ICCJ. Decizia nr. 3424/2011. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3424/2011
Dosar nr. 2369/105/2010
Şedinţa publică din 05 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 338 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Prahova a fost condamnat inculpatul F.M., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa de 4 ani închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa de 4 ani închisoare;
În baza art. 24 alin. (1) teza finală şi art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 27 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa de 9 luni închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului F.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 13 martie 2010, la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 56.840 lei despăgubiri civile, către partea civilă R. Bank Bucureşti, în solidar cu inculpaţii condamnaţi prin sentinţa penală nr. 174/2010 în Dosarul nr. 4476/105/2009 al Tribunalului Prahova.
A fost obligat inculpatul la 9.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 38/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.M., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (1), (2), (5) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare că, din anul 2007 a aderat la un grup infracţional organizat din care făceau parte şi R.V., P.V., M.N.F., B.N., R.V.C., specializat în comiterea de infracţiuni cu mijloace de plată electronică falsificată.
În cadrul grupului, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pus în circulaţie instrumente de plată electronică falsificate, a deţinut astfel de instrumente de plată electronică în vederea punerii în circulaţie, a deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, a efectuat operaţiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea fără drept de date cu identificare ale instrumentelor de plată electronică, fără consimţământul titularilor acestor instrumente, cât şi prin utilizarea neautorizată de date de identificare şi a încercat să efectueze operaţiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea fără drept a datelor de identificare ale instrumentelor de plată electronică, acţiune nerealizată datorită faptului că soldul anumitor conturi de cârd nu conţinea fonduri şi a accesat ilegal sisteme informatice.
În cauză s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de P.C. zis „G.", B.I. zis „G. din T.", R.V. zis „S.", P.V. zis „C.", precum şi faţă de ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (1), (2), (5) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi vinovăţia inculpatului F.M. au fost reţinute în actul de sesizare pe baza următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate autorizat; mijloace materiale de probă - echipamentul electronic artizanal pentru skimming; procese verbale încheiate de organele de poliţie cu ocazia efectuării de verificări; declaraţii martori audiaţi în conformitate cu dispoziţiile art. 861 C. proc. pen.; declaraţii părţi vătămate; raport de constatare tehnico-ştiinţifică; imagini surprinse de camerele de filmat la bancomate şi jurnalele electronice aferente; declaraţii inculpaţi.
În faza de cercetare judecătorească au fost administrate următoarele probe: a fost audiat inculpatul F.M., au fost depuse acte: sentinţa penală nr. 386/2004 pronunţată de Judecătoria Deva, acte în circumstanţiere.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut:
În ultima perioadă România se confruntă cu o creştere a infracţionalităţii în domeniul criminalităţii informatice în condiţiile în care comiterea acestora reprezintă un mijloc facil de a obţine sume mari de bani în timp scurt şi cu riscuri minime de a răspunde penal datorită dificultăţilor întâlnite în obţinerea probaţiunii.
Un mod de operare frecvent utilizat este cunoscut sub denumirea de „skimming". Infractorii instalează dispozitive de copiere a bandei magnetice şi camere de luat vederi la bancomate, fiind astfel înregistrat codul cârdului. Datele sunt transferate în computere şi, cu anumite programe informatice şi dispozitive, se fabrică un nou cârd cu care se fac extrageri de numerar.
Prin rechizitoriul nr. 144/D/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.V.C. pentru fapte similare, urmând a fi continuată urmărirea penală faţă de ceilalţi membri ai grupării, pentru a se stabili probator activitatea fiecăruia în cadrul grupului infracţional organizat.
Membrii reţelei au acţionat organizat, fiecare având atribuţiile sale constând în: verificarea tipurilor de A.T.M. compatibil feţelor de bancomat de care dispuneau, instalarea la aceste A.T.M.-uri a dispozitivelor confecţionate artizanal destinate copierii datelor de pe cârdurile bancare şi înregistrării codului utilizat de titularii cârdurilor, ridicarea acestor echipamente, supravegherea zonei în timpul cât aceste dispozitive erau montate, inscripţionarea cârdurilor blank cu datele cârdurilor bancare capturate în condiţiile descrise mai sus şi, ca ultimă etapă a acestui circuit, folosirea cârdurilor astfel falsificate la retrageri frauduloase de numerar.
În concret, aceştia achiziţionau dispozitive electronice confecţionate artizanal (denumite în discuţiile dintre membrii grupului „skimmere", „guri", „vampiri", „licurici", „ochi", „luminiţe"), care ulterior erau ataşate pe A.T.M.-uri în zona de introducere a cârdurilor.
În acelaşi timp inculpaţii introduceau într-o baghetă din plastic, un telefon mobil sau o micro-cameră video, baghetă ce era ataşată pe A.T.M.-uri, deasupra tastaturii, având rolul de a surprinde momentele de introducere a codului de către titulari, cu ocazia utilizării instrumentului de plată electronic (cârd). Aceste dispozitive citeau şi stocau datele de identificare ale cârdurilor bancare autentice cu ocazia utilizării lor de către titulari de drept, iar telefonul mobil înregistra, în mod video, codurile aferente.
La diverse intervale de timp, după montarea pe A.T.M.-uri (variind între 1 şi 4 ore), dispozitivele descrise anterior erau recuperate de către membrii grupării. Datele de identificare ale cârdurilor copiate şi stocate de gura falsă de bancomat şi de telefonul mobil, erau descărcate într-un sistem informatic şi, ulterior, era rescrisă banda magnetică a unor cârduri blank, cu ajutorul M.S.R.-urilor şi a programelor informatice aferente acestora instalate în memoria calculatoarelor şi a laptopurilor, interconectate prin cabluri. Cu aceste cârduri blank, membrii grupării efectuau retrageri frauduloase de numerar, de la diverse A.T.M.-uri.
Toate aceste acţiuni desfăşurate pe o perioadă mare de timp, pe teritoriul mai multor state şi în mod repetat, au condus la crearea unor prejudicii considerabile în dauna unor instituţii bancare şi a clienţilor acestora.
Cu privire la specializarea fiecărui membru al acestui grup infracţional au oferit detalii în declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale o parte din participanţi, fiecare descriind segmente ale acţiunilor executate şi care - privite în ansamblu - au permis constituirea activităţii infracţionale desfăşurată de grup.
Inculpatul F.M., persoană cu o poziţie importantă, a executat toată gama actelor materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor din sfera comerţului electronic şi având o experienţă vastă în domeniu, era consultat ori de câte ori erau întâmpinate probleme de software la dispozitivele electronice utilizate în activitatea infracţională.
De altfel, în convorbirile telefonice efectuate, inculpatul se referă la aceste dispozitive, numindu-le codat „guri", „vampiri", „licurici", „ochi", „luminiţe" denumiri pe care le explică în declaraţiile date în faţa procurorului la data de 13 martie 2010: „vampir" este denumirea pentru carcasa mică de plastic care venea în dreapta bancomatului, „baghetă" este partea de sus care se lipeşte deasupra tastaturii, „ochi" este tot bagheta, „licurici" e alt tip de carcasă de plastic decât „vampir".
La sfârşitul lunii iulie 2007, patru din membrii grupului infracţional organizat: M.G.L., B.N., R.V.C. şi F.M. s-au deplasat la Eforie Nord pentru a obţine fraudulos date de identificare ale cârdurilor bancare utilizate de turişti, profitând de aglomeraţia specifică acestei perioade în sezonul estival.
În intervalul 01 august - 05 august 2007, aceştia au instalat zilnic un dispozitiv tip „vampir" (echipament compus dintr-un ansamblu artizanal video, un dispozitiv contrafăcut de introducere a cârdului în A.T.M., precum şi echipamente electronice ataşate) la A.T.M.-ul din Eforie Nord, aparţinând Băncii R.
Fiind audiaţi, atât B.N. şi M.G.L., iniţial, cât şi R.V.C. şi F.M., ulterior, au detaliat desfăşurarea acestei activităţi, insistând pe rolul fiecăruia, precum şi pe măsurile pe care le-au luat pentru a nu fi depistaţi.
Vizualizând imaginile oferite de către reprezentanţii băncii, s-a putut constata că declaraţiile date de M.G.L. şi B.N. reflectă realitatea, în sensul că, în intervalul 01 august - 05 august 2007, atât cei doi, cât şi inculpaţii R.V.C. şi F.M. au instalat şi demontat dispozitivul destinat copierii datelor bancare.
De precizat faptul că, fiecare participant a descris acest episod, doar după ce au văzut imaginile surprinse de camerele de înregistrare. Inculpatul F.M., care a intrat în posesia unei copii a Rechizitoriului nr. 64/D/P/2009, cunoştea, de asemenea, mijloacele de probă administrate care îi incriminau activitatea, ceea ce 1-a determinat să recunoască executarea acestor acte.
După instalarea feţei false de bancomat, inculpaţii supravegheau zona, dispozitivul fiind ridicat după un interval de o oră, o oră şi jumătate.
La data de 05 august 2007, la A.T.M., lucrătorii Poliţiei Eforiei Nord au descoperit dispozitivele mai sus-menţionate, anunţând ulterior B.C.C.O. Constanţa care a procedat la ridicarea acestora începând cu ora 0230 din data de 06 august 2007. Asupra ansamblului de echipamente confecţionate artizanal (faţă falsă de bancomat şi baghetă) a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice.
Conform concluziilor Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 octombrie 2007 a Institutului pentru Tehnologii Avansate, dispozitivul este realizat artizanal, dintr-o placă de sticlotextolit simplu placat pe care s-au lipit ornamente din material plastic, produsul final fiind vopsit cu spray de culoare gri. Principalul element al dispozitivului îl reprezintă fanta, cu dimensiuni similare celor aflate pe partea frontală a echipamentelor A.T.M. Prin forma şi dimensiunile sale, fanta permite introducerea unui cârd magnetic similar celor folosite în sistemele de plată electronică. Pe spatele dispozitivului se găseşte un montaj electronic miniatural realizat prin interconectarea circuitelor integrate cu ajutorul firelor.
Ansamblul video este alcătuit dintr-un telefon mobil fără carcasă, o tastatură (fără tastele aferente) de telefon mobil şi un acumulator. Telefonul mobil este fixat pe o baghetă din material plastic, cu o formă asemănătoare unui ornament de echipament A.T.M., ornament care prezintă o fantă circulară dispusă central.
S-a constatat că dispozitivul artizanal, permite achiziţionarea datelor de pe cârdurile ce tranzitează fanta, precum şi memorarea şi transmiterea acestora unor echipamente care permit acest tip de comunicaţie (ex.: calculator personal). în memoria nevolatilă a dispozitivului au fost identificate date cu un format similar celui utilizat pe pista a doua a cârdurilor de tip bancar.
Telefonul mobil identificat a fost cu siguranţă utilizat pentru funcţiile ansamblului video. Acesta poate fi poziţionat pe carcasa echipamentului A.T.M. într-un loc convenabil ales, astfel încât să permită filmarea tastaturii acestuia şi deci implicit, activitatea de introducere a codurilor.
Ulterior, au fost solicitate şi obţinute imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale A.T.M.-ului respectiv în perioada descrisă anterior, precum şi jurnalul electronic cuprinzând operaţiunile efectuate la A.T.M., stabilindu-se că membrii grupării au compromis prin skimming câteva sute de numere de cârd.
Cu toate că au conştientizat faptul că dispozitivele montate pe A.T.M.-ul în cauză fuseseră descoperite, fiind capturate de autorităţi, R.V.C., B.N., M.G.L., F.M. au trecut la faza următoare a circuitului infracţional, în sensul că au scris datele copiate de pe card-urile autentice, realizând „clone" ale acestora, pe card-uri blank.
Cu aceste instrumente de plată falsificate, începând cu dimineaţa zilei de 06 august 2007 cei patru au efectuat retrageri frauduloase de numerar de pe raza municipiului Bucureşti, de la diferite A.T.M.-uri aparţinând mai multor unităţi bancare, aspecte ce au rezultat în urma comunicării de aceste unităţi a imaginilor video şi a registrelor cuprinzând operaţiunile efectuate la A.T.M.-uri. Cu privire la aceasta, inculpatul F.M. a precizat „G. ne-a spus că am putea merge în Italia să facem acelaşi lucru ca la Eforie Nord şi ne-a propus să ne dea nişte cărţi ca să scoatem bani de la bancomate. A zis că o să ne dea bani, că o să fim mulţumiţi, dar eu l-am refuzat pentru că nu am mai vrut să comit infracţiuni. Nu ştiu dacă ceilalţi trei au acceptat propunerea lui G. După ce mi-au fost prezentate fotografiile din dosar, în care apar imaginile mele la bancomate în timp ce efectuam retrageri de bani cu cârduri falsificate, precizez că în schimbul sumei de 10 milioane lei am primit de la G. mai multe „cărţi" (cârduri falsificate) pe care le-am folosit la bancomate pentru a scoate bani. Mi-a dat cam opt cărţi, din care două nu au mers, iar din restul am scos cam 60-70 de milioane. De fiecare dată am fost singur la bancomat".
Conform declaraţiilor lui F.M. atât activitatea de „skimming", cât şi retragerile frauduloase de numerar ar fi fost coordonate de un lider al unei alte grupări, cunoscut ca fiind „G.", a cărei identitate nu a putut fi, însă, stabilită, inculpatul încercând să-şi diminueze astfel participaţia.
Încercând să-şi diminueze participaţia, fiecare inculpat a invocat acţiunea de determinare şi coordonare efectuată de un anume „G." interlop din Craiova, care conducea un grup infracţional organizat. Verificările ulterioare au demonstrat neimplicarea unei astfel de grupări în activitatea inculpaţilor.
Prin adresa din 15 aprilie 2008 R. Bank a comunicat organelor de cercetare penală numerele cârdurilor clonate şi datele de identificare ale acestora, date care sunt cele ale cârdurilor compromise în Eforie Nord şi utilizate pentru retrageri frauduloase la Bucureşti.
O parte dintre persoanele prejudiciate în urma activităţii acestora au realizat faptul că de pe card-urile pe care le deţineau au fost efectuate operaţiuni financiare frauduloase, sesizând în acest sens organele de poliţie şi băncile emitente. Prejudiciul total cauzat în acest interval de timp a fost stabilit la suma de 56.840 lei.
Inculpatul F.M. şi-a continuat activitatea infracţională în cadrul grupării până când o parte din membrii acesteia au fost arestaţi preventiv, aspect ce rezultă din exploatarea autorizaţiilor de interceptare a convorbirilor telefonice efectuate în cauză, cât şi din relaţiile oferite de către autorităţile din Australia.
Deşi în declaraţiile sale din 13 martie 2010, inculpatul a precizat că nu a mai întreprins astfel de acţiuni, intenţionând să stopeze activitatea infracţională la momentul august 2007, motivează convorbirile în care face referire la skimmere prin intenţia de a obţine în viitor bani prin „donarea" cârdurilor bancare.
Această motivaţie a fost infirmată de faptul că în convorbirile telefonice F.M. se referea la acte deja executate sau în curs de desfăşurare, activităţi specifice de skimming şi retrageri frauduloase de numerar.
La data de 09 noiembrie 2008 a fost interceptată o convorbire între inculpatul F.M. şi un utilizator a unui post telefonic, când acesta şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu dificultăţile întâmpinate la „descărcarea" unor numere de cârd, iar la data de 31 octombrie 2008 a fost interceptată o convorbire între R.V. şi un alt utilizator al unui post telefonic, când îi comunică faptul că au fost descoperite date cu privire la activitatea grupului infracţional.
Fiind audiat, inculpatul F.M. şi-a menţinut în faţa instanţei aceiaşi atitudine procesuală sinceră, recunoscând săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, inculpatul si-a reafirmat poziţia, de recunoaştere integrală a tuturor infracţiunilor reţinute împotriva sa în actul de sesizare, menţionând că înţelege să beneficieze de dispoziţiile actului normativ sus-menţionat.
Este adevărat că normele procedurale, cum sunt cele prevăzute de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, sunt de imediată aplicare.
Cu toate acestea, este evident că făcând referire la cuantumul pedepsei sunt aplicabile şi normele de drept substanţial, respectiv cele C. pen., instanţa fiind obligată să aplice legea penală mai favorabilă în acest caz, de reducere a limitelor de pedeapsă conform art. 13 C. pen.
În prezenta cauză, aşa cum s-a menţionat, inculpatul a avut de la început o poziţie procesuală sinceră, nesolicitând probe, iar după apariţia legii, a recunoscut necondiţionat toate infracţiunile reţinute în sarcina sa în actul de acuzare.
În raport de aceste considerente, instanţa va condamna pe inculpatul F.M., în prezent deţinut în Penitenciarul Mărgineni, după cum urmează:
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa închisorii;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa închisorii.
În baza art. 24 alin. (1) teza finală şi art. 65 alin. (2) C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa închisorii;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 27 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa închisorii;
- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., faptă din cursul anului 2007, la pedeapsa închisorii.
Având în vedere că faptele au fost săvârşite în concurs real, în baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.
II. împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul F.M.
În motivele de apel depuse în scris de către parchet şi susţinute oral în şedinţă cu ocazia dezbaterilor, s-a arătat că hotărârea pronunţată în cauză este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:
În primul rând s-a arătat că, hotărârea este netemeinică prin cuantumul redus al pedepselor cu închisoarea, aplicate, ca efect al reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, efect al dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii, aceasta se reflectă în faptul că, în mod greşit instanţa de fond a admis cererea inculpatului F.M., privind parcurgerea procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., care prevede că, până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi solicită ca judecată să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
A apreciat parchetul că, în speţa de faţă, nu se poate da eficienţă acestui text de lege, deoarece dosarul cauzei a fost înregistrat la data de 7 mai 2010, instanţa verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului în temeiul art. 3001 C. proc. pen.
De aceea, sub acest aspect norma de procedură prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. nu poate retroactiva şi chiar dacă are ca efect o atenuare a pedepsei, natura instituţiei este în mod esenţial procesuală, astfel încât este de imediată aplicare, nefiind incident principiul legii penale mai favorabile.
Ca atare, reducerea pedepsei în această situaţie este condiţionată de judecarea cauzei, după procedura simplificată şi nu de simpla recunoaştere a inculpatului, iar în măsura în care această condiţie nu este îndeplinită, textul nu poate fi aplicat.
Declaraţia inculpatului de la termenul din 10 iunie 2010 nu poate fi considerată ca o declaraţie de recunoaştere totală şi necondiţionată a faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei, iar după acest moment cauza a suferit mai multe amânări succesive datorită unor cereri de amânare formulate de inculpat, prin apărător, până la momentul intrării în vigoare a Legiinr. 202/2010.
Prin suplimentul din declaraţie dat ulterior la cererea inculpatului, acesta a arătat că, recunoaşte în întregime faptele pentru care a fost trimis în judecată, inclusiv cea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În concluzie, s-a susţinut netemeinicia hotărârii atacate, referitor la cuantumul redus al pedepselor cu închisoare aplicate inculpatului, ca efect al reţinerii în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei, înlăturarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., cu consecinţa majorării cuantumului pedepsei rezultante.
Inculpatul F.M., prin apărător ales, a criticat hotărârea primei instanţe ca fiind netemeinică şi nelegală cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, pe care a considerat-o prea aspră, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea în parte a sentinţei, reţinerea circumstanţelor atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a pedepsei, potrivit art. 861 C. pen.
Această cerere a fost argumentată de faptul că inculpatul este singurul întreţinător al familiei, are un copil minor în întreţinere, tatăl său a decedat între timp, nu s-a sustras de la urmărirea penală, nu este recidivist şi a avut o conduită procedurală corespunzătoare în sensul că a colaborat cu organele de anchetă.
Curtea a verificat hotărârea atacată, conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constatând că apelurile declarate de parchet şi de către inculpatul F.M. sunt nefondate.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg mai înainte, corespunde probelor administrate în cauză, vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită, iar încadrarea juridică a faptelor este legală, aspecte faţă de care nu s-au formulat critici.
Critica invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, în sensul că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., este neîntemeiată.
Într-adevăr, textul introdus, prevăzut de art. 3201 C. proc. pen. prin Legea nr. 202/2010, are caracter de noutate în procedura penală şi dispoziţiunile acestuia se circumscriu exclusiv judecăţii în primă instanţă şi se aplică în situaţia în care inculpatul recunoaşte în integralitate faptele reţinute în actul de sesizare, declanşând o procedură simplificată şi mult mai rapidă de judecată, fiind de natură a asigura celeritatea unor procese penale, cu beneficii atât pentru inculpat, rezultând din aplicarea unor pedepse în limite reduse faţă de dispoziţiile legii penale, cât şi pentru stat, prescurtarea procedurilor, a costurilor implicate de acestea, precum şi degrevarea organelor judiciare de unele proceduri greoaie şi deseori inutile.
Este adevărat că, în cauza de faţă cercetarea judecătorească a început cu mult mai devreme de modificările arătate, dar în opinia Curţii, prin suplimentul de declaraţie luat de instanţa de fond, a dat posibilitatea inculpatului F.M. să recunoască integral săvârşirea faptelor reţinute prin actul de sesizare.
Cum, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor Tribunalul Prahova a dat o interpretare corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., prin reţinerea şi a dispoziţiilor art. 13 C. pen., nu a afectat în esenţă legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate.
De observat că, pentru trei din patru infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului F.M., instanţa a dispus condamnarea acestuia la pedepse cuprinse în limitele textului de lege şi stabilind o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, în opinia Curţii, s-a făcut o individualizare corespunzătoare a pedepsei atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia cât şi modalitatea de executare.
Prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, modul şi condiţiile concrete de săvârşire a acestora, elementele ce caracterizează persoana făptuitorului, în sensul că are o situaţie familială grea, nu este recidivist şi a manifestat sinceritate, recunoscând în totalitate faptele.
Pentru aceste considerente, Curtea a concluzionat că, nu se justifică majorarea cuantumurilor pedepselor aşa cum s-a solicitat de către parchet.
Referitor la apelul declarat de inculpatul F.M., care de asemenea vizează individualizarea pedepsei, critica invocată sub acest aspect este neîntemeiată.
Pentru aspectele arătate mai înainte, raportate la faptele săvârşite şi consecinţele acestora prin crearea unui prejudiciu de 56.840 lei, cauzat părţii civile R. Bank, nu se pot reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare prin dispunerea suspendării executării pedepsei rezultante sub supraveghere, în condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen., aşa cum s-a cerut.
Pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare este o pedeapsă corect proporţionalizată şi corespunde rolului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, atât apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti cât şi de inculpatul F.M., apar ca nefondate şi vor fi respinse ca atare, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Întrucât inculpatul este arestat preventiv în cauză, urmează să se menţină arestarea preventivă a acestuia, conform art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., să se compute reţinerea şi arestarea preventivă a acestuia de la 13 martie 2010 la zi.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 77 din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpatul F.M., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, judeţul Dâmboviţa, împotriva sentinţei penale nr. 338 din 16 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă a acestuia de la 13 martie 2010, la zi.
A fost obligat inculpatul la 150 lei cheltuielile judiciare către stat.
III. împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.OT. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul F.M.
În recursul procurorului, decizia a fost recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 14 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că în mod greşit s-a aplicat procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., după citirea actului de sesizare, după începerea cercetării judecătoreşti, arătând că la termenul din 10 iunie 2009 s-a verificat regularitatea actului de sesizare, s-a citit actul de sesizare al instanţei şi a fost audiat inculpatul, care nu a recunoscut toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, s-au acordat mai multe termene în cauză, astfel încât a apreciat că instanţa de fond nu mai putea face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Cu privire la al doilea caz de casare, s-a criticat greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, s-au reţinut cinci infracţiuni grave în concurs real, valoarea mare a prejudiciului, inculpatul a continuat activitatea infracţională, iar din declaraţiile date la urmărirea penală rezultă că a încercat să limiteze activitatea infracţională.
Faţă de aceste susţineri, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi a sentinţei instanţei de fond, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru soluţionarea cauzei conform procedurii obişnuite.
În recursul inculpatului F.M., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., s-a arătat că nu i s-au reţinut circumstanţe atenuante şi nici nu i s-a explicat de ce nu i-au fost reţinute circumstanţele atenuante.
S-a mai arătat că inculpatul este infractor primar, are situaţie familială stabilă, a renunţat la dreptul la tăcere. S-a mai arătat că a fost „încondeiat" că ar avea antecedente penale, fapt care nu este real, s-au făcut verificări la Deva şi nu rezultă că a fost cercetat şi în alte dosare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte are în vedere cu prioritate examinarea primului motiv de critică din recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, relativ la nelegalitatea sentinţei instanţei de fond ce a fost menţinută prin decizia instanţei de apel în ceea ce priveşte greşita admitere a cererii privind parcurgerea procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Se reţine cu titlu de premisă că Legea nr. 202/2010 din data de 25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor a introdus un nou articol cu nr. 3201, care prevede că, până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevăd că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate numai în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
În continuare, în alin. (3) se arată că la termenul de judecată, instanţa a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedând la audierea acestuia şi apoi acordând cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.
Din economia textelor de procedură susmenţionate, rezultă pe de o parte că iniţierea cererii privind parcurgerea acestei proceduri simplificate este obligatoriu să se realizeze într-un moment procesual strict determinat şi anume până la începerea cercetării judecătoreşti.
Este de altfel evident că momentul începerii cercetării judecătoreşti coincide cu momentul citirii actului de sesizare al instanţei.
În situaţia în care un inculpat solicită parcurgerea acestei proceduri până la iniţierea cercetării judecătoreşti, iar această cerere este încuviinţată de instanţă, ca urmare şi a constatării îndeplinirii tuturor celorlalte condiţii impuse de textele de procedură, se procedează la audierea acestuia, iar apoi, după o eventuală administrare a probei cu înscrisuri în circumstanţiere, la acelaşi termen, se acordă cuvântul în dezbateri, procedându-se la judecarea cauzei, tot la acelaşi termen de judecată.
Această modalitate de soluţionare rapidă a cauzelor la acelaşi termen, fără a se mai dispune amânarea cauzei pentru alte motive, vine să satisfacă scopul acestei norme de procedură şi anume acela de judecare cu celeritate a cauzei.
În speţa de faţă, ne aflăm într-o situaţie în care nu se poate da eficienţă acestui text prevăzut de art. 3201 C. proc. pen., întrucât nu doar una, ci mai multe dintre condiţiile normei procedurale nu au fost îndeplinite.
În primul rând se remarcă faptul că dosarul cauzei a ajuns pe rolul instanţei de fond, la un moment cu mult anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, la data de 07 mai 2010 - instanţa verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3001 C. proc. pen.
Se poate concluziona sub acest aspect că norma de procedură prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. nu poate retroactiva şi chiar dacă are ca efect o atenuare a pedepsei, natura instituţiei este în mod esenţial procesuală, astfel încât este de imediată aplicare, nefiind incident principiul legii penale mai favorabile.
Reducerea pedepsei în această situaţie este condiţionată de judecarea cauzei, după procedura simplificată şi nu de simpla recunoaştere a inculpatului, iar în măsura în care această condiţie nu este îndeplinită, textul de lege susmenţionat nu poate fi aplicat.
Pe lângă faptul că în speţă, cercetarea judecătorească debutase la un moment cu mult anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, este de remarcat faptul că inculpatul F.M. a fost audiat încă de la data de 10 iunie 2010.
Declaraţia sa de la acest termen de judecată, în niciun caz nu poate fi considerată ca o declaraţie de recunoaştere totală şi necondiţionată a faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, cel puţin sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fiind evident că inculpatul nu a oferit date cu privire la această faptă reţinută, pe care nu a recunoscut-o.
După acest moment al audierii sale, cauza a suferit mai multe amânări succesive, ca urmare a unor cereri de amânare formulate de inculpat prin apărător, urmărindu-se tergiversarea soluţionării acesteia, până la un moment ulterior intrării în vigoarea a Legii nr. 202/2010.
De altfel, semnitificativ este faptul că la unul dintre termenele de judecată, respectiv la data de 23 septembrie 2010, deci până la intrarea în vigoare a legii susmenţionate, instanţa a admis cererea de amânare a cauzei formulata de apărătorul inculpatului şi a prorogat audierea martorului B.N., care era prezent, invocând dispoziţiile pct. 43 din Proiectul de lege privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.
Sub acest aspect este evident că la acel termen de judecată nu exista nici un impediment legal sau procedural pentru a se realiza audierea martorului prezent, cauza fiind amânată la data de 21 octombrie 2010, când au fost prezenţi martorii B.N. şi M.N.F., însă cauza a suferit o nouă amânare, la cererea apărătorului inculpatului, care a arătat că nu se poate prezenta din motive medicale, fiind amânată la data de 01 noiembrie 2010, la un moment deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Cererea formulată de inculpat, privind aplicarea procedurii simplificate, prevăzute de art. 3201 din Legea nr. 202/2010, a fost adresată instanţei, abia la data de 09 decembrie 2010, când, urmare a solicitării formulate de procurorul de şedinţă, de respingere a cererii privind parcurgerea procedurii simplificate, cu argumentele susmenţionate, inclusiv cele legate de declaraţia inculpatului din data de 10 iunie 2010, instanţa a dispus „luarea unui supliment de declaraţie" inculpatului.
În acest supliment, inculpatul a arătat că recunoaşte şi faptul că face parte dintr-un grup infracţional organizat, ceea ce nu evidenţiase în anterioara declaraţie, luată în urmă cu 7 luni de zile.
Scopul normei procedurale prevăzute la art. 3201 C. proc. pen. şi anume acela de accelerare a judecării cauzelor nu a fost îndeplinit, în speţă fiind vorba de o tergiversare repetată a judecării cauzei, ca urmare a demersurilor inculpatului, tocmai în scopul de a se trece de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, cu consecinţa obţinerii reducerii cu o treime a limitelor pedepsei.
Faţă de cele sus expuse rezultă că este sterilă cercetarea motivului secund de critică prin recursul declarat de procuror prin care se tinde la majorarea pedepsei rezultante aplicate şi care este simetric invers în raport de motivul de critică invocat de inculpatul F.M., care tinde la reducerea aceleiaşi pedepse.
Aşa fiind, urmează a se admite ca fondate atât recursul procurorului cât şi cel al inculpatului F.M. - pe al acestuia din urmă întrucât critica iterată în recursul declarat de unitatea de parchet îi profită - în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) teza a IlI-a C. proc. pen. şi urmează a se trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Prahova, care va proceda în consecinţa celor sus-indicate şi nu va da eficienţă incidenţei pretinse a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., iar cu ocazia rejudecării va avea în vedere şi critica iterată de inculpat pentru corecta individualizare a pedepsei stabilite.
Având în vedere menţinerea în cauză a temeiurilor de fapt relative la gravitatea infracţiunilor imputate aflate în concurs real şi a temeiurilor de drept ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 160b C. proc. pen., să se menţină starea de arest a inculpatului F.M.
Urmează ca onorariul parţial pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 100 lei, să se dispună a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei, iar cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului de faţă vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul F.M. împotriva Deciziei penale nr. 77 din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia recurată şi sentinţa penală nr. 338 din 16 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Prahova.
Menţine starea de arest a inculpatului F.M.
Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul F.M., rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3421/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3425/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
