ICCJ. Decizia nr. 3760/2011. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3760/2011
Dosar nr. 2508/54/2010
Şedinţa publică din 24 octombrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 10 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, - în Dosarul nr. 2508/54/2010, s-a dispus, în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului S.M., la pedeapsa de 1 an închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., de 3 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 14,00, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul la casa părintească situată în cartierul Mofleni din municipiul Craiova, intrând pe o stradă cu sens unic de circulaţie. La ieşirea din parcare, inculpatul s-a încadrat pe contrasens, intenţionând să conducă în acest mod până la intersecţia din zona „A.C.R.”.
După ce a parcurs câţiva zeci de metri pe contrasens, autoturismul inculpatului a intrat în coliziune frontală cu un autoturism M., înmatriculat sub nr. X, condus regulamentar de martorul V.B.A. care, datorită impactului, a fost proiectat în autoturismul marca T., cu număr de înmatriculare x, condus de martora B.D.A., care circula în spatele său.
În urma impactului s-a produs avarierea autoturismelor, iar în momentul în care martorii V.B.A. şi B.D. au încercat să discute cu inculpatul, au observat că acesta era incoerent, aflându-se în stare de ebrietate. În aceste împrejurări, au fost sesizate organele de poliţie, dar inculpatul a părăsit locul accidentului, parcurgând câteva sute de metri, până în zona Pieţei Vechi, parcând autoturismul pe str. Felix Aderca.
După câteva minute, inculpatul s-a întors pe jos la locul accidentului, iar în momentul în care a fost recunoscut de martori, a susţinut că este victima unei confuzii, nefiind implicat în nici un eveniment rutier.
În aceeaşi după-amiază, lucrătorii de poliţie, însoţiţi de martorul B.M.I. s-au întors la locul producerii accidentului şi, în urma cercetărilor, a fost depistat autoturismul proprietatea inculpatului, parcat pe str. Felix Aderca, autoturism care prezenta multiple avarii.
În drept, fapta inculpatului, care, în data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 14,00, a condus pe drumurile publice din municipiul Craiova un autoturism, producând un accident rutier soldat cu avarierea altor două autoturisme, după care, a refuzat testarea dar şi recoltarea probelor biologice, a fost încadrată în dispoziţiile art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului, aplicându-i acestuia o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a acesteia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs inculpatul S.M. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 2, 18 şi 14 C. proc. pen.
Recurentul inculpat a apreciat că fapta reţinută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
A recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, dar după accidentul rutier şi de aceea a refuzat testarea şi implicit recoltarea probelor biologice.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Condamnarea inculpatului S.M. s-a dispus pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că, în data de 19 iulie 2010, în jurul orelor 14,00, a condus pe drumurile publice din municipiul Craiova un autoturism „D.” înmatriculat sub nr. x, producând un accident rutier în care au fost implicate alte două autoturisme, după care, la sosirea organelor de poliţie, a refuzat testarea pentru stabilirea alcoolemiei dar şi recoltarea probelor de sânge.
Materialul probator administrat în cauză susţine în întregime acuzaţiile formulate împotriva inculpatului, ambele instanţe reţinând corect vinovăţia acesteia, încadrarea juridică şi circumstanţele săvârşirii faptelor.
Susţinerea inculpatului, în sensul că a condus băuturi alcoolice, după producerea accidentului este neverosimilă, probele cauzei demonstrând contrariul.
Din declaraţiile martorilor V.B.A., B.D. şi B.M. date în cursul cercetării judecătoreşti (f. 47-49), rezultă că inculpatul a încercat să dea cu spatele în parcare, a intrat pe contrasens, avariind autoturismele aflate în spatele său.
Inculpatul se afla la volanul autoturismului D., fiind singur, iar în momentul în care martorii i-au cerut explicaţii, atrăgându-i atenţia că se află pe contrasens şi că a produs avarierea a două autoturisme, au sesizat că acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
Deşi i s-a cerut să rămână la locul accidentului, până la sosirea echipajului de poliţie, inculpatul a refuzat, continuându-şi deplasarea cu maşina, după care s-a reîntors, afirmând în prezenţa organelor de poliţie că el nu a condus maşina, ci o altă persoană. A refuzat testarea cu aparatul alcool test, dar şi recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Nu există nici un dubiu în ceea ce priveşte autorul accidentului de circulaţie, inculpatul fiind identificat de martorii oculari, fiind fără echivoc şi faptul că acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, refuzând testarea pentru stabilirea alcoolemiei.
Prin urmare, fapta comisă de inculpat a fost dovedită, instanţele stabilit în mod corect vinovăţia acestuia.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că, la stabilirea acesteia, prima instanţă a ţinut seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi a apreciat în egală măsură atât împrejurările în care s-a comis activitatea infracţională, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Au fost avute în vedere natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite şi puse în primejdie prin acţiunea ilicită a inculpatului, gravitatea urmărilor produse sau care se puteau produce.
Fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, determinat de împrejurările concrete în care a fost săvârşită, de urmările produse dar şi de atitudinea inculpatului ulterior consumării infracţiunii, care a negat că s-a aflat la volanul autoturismului deşi fusese văzut de cei trei martori.
Pe de altă parte, s-a ţinut seama de datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi de conduita acestuia anterior comiterii faptei.
Ca atare, nu poate fi însuşită critica inculpatului, în sensul că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar hotărârea de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3742/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3947/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
