ICCJ. Decizia nr. 4057/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Încheierea nr. 4057/2011

Dosar nr. 379/43/2011

Şedinţa publică din 16 noiembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

I. Prin Încheierea de şedinţă nr. 8/C din data de 9 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. 379/43/2011, s-a dispus: ”În baza art. 149¹ alin. (9) C. proc. pen., respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Târgu Mureş de arestare preventivă a inculpaţilor V.A.O. sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, modificată şi complicitate la şantaj, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu referire la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 modificată, cu art. 194 alin. (1) C. pen., ambele cu art. 33 lit. a) C. pen. şi C.N. sub aspectul infracţiunii de şantaj, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, modificată, cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 149¹ alin. (1²) C. proc. pen., cu referire la art. 146 alin. (11¹) C. proc. pen. şi art. 145¹ C. proc. pen., ia faţă de fiecare dintre inculpaţi măsura obligării de a nu părăsi ţara, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 9 noiembrie 2011.

În baza 145¹ raportat la art. 145 alin. (1¹) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara stabileşte în sarcina inculpaţilor următoarelor obligaţii:

a) să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte sunt chemaţi;

b) să se prezinte la organul de poliţie în a cărei circumscripţie se află locuinţa ori de câte ori sunt chemaţi;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată care a dispus măsura;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

e) să nu se apropie de denunţătorul C.D., precum şi de martorii din prezenta cauză şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

În baza art. 145 alin. (2²) C. proc. pen., atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor ce le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

O copie a încheierii de comunică inculpaţilor, Poliţiei oraşului Topliţa şi Postului de poliţie Gălăuţaş, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii în vederea respectării obligaţiilor care îi revin.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Suma de 100 RON va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.»

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin propunerea înregistrată la data de 09 noiembrie 2011 Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş a solicitat luarea măsurii arestului preventiv pentru 29 de zile faţă de Cms. şef V.A.O., şeful Poliţiei oraşului Borsec, judeţul Harghita şi agent şef C.N., agent şef de poliţie în cadrul Poliţiei oraşului Borsec, judeţul Harghita, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la şantaj, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) cu referire la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu art. 194 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul V.A.O. şi pentru comiterea infracţiunii de şantaj, prev. de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu art. 194 alin. (1) C. pen.

În motivarea propunerii s-au arătat următoarele:

La data de 12 septembrie 2011, s-a înregistrat denunţul numitului C.D., domiciliat în comuna Sărmaş, judeţul Harghita, împotriva inculpaţilor - Cms. şef V.A.O. - şeful Poliţiei Oraş Borsec şi agent şef de poliţie C.N. din cadrul Poliţiei Oraş Borsec, depus iniţial la D.G.A. - Biroul Teritorial Harghita, fiind astfel înregistrat Dosarul cu nr. 64/P/2011.

Din probele administrate în faza actelor premergătoare s-a stabilit următoarea stare de fapt:

Denunţătorul C.D. este administrator şi asociat unic la SC C.T. SRL Sărmaşu, judeţul Harghita, societate ce are ca principal obiect de activitate „exploatare forestieră şi vânătoare".

La data de 19 ianuarie 2011, o persoană care lucra pentru SC C.T. SRL Sărmaşu, judeţul Harghita, a fost oprită în trafic, în zona Oraş Borsec, în timp ce transporta material lemnos. Conform declaraţiei denunţătorului, în aceiaşi zi, în jurul orelor 20³⁰, a fost contactat telefonic, de către colegul său - martorul D.T., care i-a cerută să se ducă în zona Oraş Borsec, spunându-i de faptul că acel transport cu material lemnos a fost oprit în trafic de către agentul de poliţie - inculpatul C.N., cunoscut în zonă cu porecla „X”.

Ajuns la locul unde a fost oprită în trafic autoutilitara, între denunţătorul C.D. şi inculpatul - agent şef C.N. s-a iscat o altercaţie, pe motiv că acesta din urmă a ridicat documentele autoutilitarei, spre verificare. Din actele ridicate de la Poliţia Oraş Borsec a reieşit faptul că în cursul zilei de 19 ianuarie 2011, inculpatul - agent şef C.N. şi martorul agent şef A.P. făceau parte din Planul de acţiune pe linie de silvicultură, aprobat de către şeful Poliţiei Oraş Borsec, inculpatul - Cms. şef V.A.O. Din declaraţia denunţătorului C.D., a martorului D.T. şi chiar din declaraţia inculpatului C.N. a reieşit faptul că acesta din urmă se cunoştea de mai mulţi ani cu denunţătorul. În cele din urmă s-a întocmit de către inculpatul C.N. şi martorul A.P. - ambii agenţi şefi de poliţie în cadrul Poliţiei Oraş Borsec, un proces-verbal, iar materialul lemnos a fost descărcat la Ocolul Silvic Borsec şi scos pentru valorificare după aproximativ 2 luni. Urmarea altercaţiei care a avut loc la data de 19 ianuarie 2011, inculpatul - agent şef C.N. a formulat o plângere penală împotriva denunţătorului C.D., sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunilor de loviri şi alte violenţe şi ameninţare, plângere ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa sub nr. 178/P/2011. Această plângere a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa abia la data de 22 martie 2011. Ulterior, în cursul lunii mai 2011, conform declaraţiei denunţătorului C.D., pe telefonul său mobil cu nr. 0743..... a fost contactat telefonic de către inculpatul - Cms. şef V.A.O., care i-ar fi transmis faptul că subordonatul său - inculpatul C.N. a depus o plângere penală împotriva sa şi că „.. este o problemă foarte gravă, deoarece acesta te-a băgat la ultraj ..".

În cadrul aceleiaşi discuţii, inculpatul - Cms. şef V.A.O. l-a invitat pe denunţător la sediul Poliţiei Oraş Borsec ca să „.. vedem cum putem să-i rupem gâtu” la problema asta .." şi i-a cerut ca a doua zi dimineaţa să se întâlnească cu inculpatul C.N. la staţia PP de pe raza municipiului Topliţa. Conform acestei înţelegeri, a doua zi dimineaţa denunţătorul C.D. s-a întâlnit cu inculpatul C.N., ocazie cu care acesta din urmă i-ar fi spus: „.. ce te-ai gândit, cotizezi sau mergi în instanţă .. ?" şi că „.. faci rost de 10.000 de euro, urgent, că avem nevoie şi dosarul moare, am hotărât lucrul acesta împreună cu şeful Poliţiei, în caz contrar nu vom mazili dosarul ..". Cu ocazia declaraţiei, în calitate de făptuitor, dar şi în cadrul declaraţiei de învinuit, inculpatul C.N. a recunoscut faptul că i-a pretins denunţătorului suma de 10.000 de euro, respectiv „.. eu i-am spus clar că doar dacă vine cu suma de 10.000 de euro îmi retrag plângerea faţă de dumnealui. Această întâlnire a avut loc când Dosarul cu nr. 178/P/2011 era la Poliţia Borsec". În urma acestei întâlniri, denunţătorul C.D. a declarat că l-a sunat pe şeful Poliţiei - inculpatul V.A.O., care i-ar fi transmis telefonic faptul că ceea ce i-a spus inculpatul C.N. nu a fost o glumă şi că situaţia este foarte gravă, cerându-i în acest sens o întâlnire.

La propunerea denunţătorului, cei doi au stabilit să se întâlnească în acea zi la sediul firmei acestuia din localitatea Sărmaş, judeţul Harghita. În cadrul acestei întâlniri, necontestată de altfel nici de inculpatul V.A.O. în cadrul declaraţiei de făptuitor, acesta din urmă i-a solicitat denunţătorului o sumă de bani, spunându-i că îl va ajuta în schimb cu soluţionarea favorabilă a Dosarului 178/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa în care denunţătorul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj: „.. fă rost de banii ăştia, că eu te ajut cu "X" (n.n. inculpatul C.N.), îl conving să-şi retragă plângerea, să nu ajungi în instanţă, că-i grav de tot cu tine acolo ..".

Deşi nu au făcut referire la o sumă concretă, în cele din urmă denunţătorul i-a promis inculpatului V.A.O. că-i va da o sumă de bani, cu condiţia să fie ajutat în soluţionarea favorabilă a Dosarului 178/P/2011. A doua zi dimineaţa, denunţătorul C.D. s-a deplasat în municipiul Topliţa, la restaurantul soţiei inculpatului - Cms. şef V.A.O., ocazie cu care i-a înmânat acestuia suma de 2.000 de RON. Cu ocazia audierii în calitate de făptuitor, dar şi în cadrul declaraţiei de învinuit, inculpatul - Cms. şef V.A.O. a recunoscut faptul că a solicitat o sumă de bani denunţătorului C.D., în vara anului 2011, după ce Dosarul nr. 178/P/2011 a fost înregistrat la Poliţia Oraş Borsec, însă acesta a mai declarat faptul că suma respectivă a solicitat-o cu titlu de împrumut, cu termen scadent în luna decembrie 2011. În cadrul aceleiaşi declaraţii, inculpatul - Cms. şef V.A.O. a negat categoric că i-ar fi promis denunţătorului C.D. că va interveni pe lângă subordonatul său - inspectorul H.I. din cadrul Poliţiei Oraş Borsec şi pe lângă procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa, pentru soluţionarea favorabilă a Dosarului 178/P/2011, însă probele administrate au dovedit că poziţia inculpatului V.A.O. este nesinceră.

La invitaţia inculpatului - Cms şef V.A.O., denunţătorul C.D. s-a deplasat în zilele următoare la sediul Poliţiei Oraş, Borsec, unde, în biroul şefului, a fost invitat şi inculpatul C.N., care, potrivit declaraţiei denunţătorului C.D., „.. s-a aşezat cu fundul pe biroul şefului său ..""" şi astfel au început negocierile între aceştia. După mai multe discuţii între denunţător şi inculpaţi, în cele din urmă inculpaţii s-au arătat mulţumiţi de oferta denunţătorului, aceea de a primi suma de 2.500 de euro, pentru ca în schimb inculpatul C.N. să facă declaraţii în Dosarul 178/P/2011, în aşa fel încât să se permită adoptarea de către procuror a unei soluţii favorabile denunţătorului. În cadrul aceleiaşi discuţii, inculpatul C.N. a solicitat ca în schimbul sumei de 2.500 de euro să i se dea de către denunţător un camion de 40 mc de material lemnos - buştean (echivalentul a 2.500 de euro), de o anumită esenţă, însă denunţătorul a refuzat această pretenţie a inculpatului, arătând că ar avea nevoie de exploatarea a peste 200 de mc material lemnos pentru a obţine buşteanul solicitat de către inculpatul C.N. La finalul negocierilor dintre denunţător şi inculpaţi, la propunerea acestora din urmă, cu toţii s-au deplasat la un restaurant din zonă, pentru a servi masa, contravaloarea acesteia fiind achitată de către denunţător. La restaurant a fost invitat şi martorul D.T., care a confirmat această întâlnire şi care a arătat că pe parcursul discuţiei avute la acest local, în permanenţă s-a vorbit de afacerile celor doi inculpaţi şi la sumele de bani pe care aceştia le-au pretins denunţătorului în vederea soluţionării favorabile a dosarului în care acesta este cercetat. Ulterior vizitei avute la sediul Poliţiei Oraş Borsec, denunţătorul C.D. a fost contactat în mai multe rânduri de către inculpatul - Cms. şef V.A.O., care i-a solicitat şi alte sume de bani. Deşi iniţial a refuzat să-i mai remită vreo sumă de bani, în cele din urmă denunţătorul C.D. a declarat că i-a dat martorului D.T. suma de 450 de RON, care la rândul său i-a înmânat-o inculpatului - Cms. şef V.A.O., în staţia PP din municipiul Topliţa. Pretinderea şi primirea efectivă a sumei de 450 de RON de către inculpatul - Cms. şef V.A.O. a fost confirmată şi de martorul D.T. în cadrul declaraţiei sale din data de 07 octombrie 2011.

Ulterior remiterii acestor sume de bani, inculpatul - Cms. şef V.A.O. i-a mai cerat denunţătorului C.D. alte sume de bani, pe care denunţătorul le-a onorat tocmai în ideea ca inculpatul - Cms. şef V.A.O. să „.. mătrăşească dosarul" şi „.. că-l va pune pe C. să facă o cerere de retragere a plângerii formulate împotriva mea". Conform declaraţiei denunţătorului C.D., în perioada imediat următoare inculpatul - Cms. şef V.A.O. a formulat şi alte pretinderi de sume de bani. Astfel, cu ocazia unei vizite făcute la sediul firmei sale din comuna Sărmaş, la solicitarea inculpatului - Cms. şef V.A.O., i-a remis acestuia suma de 2.000 de RON, iar la câteva zile personal i-a înmânat acestuia suma de 500 de RON, într-o parcare din municipiul Topliţa. Cu ocazia audierii, în calitate de învinuit, în prezenţa apărătorului ales, inculpatul - Cms. şef V.A.O. a recunoscut faptul că în vara acestui an, după înregistrarea Dosarului nr. 178/P/2011 la Poliţia Oraş Borsec, a solicitat, cu titlu de împrumut, denunţătorului C.D. suma de 1.000 de euro, recunoscând că ulterior a primit, în două tranşe, suma de 2.300 de RON, respectiv suma de 2.000 i-a fost înmânată de denunţător la restaurantul soţiei sale din municipiul Topliţa, iar suma de 300 de RON i-a fost înmânată de către denunţător prin intermediul martorului D.T., în staţia PP din municipiul Topliţa. Fiind întrebat dacă a mai solicitat şi alte sume cu titlu de împrumut denunţătorului, inculpatul - Cms. şef V.A.O. a declarat, în prezenţa apărătorului ales, că a fost singura dată când a formulat o astfel de pretenţie denunţătorului.

După depunerea denunţului la D.G.A. - Biroul Judeţean Harghita, mai exact pe la jumătatea lunii septembrie 2011, denunţătorul C.D. a declarat că a fost din nou contactat de către inculpatul - Cms. şef V.A.O., care i-a cerut în mod imperios să facă rost de suma de 2.500 de euro, spunându-i totodată că-i dă un termen limită până la data de 30 septembrie 2011. La această solicitare telefonică, denunţătorul C.D., conform declaraţiei, l-ar fi asigurat pe inculpatul - Cms. şef V.A.O. că după data de 01 octombrie 2011, societatea sa o să înceapă activitatea, că o să facă rost de cei 2.500 de euro, pe care îi va înmâna. La data de 09 octombrie 2011, denunţătorul C.D. l-a contactat telefonic pe inculpatul - Cms. şef V.A.O. pentru a-l întreba care este stadiul Dosarului 178/P/2011. În cadrul acestei discuţii, inculpatul - Cms. şef V.A.O. i-a spus acestuia că dosarul a fost trimis la Parchet, dar l-a asigurat că lucrurile se pot rezolva şi acolo: „.. se poate şi acum"; „.. trebuie discutat serios, şi văd cât .. O soluţie tăt există, dăo dracului .. Păi tot .. Se poate. Te poţi împăca acolo", după care l-a invitat să-l caute la sediul Poliţiei Oraş Borsec pentru a discuta împreună cu inculpatul C.N. Urmarea acestei invitaţii, la data de 11 octombrie 2011, denunţătorul C.D. s-a prezentat la sediul Poliţiei Oraş Borsec pentru a purta o discuţie cu cei doi inculpaţi. Această discuţie a fost înregistrată ambiental în baza Autorizaţiei emisă de Curtea de Apel Târgu Mureş. Ajuns la sediul Poliţiei, inculpatul - Cms. şef V.A.O. i-a cerut denunţătorului să discute într-o primă fază cu inculpatul C.N.: „.. apăi, discutaţi o ţâră bă şi ios aici şi mereţi şi videţi, no".

În cadrul discuţiei dintre cei doi, denunţătorul l-a întrebat pe inculpatul C.N. ce ştie de dosar şi cum se mai poate rezolva soluţionarea favorabilă a acestuia, în condiţiile în care a fost trimis de către Poliţia Oraş Borsec cu propunere de declinare la Parchet pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj.

Inculpatul C.N. l-a asigurat însă pe denunţător că se poate rezolva dosarul şi în această fază, deoarece el încă nu a fost audiat şi că „.. eu la urmă pot să spun că-i aşa sau pot să spun că nu-i aşa". În cadrul discuţiei dintre cei doi, inculpatul C.N. i-a spus denunţătorului că nu ştie care a fost discuţia dintre şeful său - inculpatul - Cms. şef V.A.O. şi martorul - inspector H.I. şi nu înţelege de ce acesta din urmă nu a mai ţinut dosarul şi de ce l-a trimis la Parchet pentru ultraj: „Pentru că io ştiu că o trimes ca ultraj, că i-am zis mă, mai lasă-l o săptămână. Întreabă-l pe el ce-o vorbit. (n.n. vadă O.). Eu nu am vorbit. Pentru că io am zâs, mă nu mă interesează, faceţi ce, treaba voastră, când o să vină io ştiu, io de-aia mi-am dat declaraţie la procuroare, întreabă pe procuroare dacă am dat declaraţie, că o vrui să mă audieze, n-am vrut să dau declaraţie, am zis chemaţi-l pe el şi o zâs că, până la urmă m-o sunat ea pe mine şi mi-o cerut numărul de telefon al tău", însă l-a asigurat în permanenţă pe acesta că dosarul oricum se poate soluţiona favorabil: „.. nu înseamnă că, că aia, aia se poate retrage cum se poate, eu dau declaraţie". Ulterior, denunţătorul C.D. a fost invitat în biroul şefului Poliţiei - inculpatul - Cms. şef V.A.O., unde denunţătorul şi-a arătat teama că dosarul în care este cercetat a fost trimis la Parchet pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj.

În permanenţă inculpatul - Cms. şef V.A.O. a încercat să-l asigure pe denunţător că lucrurile se pot rezolva şi la Parchet şi i-a cerut să facă rost de bani să-i dea inculpatului C.N., pentru ca ulterior acesta să facă declaraţii în dosar, în aşa fel încât să se permită adoptarea unei soluţii favorabile. În cele din urmă, în birou a fost invitat şi inculpatul C.N. Inculpatul - Cms. şef V.A.O. le-a cerut acestora, imperios, „hai să o rupem odată .. voi trebe să vă împăcaţi".

Pentru a-i crea impresia denunţătorului că are influenţă pe lângă procurorul D.A., pentru ca acesta să dea o soluţie favorabilă în Dosarul 178/P/2011, după ce inculpatul C.N. va face declaraţii, inculpatul - Cms. şef V.A.O. a contactat-o de pe telefonul din birou pe aceasta, spunându-le celor doi că o sună pentru a-i primi la ea, să „.. o rupeţi odată". Astfel, inculpatul - Cms. şef V.A.O., contactându-o pe d-na procuror D.A., i-a spus acesteia: Am aicia doi distinşi oameni în apropierea mea, ăăă, eu fiind pe post de mediator, îi vorba de colegu şi de dl. C. şi am înţeles că dânşii îşi strâng mâna acuma, chiar procedează la, la actul fizic efectiv în faţa mea, se şi pupă .. No, deci eu am reuşit acuma, nu s-o pupat direct pe gură, da pe obraz, ha, ha, ha, ce să zâc eu, acum dumneavoastră când decideţi să, să-l chemaţi, mă rog, şi pe colegii şi să găsească soluţia optimă şi ideală. No, rămâne atuncia să vă contacteze". După apelul telefonic efectuat către procurorul D.A., atât inculpatul V.A.O., cât şi inculpatul C.N. i-au cerut implicit denunţătorului să facă rost de suma de bani, asigurându-l în schimb că doar inculpatul C.N. este cel care decide dacă încadrarea juridică pentru plângerea formulată împotriva denunţătorului în Dosarul nr. 178/P/2011 este sau nu ultraj. Astfel, inculpatul C.N. a arătat că: „.. eu decid dacă-i ultraj sau nu .. H. mie nu-mi poate să-mi ieie declaraţie odată, înţelegi? Iar procurorul care, pe mine nu m-o audiat nimeni, pe mine să mă întrebe .. i-o sunt acela care spun îi ultraj sau nu-i ultraj ai înţeles .. eu decid dacă-i ultraj sau nu!".

Pentru a-i întări şi mai mult convingerea denunţătorului că totul depinde de declaraţiile inculpatului C.N., inculpatul - Cms. şef V.A.O. i-a spus acestuia: „Deci ai înţeles, deci îi declaraţia lui .. Da, el nu se simte ultragiat şi n-o fost. Care-i problema? Ultragiat îi, dacă vă împăcaţi .. voi trebe să mereţi să vă rezolvaţi .. No atunci mereţi mâine, ascultaţi-mă ce vă spun eu. Că nu-i de lăsat .. Tu nu trebe să ştii. Tu trebe să meri cu lecţia învăţată, treaba ta ce-ai zâs, vă întâlniţi şi am terminat discuţiile .. Da, hotărâţi-vă ca să ştiu şi eu o dată, că eu mi-am pus obrazul .."". Ulterior acestei vizite la sediul Poliţiei Oraş Borsec, între cei doi inculpaţi au avut loc mai multe discuiţii telefonice, în cadrul cărora aceştia l-au asigurat pe denunţător că, dacă vor primi suma de 10.000 de euro, inculpatul C.N. va face declaraţii în Dosarul 178/P/2011, astfel încât să poată fi adoptată o soluţie favorabilă. Astfel, la data de 14 octombrie 2011, denunţătorul C.D. l-a contactat pe inculpatul C.N., ocazie cu care l-a întrebat dacă a fost la d-na procuror. Acesta i-a răspuns că nu, dar că: „.. dar nu se pune .. că depinde de .. le clarificăm, vedem .."".

La data de 18 octombrie 2011, inculpatul C.N. l-a contactat pe denunţător, ocazie cu care i-a cerut în mod imperios ca până a doua zi să facă rost de bani şi astfel să rezolve problemele: „.. meşterul, vezi că eu am discutat, până mâine la amiază, aşa am discutat astăzi, până mâine la amiază vii cu banii şi am clarificat lucrurile. Na! Cu echivalentul la, ce am discutat şi am clarificat lucrurile. Deci până mâine la amiază .. că aşa am discutat, aşa vorbesc că mâine .. trebuie să clarificăm treburile până mâine la amiază". Aflându-se sub presiunea psihică cauzată de către inculpaţi, denunţătorul C.D. l-a contactat, la data de 19 octombrie 2011, pe inculpatul C.N. şi l-a întrebat din nou cum se va rezolva dosarul în care este cercetat. Şi de această dată inculpatul i-a cerut imperios să facă rost de bani, pentru că: „.. mi-a zis doamna ca să clarific, o zis că până joi. Până vineri na! .. Păi de ce nu mere împăcarea .. Bineînţeles. Dar eu nu că am vorbit, eu am clarificat. Treaba e clară, eu i-am explicat .. sunt cel care discută acolo şi gata .. l-am explicat că deocamdată eu sunt cel care, parte vătămată, nu-i altcineva parte vătămată". În acest sens, s-a reţinut că inculpatul C.N. a încercat să-i inducă şi mai mult starea de teamă denunţătorului, că soluţionarea favorabilă a Dosarului 178/P/2011 depinde doar de el, de inculpat şi nu de punctul de vedere al procurorului: „.. deci nu depinde de altul”. În cursul aceleiaşi zile, denunţătorul, aflat într-o puternică stare de nelinişte, l-a contactat şi pe inculpatul - Cms. şef V.A.O., căruia i-a cerut lămuriri cu privire la mersul anchetei şi la garanţia că, dacă îi va da banii inculpatului C.N., dosarul în care este cercetat ca fi soluţionat favorabil.

Astfel, inculpatul - Cms. şef V.A.O. i-a spus următoarele: „.. Măi, el trebuie audiat, (n. ton apăsat) El degeaba .. Nu ţi-o spus atunci ăă .. D., Dumnezeule doamne. N-are rost să mai vorbim prin telefon. Hai că ţi-am spus eu cum e treaba. Şi pe el îl audiază. Care e problema? El stabileşte ce s-o întâmplat, nu încadrarea juridică făcută de unul-altul .. Păi, ţi-o spus şi trebuie clarificată, dar n-o mai amâna nici tu, du-te şi .. dracului, fute-o Doamne iartă-mă de gard, ce să zic eu?! Ce să zic eu altceva?! .. Rămâne în pizda mă-sii, că nu rămâne aşa! Măi, omule deci du-te, ţi-am spus doară, suntem bărbaţi, nu tufe, dă-o dracului! .. Dar cum cine, că el acolo la .. Mă, n-are .. Doamne iartă-mă. Lasă că uite, sună-mă dimineaţă şi te trimăt cu el acolo. D"apăi ce să zic eu altceva?! .. Măi, dar ce să zic eu?! Discuţia e discuţie. Eu .. Mereţi şi nu mai are rost să mai tot vorbim prin telefon. Eu ce-am spus menţin şi se poate .. Mereţi acolo şi rezolvaţi-vă treaba. Eu nu mai discut prin telefon, na. Mă înţelegi? .. Alea nu-s uriaşe că ţi-am zis că s-o redus la minimum, minimorum acolo, dă-le dracului să le ducă, na, ţi-am spus eu că dacă e mare, orgoliile astea masculine de-am pulea".

Apropiindu-se tot mai mult termenul de remitere a sumei impuse de inculpatul C.N. pentru soluţionarea favorabilă a Dosarului 178/P/2011 şi neavând nicio certitudine că lucrurile se vor rezolva favorabil, denunţătorul C.D. i-a contactat pe ambii inculpaţi, neavând curajul să discute personal cu aceştia. Astfel, într-o primă fază, la data de 20 octombrie 2011, denunţătorul i-a trimis un mesaj telefonic inculpatului - Cms. şef V.A.O., prin care l-a întrebat ce s-a întâmplat cu banii pe care i-a dat şi de ce nu s-a rezolvat problema dosarului său. La scurt timp, denunţătorul a fost contactat de inculpatul - Cms. şef V.A.O., care însă nu a negat efectiv primirea vreunei sume de bani, dar în permanenţă i-a cerut acestuia să nu mai vorbească la telefon: „.. Mă, scuză-mă! Atunci nu mai vorbesc, eu zic că tu te-ai stricat de cap .. Păi ne întâlnim, vii sus şi vorbim .. Cu ce te-am înnebunit? Eu am fost mediator între voi, eu nu mă bag între poveştile tale? Păi nu? Am zis că mergeţi în p .. calului şi împăcaţi-vă! .. Tu eşti drept nebun". Imediat după această discuţie, inculpatul - Cms. şef V.A.O. l-a contactat pe subordonatul său, inculpatul C.N., ocazie cu care acesta din urmă i-a spus: „.. Vezi, ţi-am spus eu că ăla-i un escroc măi omule măi .. măi i-am spus o treabă ca să vie, deci să vie la mine că dacă nu vine nu mai am ce discuta cu el. I-am spus că dacă nu vine înţelegi? ceea ce confirmă şi mai mult faptul că între aceştia a existat permanent o înţelegere în scopul obţinerii unor sume de bani de la denunţător. Ulterior acestei discuţii dintre cei doi inculpaţi, inculpatul C.N. l-a contactat pe denunţător, asigurându-l în continuare că soluţionarea favorabilă a Dosarului nr. 178/P/2011 depinde doar de declaraţiile pe care el le va da, dacă va primi sau nu banii.

Astfel: „.. Măi ce ţi-o făcut alţii .. Măi C.! Ce o făcut, ce o gândit alţii, nu seamănă cu ce am gândit eu! Ai înţeles! E treaba lor ce o făcut alţii!! Că o făcut ăla, pe mine nu mă, asta e fix pu..! eu am depus o plângere împotriva ta pentru două aspecte. Clar. Na, ceea ce s-o întâmplat bun. Eu dacă mă înţeleg cu tine, la revedere, n-avem ce povestii eu cu X, cu Y, cu Z. Ce o făcut, e treaba lor ce o făcut băi! Dacă o vrut să facă să te belească .. dar nu te poate beli până când nu dau eu declaraţii. Eu dau declaraţii pentru că eu ştiu ce s-a întâmplat, nu ei! Eu n-am dat nici o declaraţie deocamdată, am făcut o plângere împotriva ta .. Ai înţeles? Eu dacă ajung cu tine la înţelegere, m-am împăcat, eu mă duc să-mi fac declaraţie şi ceea ce îi şi retrag. Doamne ajută, Sănătate în traiste .. Măi că ce o făcut, ce o gândit, că a analizat, e treaba lor cine analizează şi cum analizează. Bun? Deocamdată eu am depus o plângere împotriva ta şi eu pot retrage, înţelegi. Alţii povestesc, poate să vorbească ce vrea. Şi ăla, şi ăla, şi nu ştiu cine povesteşte. Nici nu mă interesează pe mine.". Din aceste discuţii telefonice reiese faptul că libertatea morală a denunţătorului a fost aspru încălcată, acesta fiind supus unei stări de tensiune şi de temere persistentă încă din luna ianuarie 2011: „.. dar cum mă dacă m-aţi înnebunit voi .. după un an, după 10 luni de zile de hărţuire din .. de la măgarul ăla, acum ajung la procuror O.? Vor fi bani .. este că-i aşa ?.. Dar nu mai pot măi .. Numai acolo îmi stă capul în continuu, nu mai pot concentra nici la volan măi. Nici la lucru măi ..".

Prin rezoluţia dată în Dosarul nr. 64/P/2011, din data de 01 noiembrie 2011, ora 12¹⁵, s-a început urmărirea penală împotriva numitului - Cms. şef V.A.O., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 - modificată şi complicitate la şantaj, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 - modificată, cu art. 194 alin. (1) C. pen., ambele eu art. 33 lit. a) C. pen., iar prin Rezoluţia din data de 01 noiembrie 2011, orele 12, s-a început urmărirea penală împotriva numitului C.N. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 - modificată, cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanţa dată în Dosarul nr. 64/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureş în data de 08 noiembrie 2011, s-a dispus reţinerea învinuitului V.A.O. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 08 noiembrie 2011, ora 14 şi până la data de 09 noiembrie 2011, ora 14⁰⁰, iar prin Ordonanţa din 08 noiembrie 2011, ora 15⁰⁰ s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 - modificată şi complicitate la şantaj, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu referire la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 - modificată, cu art. 194 alin. (1) C. pen., ambele cu art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, prin Ordonanţa dată în Dosarul nr. 64/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureş în data de 8 noiembrie 2011, s-a dispus reţinerea învinuitului C.N. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 8 noiembrie 2011, ora 04 şi până la data de 08 noiembrie 2011, ora 14³⁰, iar prin Ordonanţa din 8 noiembrie 2011, ora 15¹⁰ s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 - modificată, cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

Inculpaţii au fost audiaţi şi li s-a adus la cunoştinţă fapta reţinută în sarcina lor, atât în această calitate, cât şi în calitate de învinuiţi, în prezenţa apărătorilor.

În raport cu probele administrate în cauză până în prezent, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite astfel cerinţele prevăzute de art. 143 C. proc. pen., dar şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, existând motive verosimile de a bănui că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care s-a început urmărirea penală, motive care în jurisprudenţa CEDO au fost definite ca acele fapte şi informaţii care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârşi infracţiunea.

Din datele rezultate până în acest moment şi punctate mai sus s-a conchis că exista indicii temeinice în sensul art. 68¹ C. proc. pen., referitoare la comiterea infracţiunii pentru care inculpaţii sunt cercetaţi.

De asemenea, s-a considerat realizată dubla condiţionalitate prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Infracţiunile de traficul de influenţă şi şantaj sunt infracţiuni foarte grave, sancţionate de legiuitor cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, a căror manifestare nu s-a diminuat în actuala etapă de evoluţie a societăţii româneşti ci, dimpotrivă, a proliferat, în special, în rândul persoanelor aflate în funcţii de autoritate publică, informaţiile zilnice difuzate prin canale media reliefând o dezvoltare şi rafinare a acestui gen infracţional.

Referitor la condiţia pericolului concret pentru ordinea publică s-a arătat că şi aceasta este îndeplinită şi rezultă din analiza probelor de la dosar, după cum urmează:

Inculpaţii - Cms. şef V.A.O. şi agent de poliţie C.N. - ofiţeri de poliţie judiciară, au uzat în realizarea acestor infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social de funcţiile deţinute şi de pretinsele relaţii cu procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa şi ofiţeri din cadrul Poliţiei Oraş Borsec, aflaţi în subordinea inculpatului V.A.O., pentru obţinerea de foloase patrimoniale.

Starea de pericol social pentru ordinea publică presupune o rezonanţă socială a unor fapte grave, atât în rândul comunităţii locale asupra căreia şi-au exercitat influenţa, dar şi la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care imaginea instituţiilor de autoritate ale statului este afectată de acuzaţiile de corupţie tot mai frecvente, în legătură cu care se aşteaptă o reacţie cât mai promptă şi eficientă a organelor judiciare.

În cazul de faţă, săvârşirea unor infracţiuni deosebit de grave, cum este traficul de influenţă şi şantajul, implicând un poliţist cu atribuţii de conducere, coordonare şi îndrumare a tuturor angajaţilor Poliţiei Oraş Borsec (în cazul inculpatului - Cms. şef V.A.O.) în activitatea de constatare şi urmărire a infracţiunilor (în cazul ambilor inculpaţi), cu precădere prin natura relaţiilor socio-profesionale afectate, face ca lăsarea în libertate a inculpaţilor să constituie un pericol concret pentru ordinea publică.

În completare, s-a reţinut că, gradul de pericol social al faptelor de corupţie săvârşite de persoane care aplică legea este dat şi de calitatea persoanei asupra căreia există o prezumţie de corupţie suficient de rezonabilă, încât faptele necinstite reţinute în sarcina acesteia să impună măsura arestării preventive, deoarece un poliţist asupra căruia planează suspiciunea rezonabila de corupţie abuzează de fapt de încrederea inerentă a funcţiei publice, iar faptele necinstite afectează direct, din păcate, prin percepţia creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional.

Periculozitatea acestor fapte, chiar dacă nu este directă în rândul opiniei publice, are efecte directe în imaginea poliţiei ca instituţie, care nu poate fi dominată decât de supremaţia legii, iar măsura preventivă a arestării este întemeiată pe elementele substanţiale ce trebuie să asigure pedepsirea şi descurajarea unor astfel de comportamente.

Inculpaţii au fost audiaţi de către judecătorul delegat în cadrul propunerii de arestare preventiv şi au declarat că îşi menţin declaraţiile date la procuror, recunosc convorbirile telefonice înregistrate şi nu se fac vinovaţi de comiterea faptelor imputate.

Din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală în raport cu dispoziţiile legale incidente în materie s-au reţinut următoarele:

Potrivit disp. art. 149¹ C. proc. pen., luarea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi dispusă de judecătorul delegat prin încheiere dacă sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen. şi respectiv există vreunul din cazurile expres prev. de art. 148 C. proc. pen.

Conform art. 143 C. proc. pen., inculpatul poate fi arestat preventiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. În acest sens reţinem următoarea stare de fapt:

Inculpatul C.N. a participat împreună cu colegul său A.P. la o acţiune pe linie de silvicultură ocazie cu care au oprit un transport cu lemne care provenea de la firma denunţătorului C.D. Acesta din urmă, fiind anunţat de unul din angajaţii săi, s-a deplasat la locul unde făcea verificări inculpatul C.N. şi colegul acestuia şi l-a agresat verbal şi fizic pe C.N.

După o perioadă de aproximativ două luni de zile inculpatul C.N. a depus plângere penală împotriva lui C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de loviri şi alte violenţe şi ameninţare.

Inculpatul V.A.O. era prieten bun cu C.D. pe care l-a şi anunţat că, C.N. a depus plângere împotriva sa şi că ar fi bine să discute pentru a se împăca.

A doua zi dimineaţa C.D. l-a aşteptat în dreptul staţiei PP din Topliţa pe C.N. căruia i-a cerut să se împace, dar cel dintâi, i-a spus că se va împăca pentru o sumă consistentă de bani, aproximativ 10.000 euro.

Cu acea ocazie, fiind prezent şi inculpatul V.A.O., acesta a spus că i se pare prea mare acea sumă.

Ulterior, dosarul a ajuns să fie instrumentat de un coleg al inculpaţilor din cadrul Poliţiei Borsec, numitul H.I. care a declarat că niciodată inculpaţii C.N. şi V.A.O. nu i-au cerut să instrumenteze într-un anumit fel dosarul.

În timp ce dosarul se găsea la Poliţia oraşului Borsec, între inculpatul C.N. şi C.D. au avut loc discuţii pe tema împăcării căutând să ajungă la o înţelegere în privinţa sumei finale pentru care C.N. şi-ar fi retras plângerea.

În tot acest timp, în virtutea relaţiei de prietenie în care se găsea cu C.D., inculpatul V.A.O. a avut poziţia de mediator între cei doi sus-menţionaţi, cerându-le să se împace. Tot în virtutea prieteniei dintre ei, inculpatul V.A.O. a împrumutat de la C.D. suma de 2.300 RON. Considerăm că celelalte sume, pretins a fi date de C.D. inculpatului V.A.O., nu s-au dovedit că au fost date acestuia din urmă, declaraţiile unor martori considerându-le a fi insuficiente pentru dovedirea celor arătate.

Ulterior, dosarul în care C.D. avea poziţia de făptuitor faţă de plângerea inculpatului C.N., a fost instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa, unde poposeşte încă din 06 iunie 2011 cu propunerea inspectorului H.I. de cercetare pentru ultraj, prev. de art. 239 alin. (1), (2) C. pen.

Procurorul care a instrumentat acel dosar nu a dispus niciodată (cel puţin aceasta rezultă din probele depuse la dosarul cauzei noastre) schimbarea încadrării juridice în ultraj.

Procurorul de caz din acel dosar a declarat că nici unul dintre inculpaţi nu i-a cerut să instrumenteze dosarul în vreun anumit mod, dar nu a arătat de ce nu a fost dată o rezoluţie până la momentul audierii sale la Direcţia Naţională Anticorupţie, avându-se în vedere perioada lungă de timp, de când s-a înregistrat plângerea.

În această perioadă de timp a avut loc discuţii telefonice între inculpaţi şi C.D., discuţii din care a rezultat că inculpatul V.A.O. a avut în continuare poziţia de mediator între C.D. şi C.N., cerându-le să se împace, să ajungă la un numitor comun şi să încheie acel conflict dintre ei.

Inculpatul C.N. i-a cerut tot timpul lui C.D. să îi dea banii solicitaţi pentru că altfel nu se împacă. Este adevărat că a mai spus că declaraţia sa atârnă greu la dosar, că în funcţie de aceasta se poate decide încadrarea juridică a lui C.D., de lovire sau ultraj. Apreciem că nu poate fi considerat şantaj faptul că acest inculpat i-a cerut insistent bani lui C.D. pentru a se împăca cu acesta, altfel dă declaraţia, în sensul de a se reţine infracţiunea mai gravă. Opinăm că inculpatul C.N. nu l-a ameninţat pe C.D. să-i dea bani pentru a obţine în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul pentru că exista o plângere penală al cărei titular era acest inculpat, plângere prin care sesiza săvârşirea infracţiunilor de lovire şi ameninţare de către C.D., iar pentru aceste infracţiuni este posibilă împăcarea părţilor, împăcare care poate fi condiţionată de plata unor despăgubiri din partea făptuitorului.

Ori, de fiecare dată C.N. i-a cerut lui C.D. să-i dea despăgubiri pentru a se împăca cu el, astfel declaraţia sa va atârna greu la Parchet, dar indiferent ce ar fi declarat C.N. conchidem că decizia privind stabilirea încadrării juridice nu aparţinea acestuia ci procurorului sau instanţei, după caz.

Cât priveşte acuzele aduse inculpatului V.A.O., s-au arătat următoarele:

În privinţa acuzei de complicitate la şantaj, s-a menţionat că nu există indicii ale comiterii acestei infracţiuni, deoarece, acest inculpat le-a cerut tot timpul lui C.N. şi C.D. să se împace, nu i-a cerut niciodată lui C.N. să dea declaraţia într-un fel sau altul şi nu a rezultat că ar fi existat o înţelegere între cei doi inculpaţi în sensul de a-l şantaja pe C.D.

Din discuţiile telefonice înregistrate şi depuse ca probe de acuză a rezultat că V.A.O. i-a cerut lui C.D. să dea suma pretinsă pentru a se împăca cu inculpatul C.N. pentru că altfel, acesta nu-şi retrage plângerea şi nu îl poate determina să se împace fără îndeplinirea acestei condiţii. Tot din aceste discuţii telefonice rezultă că inculpatul V.A.O., i-a cerut lui C.N. să-l mai păsuiască pe C.D. pentru nu are destui bani.

Aşadar, s-a conchis că, nu sunt indicii care să conducă la concluzia că inculpatul V.A.O., ar fi comis infracţiunea de complicitate la şantaj, nerezultând acest fapt, din probele administrate.

În privinţa acuzei de trafic de influenţă s-a reţinut că tot din probele administrate nu rezultă că V.A.O., ar fi primit şi pretins bani de la C.D. pentru a influenţa sau a lăsat să creadă că îl poate influenţa pe procurorul, care instrumenta cauza în care era implicat C.D., să închidă dosarul fără ca acesta din urmă să fie trimis în judecată.

Astfel, V.A.O. a jucat tot timpul rolul de mediator între cei doi şi le-a cerut insistent să se împace. Faptul că a sunat pe procurorul de caz şi i-a spus că cei doi se vor împăca pentru că au bătut palma chiar în faţa sa, nu conduce la ideea că a lăsat să se creadă că îl poate influenţa pe procurorul de caz, atâta vreme cât cei doi nu s-au împăcat, această împăcare constând în satisfacerea pretenţiilor băneşti ale lui C.N. care avea calitatea de parte vătămată în plângerea sa.

Nu se poate vorbi de traficare de influenţă nici pe lângă C.N. sau H.I. pentru că V.A.O., nu a pretins că îi va influenţa să se împace şi, respectiv să instrumenteze într-un anumit mod dosarul despre care am făcut vorbire mai sus.

Tot timpul inculpatul V.A.O. i-a spus lui C.D. să se împace cu C.N. pentru că numai aşa acesta îşi va retrage plângerea, iar el, V.A.O., nu poate să facă nimic în această privinţă.

Faptul că, C.D., i-a dat bani lui V.A.O. nu este un argument că acesta din urmă i-a promis că va interveni pentru a se soluţiona favorabil dosarul pentru că astfel lucrurile s-ar bate cap în cap, respectiv V.A.O. ar fi făcut, din poziţia sa de şef al lui C.N., tot cei stătea în putinţă pentru a-l determina pe acesta din urmă să-şi retragă plângerea sau să determine procurorul să dea rezoluţie favorabilă lui C.D., în condiţiile, în care, plângerea pentru lovire şi ameninţare era depusă, se pare, tardiv.

Ori, nu a făcut acest lucru, insistând, în virtutea relaţiilor de prietenie în care se găsea de 20 de ani cu C.D. în împăcarea acestuia cu C.N. care, din poziţia sa, s-a simţit profund lezat de agresiunile făcute asupra sa, în public de către C.D. şi nu a acceptat o împăcare cu acesta decât în schimbul satisfacerii unor pretenţii băneşti.

În consecinţă, s-a considerat că nu sunt întrunite disp. art. 143 C. proc. pen.

Faţă de cele reţinute, dar având în vedere că, mersul cercetărilor penale împotriva acestor inculpaţi trebuie să se desfăşoare în deplină siguranţă, s-a apreciat că se impune luarea faţă de aceştia a celei mai blânde măsuri restrictive, prev. de art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv obligarea de a nu părăsi ţara.

II. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Târgu Mureş, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, Înalta Curte, cu majoritate de voturi, a considerat că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor urma:

Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că, în conformitate cu dispoziţiile art. 149¹ C. proc. pen. şi art. 10 C. proc. pen., în cursul urmăririi penale măsura arestului preventiv poate fi luată doar dacă se constată întrunite condiţiile prevăzute la art. 143 C. proc. pen. şi există unul din cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

Or, cu această proiecţie se reţine că judecătorul învestit cu soluţionarea cererii formulate de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş faţă de inculpaţii Cms. şef V.A.O. şi Agent şef C.N., s-a limitat la a face doar o analiză sumară a existenţei sau inexistenţei indiciilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., constatând inexistenţa acestora.

În analiza cererii formulate de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, judecătorul a omis să analizeze existenţa vreunei condiţii prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

Înalta Curte are în vedere că motivarea judecătorului fondului în privinţa indiciilor cerute pentru existenţa art. 143 C. proc. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.N., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, este una greşită.

Astfel, discuţiile dintre inculpatul C.N. şi denunţătorul C.D. pe tema celor 10.000 de euro, au început imediat după incidentul din 19 ianuarie 2011.

În condiţiile în care un comandant de poliţie are ca atribuţii de serviciu coordonarea, îndrumarea şi controlul subordonaţilor, este de neacceptat apărarea inculpatului - Cms. şef V.A.O., însuşită de prima instanţă, cum că el a devenit mediator între un subordonat de-al său şi un presupus infractor (fie el chiar şi prieten), de la care profitând de această situaţie, a cerut o sumă de bani.

Din probele dosarului, implicit din înregistrările ambientale şi interceptările efectuate în condiţiile legii reiese cu certitudine că inculpatul C.N. i-a pretins denunţătorului C.D. suma de 10.000 euro, promiţându-i în schimb că va da o declaraţie în dosarul în care acesta este cercetat pentru ultraj, astfel încât să se permită adoptarea unei soluţii favorabile denunţătorului.

Fiind organ de cercetare penală, inculpatul C.N. ştia că dosarul, fiind trimis la Parchet cu propunere de cercetare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj în cauză nu mai putea opera împăcarea, fapt susţinut în permanenţă de denunţător.

Cu toate acestea, inculpatul C.N. l-a asigurat pe denunţătorul C.D. că doar de el va depinde soluţia în acel dosar, deoarece el nu a fost audiat şi tot el va stabili dacă e ultraj sau nu: ".. i-o sunt acela care spun, îi ultraj sau nu-i ultraj .. eu decid dacă-i ultraj ..".

De asemenea, este nepertinentă motivarea instanţei de fond cum că sunt insuficiente probele care să dovedească că inculpatul - Cms. şef V.A.O. în fapt ar fi primit de la denunţător suma de 4.950 de RON (în mai multe tranşe), apreciind insuficiente proba cu martori.

În acest sens este nelegală soluţia instanţei de fond care a omis să constate că inculpatul şef V.A.O., în declaraţia sa, dată în prezenţa apărătorului ales, a recunoscut că a pretins de la denunţător suma de 1.000 de ero.

Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este suficientă pretinderii inculpatului, nefiind absolut necesară primirea efectivă a sumei de bani.

Din actele dosarului reiese că Dosarul nr. 178/P/2011 a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa abia la data de 21 septembrie 2011 (nu la data de 6 iunie 2011, cum a reţinut instanţa), prin referatul martorului H.I., prin care s-a făcut propunerea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor de „lovire sau alte violenţe şi ameninţare, fapte prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (1) şi art. 193 alin. (1) C. pen.” în fapta prevăzută de art. 239 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., respectiv infracţiunea de „ultraj".

Din declaraţia martorului H.I. reiese faptul că această propunere a făcut-o la sugestia procurorului D.A., cea care supraveghează activitatea de cercetare penală a Poliţiei Oraş Borsec.

Într-adevăr, inculpatul C.N., cu ajutorul inculpatului - Cms. şef V.A.O., la momentul când a solicitat suma de bani de la denunţător, ştiind că dosarul este deja declinat pentru ultraj, avea ştiinţa că declaraţia poate genera o soluţie de neîncepere a urmăririi penale sau scoatere de sub urmărire penală, după caz (pe lipsa elementelor constitutive).

În ceea ce priveşte interpretarea probelor administrate faţă de inculpatul Cms. şef V.A.O., Înalta Curte are în vedere că şi în acest caz este lipsită de suport factual motivarea primei instanţe conform căreia inculpatul Cms. şef V.A.O. permanent le-a cerut celor doi să se împace şi că nu i-a cerut niciodată inculpatului C.N. să dea declaraţii într-un anume fel, nefăcându-se dovada că între ei ar fi existat o înţelegere, în sensul de a-l şantaja pe denunţătorul C.D.

Aşa cum s-a arătat mai sus, rolul inculpatului - Cms. şef V.A.O. era acela de a coordona, îndruma şi conduce întreaga activitate a Poliţiei Oraş Borsec şi nicidecum aceea de mediator între un subordonat şi un presupus infractor cercetat într-un dosar înregistrat la unitatea de poliţie pe care o conduce sau să-i ceară subordonatului să-l păsuiască pe presupusul infractor până acesta face rost de-o sumă de bani, pe care i-o înmâneze pentru retragerea plângerii într-un dosar de ultraj.

Inculpatul - Cms. şef V.A.O. - ofiţer de poliţie judiciară, ştia că Dosarul nr. 178/P/2011 a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa cu propunere de declinare pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj, dar cu toate acestea el a continuat să fie mediator şi să încerce o împăcare într-un dosar în care urmărirea penală se exercita din oficiu.

Mai mult, inculpatul - Cms. şef V.A.O., a arătat, în prezenţa apărătorului ales, că deşi nu are atribuţii de anchetă, neavând Dosarul nr. 178/P/2011 în lucru, l-a luat de la subordonatul său H.I. şi s-a dus la Parchet, unde a discutat cu procurorii ce soluţie s-ar putea adopta.

În cadrul vizitei efectuate de denunţătorul C.D. la Poliţia Oraş Borsec, înregistrat ambiental, inculpatul - Cms. şef V.A.O. a contactat-o telefonic pe procurorul D.A. şi i-a cerut să găsească o soluţie, să-i primească pe cei doi, pentru că aceştia s-au împăcat:”.. acum dumneavoastră când decideţi să, să-l chemaţi, mă rog, şi pe colegu şi să găsească soluţia optimă şi ideală. No, rămâne atuncia să vă contacteze ..".

Tot astfel, în privinţa infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului - Cms. şef V.A.O., se are în vedere că judecătorul fondului a apreciat eronat că inculpatul - Cms. şef V.A.O. nu a făcut altceva decât să medieze un conflict dintre inculpatul C.N. şi denunţător şi că le-a cerut insistent să se împace. De asemenea, judecătorul a apreciat faptul că, dacă inculpatul - Cms. şef V.A.O. l-a sunat pe procurorul de caz, nu se poate interpreta ca o intervenţie pe lângă acesta, deoarece aşa-zisa împăcare nu a avut loc între cei doi.

Prima instanţă a mai arătat faptul că nu se poate vorbi de o traficare a influenţei pe lângă inculpatul C.N. sau martorul H.I., în condiţiile în care nimeni, până în prezent, nu a arătat că în cauză ar exista indicii de săvârşire a infracţiunii de trafic de influenţă pe lângă inculpatul C.N.

Or, este împotriva legii conduita acestui inculpat, şef al unei unităţi de poliţie orăşeneşti, ştiind că este înregistrat la unitatea sa cu un dosar în lucru, pentru care nu operează împăcarea, să solicite persoanei cercetate o sumă de bani cu titlu de împrumut.

În acelaşi plan este contrară legii, conduita inculpatului nominalizat să ceară o sumă de bani, chiar şi sub formă de împrumut de la un presupus infractor şi să intervină, în paralel, pe lângă subordonatul său şi pe lângă acest presupus infractor să se împace într-o speţă în care nu operează împăcarea, pentru care urmărirea penală se exercită, din oficiu intervină pe lângă subordonatul său, să-l păsuiască pe presupusul infractor, până când acesta va face rost de bani.

Este de observat că, deşi inculpatul - Cms. şef V.A.O. şi denunţătorul C.D. se cunosc de mai mulţi ani, este pentru prima oară când inculpatul - Cms. şef V.A.O. a cerut bani de la denunţător.

În consecinţă, rezultă fără echivoc, din întreg materialul probator administrat, că atât înainte, cât şi după propunerea de schimbare a încadrării juridice în ultraj, tocmai constrângerea la care a fost supus denunţătorul şi starea de temere produsă acestuia au reprezentat singurele motive care au determinat, ca urmarea pretinderii sumei de 10.000 de euro, remiterea acesteia din partea denunţătorului.

Se conchide că în speţă, sunt suficiente indicii dar şi probe care să ducă la concluzia că inculpaţii sus-menţionaţi au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Aşa cum am arătat mai sus, judecătorul instanţei de fond a omis să facă o analiză a existenţei sau inexistenţei dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Astfel, infracţiunile de trafic de influenţă şi şantaj sunt infracţiuni foarte grave, sancţionate de legiuitor cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, a căror manifestare a proliferat în special în rândul persoanelor aflate în funcţii de autoritate publică, informaţiile zilnice prin canale media reliefând o dezvoltare şi rafinare a acestui gen infracţional.

Referitor la condiţia pericolului concret pentru ordinea publică şi aceasta este îndeplinită şi rezultă din analiza probelor de la dosar, întrucât inculpaţii - Cms. şef V.A.O. şi agent de poliţie C.N. - ofiţeri de poliţie judiciară, au uzat în realizarea acestor infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social de funcţiile deţinute şi de pretinsele relaţii cu procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa şi ofiţeri din cadrul Poliţiei Oraş Borsec, aflaţi în subordinea inculpatului V.A.O., pentru obţinerea de foloase patrimoniale.

În cazul de faţă, săvârşirea unor infracţiuni deosebit de grave, cum este traficul de influenţă şi şantajul, implicând un poliţist cu atribuţii de conducere, coordonare şi îndrumare a tuturor angajaţilor Poliţiei Oraş Borsec (în cazul inculpatului Cms. şef V.A.O.) în activitatea de constatare şi urmărire a infracţiunilor (în cazul ambilor inculpaţi), cu precădere prin natura relaţiilor socio-profesionale afectate, face ca lăsarea în libertate a inculpaţilor să constituie un pericol concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte mai reţine că gradul de pericol social al faptelor de corupţie săvârşite de persoane care aplică legea este dat şi de calitatea persoanelor asupra căreia există o prezumţie de corupţie suficient de rezonabilă, ce impune măsura arestării preventive, deoarece atari persoane abuzează de fapt de încrederea inerentă a funcţiei publice, iar faptele acestora afectează direct, prin percepţia creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional.

Periculozitatea acestor fapte, are efecte directe în imaginea poliţiei ca instituţie, care nu poate fi dominată decât de supremaţia legii, iar măsura preventivă a arestării este întemeiată pe elemente substanţiale ce trebuie să asigure pedepsirea şi descurajarea unor astfel de comportamente.

În acest sens se reţine că, CEDO a statuat (cazul Letellier contra Franţei) că anumite infracţiuni, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, pot fi de natură să suscite o tulburare socială care să justifice o detenţie provizorie cel puţin pentru o perioadă de timp, decizie aplicabilă şi în speţă, întrucât fapta a fost comisă în legătură cu atribuţiile serviciu de către o persoană cu funcţie de conducere şi atribuţii de control din cadrul unei instituţii publice, în cazul inculpatului V.A.O.

În consecinţa celor mai sus expuse, urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se dispună admiterea recursului de faţă declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureş ca nefondat, să se caseze încheierea recurată şi, rejudecând urmează a se admite propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş.

Urmează ca în baza art. 149¹ alin. (10) raportat la art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., să se dispună arestarea preventivă a inculpaţilor V.A.O. şi C.N. pe o perioadă de câte 29 zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatelor de arestare preventivă.

Urmează ca în conformitate cu dispoziţiile articolului 151 C. proc. pen. să se dispună emiterea mandatelor de arestare preventivă pentru inculpaţii V.A.O. şi C.N.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al intimaţilor inculpaţi în sume de câte 50 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Cu majoritate de voturi:

Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva Încheierii de şedinţă nr. 8/C din data de 9 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. 379/43/2011, privind pe intimaţii inculpaţi V.A.O. şi C.N.

Casează încheierea recurată şi rejudecând:

Admite propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş.

În baza art. 149¹ alin. (10) raportat la art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dispune arestarea preventivă a inculpaţilor V.A.O. şi C.N. pe o perioadă de câte 29 zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatelor de arestare preventivă.

Conform art. 151 C. proc. pen. dispune emiterea mandatelor de arestare preventivă pentru inculpaţii V.A.O. şi C.N.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 937/2011. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 3331/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 4057/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4057/2011. Penal