ICCJ. Decizia nr. 4086/2011. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4086/2011
Dosar nr. 9322/1/2011
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Adresa nr. 10178/II/5/2011 înregistrată de instanţă sub nr. 2223/54/2011 la data de 16 noiembrie 2011, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova - având în vedere cererea de extrădare formulată de autorităţile americane în baza mandatului de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în Dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român D.N.D. (fiul lui D. şi D., născut în Craiova, judeţul Dolj, cu domiciliul în Craiova), a propus arestarea persoanei extrădabile menţionate.
În propunerea de arestare provizorie se arată că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandatul de arestare de către autorităţile judiciare americane pentru săvârşirea infracţiunilor de: conspiraţie pentru a comite fraude bancare, conspiraţie pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, prevăzute de Titlul 18 secţiunea 1349, Titlul 18 USC secţiunea 1028 A din Codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alţi 12 coinculpaţi, au fost implicaţi în scheme de „phishing” în care au trimis prin poşta electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci şi alte companii legitime, pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private, cum ar fi: numele, adresa, data naşterii, numere de cont de asigurare socială, numere de carduri de credit sau debit şi numere de carduri bancare. O persoană ce accesa linkurile din mesajele electronice frauduloase era redirecţionată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime, informaţiile obţinute în mod ilegal având ca scop obţinerea de bunuri şi servicii la care inculpatul nu avea dreptul.
Prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 35 din 15 noiembrie 2011, s-a dispus reţinerea pentru 24 de ore a persoanei extrădabile, de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 17.25 până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 17.25.
În raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:
Autorităţile judiciare din Statele Unite au solicitat extrădarea persoanei extrădabile, cererea fiind înregistrată la Ministerul Justiţiei sub nr. 95780 din 10 noiembrie 2011, împotriva acesteia fiind emis un mandat de arestare la data de 12 noiembrie 2010 de către autorităţile americane.
În baza cererii de extrădare formulată, autorităţile române au procedat la identificarea şi reţinerea persoanei extrădabile, aşa cum am arătat, prin Ordonanţa de reţinere nr. 35/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Cererea de extrădare însoţită de întreg materialul probator, a fost înaintată Curţii de Apel Craiova, în vederea soluţionării.
La primul termen de judecată, s-a pus în discuţie propunerea arestării provizorii a persoanei extrădabile, astfel cum este formulată de către autoritatea competentă a statului solicitat în baza actelor statului solicitant.
Instanţa de judecată a procedat la audierea persoanei extrădabile, după ce, în prealabil, a făcut cunoscut acesteia conţinutul cererii de extrădare.
Persoana extrădabilă nu şi-a dat consimţământul la extrădare, optând pentru continuarea procedurii, arătând că pe rolul instanţelor judiciare române se află în curs de soluţionare o cauză ce are ca obiect sancţionarea aceloraşi fapte ce, acum, formează obiectul cercetărilor penale în dosarul aflat pe rolul autorităţilor judiciare americane şi în care este promovată cererea de extrădare.
Împotriva Încheierii din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs persoana extrădabilă T.D.C., solicitând, prin apărătorul ales, admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi punerea în libertate.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată următoarele:
Propunerea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată în prezenta cauză, se întemeiază pe mandatul de arestare emis de către autorităţile judiciare americane, respectiv Tribunalul Districtual al Statelor Unite Hartford, Connecticut, în Dosarul nr. 3:07Cr.12 JCH, în sarcina persoanei extrădabile fiind reţinută săvârşirea faptelor penale amendate de legea penală americană, astfel: conspiraţie pentru a comite fraude bancare, conspiraţie pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, prevăzute de Titlul 18 secţiunea 1349, Titlul 18 USC secţiunea 1028 A din Codul Statelor Unite.
De asemenea, în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 43 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 2 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, adoptat prin Legea nr. 111/2008.
Astfel, faptele ce fac obiectul dosarului de urmărire penală al autorităţilor judiciare americane sunt pedepsite de Codul penal american cu pedeapsa de până la 30 de ani închisoare, iar, pe de altă parte, aceleaşi fapte constituie infracţiuni care permit extrădarea, conform Legii nr. 111/2008.
Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 43 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 2 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii adoptat prin Legea nr. 111/2008.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că, în cauză, sunt îndeplinite şi condiţiile impuse de legea statului solicitant cu privire la luarea măsurii arestării provizorii, garantate de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi condiţiile impuse de art. 38 alin. (2), art. 43 alin. (3), art. 46 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Instanţa de fond a constatat corect că, în cauză, nu poate fi invocată existenţa vreunui motiv obligatoriu de refuz al extrădării, conform art. 21 din Legea nr. 302/2004, cât şi faptul că privarea de libertate a persoanei extrădabile este justificată, în condiţiile impuse şi rezultate din cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane din care reiese gradul de pericol social deosebit al faptelor penale săvârşite.
În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că circumstanţele personale invocate de persoana extrădabilă nu anulează necesitatea măsurii arestării provizorii a acesteia, având în vedere că privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind îndreptăţită dacă aceasta a fost arestată sau deţinută pentru a fi adusă în faţa autorităţii judiciare competente când există motive verosimile de bănuială că a comis o infracţiune sau când există motive temeinice de a aprecia necesar a o împiedica să comită o infracţiune sau să fugă, după comiterea acesteia.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, decizia instanţei de fond de a admite propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate, în vederea extrădării, este corectă şi, în consecinţă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta, conform dispozitivului, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă T.D.C. împotriva Încheierii din 16 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2224/54/2011.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4096/2011. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 4052/2011. Penal → |
|---|
