ICCJ. Decizia nr. 3510/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 3510/2011
Dosar nr. 7713/95/2009
Şedinţa publică din 10 octombrie 2011
Asupra recursului penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 8 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7713/95/2009 s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., condamnarea inculpatului P.T., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost obligat inculpatul la 130,04 lei despăgubiri civile către Spitalul Judeţean Tg. Jiu şi la 3.735,04 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate E.D.
A fost obligat inculpatul la 7.000 lei reprezentând daune materiale şi 8.000 lei reprezentând daune morale către partea vătămată.
S-a respins cererea părţii vătămate E.D. cu privire la obligarea inculpatului la 300 lei lunar rentă în favoarea sa.
A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată reprezentând onorariu apărător şi la 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul P.T. este tâmplar şi locuieşte în oraşul Tg. Cărbuneşti, cartierul Cărbuneşti Sat.
În perimetrul fostului I.A.S. Tg. Cărbuneşti, respectiv la o distanţă de 500 metri sud de D.N. Tg. Cărbuneşti - Hurezani, la 400-500 metri de limita vestică a aceluiaşi sat şi-a stabilit stâna martorul P.I. care deţine, în acea zonă, 100 hectare fâneţe.
La data de 30 noiembrie 2007, martorul asigura paza animalelor cu ajutorul membrilor familiei sale, martorii C.G., V.M. şi partea vătămată E.D.
În dimineaţa aceleiaşi zile, inculpatul P.T. a mers la locuinţa martorei M.M. pentru a executa nişte lucrări de tâmplărie, fiind însoţit şi de martorii P.I. şi M.E.C., dar înainte de începerea lucrărilor a priponit calul pe terenul cu fâneaţă situat la aproximativ 200 m de stâna martorului P.I.
Echipa de muncitori condusă de inculpatul P.T. a încetat activitatea pe la ora 16,00, după care acesta s-a deplasat împreună cu martorul P.I. la locul în care lăsase caii, luând o secure pentru a scoate priponul din pământ.
Apropiindu-se de zona grajdurilor ce împrejmuiesc stâna martorului P.I., inculpatul a constatat că animalele erau libere şi că un cioban se îndrepta spre stână. Între inculpatul P. şi acel cioban, identificat ulterior ca fiind martorul V.M., a avut loc un schimb de replici, inculpatul ameninţându-l. Pentru a se apăra, martorul V.M. l-a lovit pe inculpat cu bâta de mai multe ori până când acesta a căzut.
La scurt timp, martorul V.M. a anunţat partea vătămată E.D. despre incidentul avut cu inculpatul P.T., astfel că aceasta s-a deplasat spre locul faptei având asupra sa o bâtă. Partea vătămată s-a îndreptat spre martorii M.E.C. şi P.I., urmând să-i tempereze şi să-i îndepărteze pentru a evita un alt conflict. Profitând de neatenţia părţii vătămate, inculpatul P.T. s-a apropiat de aceasta şi, din spate, de la o distanţă mică, a lovit-o cu barda în cap.
După aplicarea loviturii, inculpatul a fugit în direcţia Satul Noul abandonând barda, îndreptându-s spre locuinţa martorei M.M., iar partea vătămată a fost transportată iniţial la Spitalul Orăşenesc Tg. Cărbuneşti, iar apoi la Spitalul Judeţean Tg. Jiu, de unde a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova - Secţia Neurochirurgie, fiind internată cu diagnosticul: plagă cranio-cerebrală cu hematom extradural temporar bazal şi intracerebral de lob temporar drept.
Din raportul de expertiză medico-legală din 12 iunie 2009 întocmit de I.M.L. Craiova rezultă că partea vătămată a suferit leziuni produse prin lovire cu un corp tăietor-despicător, probabil topor, suferind o plagă craniană şi leziuni sub-adiacente acestuia, lovitura fiind aplicată de agresor din faţă, spate, sau lateral dreapta, de la o distanţă mică, cu toporul ţinut în mână.
Leziunile traumatice au necesitat, pentru vindecare, 70-80 zile îngrijiri medicale, fiind pusă în primejdie viaţa victimei.
S-a constatat, de asemenea, lipsa de substanţă osoasă la nivelul regiunii temporare drepte, partea vătămată rămânând, astfel, cu infirmitate fizică permanentă.
Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului P.T., realizează elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a arătat că probele administrate dovedesc vinovăţia inculpatului şi că versiunea acestuia - în sensul că a aruncat barda de la o distanţă de 8-10 metri - nu este susţinută nici de martori şi nici de actele medicale care au stabilit modalitatea de producere a leziunilor.
Instanţa de fond a constatat că în cauză nu poate fi reţinută nici scuza provocării şi nici legitima apărare, inculpatul a comis fapta fără a exista un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public.
Pentru fapta comisă, i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minim, cu executare în regim de detenţie.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, precum şi la daune morale şi materiale către partea civilă E.D.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul P.T., criticând hotărârea atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul laturii civile.
A solicitat a se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 44 C. pen., iar în subsidiar, circumstanţa legală atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei, dar şi a prevederilor art. 3201 C. proc. pen., deoarece inculpatul a recunoscut faptele.
Prin decizia penală nr. 20 din 28 ianuarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a admis apelul declarat de inculpatul P.T. împotriva sentinţei penale nr. 133 din 8 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 7713/95/2009.
A fost desfiinţată sentinţa penală, în parte, pe latură penală şi latură civilă.
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174 C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul P.T., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
I-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
S-a redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către Spitalul Judeţean Tg. Jiu la 65 lei, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova la 1.868 lei, către partea civilă E.D. la 3.500 lei daune materiale şi 4.000 lei daune morale.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondurile Ministerul Justiţiei.
Instanţa de apel a reţinut că deşi există contradicţii între declaraţiile martorilor, acestea nu privesc esenţa, ci etapele derulării conflictului, numărul persoanelor prezente la locul comiterii faptei, diferenţele fiind generate după cum martorii făceau parte din grupul părţii vătămate sau al inculpatului.
Reţine că inculpatul este cel care a lovit victima cu o bardă în zona capului.
Hotărârea instanţei de fond a fost apreciată ca fiind nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptei, locul comiterii infracţiunii nefiind un loc public în accepţiunea dispoziţiilor art. 152 lit. b) C. pen.
În fine, instanţa de apel, în raport de împrejurările comiterii faptei, a constatat că nu poate fi reţinută starea de legitimă apărare, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 44 C. pen., infracţiunea fiind săvârşită în stare de provocare.
Ca atare, sentinţa instanţei de fond a fost desfiinţată sub aspectul încadrării juridice a faptei, reţinându-se în sarcina inculpatului infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen.
Corespunzător soluţiei adoptate pe latura penală a cauzei, au fost reduse şi despăgubirile acordate părţii civile E.D., respectiv, Spitalului Judeţean Tg. Jiu.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul P.T. reiterând criticile din apel prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
A solicitat, în principal, reţinerea stării de legitimă apărare şi, pe cale de consecinţă, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.
În sprijinul acestei cereri recurentul inculpat a făcut referire la declaraţia martorului P.P., dar şi la raportul de expertiză medico-legală care a fost întocmit pe baza procesului-verbal de reconstituire întocmit de procuror în lipsa inculpatului şi a martorilor asistenţi care, în opinia apărării, nu reflectă realitatea.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză rezultă că, în data de 30 noiembrie 2007, inculpatul P.T., pe fondul stării de provocare generată de atitudinea victimei, i-a aplicat acesteia, o lovitură cu o bardă, în zona capului, cauzându-i leziuni vindecabile în 70-80 zile îngrijiri medicale, fiind pusă în primejdie viaţa victimei.
Din declaraţiile martorilor M.M., P.I. şi M.E. rezultă că în dimineaţa zilei de 30 noiembrie 2007, inculpatul a priponit caii pe o fâneaţă situată în apropierea stânei martorului P.I.
În jurul orelor 16,30 - după ce inculpatul efectuase lucrări de tâmplărie la locuinţa martorei M.M. - a mers, împreună cu martorul P.I., pentru a lua caii, constatând că aceştia au fost dezlegaţi, la faţa locului întâlnindu-se cu martorul V.M.
Între acest martor şi inculpat s-au purtat discuţii contradictorii, martorul refuzând să-i restituie inculpatului pripoanele cu care au fost legaţi caii pe păşune, afirmând că procedează în acest fel la solicitarea martorului P.I.
Conflictul dintre aceştia a devenit violent, martorul V.M. aplicându-i inculpatului mai multe lovituri cu o bâtă, acesta căzând la pământ.
În aceste împrejurări, martorul P.I., care-l însoţea pe inculpat, a anunţat martorii M.M. şi M.E., iar martorul V.M., la rându-l său, a anunţat partea vătămată E.D., care a sosit împreună cu martorul C.G.
Între cele două grupuri conflictul a continuat, barda aflată la martorul P. a căzut, astfel încât partea vătămată a luat-o, aruncând-o înspre grupul în care se afla şi inculpatul P.T.
Acesta, profitând de neatenţia părţii vătămate, s-a apropiat, a luat barda şi, din spate, a lovit-o în zona capului, după care a fugit în direcţia Satului Nou.
Urmare actelor de violenţă exercitate de martorul V.M. asupra inculpatului, acesta a suferit leziuni corporale vindecabile în 5-6 zile îngrijiri medicale (f.49, d.u.p.).
Modalitatea şi împrejurările comiterii faptei exclud posibilitatea reţinerii stării de legitimă apărare.
Dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen. condiţionează reţinerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei de necesitatea înlăturării unui act material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva autorului sau a altuia şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Apărarea devine legitimă doar dacă este necesară pentru a respinge un atac, un rău ireparabil, în caz contrar, nu există o necesitate absolută de apărare.
Verificarea acestei condiţii se face, întotdeauna în concret, obiectiv şi subiectiv, ţinându-se seama, pe de o parte, de împrejurările de fapt, iar pe de altă parte, de condiţiile personale ale celui care invocă legitima apărare.
Atacul trebuie să fie material, actual şi direct, ceea ce înseamnă că dacă atacul a trecut nu mai există legitimă apărare, el trebuie să fie prezent (incipient) sau iminent, adică se va produce dacă autorul nu se apără.
Deci legitima apărare are loc cât timp durează atacul sau pericolul iminent al atacului.
Verificând condiţiile legitimei apărări prin prisma situaţiei de fapt reţinută de instanţe şi expusă anterior succint, Înalta Curte constată că inculpatul a lovit victima fără a exista un tac direct, iminent, îndreptat asupra sa care ar fi justificat atitudinea sa agresivă.
Barda de care s-a folosit inculpatul era pe jos şi nu există elemente care să conducă la concluzia că victima ar fi încercat să lovească pe inculpat, sau pe vreunul din martorii care-l însoţeau (martorii P. şi M. părăsind locul conflictului înainte de acţiunea violentă a inculpatului).
Inculpatul a profitat de neatenţia victimei, a luat barda, s-a apropiat de aceasta şi, din spate, de la o distanţă mică, a lovit-o în cap.
Cât privesc leziunile suferite de victimă, modalitatea de producere a acestora, ele sunt descrise în raportul de constatare medico-legală, avându-se în vedere caracterele morfologice ale plăgii craniene şi leziunile sub-adiacente acesteia.
Ca atare, prima critică invocată de recurentul inculpat este neîntemeiată.
Se constată ca fiind fondată în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei.
Fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social dar nu se poate face abstracţie de faptul că inculpatul P.T., anterior exercitării actelor de violenţă asupra părţii vătămate E.D., a fost el însuşi agresat de martorul V.M., suferind leziuni corporale vindecabile în 4-5 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, datele ce caracterizează persoana inculpatului, nefiind cunoscut cu antecedente penale, având un comportament corespunzător în societate, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Supunerea inculpatului la anumite măsuri de supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen., este suficientă pentru reeducarea şi reinserţia sa socială.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 20 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia penală şi, în parte, sentinţa penală nr. 133 din 8 iunie 2010 a Tribunalului Gorj, secţia penală, numai în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei şi rejudecând în aceste limite:
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen. C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.T. pentru tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., pe durata unui termen de încercare, de 8 ani şi 6 luni.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute la literele a)-d).
În baza art. 864 C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii stabilită în sarcina inculpatului.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 20 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală şi, în parte, sentinţa penală nr. 133 din 8 iunie 2010 a Tribunalului Gorj, secţia penală, numai în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei şi rejudecând în aceste limite:
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen. C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.T. pentru tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., pe durata unui termen de încercare, de 8 ani şi 6 luni.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute la literele a)-d).
În baza art. 864 C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii stabilită în sarcina inculpatului.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4370/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 172/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
