ICCJ. Decizia nr. 4154/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4154/2011

Dosar nr. 4854/63/2010

Şedinţa publică din 7 decembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 19 din 12 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 4854/63/2010, în baza art. 2 pct. 1 din legea 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul D.C., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7 din data de 18 februarie 2010 emis de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2341/63/2010 să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.C. perioada reţinerii şi arestării preventive din data de 17 februarie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului D.C.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.M., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 8 din data de 18 februarie 2010 emis de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2341/63/2010 să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.M. perioada reţinerii şi arestării preventive din data de 17 februarie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului S.M.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.R.C. la pedeapsa de 3 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 pct. 1 din Legea 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul D.R.C., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 13 din data de 19 martie 2010 emis de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3439/63/2010, în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani cu începere de la data executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.R.C. perioada arestării preventive din data de 19 martie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului D.R.C.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată, raportat la art. 118 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 269,16 gr de cannabis rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi depusă în camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.O. conform dovezii seria X.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii S.M. şi D.R.C. la plata sumelor de câte 1.500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat şi inculpatul D.C. la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, la data de 09 aprilie 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4854/63/2010 rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 22D/P/2010 prin care inculpaţii D.C., S.M. şi D.R.C. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv astfel:

- D.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi trafic internaţional de droguri de risc, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 2 pct. 1 şi art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. , în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

- S.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate de trafic de droguri de risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi

- D.R.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de droguri de risc şi complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, fapte prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că la data de 26 ianuarie 2010, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, a fost sesizată cu privire la faptul că două persoane neidentificate la acel moment, l-au contactat pe un tânăr din municipiul Craiova, în vederea comercializării cantităţii de aproximativ 2 kg de haşiş, contra sumei de 3.000 euro, drogurile provenind din străinătate, cel mai probabil din Grecia .

Totodată, din informaţiile deţinute la data de 26 ianuarie 2010, a rezultat faptul că cele două persoane neidentificate, la data de 26 ianuarie 2010, îl contactaseră pe un anume „M.”, identificat ulterior ca fiind S.M., cu scopul ca acesta să găsească cumpărători pentru cele 2 kg de haşiş.

După sesizarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, în cauză, s-a procedat la introducerea investigatorului sub acoperire, cu numele de cod „M.M.”, precum şi la solicitarea Tribunalului Dolj pentru obţinerea de autorizaţii de interceptare şi înregistrare de convorbiri telefonice ale numitului „M.”, emiţându-se autorizaţia din 27 ianuarie 2010, din 29 ianuarie 2010 pentru un anume „M.” şi din 16 februarie 2010 pentru o persoană numită „M.”, precum şi înregistrarea audio-video în mediu ambiental şi localizarea posturilor telefonice.

Urmare exploatării autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor şi comunicărilor, precum şi a datelor furnizate de investigatorul sub acoperire, cu numele de cod „M.M.” s-a stabilit faptul că în ziua de 13 februarie 2010, inculpatul S.M. s-a întâlnit în gara centrală din Craiova cu cele două persoane care îl contactaseră pentru ca acesta să găsească cumpărători în vederea vânzării cantităţii de droguri pe care o aveau. Cu această ocazie, inculpatul S.M. a purtat discuţii referitoare la aducerea şi comercializarea drogurilor cu cele două persoane prezentate ca fiind „I.” şi „M.”, identificate ulterior ca fiind inculpatul D.C. şi fiul său, D.R.C.

În Grecia urma să plece doar D.C. pentru a aduce drogurile.

Din actele ataşate la filele 41-43 a rezultat că inculpatul D.C. s-a întors din Grecia cu un autocar al firmei MURAT, plecând din Grecia spre România în cursul zilei de 15 februarie 2010.

După ce a revenit în România, în seara zilei de 16 februarie 2010, inculpatul D.C. a ajuns pe raza mun. Craiova, însă nu a procedat, de îndată, la comercializarea cantităţii de droguri pe care o adusese, ci s-a deplasat în mun. Tg. Jiu, căutând ca persoanele cu care discutase despre cumpărarea acestei cantităţi de droguri, să vină în această localitate pentru a se realiza tranzacţia.

Anterior momentului la care inculpatul D.C. zis „I.” a plecat cu drogurile din Craiova în mun. Tg. Jiu, materialul probator administrat în cauză a atestat faptul că acesta s-a întâlnit cu fiul său, inculpatul D.R.C. zis „M.” căruia i-a dat o mostră din a cele droguri pentru a-l convinge pe „cumpărător” că drogurile sunt de calitate şi merită efortul de a veni la Tg. Jiu.

Aşa cum se înţeleseseră anterior, atât inculpatul S.M. cu numitul „M.”, cât şi cu inculpatul D.C., în cursul zilei de 17 februarie 2010, inculpatul S.M. a luat din nou legătura cu investigatorul sub acoperire, autorizat în cauză, cu numele de cod „M.M.”, căruia i-a spus că marfa era pe teritoriul României şi putea fi cumpărată, dar pentru aceasta era necesar să se deplaseze în mun. Tg. Jiu.

Totodată, din interceptările efectuate în zilele de 16, 17 februarie 2010, conform autorizaţiilor Tribunalului Dolj, a rezultat că inculpatul S.M. era, într-un fel, supărat pe inculpatul D.C., dar şi pe „M.”, pe motiv că „I.” adusese o cantitate mai mică decât cea pentru care el discutase cu investigatorul, autorizat în cauză.

Urmare discuţiilor telefonice, în seara zilei de 17 februarie 2010, investigatorul sub acoperire a revenit pe raza mun. Craiova şi a luat legătura cu inculpatul S.M., care a insistat să se deplaseze cu investigatorul sub acoperire în mun. Tg. Jiu pentru a se face tranzacţia de droguri, pentru care „lucrase” de aproximativ trei săptămâni.

După ce investigatorul sub acoperire a venit la Craiova şi a luat legătura cu inculpatul S.M., la discuţiile finale privind tranzacţionarea drogurilor aduse din Grecia de inculpatul D.C., a participat şi inculpatul D.R.C., acesta hotărând să nu mai meargă şi el în acea noapte la Tg. Jiu pentru tranzacţionarea drogurilor. În urma acestor discuţii, inculpatul D.R.C. a transmis tatălui său că tranzacţia de droguri se putea realiza deoarece „ cumpărătorul” era de încredere.

Ajunşi în mun. Tg. Jiu, s-a stabilit ca locaţie pentru efectuarea tranzacţiei de droguri, benzinăria M. Tg. Jiu, situată pe str. Victoriei, unde inculpatul S.M. şi investigatorul sub acoperire au ajuns în jurul orei 23:00, iar inculpatul D.C., zis „I.”, câteva minute mai târziu.

După ce a intrat în local şi l-a reîntâlnit pe inculpatul S.M., inculpatul D.C., zis „I.” a făcut „cunoştinţă” şi cu investigatorul sub acoperire, autorizat în cauză, cu numele de cod „M.M.”.

În aceste condiţii, investigatorul sub acoperire a primit de la inculpatul D.C., zis „Iulian”, o pungă din material plastic de culoare albastră cu drogurile în ea, iar acesta a primit de la investigatorul sub acoperire, autorizat în cauză, un număr de 8 bancnote din cupiura de 500 lei, cu un total de 4 000 lei, reprezentând preţul drogurilor.

Din această sumă, de 4 000 lei, inculpatul D.C., zis „I.” l-a „recompensat” pe inculpatul S.M. cu o bancnotă din cupiura de 500 lei, pentru efortul depus în „afacerea realizată”.

Profitând de momentele de euforie ale inculpaţilor, investigatorul sub acoperire a părăsit localul benzinăriei M. Tg. Jiu şi, prezentându-se lucrătorii B.C.C.O. Craiova, împreună cu procurorul D.I.I.C.O.T. şi procedându-se la imobilizarea celor doi inculpaţi.

Conform procesului-verbal de flagrant, asupra inculpatului D.C. au fost descoperite 7 (şapte) bancnote din cupiura de 500 lei, înseriate la ora 19:30 la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, iar în imediata apropiere a inculpatului S.M. s-a găsit o bancnotă din cupiura de 500 lei, înseriată şi ea la ora 19:30 la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, dovada strânsei legături care se stabilise între cei doi inculpaţi.

Conform adresei din 18 februarie 2010, a Laboratorului Central de Analize şi Profil al Drogurilor Bucureşti, proba înaintată era constituită din 276,32 grame cannabis şi s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul Anexă nr. III, din Legea nr. 143/200, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Prin încheierea din data de 18 februarie 2010, Tribunalul Dolj a admis propunerea formulată de DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor D.C. şi S.M., pe o perioadă de câte 29 de zile, începând cu data de 18 februarie 2010 până la data de 18 martie 2010, inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă din 18 februarie 2010, măsura preventivă fiind prelungită ulterior pentru fiecare inculpat, prin încheierea din 12 martie 2010 a Tribunalului Dolj, până la data de 17 aprilie 2010, inclusiv.

Prin încheierea din data de 19 martie 2010, Tribunalul Dolj a admis propunerea formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.R.C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19 martie 2010 şi până la data de 17 aprilie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă din 19 martie 2010.

Ulterior, după înregistrarea dosarului la instanţă măsura arestării preventive a fost menţinută prin încheierile din datele de 12 aprilie 2010, 07 iunie 2010, 28 iulie 2010, 17 septembrie 2010, 08 noiembrie 2010 şi 14 decembrie 2010 ale Tribunalului Dolj.

Analizând probele administrate, prima instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul S.M. a aflat de la numitul R.M. faptul că inculpatul D.C. are de vânzare droguri, care erau aduse din Grecia. Faptul că respectivele droguri urmau să fie aduse din Grecia, a rezultat din observarea transcrierii convorbirilor telefonice purtate între S.M. şi R.M. (respectiv între „M.” şi „M.” - filele 111-126 dosarul de urmărire penală). Deşi inculpatul D.C. a negat constant faptul că ar fi adus respectivele droguri din Grecia, declarând în faţa instanţei că respectivele droguri erau cumpărate din ţară, anterior întâlnirii cu inculpatul S.M. şi arătând că plecarea sa în Grecia nu a fost determinată de aducerea drogurilor, instanţa nu a reţinut această apărare. Astfel, pe de o parte, s-a apreciat că explicaţia dată de inculpat cu privire la plecarea sa în Grecia nu poate fi avută în vedere deoarece, deşi acesta a recunoscut că i-a spus inculpatului S. că-i va aduce drogurile când se întoarce din Grecia, pe de altă parte a susţinut că plecarea sa în Grecia nu a avut ca şi scop aducerea de droguri, ci intenţia sa de a se angaja. Având în vedere că acesta nu a stat în Grecia decât 2 zile şi în condiţiile în care acesta susţinea că dorea să se angajeze în luna februarie să culeagă căpşuni, această apărare nu a fost primită de către instanţă (întrucât dacă intenţiona să se angajeze în Grecia, evident nu s-ar fi întors în ţară după 1 zi). Faptul că drogurile erau aduse din Grecia, a rezultat fără dubiu din discuţiile purtate între S.M. şi R.M. (filele 120-121).

În data de 13 februarie 2010 cei trei inculpaţi S.M., D.C. şi D.R.C. s-au întâlnit în gara centrală din Craiova, în acest sens fiind atât declaraţiile celor trei inculpaţi care au recunoscut faptul că s-au întâlnit în data respectivă, cât şi transcrierile convorbirilor telefonice dintre S., R. şi o altă persoană (filele 136-147 dos. urm. pen.).

Deşi cei trei inculpaţi au încercat să acrediteze ideea că inculpatul D.R.C. nu avea cunoştinţă despre faptul că tatăl său intenţiona să-i vândă droguri lui S., instanţa nu a reţinut această apărare, date fiind convorbirile telefonice purtate de D.R.C. cu inculpatul S., din care a rezultat că acesta avea cunoştinţă despre faptul că obiectul tranzacţiei ce urma să aibă loc era o cantitate de droguri deţinută de tatăl său.

Inculpatul S. urmărea intermedierea vânzării drogurilor deţinute de D.C. către o altă persoană, respectiv către investigatorul sub acoperire, cu care acesta ţinuse legătura în toată această perioadă şi care trebuia să sosească de la Constanţa să cumpere respectivele droguri.

La data de 16 februarie 2010, inculpatul D.C. a intrat în ţară cu drogurile însă nu s-a întâlnit cu inculpatul S. şi cu persoana ce urma să cumpere respectivele droguri, ci a plecat la Târgu-Jiu. Înainte de a pleca însă acesta i-a lăsat o mostră din respectivele droguri fiului său inculpatul D.R. pentru a i le arăta cumpărătorului pentru a-l convinge că marfa este de calitate. Respectiva mostră a fost arătată de inculpatul D.R. inculpatului S. Deşi în faţa instanţei inculpatul S. a susţinut că mostra arătată de către D.R. era o mostră de parfum, nu de droguri, la urmărirea penală, fiind audiat în prezenţa apărătorului ales acesta a recunoscut că respectiva mostră era de droguri.

Ulterior, în data de 17 februarie 2010, inculpatul S. a luat din nou legătura cu inculpatul D.R. şi respectiv cu investigatorul sub acoperire, aranjând prin intermediul inculpatului D.R.C. întâlnirea dintre acesta şi inculpatul D.C..

Contrar celor susţinute de către inculpatul S., potrivit căruia acesta ar fi angajat respectiva întâlnire la insistenţele vărului său, martorul D.C., fără a urmări altceva decât facilitarea prinderii persoanei ce comercializa drogurile, din discuţiile telefonice purtate de acesta în data de 17 februarie 2010 (filele 214-215 din dos. urm. pen.) a rezultat că acesta urmărea un câştig propriu, respectiv o cotă parte din banii obţinuţi din vânzarea respectivelor droguri.

După întâlnirea cu investigatorul sub acoperire, inculpatul S. s-a întâlnit cu D.R. intenţionând să-l ia şi pe acesta la Târgu-Jiu unde urmau să se întâlnească cu D.C. Deşi iniţial acesta s-a urcat în maşina celor doi, ulterior acesta s-a răzgândit şi nu a mai mers cu cei doi la Târgu-Jiu pentru a se întâlni cu D.C. (filele 22-223 şi filele 250-257 dosar urm. pen.).

Ajunşi în Târgu Jiu cei doi au stabilit ca şi loc de întâlnire benzinăria Mol situată pe str. Victoria, unde au ajuns la ora 23.00. Ulterior în respectiva benzinărie a venit şi inculpatul D.C., care a făcut cunoştinţă cu investigatorul sub acoperire „M.M.”. Acesta din urmă avea asupra sa suma de 4.000 lei, echivalentul a 1.000 euro, sumă ce fusese stabilită ca preţ al cantităţii de droguri ce urma să-i fie vândură de către inculpatul D. Respectiva sumă de bani era constituită din bancnote înseriate anterior la sediul D.I.I.C.O.T., respectiv 8 bancnote de câte 500 lei.

După ce investigatorul sub acoperire i-a predat această sumă inculpatului D.C., acesta i-a dat una din respectivele bancnote inculpatului S. ca şi plată pentru „efortul depus” pentru realizarea respectivei afaceri. După plecarea investigatorului sub acoperire, la faţa locului au sosit lucrătorii BCCO care i-au imobilizat pe cei doi inculpaţi; potrivit procesului-verbal de flagrant asupra inculpatului D.C. s-au găsit 7 bancnote de 500 lei, iar asupra inculpatului S. o bancnotă de 500 lei, toate cele 8 bancnote fiind din cele înseriate anterior la sediul D.I.I.C.O.T.

Din analiza drogurilor predate investigatorului sub acoperire a rezultat conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 februarie 2010 (filele 54-56 dos. urm. pen.) prezenţa substanţei tetrahidrocannbiol, substanţă psihotropă, biosintetizată de plantă cannabis.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului S.M. prin apărător privind nelegalitatea probelor inclusiv a procesului-verbal de flagrant datorită faptului că în activităţile pe care le putea desfăşura investigatorul sub acoperire, conform autorizaţiei date de către procuror nu s-a prevăzut şi aceea de cumpărare de droguri, instanţa a apreciat-o ca nefondată.

Astfel pe de o parte, din observarea autorizaţiei, a rezultat, chiar din denumirea acesteia „ordonanţă de autorizare a investigatorului sub acoperire şi pentru procurare de droguri” că acesta a fost autorizat în acest sens (fila 31 dos. urm. pen.). Totodată din cuprinsul acesteia s-a constatat că s-a cerut prin adresa din 27 ianuarie 2010 a B.C.C.O. introducerea în cauză a respectivului investigator ca să cumpere droguri şi să obţină informaţii despre identitatea membrilor reţelei de narcotraficanţi. Pe de altă parte, potrivit acestei ordonanţe acesta a fost autorizat să obţină mijloace de probă în condiţiile prevăzute de lege, fiind deci autorizat să procure respectivele droguri.

Din adresa nr. 386/2008 (filele 103-106)emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, a rezultat că autorizaţiile date investigatorilor sub acoperire au o formă tip, nefiind necesar a se preciza detaliat fiecare activitate pe care aceştia urmează a o desfăşura, datorită faptului că, spre deosebire de colaboratorii sub acoperire, aceştia sunt lucrători operativi din cadrul poliţiei judiciare (conform art. 224¹ alin. (2) C. proc. pen.).

Având în vedere cele arătate mai sus instanţa a apreciat că probele au fost legal obţinute în faza de urmărire penală.

De asemenea s-a mai invocat de către apărătorul aceluiaşi inculpat faptul că probele din prezenta cauză au fost obţinute în condiţiile art. 68 alin (1) C. proc. pen., respectiv prin întrebuinţarea de promisiuni şi îndemnuri, fiind invocată în acest sens depoziţia martorului D.C.S. Instanţa a reţinut că pentru a fi incident acest articol trebuie dovedit că persoana în cauză, respectiv S.M., a săvârşit respectiva faptă ca urmare a îndemnurilor, promisiunilor adresate lui. Deşi inculpatul s-a apărat arătând că a săvârşit respectiva faptă ca urmare a promisiunilor vărului său că nu va fi implicat şi că întreaga operaţiune viza prinderea traficantului de droguri el fiind convins că prin acţiunile sale ajută organele de poliţie, instanţa nu a reţinut această apărare. Astfel, martorul D.C. a precizat expres că niciodată nu i-a spus şi nici nu i-a dat de înţeles inculpatului că respectiva operaţiune ar fi monitorizată de poliţie (fila 92), iar din observarea transcrierii interceptărilor telefonice a rezultat că inculpatul urmărea un câştig propriu din facilitarea respectivei tranzacţii.

Instanţa nu a reţinut nici apărarea inculpatului S. potrivit căreia suma de 500 lei găsită asupra sa urma a fi remisă investigatorului sub acoperire ca şi cost al transportului acestuia la Târgu Jiu, în condiţiile în care acesta făcuse drumul pentru o cantitate prea mică de droguri. Astfel, din convorbirile telefonice şi respectiv din transcrierea convorbirilor ambientale purtate între inculpaţi, respectiv între inculpaţi şi investigatorul sub acoperire nu a rezultat că acesta le-ar fi cerut vreo sumă de bani ca şi contravaloare a respectivului transport, preţul plătit pentru droguri fiind negociat plecând de la acest fapt, respectiv cantitatea mică de droguri ce urma să facă obiectul tranzacţiei.

În raport de această stare de fapt instanţa a reţinut că fapta inculpatului D.C. de a vinde cantitatea de 276,31 gr. cannabis, drog care potrivit tabelului anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 este considerat drog de risc, faptă săvârşită cu intenţie directă, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat, de asemenea, că fapta aceluiaşi inculpat, de a introduce în ţară respectiva cantitate de droguri de risc, săvârşită de asemenea cu intenţie directă realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000.

Deşi prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului cu reţinerea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., respectiv s-a reţinut că acesta ar fi săvârşit faptele în stare atât de recidivă postexecutorie cât şi post condamnatori, din observarea fişei de cazier( filele 21-22) şi respectiv a sentinţa penală nr. 1343 din 29 mai 2008 a Judecătoriei Craiova (filele 86-87), a rezultat că acesta a fost eliberat la data de 20 iunie2008, având un rest rămas neexecutat de 323 zile. Cum prezentele fapte au fost săvârşite în data de 17 februarie 2010, s-a reţinut că la acea dată pedeapsa aplicată anterior se considera a fi executată, astfel că instanţa a înlăturat aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen., apreciind că faptele din prezenta cauză au fost săvârşite doar în stare de recidivă postexecutorie (art. 37 lit. b) C. pen.).

S-a constatat că fapta inculpaţilor S.M. şi respectiv D.R.C. de a ajuta la vânzarea de către inculpatul D.C. a cantităţii de 276,31 grame droguri de risc, droguri introduse de acesta din Grecia, fapte săvârşite cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 pct. 1 şi respectiv art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000.

Instanţa a reţinut, totodată, faţă de fişa de cazier a inculpatului S.M., că acesta a săvârşit prezentele fapte în stare de recidivă postexecutorie.

La alegerea pedepselor, precum si la individualizarea cuantumului, instanţa, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul în care acestea au fost comise, precum şi datele privind persoana inculpaţilor.

Instanţa a reţinut în favoarea tuturor inculpaţilor circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea sinceră a acestora, aceştia recunoscând săvârşirea faptelor cu toate că au încercat să nuanţeze participarea lor la săvârşirea respectivelor infracţiuni.

La aplicarea pedepselor instanţa a avut în vedere că inculpatul D.R.C. se află la primul conflict cu legea penală, că la săvârşirea faptei un rol determinant l-a avut influenţa negativă a tatălui său, inculpatul D.C., că beneficiază de sprijin emoţional din partea mamei, care a constituit tot timpul un model pozitiv de comportament şi un factor puternic de stabilitate în viaţa acestuia, motiv pentru care s-a dispus aplicarea unor pedepse sub minimul special.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.M. şi D.C., instanţa a reţinut că aceştia nu sunt la primul conflict cu legea penală, la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate urmând a se avea în vedere contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii D.C., S.M. şi D.R.C.

În apelul formulat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova s-a arătat că în mod nelegal instanţa de fond a aplicat inculpatului D.R.C., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an, încălcând astfel disp. art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a mai arătat că, în mod nelegal, instanţa de fond a dispus ca executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi aplicate inculpaţilor D.C., S.M. şi D.R.C., să înceapă de la data executării pedepsei principale, încălcând astfel dispoziţiile art. 66 C. pen.

Prin motivele de apel formulate de inculpatul D.R.C. s-a arătat, în esenţă, că pedeapsa aplicată inculpatului, deşi sub minimul special prevăzut de lege, poate suporta o reindividualizare, solicitând, ca pe lângă cele reţinute de instanţa de fond în favoarea sa, să fie avut în vedere şi faptul că inculpatul D.C. a înmânat din bani suma de 500 lei numai lui S.M., că apelantul inculpat D.R.C. a fost identificat de către investigatorul sub acoperire cu apelativul „M.”, şi că ar trebui avute în vedere declaraţiile învinuitului C.D. în privinţa „mostrei de droguri”pe care ar fi primit-o de la apelantul inculpat.

Apelantul inculpat S.M. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea inculpatului de restituirea cauzei la procuror, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 301, 302, 320 şi 300 C. proc. pen., impunându-se admiterea apelului şi restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

A arătat că verificarea regularităţii actului de sesizare a instanţei nu se limitează prev. art. 300 alin. (1) C. proc. pen. doar la conţinutul rechizitoriului, ci se extinde cu privire la toate actele procesuale şi procedurale care stau la baza rechizitoriului.

În opinia apărării, procesul-verbal de sesizare din oficiu încheiat de D.I.I.C.O.T. la 28 ianuarie 2010, este lovit de nulitate absolută întrucât sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut prin interceptarea fără autorizaţie a unor convorbiri, ca urmare, se impunea a se constata de către instanţa de fond şi nulitatea rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, sancţiunea procesuală neputând fi decât nulitatea absolută.

O altă critică a privit Ordonanţa prin care procurorul a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire, arătându-se că au fost încălcate disp. art. 224 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., potrivit cărora, ordonanţa procurorului trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prev. în art. 203 C. proc. pen. şi numele persoanelor faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiunile precum şi activităţile pe care le poate desfăşura investigatorul iar în cauză, ordonanţa nu cuprinde aceste menţiuni, fiind încălcate astfel şi disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., de asemenea, prin ordonanţa procurorului omiţându-se autorizarea investigatorului de a cumpăra droguri.

S-a mai argumentat că dispoziţiile procedural penale plasează activitatea investigatorului în faza actelor premergătoare, astfel că utilizarea investigatorului sub acoperire nu mai este posibilă după începerea urmăririi penale.

Într-o altă teză, s-a arătat că probatoriul administrat în cauză nu atestă vreo implicare a inculpatului S.M. în activitatea de introducere în ţară a drogurilor, întrucât instanţa nu a arătat modalitatea concretă de complicitate ce i se poate reţine inculpatului; activitatea inculpatului este ulterioară momentului consumării infracţiunii şi nu se poate reţine nici săvârşirea infracţiunii în forma complicităţii morale, întrucât aceasta se realizează printr-o promisiune de tăinuire sau favorizare a infractorului, iar probele nu justifică reţinerea vreunei tăinuiri în sensul unei acţiuni de ascundere a bunului ori de favorizare a infractorului.

Într-o ultimă teză, s-a arătat că, pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 este prea mare, întrucât nu a fost avută în vedere contribuţia scăzută a inculpatului la săvârşirea infracţiunii şi nici faptul că până în prezent a executat o perioadă suficientă în regim de detenţie.

Inculpatul D.C. prin motivele de apel prezentate cu ocazia dezbaterilor, a solicitat desfiinţarea sentinţei şi achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât în cauză nu sunt probe privind locul de unde au fost procurate drogurile; s-a mai solicitat reducerea pedepselor aplicate în raport cu împrejurările săvârşirii faptelor şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Prin decizia penală nr. 150 din 27 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii S.M. şi D.R.C.; a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.C..

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată, în privinţa inculpaţilor S.M. şi D.R.C. şi repuse pedepsele componente în individualitatea lor.

A fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an, stabilită cu privire la inculpatul D.R.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani; s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani stabilită cu privire la inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani; s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 383 alin. (1)¹ raportat la art. 350 C. proc. pen., art. 88 C. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor şi s-a dedus detenţia preventivă, în continuare, la zi.

A fost obligat inculpatul D.C. la plata cheltuielilor judiciare statului.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că sunt neîntemeiate criticile invocate de inculpatul S.M. privind nerespectarea prevederilor legale la întocmirea procesului-verbal de sesizare din oficiu şi a ordonanţei de autorizare a investigatorului sub acoperire. Astfel, au fost avute în vedere de către instanţa de apel dispoziţiile art. 332 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 197 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., apreciindu-se că eventualele neregularităţi invocate de apelant nu pot fi circumscrise dispoziţiile art. 197 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. care vizează exclusiv normele relative la sesizarea instanţei prin rechizitoriu (art. 262-264 C. proc. pen.), prin plângerea persoanei vătămate (art. 278¹ alin. (8) lit. e) C. proc. pen.), extinderea acţiunii penale şi a procesului penal şi punerea în mişcare a acţiunii penale în cursul judecăţii (art. 335-337 C. proc. pen.), precum şi dispoziţiile legale privind exercitarea căilor de atac.

Examinând critica formulată de inculpat prin raportare la dispoziţiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat că la termenul de judecată din 26 aprilie 2010, ce poate fi apreciat ca prim termen de judecată în raport cu dispoziţiile menţionate, nu a fost invocată de către apelantul inculpat sau de către apărătorul ales al acestuia, vreo împrejurare prin care să se constate încălcarea unor dispoziţii legale, altele decât cele prevăzute de art. 197 alin. (2).

S-a mai constatat că, ulterior, la data de 7 iunie 2010, inculpatul S.M. a invocat nerespectarea unor dispoziţii privind sesizarea din oficiu a organului de urmărire penală, criticând ordonanţa prin care a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire.

Examinând modul în care organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu cu privire la faptele săvârşite de inculpaţi, s-a reţinut că, potrivit proceselor verbale întocmite la 26 ianuarie 2010 şi, respectiv 28 ianuarie 2010, sesizarea din oficiu cu privire la posibila comercializare a unei cantităţi de 2 kg haşiş aduse din Grecia, nu s-a realizat ca urmare a interceptării unor convorbiri telefonice ci, ca urmare a afirmaţiilor numitului S.M.

Apelantul inculpat a mai arătat că utilizarea investigatorului nu este posibilă după începerea urmăririi penale, însă, în cauză urmărirea penală a fost începută la data de 18 februarie 2010, în privinţa învinuiţilor D.C. şi S.M. iar autorizarea investigatorului s-a dispus prin ordonanţă la data de 28 ianuarie 2010, prinderea în flagrant a inculpaţilor în momentul comercializării drogurilor, realizându-se la 17 februarie 2010, conform procesului verbal întocmit în acest sens.

În ce priveşte modul în care a fost întocmită ordonanţa de autorizare a folosirii investigatorului sub acoperire, au fost respectate disp. art. 224² alin. (4) C. proc. pen., în sensul că ordonanţa cuprinde elemente de identificare a persoanelor cu privire la care existau indicii că urmează să săvârşească infracţiuni precum şi menţiunea că este justificată autorizarea investigatorului sub acoperire de a procura droguri, menţiuni care se regăsesc în considerentele ordonanţei întocmite la 28 ianuarie 2010 de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova.

S-a apreciat că dispoziţiile art. 224² alin. (4) lit. b) C. proc. pen., au fost instituite tocmai pentru a se stabili un cadrul legal în care investigatorul să acţioneze, astfel încât menţionarea în considerentele ordonanţei a activităţilor pe care investigatorul urma să le desfăşoare, era de natură să îndeplinească cerinţele dispoziţiilor procedurale, atâta timp cât investigatorul a putut cunoaşte din conţinutul ordonanţei activităţile pe care urmează să le desfăşoare şi neconstatându-se depăşirea de către investigator a cadrului operaţional stabilit de către procuror, prin ordonanţă.

S-a reţinut că nu sunt întemeiate nici criticile formulate de inculpat, cu privire la infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, inculpatul participând la săvârşirea infracţiunii sub forma ajutorului dat în vederea realizării laturii subiective a faptei, respectiv complicitate morală.

S-a arătat că, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv interceptări şi înregistrări a unor convorbiri şi comunicări, inculpaţii s-au întâlnit în Gara Centrală din Craiova, purtând discuţii şi despre plecarea în Grecia a inculpatului D.C. zis I., în vederea aducerii drogurilor, ce urmau a fi comercializate în ţară.

În declaraţiile date, inculpatul S.M. a confirmat că s-a întâlnit în locul menţionat, cu inculpaţii, discutând despre aducerea în ţară a drogurilor şi despre faptul că inculpatul S. trebuia să contacteze „cumpărătorul”.

În declaraţia dată la 18 februarie 2010, inculpatul a arătat că, s-a deplasat în Gara Craiova întâlnindu-se cu ceilalţi doi inculpaţi, stabilindu-se că în Grecia urmează să plece D.C. şi că S. va fi sunat imediat ce drogurile vor ajunge în ţară, urmând ca, acesta din urmă să-i pună pe ceilalţi inculpaţi în legătură cu cei care urmau să cumpere drogurile.

Aceste împrejurări, relatate şi în declaraţiile inculpatului, au avut loc înainte de introducerea în ţară a drogurilor de către inculpatul D.C. care, a săvârşit această infracţiune cunoscând că, ulterior, activitatea de comercializare a drogurilor va fi realizată având în vedere asigurările date de inculpatul S. în acest sens.

S-a constatat în privinţa inculpatului D.C., că instanţa de fond a reţinut, în mod corect, săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, având în vedere declaraţiile inculpaţilor D.R.C. şi S.M. care confirmă că drogurile au fost aduse în ţară de către inculpatul D.C.

Referitor la criticile formulate de inculpatul D.R.C., s-a constatat că probele administrate în cauză confirmă săvârşirea de către acesta a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată. Atât în procesul verbal întocmit la 18 februarie 2020, de către investigatorul sub acoperire cât şi în declaraţiile inculpatului S.M., s-a arătat modul în care au conlucrat inculpaţii, respectiv întâlnirea inculpatului D.R.C. zis „M.”, cu inculpatul S. şi cu investigatorul sub acoperire, în zona străzii Caracal, discuţie în cadrul căreia i s-a spus investigatorului că drogurile urmai să fie aduse în mun. Tg. Jiu, inculpatul D.R.C. cerând investigatorului să îi arate banii ce urmau a fi daţi în cadrul tranzacţiei; contribuţia apelantului inculpat la săvârşirea infracţiunii a fost relatată şi de inculpatul S.M., care a arătat că a purtat discuţii cu inculpatul D.R.C. în privinţa modului în care urmau a fi săvârşite infracţiunile.

S-a concluzionat că, în raport cu probele administrate în cauză, instanţa a reţinut în mod corect săvârşirea de către inculpaţi, a infracţiunilor prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 în privinţa inculpatului D.C. şi, respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, în privinţa inculpaţilor S.M. şi D.R.C., probele administrate în cauză, confirmând săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa de fond a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., având în vedere gradul de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele, datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, în privinţa inculpatului D.C., reţinându-se săvârşirea infracţiunilor în stare de recidivă postexecutorie, astfel că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt de natură să realizeze scopul educativ preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

S-a reţinut că apelurile formulate de Parchet şi inculpaţii S.M. şi D.R.C. sunt fondate în privinţa pedepselor complementare aplicate în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 65 C. pen.

Astfel, s-a constatat că, în cauză, inculpaţilor D.R.C. şi S.M., li s-au aplicat în mod nelegal pedepse complementare pe lângă pedepsele principale cu închisoare, care nu îndeplinesc condiţiile prev. de art. 65 C. pen., respectiv pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare pentru inculpatul S.M. privind infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv pedeapsa de 3 luni închisoare pentru inculpatul D.R.C. în privinţa infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, instanţa de apel înlăturând pedepsele complementare aplicate inculpaţilor cu încălcarea disp. art. 65 C. pen. şi aplicând, potrivit disp. art. 35 alin. (1) C. proc. pen., pe lângă pedepsele principale, pedepsele complementare stabilite inculpaţilor pentru celelalte infracţiunii.

De asemenea, instanţa a apreciat că reprezintă doar o eroare materială menţiunea făcută instanţa de fond cu privire la momentul în care începe executarea pedepsei complementare, având în vedere că acest moment este stabilit în mod clar de disp. art. 66 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii:

1. D.C. - invocând - astfel după cum rezultă din concluziile apărătorului din oficiu prezentate în considerentele încheierii de la termenul de judecată din 5 decembrie 2011, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi arătând că în mod greşit s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu există probe privind locul de unde s-au procurat drogurile (inculpatul arătând că ele au fost obţinute din ţară), cuantumul pedepselor fiind excesiv (faţă de împrejurările comiterii faptei şi datele ce caracterizează persoana inculpatului).

2. S.M. - invocând, prin concluziile apărătorului ales, cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 şi 18 C. proc. pen. S-a arătat că în mod greşit inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, probele nedemonstrând existenţa de acte de complicitate şi nici o eventuală tăinuire, activitatea inculpatului a fost ulterioară consumării infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel că se impune achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei (faţă de cantitatea de droguri, natura lor şi contribuţia inculpatului în desfăşurarea activităţii infracţionale).

Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) şi (4) raportat la art. 385⁸ C. proc. pen. se constată că acestea sunt întemeiate (în ceea ce priveşte critica vizând, în esenţă, greşita individualizare a pedepselor, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.) şi vor fi admise, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, după cum reiese din verificarea actelor dosarului instanţele, în baza probelor legal administrate şi respectiv readministrate în condiţie de oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate în cursul cercetării judecătoreşti, au stabilit corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunilor ce li se impută, hotărârile pronunţate fiind, în aceste limite, legale, temeinice şi riguros motivate.

Instanţa de recurs reţine că inculpatul D.C. a introdus în România şi apoi a vândut, cu ajutorul inculpaţilor S.M. şi D.R.C. cantitatea de 276,31 grame cannabis, faptele realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 pct. 1 din aceeaşi lege, respectiv complicitate la comiterea infracţiunilor menţionate anterior în ceea ce îi priveşte pe ultimii doi inculpaţi.

Referitor la provenienţa drogurilor în mod just instanţele nu au primit apărarea inculpatului D.C. relativă la scopul plecării sale în Grecia (pentru a se angaja) susţinerile sale nefiind plauzibile şi necoroborându-se cu datele rezultate din convorbirile telefonice legal interceptate şi declaraţiile inculpaţilor D.R.C. şi S.M.

Totodată, se constată că inculpatul S.M. s-a implicat - prin acte de complicitate morală - în activitatea desfăşurată de inculpatul D.C. şi anterior introducerii drogurilor în România, astfel după cum reiese din conţinutul discuţiilor purtate între inculpaţi şi din declaraţia inculpatului S.M., inculpaţii discutând despre plecarea în Grecia a inculpatului D.C. în vederea procurării drogurilor şi despre faptul că, ulterior, inculpatul S.M. urma să contracteze „cumpărătorul” şi să pună în legătură şi pe ceilalţi inculpaţi cu cei care urmau să cumpere drogurile.

Astfel, nu pot fi primite apărările recurenţilor privind inexistenţa probelor care să dovedească provenienţa drogurilor şi nici cele privind implicarea inculpatului S.M. după consumarea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Referitor la aspectul individualizării sancţiunilor aplicate recurenţilor inculpaţi D.C. şi S.M. instanţa de recurs, observând criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cât şi scopul pedepselor, prevăzut de art. 52 C. pen., constată că acestea au fost greşit stabilite, în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor principale şi complementare.

Se are, astfel, în vedere nu doar împrejurarea că recurenţii inculpaţi au comis infracţiunile în stare de recidivă postexecutorie, dar şi participarea concretă la comiterea faptelor, natura şi obiectul lor, profilul psihologic al inculpaţilor, atitudinea lor procesuală caracterizată, în principal prin sinceritate, precum şi cu privire la pedeapsa complementară - nedemnitatea inculpaţilor de a se implica în viaţa societăţii prin alegerea lor în funcţiile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Aşadar, se impunea ca circumstanţei atenuante just reţinută de instanţe - prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. să i se acorde, în limitele prevăzute de art. 76 C. pen., o mai mare relevanţă, având în vedere că scopul pedepsei poate fi atins, în speţă, şi prin condamnarea recurenţilor inculpaţi la pedepse, cu executare, dar într-un cuantum mai redus.

Se apreciază astfel că pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru comiterea de către inculpatul D.C. a infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este de natură a asigura realizarea scopurilor educativ şi preventiv ale pedepsei, contribuind la formarea unei atitudini pozitive a inculpatului, în sensul respectării normelor de drept, morală şi convieţuire socială. De asemenea, pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor ce va fi aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este, de asemenea aptă, a conduce la realizarea finalităţii sale.

În ceea ce îl priveşte pe recurentul inculpat S.M. instanţa de recurs constată că, referitor la infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare reflectă şi dă eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dar şi circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., reţinută în favoarea inculpatului, fiind aptă a determina realizarea scopurilor sancţiunii, potrivit art. 52 C. pen.; în mod similar, pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (pedeapsa complementară) pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt apte a realiza scopurile şi funcţiile pedepsei, potrivit art. 52 C. pen., după cum s-a argumentat şi anterior.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. vor fi admise recursurile inculpaţilor D.C. şi S.M. şi casată, în parte, decizia recurată, numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate recurenţilor.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.C. şi repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. va fi condamnat inculpatul D.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. vor fi contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată prevenţia de la 17 februarie 2010 la 7 decembrie 2011.

Va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicate inculpatului S.M. şi repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul dispoziţiilor art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. va fi condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. va fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi 35 C. pen. vor fi contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată prevenţia de la 17 februarie 2010 la 7 decembrie 2011.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariile apărătorilor din oficiu (de 200 lei pentru apărătorul desemnat recurentului inculpat D.C. şi 50 lei - onorariu cuvenit apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al recurentului inculpat S.M.) urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii D.C. şi S.M. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 19 din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului Dolj, secţia penală, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor şi, rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicate inculpatului D.C. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. condamnă inculpatul D.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului D.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.C. durata prevenţiei de la data de 17 februarie 2010 la 7 decembrie 2011.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicate inculpatului S.M. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. condamnă inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului S.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M. durata prevenţiei de la data de 17 februarie 2010 la 7 decembrie 2011.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat D.C., precum şi suma de 50 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat S.M., până la prezentarea avocatului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4274/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 1418/2011. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 4154/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4154/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs