constatat graţiate pedepsele de câte 4 ani închisoare aplicate inculpaţilor N.N., B.G., F.J. şi M.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen. şi, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii T.D., B.S., P.C., S.A.Y., M.H.A.K.S. şi partea civilă Direcţia generală a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa.

Prin Decizia penală nr. 21/P din 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanţa a casat în totalitate Sentinţa penală nr. 2280 din 28 noiembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul penal nr. 2204/1999, precum şi Decizia penală nr. 404 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul penal nr. 668/2002, dispunând restituirea cauzei către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, în vederea completării urmăririi penale.

După completarea materialului probator, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 988 din 14 septembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.H.A.K.S., S.A.Y. pentru art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., T.D. pentru art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi P.C. pentru art. 178 din Legea nr. 141/1997, cauza fiind înregistrată sub numărul 9253/118/2007 din 20 septembrie 2007 la Tribunalul Constanţa.

Prin Sentinţa penală nr. 1MF pronunţată la data de 27 ianuarie 10, în Dosarul penal cu nr. unic 9253/118/2007, Tribunalul Constanţa a hotărât:

"Respinge cererea inculpatului T.D., prin apărător ales, de restituire a cauzei la Parchet pentru nelegala sesizare a instanţei.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru inculpatul T.D. într-o singură faptă prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 fără aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru inculpatul S.A.Y. în fapta prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul T.D. - fiul lui A. şi T., cetăţean român, născut în Constanţa, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul T.D. - fiul lui A. şi T., cetăţean român, născut în Constanţa la o pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la date fixate la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Constanţa;

b. să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. ref. la art. 86⁴ C. pen. şi emiterea unei comunicări scrise în acest sens.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi exerciţiul drepturilor accesorii.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul P.C. - fiul lui N. şi M., cetăţean român, născut în Constanţa, pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul S.A.Y. - fiul lui A. şi Z., cetăţean irakian, născut în Irak, pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.H.A.K.S. - fiul lui A. şi S., cetăţean iordanian, născut în Amman - Iordania pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Dispune anularea documentelor vamale şi de transport, folosite de inculpaţii T.D., B.S.

În baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., art. 1003 C. civ., admite în parte pretenţiile civile ale Direcţiei Generale a Vămilor D.R.V.J. Constanţa şi obligă pe inculpatul T.D. la suma de 4.696.143.330 lei reprezentând drepturi vamale de import, calculate pentru cele 17 containere încărcate cu ness şi cafea verde, marfa nevămuită.

Respinge cererea D.R.V. Constanţa, privind obligarea inculpaţilor P.C., S.A.Y. Şi M.H.A.K.S. la suma de 16.718.424.314 lei ca nefondată, taxele vamale fiind nedatorate.

Dispune restituirea către SC O.T.C. SRL, cu sediul în oraşul Giurgiu, a sumei de 33.063.940.308 (conform recipisei din 23 august 1999), suma provenită din valorificarea mărfurilor celor 13 containere indisponibilizate de organele de politie.

În baza art. 191 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpatul T.D. la 3000 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor de 12000 rămân în sarcina statului.

Ca stare de fapt s-a reţinut că SC "V.I.E." SRL Bucureşti, cu sediul social declarat în str. G., sector 6 Bucureşti este o societate "fantomă", nu a funcţionat niciodată, cu toate că figura înregistrată la Camera de Comerţ şi Industrie a municipiului Bucureşti sub nr. aaa/1996, având ca asociat pe cetăţeanul irakian L.R.Y.K.

La data de 18 decembrie 1997, administratorul SC "H.C." SRL Constanţa, inculpatul T.D. a încheiat un contract de prestări servicii cu I.H.A. - cetăţean irakian, împuternicit al SC "V.I.E." SRL Bucureşti, în vederea organizării supravegherii operaţiunilor de import-export şi tranzit al mărfurilor ce aparţineau SC "V.I.E." SRL Bucureşti, de către prima societate. Pentru derularea operaţiunilor contractate era necesară găsirea unui depozit, sens în care inculpatul T.D. i-a prezentat cetăţeanului irakian depozitul R. SA - Ochiul 3, dana 52, din incinta Portului Constanţa, aflat sub supraveghere vamală, depozit care era în exploatarea sa directă, întrucât reprezenta SC "L.G." SRL Bucureşti, depozitul fiind închiriat de această societate conform contract de închiriere încheiat cu SC R. SA Constanţa, termenul de expirare fiind la 30 decembrie 1997. În urma solicitării cetăţeanului irakian I.H.A., inculpatul T.D. l-a contactat telefonic pe numitul S.S.B. - director al SC "L.G." SRL, spunându-i despre oferta de închiriere şi că SC "L.G." SRL ar mai avea o cantitate foarte mică de marfă în depozit, fiind posibilă subînchirierea depozitului. Numitul I.H.A. s-a deplasat la Bucureşti şi a încheiat cu S.S.B. un contract de subînchiriere a depozitului până la data de 30 decembrie 1997, după care a încheiat contractul de prestări servicii cu SC "H.C." SRL Constanţa, în care erau stipulate obligaţiile inculpatului T.D., de a efectua toate formalităţile necesare descărcării mărfurilor, depozitării şi vămuirii acestora, precum şi transportul către SC "V.I.E. " SRL Bucureşti. Conform contractului de închiriere nr. 10 din 3 ianuarie 1997 încheiat între Agenţia R. SA Constanţa şi SC "L.G." SRL reprezentată de inculpatul T.D., care deţinea împuternicire, clauzele şi condiţiile stipulate au fost negociate de inculpatul T.D., subînchirierea depozitului nefiind adusă la cunoştinţă SC "R." S.A Constanţa. În perioada 29 octombrie 1997 - 16 ianuarie 1998, 25 de containere conţinând cafea verde şi cafea solubilă importată de SC "V.I.E." SRL Bucureşti au sosit în Portul Constanţa cu navele de linie aparţinând Agenţiilor SC "T.S." SRL Constanţa, SC "L.M.S." SRL Constanţa, SC "C." SRL Constanţa şi SC "Z." S.A. Constanţa şi au fost depozitate în terminalul S. SA Port Constanţa. În baza documentelor de transport-conosamente care constituie titlurile de valoare reprezentative ale mărfurilor, prezentate de inculpatul T.D. şi angajatul acestuia B.S., agenţiile menţionate au dispus eliberarea mărfurilor din terminalul S. SA Port Constanţa, în vederea întocmirii formalităţilor de vămuire şi vămuirea lor. Martora M.L., angajată a SC "L.M.S." SRL şi martora C.A. - angajată la SC "C." SRL au dispus eliberarea mărfurilor din containerele înscrise în documentele de transport prezentate de inculpatul T.D. şi martorul B.S., fără a fi analizate şi verificate datele înscrise în seturile de conosamente din cele trei exemplare originale şi fără a fi verificat girul andosărilor de pe verso-ul conosamentelor care atestau în fals, că SC "V.I.E." SRL Bucureşti era proprietarul de drept al mărfurilor respective. Cele 25 de containere importate de SC "V.I.E." SRL au fost preluate din Terminalul S. - Portul Constanţa şi transferate în magazia R. SA Ochiul 3, dana 52, în baza solicitărilor reprezentantului legal al SC "V.I.E." SRL inculpatul T.D. şi a aprobărilor date de către Z.S. şi M.L., care aveau calitatea de şef vamă şi respectiv, adjunct şef vamă la Biroul Vamal Constanţa, după cum urmează:

La data de 19 decembrie 1997, inculpatul T.D. a solicitat Vămii Port Constanţa, descărcarea a 10 containere cu cafea în magazia R. SA - Ochiul 3, această operaţiune fiind aprobată la 23 decembrie 1997 de către martora Z.S., cererea de transfer fusese întocmită şi semnată în fals de către inculpatul T.D. pentru directorul SC "V.I.E." SRL - I.H.A., care pe parcursul derulării operaţiunii părăsise teritoriul României prin punctul de frontieră Otopeni.

Pentru operaţiunile din 9 ianuarie 1998 şi 14 ianuarie 1998, aprobările au fost date de către martora M.L. - adjunct şef Birou Vamal Constanţa.

La 27 ianuarie 1998, G.V. aplică sigiliul vamal nr. B 008558. Ulterior, pe 28 ianuarie 1998, conform DVI nr. 161, se vămuiesc două containere cu cafea de către SC "V.I.E." SRL, după care se resigilează magazia, aplicându-se sigiliul vamal nr. B 008575.

Toate cererile de transfer au fost semnate în numele lui I.H.A. de inculpatul T.D., care le-a prezentat Vămii Port Constanţa.

Rezoluţiile dispuse şi înscrise pe cereri de către martorele Z.Z. şi M.L. poartă menţiunea "tură Port Nou, de acord cu transferul mărfurilor sub supraveghere vamală în magazia R. SA - Ochiul 3, pe răspunderea depozitarului, conform prevederilor art. 44 C. vam., cu efectuarea menţiunilor necesare în declaraţiile sumare iniţiale".

Documentele de transport şi comerciale pentru mărfurile din cele 25 de containere au fost prezentate şi folosite la autoritatea vamală de către inculpatul T.D. şi martorul B.S. care au fost înscrişi şi menţionaţi în împuternicirile pentru vămuire, semnate şi ştampilate de către aceştia cu ocazia solicitărilor şi derulării operaţiunilor de transfer-depozitare, precum şi de vămuire a 7 containere.

Din cele 25 de containere depozitate în magazia R., în perioada 7 ianuarie 1998 - 12 februarie 1998, au fost sustrase de la vămuire 17 containere cu cafea verde şi cu cafea solubilă, astfel:

Pe la poarta 5, au fost scoase 11 containere cu cafea solubilă, fiind prezentate copii ale declaraţiilor vamale aparţinând altor societăţi de către inculpatul T.D. şi B.S.:

- pe data de 17 ianuarie 1998, cu documentele aparţinând SC "L." SRL au fost sustrase de la vămuire două containere cu cafea verde, înregistrată la Biroul Vamal Constanţa - Port Nou şi avizele de expediţie din 7 ianuarie 1998, operaţiuni înregistrate în Registrul de evidenţă a mijloacelor de transport ieşite la poziţiile 20, 63 şi 20, 64 din 7 ianuarie 1998 de către lucrătorul vamal F.J. Mărfurile care au făcut obiectul declaraţiei vamale prezentate în xerocopie ieşiseră din Portul Constanţa cu containerele în data de 24 septembrie 1997 având acelaşi fel de marfă şi aceeaşi cantitate, pentru care s-au plătit taxele vamale datorate statului român;

- pe data de 9 ianuarie 1998, cu documentele aparţinând SC "L. " SRL au fost sustrase de la vămuire containerele cu indicativele INBU şi MSCU în baza copiei xerox a declaraţiei vamale de import din 22 decembrie 1997 înregistrată la Biroul Vamal Constanţa Port Nou şi avizele de expediţie din 9 ianuarie 1998 emise de SC "L.G." SRL - operaţiuni înregistrate în registrul de evidenţă a mijloacelor de transport la poziţia 21, 65 - 21, 67 din 9 ianuarie 1998 de către lucrătorul vamal B.G. Mărfurile care făceau obiectul DVI prezentate în xerocopie, fuseseră vămuite pe data de 22 decembrie 1997 ieşind din port cu containerele nr. FCSU şi NBU, având acelaşi fel de marfă şi aceeaşi cantitate cu cele sustrase în data de 9 ianuarie 1998;

- pe data de 12 ianuarie 1998, cu documentele aparţinând SC "V.I.E." SRL, s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea verde în baza copiilor xerox ale DVI din 20 noiembrie 1997, înregistrate la Biroul Vamal Constanţa, Port Nou, operaţiuni înregistrate la poziţiile nr. 2275 şi 2276 din 12 ianuarie 1998 din Registrul de evidenţă a mijloacelor de transport, de către lucrătorii vamali. Mărfurile care au făcut obiectul declaraţiei vamale prezentate în xerocopie, fuseseră vămuite la data de 20 noiembrie 1997 şi părăsiseră Portul Constanţa cu containerele nr. TRIU şi ITLU, având acelaşi fel de marfă şi aceeaşi cantitate cu cele sustrase în data de 12 ianuarie 1998;

- pe data de 15 ianuarie 1998, cu documentele aparţinând SC "V.I.E." SRL s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea, având indicativele TRIU şi MSCU în baza copiilor xerox ale DVI din 24 noiembrie 1997, înregistrate la Biroul Vamal Constanţa, Port Nou şi evidenţiate la poziţiile 453 şi 454 din 15 ianuarie 1998 din Registrul de evidenţă a mijloacelor de transport, de către lucrătorul vamal F.J. care a permis ieşirea din port. Mărfurile care au făcut obiectul declaraţiilor vamale prezentate în xerocopie, ieşiseră cu containerele nr. TXU şi ITLU pe data de 24 noiembrie 1997, având acelaşi fel de marfă şi aceeaşi cantitate cu cele sustrase în fata de 15 ianuarie 1998;

- pe data de 17 ianuarie 1998, cu documentele aparţinând SC "L.G." SRL s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea solubilă, având indicativele MSCU şi TRIU în baza copiei xerox a DVI din 5 decembrie 1997 înregistrată la Biroul Vamal Constanţa - Port Nou şi evidenţiată la poziţiile 522 şi 523 din 17 ianuarie 1998 din Registrul de evidenţă a mijloacelor de transport de către lucrătorul vamal B.G. Mărfurile care fac obiectul declaraţiei vamale prezentate în xerocopie, fuseseră vămuite şi părăsiseră Portul Constanţa cu containerele nr. MLCU şi GSTU în data de 15 decembrie 1997, având acelaşi fel de marfă şi aceeaşi cantitate cu cele sustrase la data de 17 ianuarie 1998;

- pe data de 20 ianuarie 1998, cu documentele aparţinând SC "V.I.E. " SR.L. s-a sustras un container cu cafea solubilă având indicativul TRIU prezentându-se lucrătorului vamal, copia xerox a DVI din 7 ianuarie 1998 înregistrată la Biroul Vamal Constanţa - Port Nou, operaţiune evidenţiată la poziţia 630 din 20 ianuarie 1998 din Registrul de evidenţă a mijloacelor de transport. Marfa care face obiectul declaraţiei vamale prezentate în xerocopie fusese vămuită şi părăsise Portul Constanţa cu containerul nr. INBU, existând corespondenţă între felul de marfă şi cantitate, cu cea sustrasă în data de 20 ianuarie 1998.

Pe la Poarta 6, au fost scoase un număr de 4 containere încărcate cu cafea solubilă şi cafea verde, nevămuite, cu documente aparţinând SC "L.G." SRL:

- pe data de 9 februarie 1998, cu documentele aparţinând SC L.G., s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea solubilă având indicativul TRIU în baza copiei xerox a DVI din 12 decembrie 1997 înregistrată la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea - Zona Liberă, operaţiune evidenţiată la poziţia FN din 9 februarie 1998;

- pe data de 10 februarie 1998, s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea verde având indicativele TRIU şi INBU în baza copiei xerox a DVI din 3 februarie 1998 înregistrate la Biroul Vamal Constanţa Port Nou, operaţiune înregistrată la Biroul Vamal Constanţa Port Nou, operaţiune înregistrată la poziţia FN din 10 februarie 1998 în registrul de evidenţă al mijloacelor de transport de către lucrătorul vamal M.I.

În aceeaşi perioadă, s-au sustras de la vămuire două containere cu cafea verde, acestea nefiind evidenţiate în registrele de evidenţă la ieşire a mijloacelor de transport pe la porţile 5 şi 6.

Relaţiile economice dintre SC "L.G." SRL şi SC "V.I.E." SRL au constat în contractul de subînchiriere semnat de J.J. şi I.I.A. şi cumpărarea de către prima societate a containerului cu ness, seria NMBU pentru care, la 24 ianuarie 1999 şi 4 februarie 1998, a achitat în contul SC "V.I.E." SRL, taxele vamale aferente conform DVI din 6 februarie 1998. Întrucât SC "L.G." SRL nu a intrat în posesia mărfurilor din acest container, achiziţionat în condiţii legale, la 4 martie 1998, a depus plângere la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, înregistrată sub nr. 186731, prin care arată activităţile ilegale săvârşite de către SC "V.I.E." SRL, Bucureşti.

Situaţia de fapt s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare: procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală, expertizele grafologice, financiar contabile, maritime, efectuate iniţial şi ulterior la dosar, documente constitutive, de transport şi comerciale referitoare la SC V.I.E. SRL Bucureşti, documente întocmite şi depuse de organele Brigăzii de supraveghere şi control vamal şi a Direcţiei de supraveghere şi control vamal Bucureşti, declaraţii martori, procese-verbale de confruntare, planşe foto, declaraţii inculpat date în decursul tuturor fazelor procesuale.

II. La data de 10 ianuarie 1998, în Portul Constanţa, a sosit nava "B." sub pavilion olandez, care a descărcat un număr de 21 containere depozitate în terminalul SC S. SA din incinta Portului Constanţa, urmând a fi tranzitate în zona liberă Giurgiu, întrucât erau proprietatea SC "O.T." SRL Giurgiu, administrată de inculpatul M.H.A.K.S. şi angajaţii acestuia inculpatul S.A.Y. şi martorul A.S.B.A.S. Operaţiunea de agenturare a fost efectuată de către inculpatul P.C., agent maritim la SC "T.S." SRL Constanţa.

Anterior importului celor 21 de containere cu cafea solubilă, în cursul anilor 1998 - 1999, SC "O.T." SRL Giurgiu a importat circa 220 containere cu cafea verde şi solubilă tranzitată din Portul Constanţa în Zona Liberă Giurgiu, pentru operaţiunile de tranzit statul român percepând un comision vamal, marfa fiind valorificată pe piaţa românească prin intermediul altor societăţi comerciale. Pentru toate operaţiunile de tranzit, formalităţile legale au fost întocmite de către SC "G.F.A." SRL Constanţa - administrată de martorul B.D., persoana aflată iniţial sub acuzare în baza contractului de mandat existent între cele două societăţi nr. 112 din 14 octombrie 1998 şi addendum-urile ulterioare.

La sfârşitul lunii mai 1999, SC "G.F.A." SRL Constanţa prin martorii B.D. şi M.I. au îndeplinit formalităţile de tranzit în faţa autorităţilor române pentru un număr de 6 din cele 21 containere, care au fost duse în Zona Liberă Giurgiu, la dispoziţia SC "O.T." SRL Giurgiu, în baza unor documente de transport şi vamale.

Un număr de 13 containere au fost achiziţionate de către SC O.T. SRL care a solicitat transportarea lor din portul de descărcare Constanţa, către portul final de destinaţie Tranzit Zona Liberă Giurgiu. În acest scop, în calitate de agent al navei, inculpatul P.C. a solicitat Vămii Port Constanţa, prin adresa din 08 iunie 1999, modificarea manifestului depus la descărcarea navei, prin schimbarea portului de destinaţie Constanţa, în portul final de destinaţie Tranzit Zona Liberă Giurgiu. Fără a exista suspiciuni de fraudă vamală, şi, având în vedere activitatea infracţională desfăşurată în cazul celor 25 de containere (activitate arătată anterior fără însă a avea vreo legătură cu aceasta), la data de 18 mai 1999, organele Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa s-au sesizat din oficiu despre frauda vamală săvârşită de SC V.I.E. SRL Bucureşti şi au dispus consemnarea la Vama Port Constanţa a societăţilor exportatoare de cafea printre care şi S.T.L., beneficiarul ultimului gir al andosărilor în cazul de faţă. Astfel la data de 14 iunie 1999, martorilor M.I. şi B.D. le-a fost solicitată prezentarea documentelor de tranzit vamal în original, inclusiv a documentelor comerciale şi de transport. Aceste documente au fost furnizate de către inculpaţii M.H.A.K.S. şi S.Y., ultimul inculpat fiind persoana care a dus documentele la Constanţa şi le-a înmânat martorilor B.D. şi M.I. şi martorul S.A.B.A.S. Angajatul acestei din urmă societăţi, D.O. a depus în vamă actele prin care se solicită corecţia de manifest pentru cele 13 containere, iar SC G.I. SRL Constanţa, în baza contractului de mandat cu SC O.T. SRL Giurgiu, a urgentat demersurile, luând legătura cu conducerea vămii. Întrucât au existat suspiciuni de fraudă vamală, Biroul Vamal Constanţa a sesizat Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa care a solicitat angajaţilor firmei sus-amintite, M.I. şi B.D., prezentarea documentelor vamale în original, a documentelor comerciale şi a celor de transport, conosament, certificate de origine, manifestul mărfii, certificat de calitate, fitosanitare şi facturile externe ale mărfii. Aceste acte au fost puse la dispoziţia poliţiei şi vămii de către inculpaţi M.H.A.K.S., S.A.Y. şi martorul A.S.B.S. La data de 14 iunie 1999, după examinarea actelor de către poliţie, în prezenţa reprezentanţilor vămii s-a apreciat că există neconcordanţe între acte, dispunându-se sistarea operaţiunii de tranzit şi indisponibilizarea celor 13 containere cu cafea solubilă. După demararea cercetărilor penale, s-a solicitat din portul de încărcare Santos - Brazilia, manifestul încărcăturii şi conosamentele originale. Cu ocazia examinării actelor prezentate la cererea poliţiei, în data de 14 iunie 1999, s-au depus şi 13 conosamente, ale căror copii se află la dosar, nu şi originalele, poliţia susţinând că le-a restituit în data de 27 septembrie 1999, prin dovadă, împreună cu alte acte, inculpaţii însă susţinând contrariul. Menţiunile cuprinse în aceste conosamente sunt următoarele: port de încărcare - Santos, Brazilia; port de descărcare - Constanţa, România; denumire navă - L.V., Calapolos; destinaţie finală - nicio menţiune; denumire marfă - cafea SC O.C. a devenit proprietarul mărfii în urma încheierii contractului cu nr. 14 din 18 ianuarie 1999, prin care vânzătorul S.T.L., beneficiarul ultimului gir, a transmis dreptul de proprietate asupra a 250 tone cafea instant A., livrarea la Constanţa, destinaţie finală Giurgiu, Zona liberă, plata fiind efectuată în conformitate cu agreementul încheiat cu N.H.B.C., Amman, Jordan. Acest agrement este o înţelegere de plată ce decurgea din contractul din 18 ianuarie 1999, încheiat între cele două societăţi. În virtutea acestui contract, S.T.L. emite către cumpărătorul SC O.T. 13 facturi aferente pentru cele 13 containere cu cafea, ce sunt datate 02 iunie 1999, modalitatea de plată fiind prin transfer bancar. Cele 13 conosamente originale emise de transportatorul principal I.D.N. au făcut obiectul unui şir de giruri, astfel: J.N.B. către S.C.L.; această societate către J.N.B., această bancă către S.T.L., iar aceasta din urmă către destinatarul final SC O.T., care a devenit astfel proprietarul mărfii din cele 13 containere.

Potrivit expertizei efectuate de expertul tehnic M.C., manifestul încărcăturii eliberat de agentul din portul de încărcare, poate fi modificat numai în cazul în care armatorii anulează conosamentele iniţiale şi ordonă agentului lor să emită alt set de conosamente cu date modificate, cele anulate să fie retrase din circuit şi înapoiate vânzătorului, iar toate părţile să fie avizate. Numai un conosament original poate fi document de proprietate, în timp ce copia nu poate îndeplini această funcţie. Or, la transportul celor 13 containere au fost folosite conosamente tip pentru transportul combinat sau port la port încărcare emise de agentul armatorilor la dispoziţia încărcătorilor din acest port. În lipsa manifestului întocmit la Portul de încărcare a mărfii, pe baza unei copii nenegociabile a conosamentului GT, conosament de serviciu în care erau menţionate cele 21 containere, inculpatul a îndepărtat partea de jos cu menţiunile inserate pe formularul original al conosamentului prin aplicarea unei coli de hârtie albă la efectuarea unei copii xerox, după care a aplicat ştampila firmei în vederea tranzitării celor 13 containere cu cafea din terminalul S. SA în regim de supraveghere vamală, acte care au fost folosite iniţial şi pentru tranzitul în acelaşi regim pentru cele 8 containere pentru care s-a cerut şi s-a realizat tranzitarea, fără a exista vreo suspiciune din partea autorităţilor. În legătură cu marfa ce face obiectul prezentei cauze, inculpatul a uzitat de aceeaşi procedură şi cu îndeplinirea aceloraşi formalităţi ca şi ceilalţi agenţi maritimi, procedând în aceleaşi condiţii şi în alte situaţii, (aspect arătat şi de martorul B.D.). Potrivit reglementărilor vamale în vigoare, pentru obţinerea permisului de descărcare a mărfii era necesar a se prezenta autorităţii vamale manifestul încărcăturii (cargomanifestul), document care, de regulă se afla în original în posesia comandantului navei pentru a fi prezentat, în original şi lăsat, în copie, la autoritatea vamală. Cargomanifestul reprezintă, în fapt, un inventar al mărfurilor aflate pe o navă şi poate fi întocmit de agentul navei din portul de încărcare, de comandantul navei, de agentul navei din portul de sosire sau de către orice persoană autorizată de armator. De menţionat că, în condiţiile transportului maritim de linie modernă, manifestele nu mai apar semnate şi ştampilate, deoarece sunt transmise pentru considerente de operativitate şi pentru că operarea navelor în porturi se face încontinuu, zi şi noapte, prin fax sau prin poşta electronică.

În declaraţia sa, inculpatul a arătat că informaţiile din cargomanifest sunt preluate din conosament, iar dacă se compară datele dintre conosamentul primit de acesta de la comandantul navei şi acest cargomanifest despre care se arată că este fals nu există nici o discrepanţă, nici măcar la marfă, toate informaţiile sunt exacte, fapt ce a fost confirmat de adresa armatorului B.C.L.L. (a se vedea adresa şi traducerea, dosar instanţă) datele corespund cu marfa din containere, societatea la care lucra fiind agent în România a armatorului B. A mai arătat totodată că cargomanifestul pentru cele 8 containere care ulterior au fost vămuite, au avut la bază acelaşi cargomanifest or dacă acesta era fals, mărfurile nu ar fi putut a fi vămuite. Pentru că armatorul nu avea linie directă, fiecare din proprietarii navelor cu care s-a realizat transportul a realizat un conosament de serviciu, ultimul din acestea primindu-l inculpatul şi pe baza acestuia a realizat cargomanifestul cu datele din conosamentul de serviciu. A mai arătat totodată că titularul operaţiunii nu a solicitat regim vamal ci supraveghere vamală şi nu a făcut decât să preia prin fotocopiere date din conosament, doar date necesare vămii, fără antet, pentru ca în calitate de agent trebuia să-l emită şi era sub semnătura sa, sens în care a aplicat ştampila rotundă a companiei T.S., nu a cunoscut celelalte persoane implicate, compania sa fusese solicitată de armator şi nu de firma în cauză. Documentul, întocmit de inculpatul P.C., nu reprezintă "contrafacerea unui manifest" întrucât pentru a discuta de operaţiunea de contrafacere, este necesar să fi fost în posesia documentului ce urmează a fi contrafăcut şi asupra acelui document să se intervină în modalitatea modificării ori alterării scrierii ori a subscrierii. În cauză, inculpatul nu a avut la dispoziţie un manifest asupra căruia să fi intervenit şi evident nu a putut să modifice sau să altereze scrierea ori subscrierea.

În ceea ce priveşte operaţiunea de tranzit, martora Z.S. a arătat că îşi aminteşte de o solicitare de corecţie de manifest pentru schimbarea destinaţiei finale din Constanţa în zona liberă Giurgiu pentru 13 containere de cafea solubilă şi că într-o întâlnire lărgită cu organul de poliţie şi reprezentanţi SC G., s-au verificat documente şi s-au constat neconcordanţe la certificatul de origine, ştampila şi specimenul de semnătură iar denumirea mărfii în manifest era cafea, iar în realitate era ness café ceea ce presupune încadrări tarifare diferenţiate. A arătat însă martora că în cazul tranzitului nu se datorează taxe vamale, dar în cazul acelei corecţii de manifest s-a sistat operaţia de tranzitare, s-au indisponibilizat containerele de organul de poliţie şi ulterior au fost valorificate 13 containere prin DGFP. S-a mai arătat de către martora Z.S. că la solicitările de corecţie de manifest procedura este de anexare doar a actelor în copie, iar în cazul în care societatea exportatoare nu era dată în consemn şi nu existau neconcordanţe, actele erau suficiente pentru realizarea operaţiunii.

Potrivit expertizei tehnice efectuate de către expertul tehnic maritim M.C., în manifestul primit din portul de încărcare Santos - Brazilia, pentru marfă apare denumirea de soluble coffee (instant cofe), denumire diferită de cea înscrisă în cargomanifestul prezentat de inculpatul P.C.

S-a arătat totodată de către experţii tehnici S.M. şi I.A., au susţinut faptul (reţinut şi de primul expert M.C.) că, manifestul încărcăturii semnifică pentru autoritatea vamală documentul prin care se identifică mărfurile şi care, împreună cu alte documente, permite aplicarea legii vamale şi duce la stabilirea taxelor şi comisioanelor datorate. Chiar dacă manifestul prezentat de inculpatul P.C. a avut la bază un conosament de serviciu şi nu conosamente originale şi ar fi trebuit să conţină, în mod special cu privire la marfă, denumirea corectă a acesteia soluble coffee şi nu doar coffee, diferenţierea cu privire la felul mărfii şi care ar fi condus, implicit, la o încadrare diferită pentru perceperea taxelor vamale nu este în acest caz importantă întrucât faţă de obiectul solicitării respectiv a solicitat Vămii Port Constanţa, prin adresa din 08 iunie 1999, modificarea manifestului depus la descărcarea navei, prin schimbarea portului de destinaţie Constanţa, în portul final de destinaţie Tranzit Zona Liberă Giurgiu, situaţie pentru care nu se percep taxe vamale astfel că nu contează felul mărfii înscris astfel încât să îndeplinească elementele infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului P.C. şi nici a inculpaţilor M.H.A.K.S., S.A.Y. activitate în legătură cu care acesta s-a reţinut că ar fi săvârşit fapta.

Cu privire la inculpaţii M.H.A.K.S. şi S.A.Y. conform limitelor de casare urma să se verifice pe bază de acte originale contribuţia acestora la falsificarea documentelor de transport comerciale şi vamale, ce au fost folosite la întocmirea declaraţiilor vamale de import a unor containere cu instant cafea.

Cum în urma verificărilor realizate în cauză nu s-a putut stabili şi dovedi că înscrisurile existente la autorităţile vamale şi la societăţile comerciale implicate în import de cafea instant pentru cele 8 containere de cafea sunt false atâta vreme cât în cele 12 volume ataşate cauzei nu există decât acte în copie necertificate şi nu s-a lămurit prejudiciului cauzat părţii civile atâta vreme cât în cauză atât în situaţia celor 13 containere cât şi al celor 8 iniţiale nu s-a realizat decât tranzitarea acestor containere în regim de supraveghere vamală nu şi întocmirea declaraţiilor vamale care ar fi necesitat stabilirea taxelor de import, situaţie în care lucrurile ar fi stat altfel şi s-ar fi impus stabilirea unui prejudiciu. Se poate observa că nu există prejudiciu calculat pentru fapta reţinută la punctul II, iar organul de urmărire penală a arătat prejudiciul pentru ambele fapte, luat la grămadă fără a se putea face distincţie între regim de supraveghere vamală şi declaraţie vamală, situaţii ce conduc la consecinţe distincte. Există declaraţia martorului B.D. potrivit cu care aceeaşi situaţie de tranzit sub supraveghere vamală era des uzitată, aceeaşi procedură cu acte în copie era uzitată de autorităţile vamale, societatea unde era angajat primind doar copiile documentelor care erau suficiente pentru tranzitul containerelor. A mai arătat totodată că în cazul celor 8 containere iniţiale a solicitat tranzitul în calitate de agent al SC O. situaţie ce se regăseşte şi cu privire la celelalte 13 containere, unde s-au prezentat doar copiile, conform procedurii şi nu a întâmpinat probleme pentru primele containere, deşi făceau parte din acelaşi transport. S-a mai arătat de către martor că în cazul celor 13 containere a făcut demersuri pe lângă inculpaţii M.H.A.K.S. şi S.A.Y. să prezinte actele originale, fapt ce s-a realizat prin aducerea acestora la Constanţa de către inculpatul S.A.Y., acte originale care nu sunt în dosarul cauzei şi nici nu au fost restituite inculpaţilor, cunoscând acest fapt de la inculpaţi care s-au plâns imediat de acest lucru după demararea cercetărilor.

Situaţia de fapt s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare: declaraţiile martorilor M.I., B.D., S.S.B., B.S.M., N.V.C., Z.S., M.L., M.L., C.A., M.M., M.D., M.I., N.N., B.G., F.J., C.I., procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală, expertizele grafologice, financiar contabile, maritime, documentele în copie privitoare la operaţiunile de tranzit şi import efectuate de SC O.T. SRL Giurgiu, documente întocmite şi depuse de organele Brigăzii de supraveghere şi control vamal şi a Direcţiei de supraveghere şi control vamal Bucureşti, procese-verbale de confruntare, planşe foto, declaraţiile inculpaţilor în decursul tuturor fazelor procesuale.

Împotriva hotărârii, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpatul T.D. şi partea civilă partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.

În susţinerea apelului, procurorul a solicitat condamnarea inculpaţilor P.C., M.H.A.K.S., S.A.Y. şi reindividualizarea pedeapsei inculpatului T.D. pentru infracţiunea prev. de art. 215 C. pen., pedeapsa aplicată fiind mult prea mică în raport cu faptele comise, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 să se constate că a intervenit prescripţia şi să se dispună încetarea procesului penal.

Apelantul inculpat T.D. a solicitat:

- restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale deoarece instanţa a fost nelegal sesizată cu o infracţiune dintr-o lege abrogată; la data de 19 iunie 1999, Legea nr. 141/1997 a fost abrogată şi a intrat în vigoare noul C. vam., pentru ca apoi, procurorul să schimbe încadrarea juridică a faptei tot în baza legii abrogate;

- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de "înşelăciune" şi cea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 în infracţiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., pentru că infracţiunea de "înşelăciune" este absorbită de cea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997, fiind o infracţiune în zona formalităţilor vamale, iar această infracţiune este abrogată şi nu mai poate fi condamnat;

- achitarea în conformitate cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nici una dintre infracţiuni nu întruneşte elementele constitutive;

- să se constate că nu există acţiune civilă şi nu a fost exercitată conform art. 41 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, autoritatea vamală susţinând că nu s-a născut o datorie vamală.

Apelanta parte civilă Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa a solicitat obligarea inculpatului T.D., pe lângă contravaloarea taxelor vamale de 469.614 lei, şi la plata majorărilor şi penalităţilor legale de întârziere calculate de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea debitului.

Prin Decizia penală nr. 2/MF din 23 decembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de către partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.

Conform art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen., a obligat pe apelanta parte civilă la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul T.D., a desfiinţat Sentinţa penală nr. 1/MF din data de 27 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 9253/118/2007 şi a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 177 din Legea nr. 141/1997 şi art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. pentru inculpatul T.D. în infracţiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. c) şi art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială.

În baza art. 383, art. 375 din Regulamentul vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2004, suma de 330639,40308 lei (consemnată cu din 23 august 1999) se face venit la stat.

A înlăturat dispoziţiile referitoare la condamnarea inculpatului T.D. şi restituirea sumei către SC "O.T." SRL cu sediul în Giurgiu.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa şi inculpaţii S.A.Y., M.H.A.K.S. şi T.D., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reţinut în cuprinsul încheierii de la 15 septembrie 2011.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză a fost reţinută corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de către aceştia.

Referitor la inculpatul T.D., activitatea infracţională desfăşurată de acesta este probată cu declaraţiile martorilor B.S., F.J., B.G., M.I., C.E., J.P. şi J.L.C, din care rezultă că inculpatul s-a ocupat de operaţiunile vamale în numele SC "V.I.E." SRL Bucureşti şi că a solicitat unor persoane angajate, să completeze avize de expediţie, cu menţiunea "conform cu originalul".

Este dovedit în cauză că acest inculpat s-a preocupat de obţinerea spaţiului de depozitare, a contactat persoanele care întocmeau formalităţile normale, a semnat documente în fals (cererea de transfer, întocmite în numele directorului SC "V.I.E." SRL Bucureşti), a asigurat ieşirea mijloacelor de transport din port, descărcarea, depozitarea şi eliberarea containerelor de cafea.

Înalta Curte apreciază că, sub aspectul încadrării juridice, în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar că fapta inculpatului T.D. care, cunoscând adevăratul conţinut al containerelor ce urmau a fi vămuite, a procedat la prezentarea în vederea vămuirii a unor documente nereale cu privire la alte mărfuri decât cele supuse vămuirii constituie infracţiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a acţionat de mai multe ori în acest sens.

Referitor la susţinerea parchetului în sensul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptelor, în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat şi greşitei încetări a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei speciale, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Astfel, Legea nr. 141/1997 conţine şi norme cu caracter penal, incriminând separat fapte constând în nerespectarea unor dispoziţii legale cu ocazia introducerii sau scoaterii din ţară a bunurilor de către persoanele fizice sau juridice, în afara normelor privind activitatea de vămuire a bunurilor.

Cu alte cuvinte, această lege conţine dispoziţii cu caracter penal, derogatorii de la dreptul comun, privind situaţii care necesită o reglementare specială.

Pe de altă parte, potrivit art. 177 din Legea nr. 141/1997, fapta de folosire, la autoritatea vamală a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă, constituie infracţiunea de "folosire de acte nereale".

Or, este adevărat că, deşi art. 215 C. pen. constituie cadrul general ce reglementează infracţiunea de înşelăciune, art. 177 din Legea nr. 141/1997 reprezintă norma specială şi se impune aplicarea ei în speţa de faţă.

În cazul infracţiunii reglementate de art. 177 din Legea nr. 141/1997 pedeapsa maximă este de 7 ani, ceea ce înseamnă că, potrivit art. 124 cu referire la art. 122 lit. c) C. pen., termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este de 12 ani.

În cauza de faţă, ultimul act de executare coincide cu data comiterii faptei, respectiv 12 februarie 1998, iar instanţa a fost sesizată la 21 iunie 2010, ceea ce înseamnă că termenul de prescripţie specială s-a împlinit întrucât de la data ultimului act de executare şi până la data sesizării instanţei au trecut mai mult de 12 ani şi, prin urmare, corect s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997.

Referitor la motivul de recurs formulat de inculpatul T.D. prin care se solicită restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale întrucât instanţa nu a fost legal sesizată deoarece fapta prevăzută de art. 177 din Legea nr. 141/1997 a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat.

Astfel, pe de o parte, fapta sus-menţionată a fost incriminată în art. 273 din Legea nr. 86/2006, iar pe de altă parte, conform art. 10 şi art. 12 C. pen., se aplică legea în vigoare la momentul comiterii faptei, respectiv Legea nr. 141/1997.

Referitor la recursul formulat de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa prin care se solicită obligarea inculpatului T.D. la plata majorărilor şi penalităţilor legale de întârziere calculate de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea debitului, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Astfel pe de o parte, potrivit dispoziţiilor art. 91, art. 97 cu referire la art. 149 C. vam., datoria vamală ia naştere în locul în care autoritatea vamală constată că mărfurile se găsesc în situaţia de a genera acea datorie, aspect nedovedit de partea civilă în cauză, iar, pe de altă parte, s-au invocat acte normative care nu erau în vigoare la data comiterii faptei (O.G. nr. 92/2003 şi ulterioare).

Referitor la dispoziţia instanţei de control judiciar, prin care, în baza art. 383, art. 37 din Regulamentul vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2004, suma de 330639,40308 lei (consemnată cu recipisa din 23 august 1999) s-a făcut venit la stat, Înalta Curte constată că instanţa a reţinut corect, în considerente că SC "O.T." SRL Giurgiu, nu a achitat preţul prin transfer bancar, conform agreementului încheiat cu N.H.B.C., iar altă firmă nu a pretins şi nu a demonstrat calitatea de proprietar asupra mărfii, motive pentru care soluţia dată de instanţa de apel este legală.

Referitor la motivul de recurs formulat de parchet prin care se invocă greşita achitare a inculpaţilor P.C., M.H.A.K.S. şi S.A.Y., pentru infracţiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 (primul inculpat) şi, respectiv art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (ultimii doi inculpaţi), cât şi să se constate încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. faţă de aceşti inculpaţi, Înalta Curte constată că este nefondat.

S-a reţinut în cauză că la data de 10 ianuarie 1998, în Portul Constanţa a sosit nava "B." sub pavilion olandez, care a descărcat un număr de 21 containere, operaţiunea de agenturare fiind efectuată de către inculpatul P.C., agent maritim la SC "T.S." SRL Constanţa.

În lipsa manifestului întocmit de la originea portului de încărcare a containerelor cu cafea solubilă - S.B. (şi care se trimitea ulterior prin fax/poştă), în exercitarea atribuţiilor ca agent maritim, pentru a putea obţine din partea autorităţii vamale române permisul de descărcare a containerelor de pe navă, inculpatul P.C. a întocmit prin xerocopiere un cargomanifest în baza copiei nenegociabile a conosamentului în care se menţionau cele 21 de containere, a aplicat ştampila SC "T.S." SRL fără numele companiei de navigaţie căreia îi aparţinea conosamentul în copie nenegociabilă, respectiv B.C.L. SA P.P. Grecia, din partea stângă şi denumirea conosamentului Bill of Lading for Combined Transport or Port to Port Shippment (în traducere conosament pentru transport combinat sau port la Port încărcare), numărul conosamentului precum şi cuvintele non-nefotiable şi rubricile navlu şi taxe.

Infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 (în vigoare în ianuarie 1998) constă în " folosirea cu intenţie, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate".

În cauză, documentul întocmit de către inculpat cuprindea elementele esenţiale ale actului original şi nu avea consecinţe asupra taxelor vamale datorate de importator în raport de regimul mărfii-import, tranzit, s.a.). În condiţiile în care potrivit art. 34 alin. (2) C. vam., a uzanţelor portuare, a expertizelor maritime întocmite de experţii S.M., I.A. şi C.Ş., un asemenea document putea fi întocmit de comandantul navei, de agentul navei din portul de încărcare, de agentul navei din portul de sosire (în speţă inculpatul) sau de către orice persoană autorizată de armator, Curtea nu are temeiuri pe baza cărora să deducă intenţia inculpatului de denaturare a realităţii. Cum la data sosirii navei - 10 ianuarie 1998, nu se putea determina liberul de vama sau de tranzit, inexactităţile dintre marfa trecută de inculpat "cafea" şi cea din manifest "cafea instant" (apărute şi în conosamentele de serviciu emise ca urmare a încărcării mărfii în alte trei porturi) nu se circumscriu unei activităţi de falsificare a unui document mai ales că regimul vamal se stabilea după expedierea manifestului de către proprietarul mărfii. Împrejurarea că cele 2 tipuri de cafea aveau regimuri tarifare vamale diferite nu are relevanţă asupra unei activităţi penale deoarece actul emis de inculpat nu servea la determinarea regimului vamal; de altfel şi expertul tehnic maritim M.C. evidenţiază neconcordanţele cu manifestul original trimis în copie - potrivit menţiunii de la dosar urmărire penală, (însă necontestate fizic de către inculpat ci numai cu privire la lipsa relei credinţe în realizarea actului şi a a vreunui prejudiciu), dar nu contrazice susţinerea celorlalţi experţi privind posibilitatea inculpatului de a întocmi documentul până la primirea manifestului original, precum şi la absenta vreunei pagube.

Anterior importului celor 21 de containere cu cafea solubilă, în cursul anilor 1998 - 1999, SC "O.T." SRL Giurgiu a importat circa 220 containere cu cafea verde şi solubilă tranzitată din Portul Constanţa în Zona Liberă Giurgiu, pentru operaţiunile de tranzit statul român percepând un comision vamal, marfa fiind valorificată pe piaţa românească prin intermediul altor societăţi comerciale. Pentru toate operaţiunile de tranzit, formalităţile legale au fost întocmite de către SC "G.F.A." SRL Constanţa, administrată de martorul B.D., în baza contractului de mandat existent între cele două societăţi din 14 octombrie 1998 şi addendum-urile ulterioare.

La sfârşitul lunii mai 1999, SC "G.F.A." SRL Constanţa, prin martorii B.D. şi M.I. au îndeplinit formalităţile de tranzit în faţa autorităţilor române pentru 6 din cele 21 containere, care au fost duse în Zona Liberă Giurgiu, la dispoziţia SC "O.T." SRL Giurgiu, în baza unor documente de transport şi vamale.

Cu o zi anterior expirării termenului de ridicare a mărfii din port de către destinatar, invocând achiziţionarea a 13 din cele 21 containere cu cafea solubila, SC "O.T." SRL a solicitat transportarea lor din portul de descărcare Constanţa, către portul final de destinaţie Tranzit Zona Liberă Giurgiu. În acest scop, prin adresa din 08 iunie 1999, reprezentanţii firmei de agenturare au solicitat Vămii Port Constanţa modificarea manifestului depus la descărcarea navei, prin schimbarea portului de destinaţie Constanţa, în portul final de destinaţie Tranzit Zona Liberă Giurgiu. La data de 14 iunie 1999, martorilor M.I. şi B.D. le-a fost solicitată de către autorităţile vamale prezentarea documentelor de tranzit vamal în original, inclusiv a documentelor comerciale şi de transport, documente ce au fost furnizate de către inculpaţii M.H.A.K.S. şi S.Y., ultimul înmânându-le celor 2 martori la Constanţa. Angajatul societăţii de agenturare, martorul D.O. a depus în vamă actele prin care se solicită corecţia de manifest pentru cele 13 containere, iar SC G.I. SRL Constanţa, în baza contractului de mandat cu SC O.T. SRL Giurgiu, a urgentat demersurile, luând legătura cu conducerea vămii. Întrucât au existat suspiciuni de fraudă vamală, Biroul Vamal Constanţa a sesizat Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa care a solicitat angajaţilor firmei sus-amintite, M.I. şi B.D., prezentarea documentelor vamale în original, a documentelor comerciale şi a celor de transport, conosament, certificate de origine, manifestul mărfii, certificat de calitate, fitosanitare şi facturile externe ale mărfii. Aceste acte au fost puse la dispoziţia poliţiei şi vămii de către inculpaţii M.H.A.K.S., S.A.Y. şi martorul A.S.B.S. La data de 14 iunie 1999, după examinarea actelor de către poliţie, în prezenţa reprezentanţilor vămii s-a apreciat că există neconcordanţe între acte, dispunându-se sistarea operaţiunii de tranzit şi indisponibilizarea celor 13 containere cu cafea solubilă. După demararea cercetărilor penale, s-a solicitat din portul de încărcare Santos - Brazilia, manifestul încărcăturii şi conosamentele originale. Cu ocazia examinării actelor prezentate la cererea poliţiei, în data de 14 iunie 1999, s-au depus şi 13 conosamente, ale căror copii se află la dosar, nu şi originalele, poliţia susţinând că le-a restituit în data de 27 septembrie 1999, prin dovadă, împreună cu alte acte, inculpaţii însă susţinând contrariul. Menţiunile cuprinse în aceste conosamente sunt următoarele: port de încărcare - Santos, Brazilia; port de descărcare - Constanţa, România; denumire navă - L.V., destinaţie finală - nicio menţiune; denumire marfă - cafea. SC O.C. a devenit proprietarul mărfii în urma încheierii contractului din 18 ianuarie 1999, prin care vânzătorul S.T.L., beneficiarul ultimului gir, a transmis dreptul de proprietate asupra a 250 tone cafea instant A., livrarea la Constanţa, destinaţie finală Giurgiu, Zona liberă, plata fiind efectuată în conformitate cu agreementul încheiat cu N.H.B.C. Acest agrement este o înţelegere de plată ce decurgea din contractul din 18 ianuarie 1999, încheiat între cele două societăţi. În virtutea acestui contract, S.T.L. emite către cumpărătorul SC O.T. 13 facturi aferente pentru cele 13 containere cu cafea, ce sunt datate 02 iunie 1999, modalitatea de plată fiind prin transfer bancar. Cele 13 conosamente originale emise de transportatorul principal I.D.N. au făcut obiectul unui şir de giruri, astfel: J.N.B. către S.C.L.; această societate către J.N.B., această bancă către S.T.L., iar aceasta din urmă către destinatarul final SC O.T.

Solicitarea inculpaţilor M.H.A.K.S. şi S.A.Y., pentru schimbarea regimului vamal cu numai 1 zi înainte de expirarea termenului în care marfa putea fi revendicată de destinatar, asociată cu multitudinea de acte depuse numai în copie de achiziţionare, transport, destinaţie a celor 13 containere cu cafea solubilă, este un indiciu pentru o eventuală activitate frauduloasă, însă insuficient pentru constatarea infracţiunii şi, cum documentele originale nu mai există (inculpaţii predându-le poliţiştilor după care nu s-au mai găsit), iar în lipsa acestora nu se mai poate proceda la efectuarea de expertize grafoscopice, acuzarea nu a reuşit să dovedească implicarea inculpaţilor M.H.A.K.S. şi S.A.Y. în falsificarea documentelor prezentate autorităţilor vamale pentru modificarea regimului vamal al "cafelei solubile" din cele 13 containere de tranzit vamal zona liberă Giurgiu.

Prin urmare, corect a reţinut instanţa de control judiciar, aplicând principiul "in dubio pro reo", că soluţia de achitare a inculpaţilor P.C., M.H.A.K.S. şi S.A.Y., este justificată, concluzie la care achiesează şi instanţa de recurs.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa şi de inculpaţii S.A.Y., M.H.A.K.S. şi T.D., conform dispozitivului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi şi recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 2/MF din 23 decembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii S.A.Y., M.H.A.K.S., T.D. şi P.C.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa şi de inculpaţii S.A.Y., M.H.A.K.S. şi T.D. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2011.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← ICCJ. Decizia nr. 4057/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3765/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

ICCJ. Decizia nr. 3331/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3331/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs