ICCJ. Decizia nr. 630/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea penală nr. 823 din 12 mai 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petiționara G.A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului Curții de Apel Constanța.
împotriva acestei încheieri, petiționara a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la data de 6 decembrie 2010.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 17 februarie 2011.
Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.
în cuprinsul cererii sale scrise, aflată la dosarul înaltei Curți, contestatoarea nu a invocat expres motivul pe care se sprijină contestația, iar susținerile din conținutul acesteia nu pot fi calificate și încadrate în nici una dintre dispozițiile art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată, deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a)-e) din același text.
Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii de soluționare a unei cereri de strămutare, în care instanța este învestită cu o eventuală prorogare de competență teritorială în favoarea unei alte instanțe de judecată.
Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.A., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 131/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 613/2011. Penal → |
|---|
