ICCJ. Decizia nr. 3947/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3947/2011
Dosar nr. 757/114/2010
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, s-a dispus condamnarea inculpatei C.L. domiciliată în municipiul Buzău, str. Războieni nr. 38, judeţul Buzău, pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 500.000 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă G.V.A.E., domiciliată în comuna Votinel, sat Votinel.
S-a menţinut sechestrul asigurător cu privire la suma de 2050 euro, consemnată la CEC Bank Buzău cu chitanţa din 4 iunie 2009, urmând ca aceasta să servească la despăgubirea părţii civile G.V.A.E.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că în anul 2005 inculpata C.L. a solicitat ziarului „C.N.” din Suceava, publicarea unui anunţ la rubrica „D.”, din conţinutul căruia rezulta că şi-a atribuit numele de „M.”, că este „clar văzătoare şi cititoare de stele”, de origine ucraineană şi a fost verificată de oamenii de ştiinţă, menţionând şi problemele pe care pretindea că le poate rezolva.
Conţinutul anunţurilor publicate în mai multe rânduri au fost expediate prin fax, iar serviciile au fost plătite de inculpată prin mandat poştal, de la Oficiul Poştal nr. 7 Buzău.
În plus, aceasta a contactat telefonic redacţia şi recomandându-se cu acelaşi apelativ („M.”), s-a arătat interesată de apariţia unor texte la rubrica „Mica Publicitate”, după care a transmis, prin fax, atât texte publicitare în favoarea sa, dar şi texte de mulţumire din partea unora dintre beneficiarii serviciilor oferite de aceasta, în cuprinsul anunţului menţionând şi numărul de telefon x.
La data de 19 noiembrie 2005 numiţii V.G.C.A. şi V.M., soţul şi respectiv socrul părţii vătămate G.V.A.E., au fost implicaţi într-un accident rutier pe raza judeţului Bacău, în urma căruia secundul a suferit leziuni grave ce au necesitat internarea succesivă în spitalele din municipiul Iaşi şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, fiind externat la 31 mai 2006, ameliorat.
Pe fondul acestor probleme, trecând printr-o perioadă dificilă, partea vătămată s-a hotărât să apeleze la serviciile pe care inculpata C.L. „M.” le oferea conform anunţului publicitar, contactând-o la numărul de telefon menţionat în ziar.
Ca urmare, aceasta i-a precizat că nu este din Suceava ci din Buzău, i-a solicitat să-i spună data naşterii şi a asigurat-o că prin „magia albă” şi puterile sale miraculoase poate dezlega farmecele care l-au afectat pe tatăl său şi au provocat accidentul de circulaţie.
În plus, pentru a-i crea convingerea că va realiza această promisiune, în continuare s-au întâlnit într-un apartament din Suceava, inculpata solicitând părţii vătămate să aducă mai multe bunuri (câteva ouă de găină, un porumbel de culoare gri, lumânări şi garoafe), stabilind să expedieze câteva sute de lei prin mandat poştale pentru „a începe lucrarea”.
Fiind astfel indusă în eroare, partea vătămată G.V.A.E. s-a conformat, vorbind aproape zilnic la telefon cu inculpata şi expediindu-i la fel de des sume de bani prin serviciul on-line şi S.E.O.M.
Din documentaţia transmisă de CN P.R. SA s-a reţinut că actele materiale au fost comise în perioada 2 martie 2006 - 28 iulie 2007, partea vătămată expediind pe numele inculpatei C.L. sume cuprinse între câteva sute de lei şi 13.000 lei, 20.000 lei, 16.000 lei, 21.000 lei.
Inculpata a ridicat sumele 5.500 lei (2 martie 2006), de 6.700 lei (3 martie 2006), de 7.100 lei (6 martie 2006), de 7.500 lei (8 martie 2006), de 3.500 lei (22 martie 2006), de 1.750 lei (23 martie 2006) şi suma de 10.250 lei (4 aprilie 2006).
Frecvenţa expedierii banilor s-a menţinut şi ulterior, până la 28 iulie 2007, astfel că în perioada 9 august 2006 - 2 octombrie 2006, au fost expediate pe numele inculpatei sumele de 17.260 lei (9 august 2006), de 8.750 lei (23 august 2006), de 11.200 lei (25 august 2006), de 15.750 lei (1 septembrie 2006), de 12.000 lei (7 septembrie 2006), de 17.000 lei (15 septembrie 2006), de 13.000 lei (20 septembrie 2006), de 15.500 lei (22 septembrie 2006) şi 21.250 lei (2 octombrie 2006).
Banii au fost expediaţi în contextul în care prin telefon inculpata C.L. „M.” pretindea că persoana care doreşte răul familiei părţii vătămate continuă să exercite o astfel de acţiune, iar în situaţia în care nu care nu o va reuşi să o oprească (să desfacă farmecele), sumele primite îi vor fi restituite; totodată, inculpata a promis că o va ajuta să câştige sume mari la loto şi va înlătura şi răul pe care încearcă să i-l facă fostul soţ.
La solicitarea inculpatei, partea vătămată a expediat sumele de bani pretinse şi pe numele altor persoane, respectiv B.A., B.M. (concubinul şi mama concubinului), S.L., Ş.S., iar alteori acestea au fost trimise pe numele inculpatei de către martorii C.A.A. şi M.V., la cererea victimei.
Constatând că starea sănătăţii tatălui său nu se îmbunătăţeşte şi nici nu câştigă la loto în cursul lunii septembrie 2007, partea vătămată G.V.A.E. a solicitat inculpatei să-i restituie 70.000 euro, parte din suma trimisă.
Întrucât aceasta nu a dat curs solicitării şi a refuzat să-i mai răspundă la telefon, schimbându-şi numărul, partea vătămată a apelat la serviciile unui detectiv particular, prin intermediul căruia i-a aflat datele de identitate.
S-a concluzionat că în condiţiile descrise şi prin inducere în eroare, sub promisiunea că o să-l vindece pe tatăl său şi o va ajuta să câştige la loterie, în perioada 2006 - septembrie 2007, inculpata C.L. a reuşit să determine pe victima G.V.A.E. să-i remită în mai multe tranşe suma de aproximativ 500.000 lei.
În drept, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece s-a făcut dovada primirii foloaselor materiale injuste prin acte repetate şi în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, beneficii ce au produs patrimoniului privat consecinţe deosebit de grave în sensul art. 146 C. pen.
A fost înlăturată apărarea inculpatei în sensul că în contextul unei relaţii stabilite la un spital din Bucureşti, unde era internată şi verişoara sa, sumele expediate de partea vătămată ar fi reprezentat restituirea unui împrumut de 100.000 euro, ca nedovedită, inclusiv datorită neprezentării unui înscris doveditor în sensul încheierii unei convenţii având ca obiect remiterea unei sume considerabile şi a nerealizării unor venituri din surse permanente, fiind casnică şi asigurând întreţinerea a cinci copii.
S-a avut în vedere şi faptul că inculpata a fost cercetată tot pentru înşelăciune în Dosarul nr. 1388/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative conform art. 11 alin. (1) lit. b) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., reţinându-se în fapt obţinerea în aceleaşi circumstanţe a sumelor de 200 lei de la partea vătămată A.G. şi respectiv 2.000 lei de la partea vătămată Pitaru Ileana din Timişoara.
La individualizarea pedepsei s-au reţinut împrejurările concrete în care s-a realizat inducerea în eroare a părţii vătămate, prejudiciul însemnat cauzat patrimoniului privat şi faptul că nu se află la prima încălcare a legii penale. Faţă de datele personale, constând în asigurarea întreţinerii a cinci copii minori, s-a considerat că scopul pedepsei poate fi asigurat însă prin atenuarea răspunderii penale conform art. 74 alin. (2) C. pen.
Cu privire la acţiunea civilă exercitată de partea vătămată G.V.A.E. s-a apreciat ca fiind dovedite despăgubirile solicitate, în limita sumei de 500.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate, netemeinicie, greşita apreciere a probelor, inexistenţa probelor în sensul primirii de către inculpată a sumei la plata căreia a fost obligată cu titlu de despăgubiri către partea vătămată; s-a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatei, fiind incidente dispoziţiile art. 215 alin. (1) C. pen., deoarece nu s-a făcut dovada folosirii de nume şi calităţi mincinoase, iar suma totală pretind achitată de partea vătămată după data de 3 octombrie 2006 a fost de doar 140.000 lei (sub valoarea de 200.000 lei ce ar fi atras incidenţa alin. (5) al art. 215 C. pen. Totodată, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei şi suspendarea (condiţionată sau sub supraveghere) a executării acesteia, având în vedere starea precară de sănătate a inculpatei, situaţia familiei sale şi restituirea către partea vătămată a unor sume de bani.
Prin decizia nr. 46 din 21 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare statului.
S-a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a avut în vedere o corectă stare de fapt, probele fiind just şi complet analizate.
S-a constatat că în mod corect au fost înlăturate apărările inculpatei - care a contestat publicarea anunţului la mica publicitate şi primirea de la partea vătămată a sumei totale de 500.000 lei, arătând că ar fi împrumutat cu bani pe partea vătămată (pe care a pretins că a cunoscut-o în anul 2005, în perioada în care verişoara sa era internată la un spital din Bucureşti) care apoi i-a restituit în tranşe. S-a apreciat că se impune a se reţine situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu, coroborându-se aspectele expuse în plângere şi cele ce au rezultat din declaraţia părţii vătămate, ale martorilor M.V., C.A.A., C.G., B.A., relaţiile transmise de ziarul “C.N.” Suceava, adresa nr. 142/2006, actele medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, documentaţia comunicată de CN P.R. SA, conţinând xerocopiile celor 73 formulare on-line prezentare şi 73 formulare on-line achitare privind transferurile efectuate în perioada ianuarie 2006-iulie 2007 şi având ca beneficiar pe inculpata C.L.
Din examinarea acestor mijloace de probă instanţa de apel a constatat că rezultă cu certitudine publicarea de către inculpată, din anul 2005 a mai multor anunţuri la rubrica “Diverse” prin serviciul Mica publicitate al ziarului “C.N.” Suceava, conţinutul acestora fiind expediat prin fax, iar contravaloarea serviciilor fiind achitată prin mandat poştal de la O.P. 7 Buzău.
S-a reţinut că potrivit adresei nr. 142 din 03 octombrie 2006 şi înscrisurilor anexate, iniţial recomandându-se sub numele de “M.”, după obţinerea unor detalii asupra condiţiilor de publicitate, inculpata a transmis texte conţinând încunoștințarea publică a faptului că este „clar văzătoare şi cititoare de stele”, precizând că „nu este vrăjitoare sau cititoare, este clarvăzătoare cu puteri reale” şi solicitând ca persoanele interesate să apeleze la numărul de telefon x.
S-a arătat că susţinerile inculpatei în sensul că perioada infracţională ar trebui limitată începând cu data de 16 octombrie 2006 când s-a expediat ziarului menţionat suma de 200 lei pentru rubrica publicitate sunt infirmate de relaţiile transmise de redacţie care atestă faptul că, în realitate, anunţurile respective au fost plătite de aceeaşi persoană “M.” şi publicate la cererea acesteia cu aproximativ un an anterior datei de 03 octombrie 2006.
Instanţa de apel a mai constatat că cel puţin începând cu noiembrie 2005 între persoana vătămată G.V.A.E. şi inculpata C.L. s-au stabilit raporturi în cadrul cărora telefonic sau direct acestea s-au întâlnit, iar în perioada 02 martie 2006 - 28 iulie 2007 prima a expediat secundei succesiv prin serviciul on-line ori serviciul expres diferite sume de bani, totalizând 507.572 RON.
Faţă de relaţiile transmise de ziarul “C.N.” Suceava şi declaraţia martorei M.V. s-a considerat că se confirma faptul că sumele respective în realitate au fost solicitate de inculpata C.L. şi au reprezentat plăţi efectuate de partea vătămată, asigurată fiind că prin “magia albă” se va reuşi rezolvarea problemelor grave de sănătate cu care se confrunta tatăl părţii vătămate (victima accidentului de circulaţie din 19 noiembrie 2005) dar şi cele de natură afectivă intervenite prin separarea celor doi soţi, iar în final să asigure câştigarea unei sume importante „la loterie”, rezolvând astfel, dificultăţile materiale cu care se confrunta partea vătămată.
Conţinutul mandatelor on-line de prezentare şi achitare a sumelor a fost apreciat ca justificând susţinerea părţii vătămate că în contextul captării consimţământului şi inducerii sale în eroare, zilnic sau la intervale scurte de timp, părţile purtau convorbiri telefonice, uneori concretizate în întâlniri în cadrul cărora, prin diferite manopere, inculpata a reuşit să facă credibilă posibilitatea de înlăturare a “energiilor negative trimise asupra familiei sale şi prin anume practici oculte”, astfel că în aceleaşi condiţii s-au expediat sume de bani între 3.500 lei şi 20.000 lei.
La solicitarea inculpatei şi tocmai în considerarea menţinerii inducerii în eroare asupra beneficiarului plăţilor efectuate dar şi îngreunării identificării acestuia, parte din sumele de bani au fost expediate pe numele altor persoane indicate de aceasta, respectiv martorii B.A., B.M. (concubinul său şi mama acestuia) S.L. şi Ş.S.
În contextul acumulării unor datorii importante în relaţiile contractuale şi la insistenţele părţii vătămate, din aceste sume, în cursul anului 2007, inculpata a restituit părţii vătămate prin mandat poştal suma de 6.200 lei.
S-a subliniat de către instanţă că susţinerile apelantei inculpate privind achitarea acestor sume ca reprezentând restituirea unor împrumuturi acordate părţii vătămate contravin probelor administrate în cauză, neprobându-se că inculpata a avut posibilitatea de a acorda acele împrumuturi deoarece era casnică, avea cinci copii, concubinul său nu avea ocupaţie, fiind greu de acceptat că remiterea succesivă, chiar zilnică a unor sume de bani importante către partea vătămată domiciliată la o distanţă apreciabilă de municipiul Buzău s-ar fi putut realiza, prin persoane interpuse, “taximetrişti”, care nu au fost indicaţi în faza de urmărire penală, şi fără a se încheia un înscris doveditor, chiar sub semnătură privată.
S-a mai reţinut, din coroborarea declaraţiilor martorilor D.L. şi C.G. cu antecontractul că suma de 100.000 euro împrumutată inculpatei şi concubinului acesteia B.A. în anul 2005, a fost investită imediat pentru achiziţionarea unui autoturism tip B.M.W., iar restituirea în limita sumei de 80.000 euro, s-a realizat în două rate succesive, până în anul 2008, iar din relaţiile transmise de SC W.E. SRL a rezultat că în perioada februarie - septembrie 2006 atât partea vătămată, cât şi angajatul acesteia, martorul C.A.A., au expediat sume de bani între 1.800 RON şi 14.000 RON pe adresa martorilor B.A. şi C.G.
De asemenea, martorul B.Ş.S. a recunoscut faptul că în anul 2007, în considerarea unui împrumut acordat inculpatei, fără încheierea vreunui înscris doveditor, s-a deplasat la Serviciul de curierat O.M.V. de unde a încasat suma de 15.000 lei transmisă de o persoană din Rădăuţi.
Instanţa de apel a constatat, din relaţiile transmise de CN P. SA cu adresa nr. 330/2383 din 09 martie 2009 şi B.C.C. cu adresa nr. 1776 din 18 februarie 2009 că în perioada infracţională inculpatei C.L. i-au fost remise în iunie 2005 suma de circa 4.720 euro, iar în perioada mai - iunie - iulie 2007 suma de circa 12.000 euro, expediate de alte persoane aflate pe teritoriul Austriei şi respectiv Spania şi Italia, dar aceste sume sunt inferioare celei de 180.000 euro, primite prin mandatele poştale (filele 25-104) şi irelevante cauzei, deoarece se situează anterior lunii noiembrie 2005, când se pretinde începerea raporturilor de prietenie şi, respectiv, ulterior încasării sumei de peste 100.000 RON, transmisă de partea vătămată.
S-a mai reţinut că pe tot parcursul procesului inculpata a susţinut că împrumuturile s-au acordat părţii vătămate fără consimţământul şi informarea concubinului său, fiind, deci, exclusă folosirea sumelor menţionate în acest scop, cât timp au fost expediate la adresa familiei sale.
Declaraţiile martorilor C.M. şi B.Ş.S., taximetrişti, privind transmiterea sumei de 13.000 euro, către partea vătămată au fost apreciate ca lipsite de credibilitate, cât timp în cursul urmăririi penale inculpata nu a formulat atari susţineri, iar martorul B. audiat fiind, s-a limitat la relatarea unor împrejurări vizând suma de 3.000 euro, împrumutată inculpatei.
Faptul că ulterior începerii relaţiilor cu inculpata, partea vătămată G.V.A.E. a înregistrat o serie de datorii contractuale cu partenerii de afaceri, fiind chiar trimisă în judecată şi condamnată, justifică în opinia instanţei de apel concluzia că cel puţin prejudiciile de circa 50.000 euro au fost produse în contextul achitării sumelor solicitate succesiv, în vederea continuării aşa numitei “lucrări” executate, atenţionată fiind că în caz contrar pretinsele “energii negative” ar produce consecinţe mult mai grave, iar rezultatele promise iniţial urmează să se concretizeze în scurt timp.
S-a reţinut că din declaraţia martorei M.V.M. împrumuturile contractate de partea vătămată, expedierea sumelor de bani către inculpată, condiţiile în care se efectuau plăţile şi asigurările date de pretinsa persoană cu abilităţi de „vindecătoare”, apelată „M.”, aceasta recunoscând telefonic faptul că datorează sume de bani şi solicitând înţelegere asupra imposibilităţii de restituire la momentul respectiv.
Au fost avute în vedere, de asemenea, împrumuturile contractate la diferite unităţi bancare şi persoane fizice prin înscrisuri autentice atât de partea vătămată cât şi soţul acesteia, totalizând circa 77.100 euro plus 32.000 RON, toate începând cu luna iulie 2007, dată la care şi inculpata a recunoscut că partea vătămată a insistat în plata unor sume de bani sub atenţionarea asupra posibilităţii de probare a acestora prin documentaţia obţinută de la CN P.R. SA.
S-a apreciat împrejurarea că în cursul anului 2007 partea vătămată a acceptat propunerea inculpatei de a-i boteza un copil precum şi cererea de a-i restitui în două - trei rânduri prin poştă suma totală de 6.200 RON pretins a fi necesară acoperirii unor cheltuieli impuse de asigurarea funcţionării societăţii administrate, ca reprezentând confirmarea efectuării de acte materiale specifice menţinerii în eroare a părţii vătămate asupra intenţiei reale, ce a stat la baza acceptării convenţiei precum şi îngreunării descoperirii mijlocului fraudulos folosit pentru prejudicierea acesteia, în folosul său.
S-a observat că apărările invocate în prezenta cauză (contactarea victimelor, justificarea sumelor de bani plătite, etc.) se regăsesc şi în declaraţiile date de inculpată cu ocazia audierii în Dosarele nr. 11642/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi nr. 1388/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni în care, pe baza unor anunţuri similare, s-a reuşit racolarea victimelor, acestea fiind determinate să achite diverse sume de bani în considerarea “capacităţii” de vindecătoare a numitei “M.”.
S-a concluzionat că prin atribuirea unor calităţi oculte şi prin anunţuri la Mica publicitate date în ziarul “C.N.” din Suceava, inculpata a reuşit să speculeze vulnerabilităţile materiale şi morale în care s-a aflat partea vătămată G.V.A.E., determinând-o ca în perioada ianuarie 2006 - iulie 2007 să-i remită, succesiv, sume de bani totalizând peste 500.000 RON, pentru a-l vindeca pe tatăl său, a înlătura “energiile negative” exercitate de fostul soţ, precum şi să câştige sume importante la loterie, fiind realizate elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave iar condamnarea acesteia conform art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., este legală, neimpunându-se schimbarea încadrării juridice.
S-a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare este justă şi conformă criteriilor de individualizare arătate în art. 72 C. pen., lipsa antecedentelor penale şi asigurarea întreţinerii a cinci copii minori de către inculpată fiind elemente ce au primit suficientă eficienţă judiciară, prima instanţă atenuând răspunderea penală, cu ocazia determinării cuantumului sancţiunii, mult spre limita minimă specială admisă de prevederile art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen., înşelăciunea cu consecinţe deosebit de grave fiind pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea exerciţiului unor drepturi.
S-a constatat că activitatea infracţională desfăşurată prezintă gravitate ridicată având în vedere prejudiciul de peste 500.000 RON produs părţii vătămate într-o perioadă de circa un an şi şase luni şi temeritatea manifestată de inculpată în realizarea rezoluţiei infracţionale prin atragerea victimelor folosindu-se serviciile de publicitate din media şi redacţii ale ziarelor locale cu apariţii în judeţe situate la distanţă apreciabilă de localitatea de domiciliu, toate dublate prin schimbarea succesivă a locuinţei şi numărului de telefon, încasarea sumelor transmise on-line prin rude sau persoane apropiate, pedeapsa de 5 ani cu executare nefiind excesivă, ci necesară pentru protejarea patrimoniului privat şi pentru supunerea apelantei la programe de resocializare derulate în cadrul instituţiei penitenciare.
Astfel, instanţa de apel a concluzionat că starea de graviditate şi asigurarea întreţinerii celor cinci copii minori, faţă de circumstanţele reţinute constituie riscuri asumate la încălcarea legii penale, precum şi împrejurări de fapt ce vizează punerea în executare a hotărârii de condamnare definitivă şi respectiv incidenţa legislaţiei privind programul guvernamental de protecţie socială.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.; s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. în cea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în vederea administrării de probe care să dovedească în mod cert vinovăţia inculpatei. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatei.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în limitele stabilite de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 3858 C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează:
După cum rezultă din verificarea actelor dosarului, instanţele au reţinut just starea de fapt şi vinovăţia inculpatei pe baza probelor legal administrate, respectiv readministrate în cursul cercetării judecătoreşti, în condiţii de oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate.
Se reţine, astfel, că inculpata a dat anunţuri la mica publicitate sub un nume fals, pretextând că are anumite puteri paranormale şi vindecătoare, oferind anumite referinţe de la persoane care ar fi beneficiat de serviciile sale şi furnizând un număr de telefon de contact. Ulterior, a fost contactată şi a discutat cu partea vătămată, aflată într-o stare psihică precară, inducând-o în eroare cu privire la posibilităţile pe care le avea de a-i soluţiona problemele şi determinând-o să îi remită sume de bani totalizând aproximativ 500.000 lei.
Aşadar, prin inducere în eroare, pretextând că îl va vindeca pe tatăl părţii vătămate, că o va ajuta pe aceasta să câştige la loto şi că va înlătura „răul” pe care încerca să i-l facă fostul soţ, inculpata a reuşit să determine pe partea vătămată să îi remită în mai multe tranşe suma anterior menţionată. În mod just au fost înlăturate apărările inculpatei privind acordarea anterioară a unui împrumut părţii vătămate, probele care s-au coroborat (declaraţia şi plângerea părţii vătămate, declaraţiile martorilor M.V., C.A.A., C.G., B.A., relaţiile transmise de ziarul unde inculpata publicase anunţuri - ziarul „C.N.”, înscrisuri comunicate de CN P.R. SA) dovedind realitatea acuzaţiilor aduse inculpatei; astfel, fapta inculpatei, care sub un nume nereal, prin acţiuni repetate a indus şi menţinut în eroare pe partea vătămată, pretinzând deţinerea unor calităţi nereale şi solicitând, repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale diferite sume de bani totalizând aproximativ 500.000 lei realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De altfel, anterior, în Dosarul nr. 1388/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni inculpatei i-a fost aplicată o amendă administrativă având în vedere obţinerea ilicită a unor sume de bani într-un mod asemănător cu cel din prezenta cauză, aspecte similare rezultând şi din declaraţia dată de inculpată în Dosarul nr. 11642/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti.
Se reţine, aşadar, având în vedere şi valoarea sumelor remise inculpatei de partea vătămată, că încadrarea juridică a faptei comise a fost corect stabilită, neexistând dubii după cum sugerează apărarea, în privinţa stării de fapt şi prejudiciului produs, criticile invocate în recurs fiind nefondate.
Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că instanţele au dat relevanţă circumstanţelor personale ale inculpatei, reţinând incidenţa art. 74 alin. (2) C. pen. şi a efectului reglementat de art. 76 C. pen. - de reducere a minimului special al pedepsei. Astfel, sancţiunea aplicată respectă prin cuantum şi modalitate de executare criteriile şi scopurile prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., fiind avute în vedere gravitatea faptei, perioada comiterii ei, (prin acte repetate) împrejurarea că inculpata a profitat de starea psihică precară a părţii vătămate; se reţine, totodată, că executarea efectivă a sancţiunii este de natură a realiza scopul acesteia, de reeducare a inculpatei şi de formare a unei atitudini corecte faţă de muncă, ordinea de drept, regulile de convieţuire socială, fiind cu atât mai necesară cu cât, anterioara sancţiune administrativă aplicată inculpatei pentru fapte de acelaşi gen nu a produs efectul de corectare a atitudinii acesteia faţă de normele de drept şi cele ale moralei, astfel că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, solicitată de apărare nu poate fi avută în vedere.
Pentru considerentele ce preced, apreciindu-se ca neîntemeiate criticile invocate şi neexistând cazuri de casare a căror reţinere din oficiu să conducă la desfiinţarea deciziei atacate, a cărei menţinere se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.L. împotriva deciziei penale nr. 46 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti , secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie .
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3760/2011. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 4274/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
