ICCJ. Decizia nr. 546/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 546/2011
Dosar nr. 937/1/2011
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra conflictului de competenţă de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1097 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Constanţa s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Constanţa.
În baza art. 42 C. proc. pen. cu aplicarea art. 281 punctul 1, lit. b) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că, moment al sesizării instanţei îl constituie încheierea de şedinţa prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare a cauzei de la Judecătoria Bacău la Judecătoria Constanta, respectiv data de 9 martie 2010.
S-a apreciat că, la primirea dosarului, inculpatul avea calitatea de avocat autorizat în baza Legii 51/1995, fiind înscris în tabloul avocaţilor definitivi - UNBR, ca atare competenţa de a soluţiona prezenta cauza revine Curţii de Apel potrivit art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
La rândul său, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 2/P din 20 ianuarie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competentă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău din 21 aprilie 2006, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului B.V. pentru comiterea a şase infracţiuni prevăzute de art. 25 din Legea 51/1995, constând în aceea că a exercitat fără drept acte specifice activităţii de avocatură în dosarul nr. 6381/2002 al Tribunalului Bacău, art. 290 C. pen., art. 13 din Legea 87/1994 şi art. 272 din Legea 31/1990. Faptele au fost comise, aşa cum rezultă din rechizitoriu, în perioada septembrie 2002- 27 februarie 2004 (în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 25 din Legea 51/1995 rap. la art. 281 C. pen.)
Cauza a fost înregistrata la Judecătoria Bacău la data de 2 mai 2006, iar ulterior, prin încheierea nr. 1055 din 26 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare formulată de inculpatul B.V., dosarul fiind înregistrat la data de 13 aprilie 2010 pe rolul Judecătoriei Constanţa.
Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul constituie actul de sesizarea al instanţei, iar potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei.
Împrejurarea că în cauză s-a admis cererea de strămutare, nu a modificat cerinţele art. 264 alin. (1) C. proc. pen. privind sesizarea instanţei.
În aceste condiţii, potrivit art. 42 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că instanţa competentă a judeca prezenta cauza este Judecătoria Constanţa, întrucât la data sesizării instanţei inculpatul nu avea calitatea de avocat. Schimbarea calităţii persoanei după sesizarea instanţei nu atrage şi schimbarea competentei materiale a instanţei.
Examinând conflictul negativ de competenţă cu care a fost sesizată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel este competentă să soluţioneze, între altele, infracţiunile săvârşite de avocaţi.
De asemenea, conform art. 40 alin. (2) C. proc. pen., dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1.
Verificând actele dosarului, se reţine că la data comiterii faptelor petentul B.V. nu avea calitatea de avocat, care să atragă competenţa curţii de apel.
Astfel, din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău din 21 aprilie 2006 rezultă că petentul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată în perioada septembrie 2002- 27 februarie 2004, iar calitatea de avocat în baza Legii 51/1995 a dobândit-o ulterior, la data de 15 iulie 2004.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B.V. în favoarea Judecătoriei Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B.V. în favoarea Judecătoriei Constanta, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 535/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 679/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
