ICCJ. Decizia nr. 3498/2011. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3498 /20 12
Dosar nr. 5737/109/2011
Şedinţa publică din 30 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3 MF din data de 23 februarie 2012 a Tribunalului Argeş, în baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul T.V.A., deţinut în Penitenciarul Colibaşi, la 3 ani închisoare cu executare în condiţiile art. 57, art. 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat şi inculpatul S.C.A., deţinut în Penitenciarul Colibaşi, la 5 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57, 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2424 din 10 decembrie 2010 a Judecătoriei Piteşti, urmând ca aceasta să fie executată în condiţiile art. 57, 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., separat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a celor doi inculpaţi şi, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 21 noiembrie 2011, la zi, pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, combinat cu art. 118 lit. e) C. pen., a fost dispusă confiscarea în folosul statului a sumelor de câte 550 RON, de la fiecare inculpat în parte.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă D.A.R. şi au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că partea vătămată minoră D.A.R., în timp ce locuia împreună cu mama sa în oraşul Mioveni, l-a cunoscut pe inculpatul T.V.A., cu care a avut o relaţie de amiciţie. Tot în acea perioadă, partea vătămată l-a cunoscut şi pe inculpatul S.C.A., care era prieten cu inculpatul T.V.A.
Conform susţinerilor sale, partea vătămată, în timp ce locuia cu mama sa la Mioveni, a fost abuzată sexual de către tatăl său vitreg şi a fost nevoită să locuiască la bunicii săi materni în corn. M. În aceste împrejurări, în perioada când locuia la bunicii săi, în luna august 2011, a mers la o petrecere la vila de la M., unde a rămas toată noaptea, motiv pentru care a avut reţineri de a se întoarce la bunicii săi, mergând în cele din urmă la locuinţa unei prietene de-a sa, partea vătămată C.L., unde a rămas circa două săptămâni.
Pe parcursul acestei perioade, inculpatul T.V.A., care era prieten cu partea vătămată C.L., venea frecvent la domiciliul acesteia, împreună cu S.C.A., cu autoturismul celui din urmă.
În ziua de 12 august 2011, T.V.A. şi S.C.A. au mers la domiciliul părţii vătămate C.L., unde cei doi au convins-o pe partea vătămată minoră D.A.R. să meargă la Mioveni, pentru a întreţine raporturi sexuale contra cost cu patru bărbaţi, pe care îi găsise primul inculpat. Minora a refuzat iniţial propunerea, însă la insistenţele inculpatului T.V.A. a acceptat, mai ales că şi C.L. şi inculpatul i-au spus că, în acest fel, va putea face rost de bani pentru a-şi putea cumpăra haine şi orice îşi doreşte. Atrasă de mirajul acestei posibilităţi neaşteptate, în aceeaşi seară partea vătămată a plecat la Mioveni cu autoturismul condus de către inculpatul S.C.A., iar când au ajuns la Mioveni, în dreptul unui bar, în autoturism s-a mai urcat şi martorul T.F., o cunoştinţă a celor doi inculpaţi, care dorea să întreţină raporturi sexuale în acea seară.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate, la un moment dat, pe traseu, inculpatul T.V.A. a coborât din autoturism, iar ea împreună cu inculpatul S.C.A. şi cu martorul T.F. şi-au continuat drumul până în faţa unui cămin de nefamilişti, situat lângă Şcoala generală L.R. După ce a oprit autoturismul, inculpatul S.C.A. a coborât şi a discutat cu martorii P.N.A. şi G.G.S., care se aflau în faţa căminului, după care cei doi martori s-au apropiat de autoturism şi au privit-o pe partea vătămată D.A.R., pentru a vedea dacă aceasta este pe placul lor.
În camera de cămin, partea vătămată a întreţinut pe rând raporturi sexuale orale şi normale cu martorii P.N.A., T.M.P., Ţ.M.C., G.G.S. şi T.F.
Deşi în primele declaraţii partea vătămată minoră a declarat că inculpatul S.C.A. i-a dat din banii obţinuţi de la clienţi suma de 100 RON, în ultima declaraţie a revenit asupra acestei afirmaţii, precizând că, în realitate, nu a primit niciun ban de la inculpat.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate minore D.A.R., la câteva zile, în timp ce locuia tot la domiciliul părţii vătămate C.L., în jurul orei 03:00 dimineaţa, au venit inculpaţii T.V.A. şi S.C.A. cu autoturismul, cei doi spunându-i că i-au făcut rost de doi clienţi turci pe care îi găsise un taximetrist, identificat pe parcursul cercetărilor în persoana martorului V.R.l. „M.".
În aceeaşi noapte, partea vătămată a plecat împreună cu cei doi inculpaţi până la intersecţia Mioveni - Piteşti, unde se afla staţionat un taxi marca L. de culoare roşie, în care i s-a spus să urce. Minora a observat că în interiorul autoturismului, în afară de şofer, mai erau trei bărbaţi, dintre care doi erau turci, aceştia rămânând neidentificaţi pe parcursul cercetărilor penale, iar unul român, identificat în persoana martorului R.E.l.
După ce a ajuns la Hotelul V., minora a întreţinut raporturi sexuale pe rând cu ambii turci, după care a coborât în faţa hotelului, unde o aşteptau inculpaţii S.C.A. şi T.V.A.
Ulterior, inculpatul S.C.A. a venit la domiciliul lui C.L. şi i-a propus victimei D.A.R. să meargă la un client de-al său în Piteşti, rămas neidentificat pe parcursul cercetărilor penale, pentru a întreţine raporturi sexuale. Când a ajuns în Piteşti, mai precis în cartierul B., a observat că în faţa unui bloc aştepta un client care, după ce s-a salutat cu inculpatul S.C.A., a urcat cu partea vătămată la etajul doi, într-un apartament compus din trei camere şi două băi.
Clientul vorbea limba engleză şi a întrebat-o ce vârstă are, ea i-a spus că are 16 ani. Potrivit susţinerilor părţii vătămate, bărbatul a spus că nu vrea să întreţină raporturi sexuale cu ea, după care i-a dat suma de 200 RON. În faţa blocului o aştepta inculpatul S.C.A., pe care I-a minţit că a întreţinut raporturi sexuale cu englezul şi că a primit de la acesta suma de 100 RON. I-a dat inculpatului 50 RON, restul sumei oprind-o pentru sine.
S-a mai stabilit că martorul T.F. îl cunoaşte pe inculpatul T.V.A. din luna februarie 2011 când, în timp ce se afla într-un bar din Mioveni, unul dintre cunoscuţii săi i I-a arătat şi i-a spus că are femei pe care le dă contra cost la diferiţi bărbaţi, în vederea întreţinerii de raporturi sexuale.
Cunoscând aceasta, la câteva zile, aflându-se în acelaşi bar, a apelat şi el la inculpatul T.V.A., căruia i-a spus că doreşte o fată cu care să întreţină raporturi sexuale, inculpatul fiind de acord şi spunându-i că partida sexuală îl costă 50 RON. După ce martorul i-a dat banii, inculpatul a sunat pe cineva pe telefonul mobil şi a vorbit la telefonul mobil, iar după zece minute în faţa barului a venit o fată, pe care a recunoscut-o în planşele foto ca fiind partea vătămată C.L. T.V.A. i-a prezentat-o, după care martorul a plecat împreună cu aceasta într-un apartament din Mioveni. Acolo, a întreţinut raporturi sexuale cu fata, care i-a spus că locuieşte într-un apartament închiriat împreună cu inculpatul, în blocurile A şi că este prietena acestuia, urmând să se căsătorească. Aceasta i-a mai spus că se prostituează pentru a face rost de bani, întrucât T.V.A. nu are alte venituri din care să se întreţină.
Martorul T.F. a mai declarat că, într-o zi din luna august, fiind sărbătoare şi purtând o discuţie cu martorul P.N.A., cel din urmă i-a spus că atât el, cât şi ceilalţi colegi, doresc să întreţină raporturi sexuale cu o fată. Primul i-a spus că are numărul lui A., respectiv al lui T.V.A. pe care I-a şi sunat, spunându-i despre intenţia colegilor săi. Inculpatul i-a spus că are două fete şi că le va aduce mai târziu în bar.
În aceeaşi seară, aflându-se în bar împreună cu colegii săi, martorii P.N.A., Ţ.M.P., G.G.S. şi Ţ.M.C., a fost sunat de către inculpatul sus-numit, care i-a spus să iasă în faţa barului, întrucât se află în apropiere împreună cu fetele.
Când a ieşit din bar, a văzut un autoturism albastru, din care a coborât inculpatul împreună cu două fete, la volan aflându-se S.C.A. T.V.A. i-a spus că nu poate să Ie-o dea pe fata pe care o solicitaseră ei, respectiv cea cu care el întreţinuse raporturile sexuale în luna februarie (partea vătămată C.L.), întrucât aceasta era bolnavă, dar a spus că are altă fată, pe partea vătămată D.A.R. Inculpatul i-a spus lui S.C.A. să ceară pentru fată suma de 200 RON. Alte locaţii în care T.V.A. o ducea pe partea vătămată D.A.R. să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi contra cost erau şi hotelurile M.C. şi Y.
În primăvara anului 2011, inculpatul T.V.A. a transportat-o pe partea vătămată C.L. într-un apartament din Mioveni, unde aceasta a întreţinut relaţii sexuale cu martorii P.M., U.N.A. şi T.C.C., pentru suma totală de 100 RON.
În cadrul cercetării judecătoreşti, s-a luat declaraţie părţii vătămate C.L. şi au fost audiaţi inculpaţii, care au recunoscut în totalitate faptele şi au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., iar pe cale de consecinţă au achiesat pe probele administrate la urmărirea penală, fără a mai solicita şi alte probe.
Inculpatul T.V.A. a solicitat şi aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, dovedind că în cadrul urmăririi penale a formulat un denunţ, iar faptele de natura penală denunţate de el fac obiectul dosarului penal nr. 140/D/P/2011 aflat pe rolul D.LI.COT. - Serviciul Teritorial Piteşti, în care se efectuează cercetări pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001 faţă de P.E.L. şi alţii.
Partea vătămată C.L. nu s-a constituit parte civilă, iar partea vătămată D.A.R., deşi s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, nu s-a mai prezentat la instanţă pentru a-şi susţine poziţia şi nici nu a produs probe în acest sens.
A constatat instanţa de fond că în drept, faptele inculpaţilor, care pe parcursul lunilor februarie şi august 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, le-au determinat pe victimele minore C.L. şi D.A.R. să întreţină raporturi sexuale cu mai mulţi bărbaţi, obţinând de pe urma acestei activităţi sume de bani în cuantum de 550 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea lor.
La aplicarea şi individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptei, consecinţele pe termen îndelungat asupra victimelor minore, precum şi amploarea pe care a luat-o acest fenomen.
Totodată s-a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru ambii inculpaţi, având în vedere poziţia de recunoaştere a acestora, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.V.A. - şi a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001. S-a dispus, în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiţionate a pedepsei închisorii aplicată inculpatului S.C.A. prin sentinţa penală nr. 2424 din 10 decembrie 2010 a Judecătoriei Piteşti.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti în mod greşit instanţa a făcut aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, deşi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul T.V.A. a formulat un denunţ în legătură cu traficul de persoane comis de anumite persoane, formându-se Dosarul nr. 140D/P/2011 al D.I.I.C.O.T., până la terminarea cercetării judecătoreşti nu s-a pronunţat în cauză o soluţie prin care persoana denunţată să fie trasă la răspundere penală şi astfel inculpatul să beneficieze de acest denunţ şi de inculpaţii T.V.A. şi S.C.A., care au solicitat reducerea pedepselor care le-au fost aplicate de prima instanţă, precum şi schimbarea modalităţii de executare a lor.
Prin decizia penală nr. 55/A-MF din 29 mai 2012 Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpaţii T.V.A. şi S.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 3 MF din 23 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul 5737/109/2011. A menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor T.V.A. şi S.C.A. şi a dedus la zi detenţia pentru fiecare dintre aceştia.
A reţinut ca prin activitatea infracţională desfăşurată, inculpaţii au comis fapte care se circumscriu uneia sau mai multor acţiuni ce constituie verbum regens al infracţiunii, şi anume de recrutare şi de transportare a minorelor, în scopul exploatării acestora [aşa cum este definită această exploatare de art. 2 lit. c) din lege]. Fiind vorba de victime minore, prin urmare de persoane cu discernământul diminuat, asupra cărora inculpaţii au avut un ascendent, conferit şi de relaţiile apropiate cu acestea, exploatarea a fost realizată prin persuadarea lor, fără să fie necesară exercitarea de violenţe, ori constrângerea de orice fel, ci doar prezentarea de către aceştia a unor avantaje materiale deosebite care s-ar fi putut obţine, fiindu-le cunoscute inculpaţilor condiţiile materiale precare ale familiilor victimelor şi relaţiile lor proaste cu familiile, care le şi determinaseră să părăsească domiciliul şi să locuiască pe la „prieteni". Determinarea victimelor să se prostitueze, în condiţiile date şi obţinerea de bani de pe urma practicării de către acestea a prostituţiei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii sus-menţionate, fiind legală condamnarea inculpaţilor, pronunţată de judecătorul fondului.
Sub acest aspect, a reţinut că art. 12 din lege incriminează infracţiunea de trafic de persoane majore, constând în recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul acestei persoane, în vreme ce art. 13 - traficul de minori prevede că fapta este infracţiune chiar dacă lipseşte elementul constrângerii, în situaţia în care minorul a fost recrutat, transportat, găzduit sau primit, în vederea exploatării sale.
A constatat că pedepsele au fost individualizate, şi s-a dat eficienţă deplină criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului acestora, cât şi al modalităţii de executare. Astfel, s-a ţinut seama, pe de o parte, de atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpaţilor, care a atras incidenţa prevederilor art. 3201 C. proc. pen., dar şi caracterul continuat al faptelor, pericolul social deosebit al acestora.
A reţinut instanţa că nu se poate face abstracţie de vârsta fragedă a celor două victime, de caracterul continuat al faptelor, ce dovedeşte că cei doi obţineau pe această cale cu regularitate venituri şi că îşi făcuseră din activitatea pe care o desfăşurau o sursă constantă de bani, de consecinţele pe care faptele le-au avut asupra minorelor, dovadă fiind şi atitudinea lor pe parcursul procesului penal (este cunoscut că, în astfel de cazuri, victimele se îndrăgostesc de cei care le abuzează şi nu mai reuşesc să perceapă răul imens care le este produs).
A apreciat că în raport cu aceste circumstanţe, este evident că scopul pedepselor aplicate celor doi nu ar fi putut fi altfel atins, decât în condiţiile art. 57 C. pen., text de lege spre care s-a orientat şi prima instanţă.
În ceea ce priveşte critica referitoare la art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 prevede că persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni de trafic de persoane beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Persoanele indicate în denunţ de către inculpatul T.V.A. au calitatea de inculpate într-un alt dosar penal aflat în faza de urmărire penală la D.I.I.C.O.T. Piteşti, trimis la judecător, pentru a pronunţa arestarea preventivă a acestora, iar faptul că propunerea de arestare a fost respinsă nu este în măsură a atrage consecinţe negative asupra celui care a formulat denunţul, atâta vreme cât dosarul parchetului se afla în curs de cercetare, fiind pusă în mişcare acţiunea penală împotriva persoanelor la care se referă denunţul.
A apreciat că legea impune condiţia ca denunţătorul să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a traficanţilor denunţaţi, care în cauză este realizată, nu şi pronunţarea unei condamnări a acestora din urmă (fapt ce ar fi, practic, imposibil într-un timp atât de scurt), constatând astfel că, aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile în speţă.
În privinţa laturii civile, instanţa de fond s-a pronunţat ţinând seama, după caz, de manifestarea de voinţă a victimelor, precum şi de momentul până la care poate avea loc constituirea de parte civilă.
Împotriva acestor hotărâri au formulat recurs D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Piteşti, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi inculpatul T.V.A. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, pct. 10, pct. 14 şi pct. 18 C. proc. pen.
Verificând actele dosarului raportat la dispoziţiile legale, Înalta Curte secţia penală constată că recursul formulat de D.I.I.C.O.T. este fondat, iar recursul inculpatului T.V.A. este neîntemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentinţa penală nr. 3 din 23 februarie 2012 a Tribunalului Argeş, instanţa fondului a reţinut în favoarea inculpatului T.V.A. dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 motivat de faptul că, în timpul urmăririi penale, inculpatul a formulat un denunţ. Dispoziţia a fost menţinută şi de către instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Piteşti, apreciindu-se că „persoanele indicate în denunţ de către inculpatul T.V.A. au calitatea de inculpate într-un alt dosar penal aflat în faza de urmărire penală la D.I.I.C.O.T. Piteşti, trimis la judecător, pentru a pronunţa arestarea preventivă a acestora".
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 „persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni prevăzute în prezenta lege beneficiază de reducerea ia jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".
Analizând aceste dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că pentru aplicarea acestor norme trebuie întrunite cumulativ trei condiţii şi anume: a) persoana, care cere aplicarea normei să fi comis o faptă sancţionată de Legea nr. 678/2001; b) să formuleze denunţul în timpul urmăririi penale şi c) denunţul său trebuie să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală o altă persoană care au săvârşit fapte incriminate în Legea nr. 678/2001.
Dacă în ceea ce priveşte îndeplinirea primelor două condiţii stabilite de legiuitor, Înalta Curte reţine că acestea sunt întrunite, în ceea ce priveşte ultima cerinţă, aceasta nu a fost îndeplinită.
Astfel, prin adresa nr. 140/D/P/2011 din 12 septembrie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Piteşti a comunicat că la data de 28 noiembrie 2011, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul T.V.A. a formulat un denunţ, privitor la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de către făptuitoarea P.E.L., formându-se Dosarul nr. 140/D/P/2011 aflat în stadiul actelor premergătoare.
Prin această notă se arată de către Serviciul Teritorial Piteşti că dosarul mai sus indicat nr. 140/D/P/2011 a fost format în urma sesizării din oficiu din data de 18 noiembrie 2011 a lucrătorilor de poliţie din cadrul BCCO Piteşti.
Coroborând aceste date cu cerinţele legiuitorului în materie, Înalta Curte constată că nu denunţul inculpatului T.V.A. a condus la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane pentru a-i putea aplicabile normele în discuţie, iar dosarul la care a fost ataşat denunţul inculpatului era format în baza sesizării din oficiu în urmă cu zece zile raportat la data denunţului.
În ultima adresă comunicată de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Piteşti se menţionează că Dosarul nr. 140/D/P/2011 se află în faza de urmărire penală pe rolul D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Piteşti şi nu a dus la tragerea la răspunedere penală a vreunei persoane şi totodată că în urma denunţului formulat de inculpatul T.V.A. nu s-a format un nou dosar.
Cu privire la motivele de casare invocate de către inculpatul T.V.A., Înalta Curte constată că motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. este motivat în cele menţionate mai sus, având în vedere că se invocă de către apărare greşita reţinere a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 situaţie în care nu va mai fi analizat separat. În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., inculpatul a criticat hotărârile pronunţate motivând că, deşi prin actul de sesizare în sarcina sa şi a coinculpatului S.C.A. s-au reţinut două fapte, instanţele anterioare s-au pronunţat doar pe o singură faptă.
Înalta Curte constată că prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.V.A. pentru comiterea faptei sancţionată de dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., împrejurare faţă de care susţinerile formulate de inculpat sunt neîntemeiate, acesta fiind trimis pentru două acte materiale care intră în conţinutul acestei infracţiuni şi nu pentru două fapte incriminate distinct.
De asemenea, nefondate apar şi celelalte două critici ale recurentului inculpat, raportat la datele ce circumstanţiază persoana făptuitorului, modalitatea de comitere a actelor materiale şi îndeosebi, raportat la noile limite de pedeapsă prin înlăturarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001. Astfel, nu poate fi primită nici argumentarea apărării în sensul că deşi inculpatul a recunoscut fapta, aceasta nu ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât prin declaraţia dată la data de 9 februarie 2012, acesta a înţeles să uzeze de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., însuşindu-şi întreg materialul probator administrat în faza de urmărire penală şi nesolicitând readministrarea probelor din care rezultă că inculpatul T.V.A. se face vinovat de fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, iar aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faţă de cele arătate Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Piteşti, va casa, în parte, decizia penală şi sentinţa penală nr. 3MF din 23 februarie 2012 a Tribunalului Argeş şi înlăturând dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, reţinute greşit în favoarea inculpatului, va dispune aplicarea unei pedepse în noile limite care să corespundă exigenţelor prevăzute în cuprinsul art. 72 C. pen., în sensul că va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V.A. împotriva deciziei penale nr. 55/A-MF din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.V.A., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 noiembrie 2011 la 30 octombrie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva deciziei penale nr. 55/A-MF din 29 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul T.V.A.
Casează, în parte, decizia penală şi sentinţa penală nr. 3MF din 23 februarie 2012 a Tribunalului Argeş - Complet specializat de minori, numai cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, dispoziţii pe care le înlătură.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.V.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 noiembrie 2011 la 30 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat T.V.A. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, şi respectiv suma de 300 RON, reprezentând apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimata parte civilă şi pentru intimata parte vătămată, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3425/2011. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 3658/2011. Penal → |
|---|
