ICCJ. Decizia nr. 535/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheierea nr. 535/2011
Dosar nr. 984/1/2011
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Printr-o cerere expediată din Penitenciarul Gherla, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla la 25 ianuarie 2010, condamnatul S.H. a formulat contestaţie la executarea pedepsei fără a-şi motiva cererea.
La primul termen de judecată - 25 ianuarie 2010 - în faţa Judecătoriei Gherla şi-a precizat oral cererea arătând că a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de fals, însă a primit două mandate pentru aceeaşi faptă şi i s-au aplicat doua sporuri ; a mai arată că a fost condamnat printr-o sentinţă a Judecătoriei Arad la 3 ani închisoare, fiind condamnat şi de Tribunalul Arad.
Judecătoria Gherla, prin Sentinţa penală nr. 518 din 12 aprilie 2010 a calificat cererea condamnatului ca fiind contestaţie în anulare şi a trimis cauza spre soluţionare Judecătoriei Arad.
Prin Sentinţa penală nr. 48 din 13 ianuarie 2011 Judecătoria Arad, secţia penală, a recalifiact cererea formulată de condamnat ca fiind cererea de modificare a pedepsei şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoare Judecătoriei Gherla şi, constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, a sesizat această înaltă Curte.
Pentru a se hotărî astfel s-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 214 din 28 august 2002 a Tribunalului Arad, pronunţată în Dosarul nr. 2862/2002, petentul a fost condamnat la pedepsele de 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, 2 luni închisoare pentru infracţiunea de însuşire a bunului găsit, şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea de fals privind identitatea, în urma contopirii şi a aplicării unui spor de 2 ani închisoare rezultând o pedeapsă de 12 ani închisoare.
S-a reţinut, printre altele, că, în data de 12 martie 2002, cu ocazia audierii în calitate de inculpat la organele de poliţie, numitul S.H. şi-a declinat o identitate falsă, afirmând că se numeşte S.V.
Prin sentinţa penală nr. 1777 din 9 septembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 4111/2003, petentul S.H. a fost condamnat de Judecătoria Arad la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de fals privind identitatea în formă continuată, prevăzută de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pedeapsa fiind contopită în pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.
S-a reţinut că, în două rânduri, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul lunii martie 2002, inculpatul şi-a declinat o identitate falsă în faţa agenţilor de politie.
S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 214 din 28 august 2002 a Tribunalului Arad, petentul a fost condamnat pentru un singur act material al infracţiunii de fals privind identitatea, iar prin sentinţa penală nr. 1777 din 9 septembrie 2002 a Judecătoriei Arad aceeaşi persoană a fost condamnată pentru infracţiunea de fals privind identitatea, săvârşită în formă continuată, cuprinzând integralitatea actelor materiale săvârşite de petent.
Astfel, s-a apreciat că nu există identitate materială de fapte între cele două hotărâri de condamnare, întrucât prin prima hotărâre petentul a fost condamnat doar pentru un singur act material, ulterior fiind condamnat pentru infracţiunea continuată de fals privind identitatea, cuprinzând totalitatea actelor materiale săvârşite de petent.
Instanţa a apreciat că situaţia juridică creată poate fi regularizată numai în baza art. 449 alin (1) lit. c) C. proc. pen., conform căruia pedeapsa pronunţată poate fi modificată dacă se descoperă în cursul executării pedepsei existenţa altor acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni , în condiţiile în care în cursul judecării cauzei nu s-a făcut aplicarea art. 335 alin. (2) C. proc. pen.
Înalta Curte, în examinarea conflictului negativ de competenţă de faţă , constată că, în raport cu prevederile art. 449 alin. (2) C. proc. pen.," instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere , "instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere".
Competenţa de soluţionare a cererii de modificare a pedepselor formulată de condamnatul S.H. revine, aşadar, Judecătoriei Gherla "instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere " (Penitenciarul Gherla ).
Astfel fiind, se va stabili în favoarea Judecătoriei Gherla competenţa de a soluţiona cererea de modificare a pedepselor formulată de condamnatul S.H.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul S.H. în favoarea Judecătoriei Gherla.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 467/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 546/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
