ICCJ. Decizia nr. 757/2011. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 757/2011
Dosar nr. 12773/30/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă,
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 246/PI din 11 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 12773/30/2002, Tribunalul Timiş în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. e) şi art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor A.C.H.A., B.P.D., F.E., S.C.C., Ş.C. şi V.C.I., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen., de loviri sau alte violenţe.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. e) şi art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.A.F., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 180 alin. (1) C. pen., de complicitate la loviri sau alte violenţe.
În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata A.C.H.A., domiciliată în Timişoara, jud. Timiş, fără antecedente penale la:
- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 mai 2002 la 10 martie 2003.
În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.P.D., domiciliat în Timişoara, fără antecedente penale la:
- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 mai 2002 la 10 martie 2003.
În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.E., zis E., domiciliat în Timişoara, jud. Timiş, fără antecedente penale la:
- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 mai 2002 la 10 martie 2003.
În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C.C., zis „E.”, domiciliat în Timişoara, jud. Timiş, fără antecedente penale la:
- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 mai 2002 la 10 martie 2003.
În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.C., zis „C.„, domiciliat în Timişoara, reşedinţa în com. Dumbrăviţa, jud. Timiş, fără antecedente penale la:
- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 14 mai 2002 la 10 martie 2003.
În temeiul art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C.l., zis „C.”, domiciliat în Timişoara, fără antecedente penale la:
- 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 14 mai 2002 la 10 martie 2003.
În temeiul art. 26 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi a art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.F. zis „A.O.P.”, domiciliat în Timişoara, jud. Timiş, fără antecedente penale la:
- 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la omor calificat.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 14 august 2002 la 10 martie 2003.
A constatat că în cauză nu au existat constituiri de părţi civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în fapt, că la data de 4 martie 2002, inculpatul B.P.D., domiciliat în Timişoara, jud. Timiş, profitând de lipsa mamei sale B.A., plecată în delegaţie, a organizat în apartamentul în care locuia o petrecere la care a invitat mai mulţi prieteni, condiţii în care au dat curs invitaţiei mai mulţi tineri. Astfel, în seara acelei zile s-au prezentat la locuinţa lui B.D., printre alţii şi inculpaţii A.C.J.H.A., F.E., S.C., Ş.C., V.C., M.A.F., numiţii C.C. şi H.A., care a venit însoţit de prietena sa M.C. O parte dintre aceşti tineri (Ş.C., B.P.D., C.C.) au convingeri sataniste, neonaziste, iar alţii simpatizează aceste orientări (A.C.H.A. şi V.C.I.). În timpul petrecerii, aceştia au consumat alcool, au ascultat muzica şi au navigat pe Internet accesând mai multe site-uri cu muzică şi de tip satanist.
S-a mai reţinut că din cauza muzicii ascultate la volum mare câţiva vecini au venit la apartamentul inculpatului B. şi au solicitat tinerilor să nu mai facă gălăgie. Nemulţumiţi că au fost atenţionaţi, după plecarea vecinilor, inculpaţii s-au hotărât să meargă să-i bată, însă inculpatul B.P.D. nu a fost de acord. Acesta le-a spus prietenilor că lângă râul Bega, în apropiere de podul Ştefan cel Mare, se află o canalizare în care locuiesc mai mulţi copii ai străzii care au creat greutăţi locatarilor din bloc, făcând mizerie în casa scărilor şi spărgând mai multe geamuri. După mai multe discuţii inculpaţii au hotărât să se deplaseze la locul amintit de către B.P., ca să-i bată pe copiii străzii. Au părăsit apartamentul pentru aceasta A.C.H.A., B.P.D., F.E., S.C., Ş.C., V.C. şi M.A.F.. Numiţii C.C., H.A. şi M.C. au refuzat să participe la activitatea propusă de inculpaţi. La plecarea din apartament inculpaţii A.C.H.A. şi Ş.C. au luat câte o bâtă de baseball iar inculpatul S.C. a luat o ganteră.
Inculpaţii s-au deplasat pe B-dul G.D. spre canalul Bega, trecând pe lângă magazinul „.F." unde numitul B.P. era de pază. După ce au trecut de magazin, inculpaţii B.P.D., S.C. şi V.C. au rupt crengi din copacii de la marginea străzii, apoi au continuat deplasarea până au ajuns la canalizarea deschisă situată pe Spl. N.T., lângă râul Bega, în faţa blocului cu nr. 11 şi la aproximativ 50 de metri de B-dul D. La lumina brichetelor inculpaţii au văzut că în canalizare se aflau trei copii ai străzii, R.C., B.C.V. şi G.V. Inculpaţii le-au cerut acestora să iasă afară însă aceştia de frică au refuzat. Pentru a-i determina să părăsească adăpostul subteran, inculpatul Ş.C. a introdus în canal o creangă cu care a vrut să-i lovească. Deoarece nu au reuşit să-i convingă să iasă, inculpatul Ş.C. i-a cerut lui M.A.F. să se deplaseze la apartament de unde să aducă o sticlă de ţuică. După ce a primit sticla, inculpatul Ş.C. a înmuiat o cârpă în alcool, apoi a aprins-o şi a aruncat-o în canalizare, incendiind câteva haine cu care cei trei copii ai străzii se acopereau pentru a putea dormi. Aceştia au stins focul şi speriaţi le-au spus inculpaţilor că vor ieşi afară cu condiţia să nu-i bată. Inculpaţii le-au cerut să iasă spunându-le că nu vor păţi nimic, astfel că cei trei copii au părăsit adăpostul subteran.
S-a mai reţinut că în momentul în care au ieşit la suprafaţă, cei trei copii ai străzii au fost înconjuraţi de către inculpaţi, iar inculpata H.A. le-a cerut să îngenuncheze, aceştia s-au conformat şi s-au aşezat în genunchi pe placa de beton ce acoperea canalizarea, orientaţi cu faţa spre imobilu şi cu spatele spre râul Bega. Ordinea în care s-au aşezat copiii străzii a fost următoarea: B.C.V. în direcţia podului Ştefan cel Mare, G.V. în direcţia Parcului Central, iar R.C. între cei doi. Inculpata A.C.H.A. le-a reproşat celor trei copii ai străzii că au comis mai multe furturi şi că au creat neplăceri locatarilor din blocurile situate în zona gării. Copiii străzii nu au recunoscut reproşurile ce li s-au adus şi la un moment dat inculpatul B.D., aflat în spatele lui B.C.V., uşor lateral în direcţia podului Ştefan cel Mare, i-a lovit pe toţi trei cu o creangă ruptă dintr-un copac. Imediat după aceasta le-au aplicat lovituri cu bâtele de baseball şi inculpaţii H.A. şi Ş.C., inculpatul F.E. cu piciorul, precum şi inculpaţii S.C. şi V.C. cu crengile pe care le aveau asupra lor. Pentru a scăpa de lovituri, B.C.V. şi G.V. au fugit în direcţia Parcului Central, urmăriţi fiind de către inculpaţii S.C. şi F.E., iar R.C. a coborât malul râului Bega până lângă cursul apei.
La câteva momente după aceasta toţi inculpaţii (inclusiv inculpaţii S.C. şi F.E. care au plecat în urmărirea fugarilor şi inculpatul M.A.F. care a stat de pază la pod) s-au adunat pe partea superioară a malului, în zona unde se afla R.C. Aflată la o distanţă de aproximativ 7 metri, inculpata A.C.H.A. i-a cerut lui R.C. să sară în râul Bega. A urmat apoi B.D., S.C., F.E. şi Ş.C., care i-au cerut victimei acelaşi lucru. În timpul strigătelor, o parte dintre inculpaţi printre care H.A., Ş.C. şi B.D., au coborât malul spre victimă. Nici unul dintre inculpaţi nu a întrebat victima dacă ştie să înoate. Neavând nici o altă posibilitate de a scăpa, R.C. a sărit în apă şi a început să înoate în direcţia malului opus. Pentru a fi siguri că nu se întoarce la mal, inculpaţii B.P.D. şi V.C. au aruncat crengile pe care le aveau asupra lor în apă. Inculpaţii au mai urmărit un timp cum victima înota după care au părăsit locul faptei şi s-au deplasat la apartamentul lui B.D. unde au povestit celor rămaşi ce s-a întâmplat.
A mai reţinut instanţa de fond că la 1 aprilie 2002, a fost găsit în râul Bega, în apropiere de podul Modoş din Timişoara, cadavrul unei persoane de sex masculin în vârstă de aproximativ 15-20 ani. Identitatea cadavrului nu a putut fi stabilită din cauza stării de putrefacţie, a lipsei actelor de identitate şi a faptului că majoritatea părţilor corpului erau acoperite cu noroi din apă. Cu ocazia cercetărilor la faţa locului, specialiştii criminalişti au reuşit să preleve urma papilară a cadavrului de la degetul arătător al mâinii stângi. Această urmă a fost comparată cu cele din baza de date ale poliţiei. În raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 9 aprilie 2002 se arată că urma papilară prelevată de la cadavrul de sex masculin cu identitate necunoscută, găsit la 1 aprilie 2002 în zona podului Modoş este identică cu amprenta de la degetul arătător al mâinii drepte a minorului R.C.. În acest fel s-a stabilit că victima găsită decedată în râul Bega la data de 1 aprilie 2002 este R.C.. Pentru a se afla cauzele decesului s-a dispus necropsierea cadavrului victimei R.C. În raportul medico-legal din 4 aprilie 2002 se arată că moartea lui R.C. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin înec. Despre data decesului, în raport se arată că acesta a survenit în urmă cu 3-5 săptămâni (raportat la data autopsiei care a fost 4 aprilie 2002). Cu ocazia necropsiei nu au fost găsite semne de violenţă şi nici afecţiuni ale organelor interne. În urma efectuării examenelor toxicologice s-a constatat că victima avea o alcoolemie de 0,55%0.
Prin Decizia penală nr. 14/A din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 12773/30/2002 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii A.C.H.A., B.P.D., F.E., S.C.C., Ş.C., V.C.I. şi M.A.F. împotriva sentinţe penale nr. 297/PI din 11 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut în esenţă că starea de fapt şi încadrarea juridică stabilite de instanţa de fond sunt corecte, rezultând din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, că inculpaţii prin declaraţiile pe care le-au dat în faza urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti au recunoscut săvârşirea infracţiunii de omor calificat, făcând însă unele nuanţări cu privire la faptul că victima s-a aruncat singură în apă fără a fi constrâns, că acesta ştia să înoate, aspecte contrazise de împrejurările reţinute în mod corect de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpaţii A.C.H.A., F.E., S.C.C., Ş.C., V.C.I., M.A.F. şi B.P.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel:
- inculpata A.C.H.A. prin apărător a învederat că interpretarea abuzivă a probelor a condus la condamnarea inculpaţilor.
A invocat încălcarea unor aspecte de procedură constând în
nelegala compunere a completului de judecată, în sensul că astfel de cauze sunt judecate de judecători specializaţi în materie, aspect care atrage nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., situaţie care se circumscrie dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş.
Un alt aspect care impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond constă în lipsa referatului de evaluare a minorilor, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 7 C. proc. pen. A arătat că Legea nr. 356/2006 a introdus obligativitatea acestuia, iar ancheta socială nu poate acoperi acest referat, aspect care atrage nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) teza finală.
De asemenea, faptul că nu s-a citat Autoritatea Tutelară atrage nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (4) teza finală C. proc. pen.
A apreciat că hotărârile pronunţate au încălcat dispoziţiile art. 485 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la publicitatea şedinţei de judecată. Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a învederat că o a doua categorie de critici se referă la greşita aplicare a legii, şi anume:
- instanţa a dispus condamnarea inculpatei pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, arătând că aceasta nu a exercitat violenţe asupra victimei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., apreciind că se impune achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
- instanţele au comis o gravă eroare de fapt care a dus la greşita condamnare a inculpatei.
Faptul că nu s-a făcut identificarea locului în care era înhumat R.C., coroborat cu celelalte probe administrate, impune aplicarea în cauză a principiului in dubio pro reo şi achitarea inculpatei.
A invocat Decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca practică judiciară.
- a mai învederat că instanţele nu s-au pronunţat cu privire la o probă de natură să influenţeze soluţia procesului, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., astfel din declaraţia mamei lui R.C., R.A., rezultă că aceasta a fost cu fiul său la cules de vie, în septembrie 2002 or cadavrul pescuit în aprilie 2002 nu putea fi al acestuia.
Inculpaţii F.E., V.C.I., Ş.C. şi M.A.F., au invocat aceleaşi motive arătând, în plus, că la dosar nu există procesul-verbal de la a doua exhumare a cadavrului şi că în practica judiciară se reţine că în cazul infracţiunii de omor trebuie definită exact participaţia fiecăruia, ceea ce nu se verifică în hotărârea recurată.
A solicitat, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Timiş, apreciind că există motive de nulitate absolută, iar în subsidiar, achitarea inculpaţilor în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Inculpatului S.C.C., a solicitat, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, apreciind că urmărirea penală nu a fost efectuată de procuror, că inculpatul nu a fost asistat de apărător şi că nu a fost efectuat referatul de evaluare a inculpatului.
Cu privire la existenţa faptei, a arătat că nu s-a stabilit cu certitudine dacă aceasta există, precizând că mama victimei nu a fost chemată să identifice cadavrul. A arătat că există contradicţii între exhumarea din 2002 şi exhumarea din 2004. însubsidiar a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Inculpatul B.P.D., a solicitat, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, iar, în subsidiar, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.
A invocat lipsa de apărare a inculpatului la urmărirea penală, iar referitor la dispoziţia instanţei din încheierea din 16 iunie 2004, a arătat că, în condiţiile în care apărătorii au solicitat efectuarea expertizei A.D.N. şi a expertizei dactiloscopice, instanţa nu s-a pronunţat în condiţiile în care din expertiza A.D.N. efectuată de un expert privat rezultă că, cadavrul, nu aparţine lui R.C.
A mai arătat că, din suplimentul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că probele A.D.N. au fost prelevate la data de 9 mai 2008, deci cu o lună înainte de exhumare.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs invocate de inculpaţi dar şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică.
Criticile formulate de recurenţii inculpaţi au constituit motive de apel care au fost examinate de instanţa de prim control judiciar, aspecte ce se regăsesc în considerentele deciziei recurate şi în soluţia adoptată.
Instanţa de recurs examinând fiecare critică formulată de inculpaţii recurenţi cu referire la cazurile de casare invocate constată următoarele:
Cu privire la excepţia nulităţii absolute a „urmăririi penale” invocată de inculpaţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în prima fază, organele de cercetare penală au efectuat cercetarea la faţa locului, identificarea victimei, au audiat inculpaţii, martorii, însă activitatea de urmărire penală s-a efectuat de către procuror, dovada făcând-o dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, (dosar care conţine 224 file), aspect pe care, de altfel, în mod corect l-a reţinut instanţa de control judiciar.
Potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 174-175 C. pen., or, în cauză contra susţinerilor inculpaţilor nu s-au încălcat aceste dispoziţii legale.
În aceste condiţii, cererea inculpaţilor de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale este neîntemeiată.
Dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. reglementează cazurile obligatorii când instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale şi anume: în cazul nerespectării dispoziţiilor privitor la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, or, din verificarea lucrărilor dosarului nu rezultă incidenţa vreunei situaţii dintre cele imperativ reglementate de textul de lege menţionat.
În mod corelativ, aspectele invocate de inculpaţii recurenţi vizând nelegala compunere a completului de judecată în sensul că astfel de cauze sunt judecate de judecători specializaţi în materie, lipsa referatului de evaluare a minorilor, necitarea Autorităţii tutelare în cauză, încălcarea dispoziţiilor art. 485 alin. (2) C. proc. pen. privind caracterul nepublic al şedinţei de judecată nu justifică incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 2 şi 7 C. proc. pen. Judecătorii investiţi cu soluţionarea cauzei sunt specializaţi în materia judecării infracţiunilor săvârşite de inculpaţi minori, în virtutea legii.
Totodată, aspectele privind lipsa referatului de evaluare a minorilor şi necitarea în cauză a autorităţii tutelare nu conduc la aplicarea dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. întrucât acestea nu sunt cazuri de nulitate absolută dintre cele expres limitativ prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În condiţiile date inculpaţii nu au făcut dovada vătămării ce li s-a produs, vătămare care potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen. nu putea fi înlăturată decât prin anularea actelor menţionate.
Cu toate acestea, se constată că s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 482 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 60/2006, la dosarul cauzei (vol. I şi II) existând referatul de anchetă socială în două exemplare întocmite de persoanele desemnate de autoritatea tutelară a Consiliului local în a cărei rază teritorială domiciliază inculpaţii minori, la data săvârşirii faptei.
Cu privire la publicitatea şedinţei de judecată se reţine că nulitatea absolută operează doar atunci când se judecă în mod nepublic, regula fiind aceea a publicităţii şedinţei de judecată, ca principiu care guvernează procesul penal în faza de judecată.
Referitor la critica formulată în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru soluţionarea cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că din declaraţia mamei victimei rezultă că din momentul dispariţiei victimei şi până la data când a auzit de decesul fiului său nu l-a mai văzut pe acesta. Acest aspect a fost avut în vedere de instanţă şi apreciat în contextul întregului material probator administrat în cauză.
Aşa cum a reţinut prima instanţă, inculpaţii s-au deplasat împreună pe Splaiul N.T. din Timişoara unde ştiau că într-o gură de canal se adăpostesc mai mulţi copii ai străzii, despre care inculpatul B.P. a susţinut că „au creat greutăţi locatarilor din bloc, făcând mizerie în casa scărilor şi spărgând mai multe geamuri".
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. de omor calificat, se constată că aceasta a fost săvârşită de inculpaţi, împrejurările comiterii faptei fiind susţinute de întreg materialul probator administrat în cauză.
Inculpaţii nu au contestat, în părţi esenţiale, faptele petrecute până în momentul în care au ajuns la gura de canal situată pe malul canalului Bega cu intenţia de a discuta cu copii care locuiau în acel loc. Toţi au recunoscut că au plecat de la locuinţa inculpatului B. spre locul anterior indicat, că au avut asupra lor mai multe obiecte contondente, că i-au determinat pe cei trei copii ai străzii - G.V.B., C.V. şi R.C., prin ameninţări, să părăsească gaura de canal în care aceştia dormeau şi că i-au supus unor violenţe. Este neîndoios că, cei trei au fost supuşi unor acte de violenţă, fizice şi psihice, de natură a le fi insuflat teamă de inculpaţi; sub imperiul unei astfel de emoţii doi dintre ei au fugit de la locul faptei iar unul s-a retras spre malul apei.
Aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei A.C.H.A., dată în faţa instanţei la data de 10 februarie 2003, în momentul în care cel de-al treilea copil a ajuns la aproximativ un metru de apa canalului Bega toţi inculpaţii prezenţi la faţa locului i-au cerut să sară în apa. Această declaraţie se coroborează cu cea din faza de urmărire penală când inculpata a relatat că după ce inculpatul Ş.C. i-a cerut tânărului rămas la faţa locului să sară în apă, pentru că în caz contrar îl bate, toţi i-au strigat acestuia să intre în apă. Acesta a arătat că inculpaţii S.C.C., zis E., şi V.C.I., zis C., au fugit după cei doi copii ai străzii care au plecat de la faţa locului (G.V. şi B.C.V.) însă, după ce s-au convins că nu-i pot prinde, s-au întors în locul în care se aflau ceilalţi inculpaţi şi au coborât spre malul canalului Bega, unde se afla cel de al treilea băiat.
Această împrejurare se coroborează cu susţinerile inculpatului B.P.D., care, în declaraţia de la filele 12-13 din dosarul de urmărire penală, în prezenţa apărătorului şi a părintelui, a arătat că el împreună cu C. (V.C.I.), C. (Ş.C.), H. (A.C.H.A.) şi E. (F.E.) au „ coborât puţin pe malul apei şi C. şi C. i-au spus boschetarului „S.". Acelaşi inculpat a mai arătat că, după ce „boschetarul„ a sărit în apă, el împreună cu inculpatul V.C.I. (C.) au aruncat cu nişte crengi după acesta, fără a-l nimeri.
De asemenea, inculpatul F.E., (în declaraţia de la fila 21 din dosarul de urmărire penală) a arătat că, după ce inculpatul C. i-a cerut „boschetarului" să intre în apă acelaşi lucru l-au făcut şi inculpaţii B.P.D. (D.) şi H.A. Potrivit aceluiaşi inculpat s-au mai auzit şi alte voci care i-au cerut să sară în apă, lucru pe care, în final, victima l-a şi făcut.
Tot astfel, inculpatul V.C.I., în declaraţia de la (fila 47 din dosarul dosar urmărire penală) a arătat: „Mai multe dintre cunoştinţele mele i-au cerut tânărului boschetar să sară în apă”.
Toate acestea conturează convingerea că inculpaţii B.P.D., S.C.C., F.E., A.C.H.A., Ş.C. şi V.C.I. l-au determinat pe R.C. să sară în canalul Bega, fapt ce a fost realizat prin ameninţări cărora victima le-a dat crezare datorită atitudinii violente a inculpaţilor şi a numărului mare al acestora.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A.F., din chiar declaraţia acestuia, de la filele 54-55 din dosar urmărire penală, care se coroborează cu cea a inculpatului Ş.C. de la fila 65 verso, rezultă că acesta, la solicitarea celui din urmă, a stat de pază, lângă podul din apropiere, în timp ce ceilalţi inculpaţi erau implicaţi în activităţile deja arătate mai sus.
Aspectul legat de identitatea cadavrului descoperit în canalul Bega la data de 01 aprilie 2002, şi anume dacă cel găsit înecat era R.C. este lămurit de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, în procesul verbal întocmit de I.P.J. Timiş, semnat de plutonierul major A.A. - existent la fila nr. 1 dosar de urmărire penală se consemnează: „Azi data de mai sus ( 05 martie 2002), am fost anunţat telefonic de plutonierul S.V. dispecer P.M.T. despre faptul că la Poliţia TF - Gara de Nord s-au prezentat doi copii ai străzii care au reclamat faptul că în jurul orelor 0,30, lângă podul de pe str. D. au fost agresaţi de mai mulţi indivizi după care aceştia au aruncat un copil al străzii în canalul Bega. Faţă de cele sesizate, am luat măsura dirijării unui echipaj la Postul de Poliţie T.F. Gara de Nord, care au stabilit că cei doi copii ai străzii sunt numiţii: 1. B.C.V., domiciliat în com. Căruţi, Jud. Bacău; 2. G.V., domiciliat în loc. Zizin, Jud. Braşov.
Cei doi copii au relatat verbal cele întâmplate, respectiv aruncarea în canalul Bega a altui copil declarând că acesta „se numeşte R.C. de 14 ani, domiciliat în localitatea Sânnicolau Mare, Jud. Timiş", proces verbal care confirmă starea de fapt reţinută de instanţa de fond.
La fila 2 a aceluiaşi dosar de urmărire penală, se află un proces verbal, în care se consemnează : unde se aflau 2 copii ai străzii care susţineau că au fost bătuţi de 10-12 indivizi îmbrăcaţi în negru, cu păr lung printre care şi o fată, care erau înarmaţi cu pari având un capăt rotund cu cuie şi care au aruncat pe un al 3-lea copil al străzii pe nume R.C. din Sânnicolau Mare în canalul Bega pe str. N.T., în dreptul imobilului, proces verbal semnat de poliţiştii sergent major G.D. şi M.S., proces verbal care de asemenea confirmă starea de fapt din rechizitoriu, potrivit cărora inculpaţii sunt vinovaţi de decesul prin înec al victimei.
La fila nr. 15 dosar urmărire penală se află procesul verbal de cercetare la faţa locului, în care se consemnează că la data de 01 aprilie 2002 „ cadavrul se afla pe malul drept al Canalului Bega la 200 metri de podul Modos. cadavrul unei persoane de gen masculin de 15-20 ani (...)", pe acelaşi proces verbal, făcându-se menţiunea : „identificat R.C."
La filele nr. 30-34 dosar urmărire penală se află procesul verbal de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 aprilie 2002 întocmit de Poliţia municipiului Timişoara - Serviciul Criminalistic care concluzionează : „cadavrul cu identităţile necunoscute de sex masculin găsit la data de 01 aprilie 2002 în canalul Bega - Podul Modos, a fost identificat în evidenţa dactiloscopică locală ca fiind R.C., cu domiciliul în comuna Cenad, Jud. Timiş", astfel că este identificată şi victima.
Deşi inculpaţii au contestat susţinerile parchetului în sensul că persoana de sex masculin descoperită în canalul Bega este R.C., adică victima care a fost determinată de ei ca în noaptea de 4/5 martie 2002, să sară în apă, probele administrate în ambele faze ale procesului penale dovedesc contrariul.
Astfel, concluziile raportului medico-legal din 04 aprilie 2002, întocmit de I.M.L. Timişoara (filele 165-166 din vol. I al dosarului de urmărire penală), avizate de comisia de control şi avizare a actelor medico-legale din cadrul aceleiaşi instituţii (fila 164 dosar urmărire penală) rezultă că moartea persoanei al cărei cadavru a fost supus expertizei a fost de natură violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin înec.
Totodată, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 aprilie 2002 (filele 29 - 37 din vol. II al dosarului parchetului) impresiunea degetului arătător de la mâna stângă prelevată de la cadavrul cu identitate necunoscută de sex masculin găsit la data de 01 aprilie 2002 în Canalul Bega - Podul Mozoş prezintă elementele dactiloscopice caracteristice coincidente ca formă şi plasament cu impresiunea degetului arătător de la mâna stângă a lui R.C., persoană a cărei fişă dactiloscopică se află în evidenţa organelor de politie. În mod corelativ, ultima expertiză medico-legală - examen A.D.N. -, efectuată la solicitarea instanţei de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, efectuată asupra fragmentelor de os (femur, humerus, tibie), prelevate la exhumarea dispusă de tribunal şi efectuată la data de 09 iunie 2008 (evidenţiată în cuprinsul planşei foto de la filele 331-334 din vol. II al dosarului instanţei) a concluzionat că persoana decedată de sex masculin este numitul R.C., fiul numitei R.A. De altfel, prin acelaşi raport de expertiză au fost confirmate şi primele analize de A.D.N., ale căror concluzii au fost menţionate în cuprinsul R.E.M.L. din 12 octombrie 2004, întocmit de I.M.L. Timişoara.
Toate aceste constatări ale specialiştilor, coroborate cu declaraţiile asistenţilor sociali B.M. şi S.L.C., potrivit cărora după data de 05 martie 2002 R.C. nu a mai fost văzut în locurile şi de prietenii cu care acesta îşi petrecea timpul (declaraţiile de la filele 89-90 din dosarul de urmărire penală) determină concluzia că, cadavrul descoperit aparţine acestuia şi că există legătură de cauzalitate între acţiunile inculpaţilor şi moartea victimei în sensul că urmare acţiunii inculpaţilor, R.C. a intrat în apele Canalului Bega producându-se decesul prin înec al acestuia.
Starea de fapt mai sus descrisă, verificată de instanţa de recurs este susţinută şi cu declaraţiile martorilor ascultaţi în cauză.
Astfel, în declaraţia existentă la fila nr. 75 dosar urmărire penală, martorul H.A.M., participant la petrecerea organizată în noaptea datei de 4/5 martie 2002 la locuinţa inculpatului B.P.D., precizează : „Îmi aduc aminte că proprietarul apartamentului era un tânăr brunet, numit „D.". După ce am ajuns la apartament cu prietena mea a apărut o tânără numită „H.„ care cred că a venit însoţită de un tânăr", acelaşi martor mai precizează : „Am recunoscut printre tinerii care se aflau în apartament, pe C. şi pe U."
În aceeaşi declaraţie, martorul precizează că i-a auzit pe tinerii care se aflau la chef că vor să meargă să bată pe cineva, dar nu a înţeles despre cine era vorba, că la scurt timp după această discuţie tinerii au părăsit apartamentul iar el (martorul) împreună cu prietena sa şi cu U. au rămas într-o cameră; la scurt timp (15-20 min.) a apărut un tânăr pe care l-au văzut la chef şi care a luat o sticlă cu alcool, apoi a plecat.
Declaraţia martorului indică persoanele care s-au aflat la acel „chef, dovedeşte luarea de către aceştia a rezoluţiilor infracţionale de a săvârşi infracţiunea şi confirmă rechizitoriul în partea privind folosirea alcoolului pentru a-i determina pe „copiii străzii" - prin incendierea hainelor pe care le foloseau pentru a se acoperi - să iasă din canalul în care se adăposteau în acea noapte.
În continuarea aceleiaşi declaraţii, martorul a precizat că după aproximativ 20 minute, grupul de tineri a revenit în apartament şi au povestit că s-au legat de un boschetar, care a sărit în Canalul Bega. A mai relatat că din discuţia tinerilor a rezultat că l-au ameninţat pe acesta cu bătaia. Ceea ce dovedeşte cauza decesului victimei R.C. este raportul medico-legal existent la filele nr. 86, 87 dosar primă instanţă care a concluzionat că moartea numitului R.C. (C. şa. - în partea introductivă a raportului, numele fiind corect menţionat), a fost de natură violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin înec, că aceasta poate data de 3-5 săptămâni."
Prin declaraţia de la fila nr. 76 dosar urmărire penală, martorul G.V. (martor înscris în procesul verbal existent la fila nr. 1 dosarul de cercetare penală al poliţiei) a precizat că într-o noapte (fără a preciza data exactă), a auzit vocea unei tinere care le cerea tuturor să iasă afară şi că la un moment dat, tânăra a aruncat dintr-un flacon de plastic benzină în adăpost şi a incendiat plapuma cu care se acopereau. A mai precizat că după ce tânărul a renunţat să o mai urmărească, s-a uitat la ce se întâmpla şi cu acea ocazie a văzut cum 4 tineri „l-au prins pe C. de mâini şi de picioare şi l-au aruncat în Bega de pe mal; aruncat în apă, C. a dat de câteva ori din mâini după care a dispărut sub apă". În acelaşi sens este şi declaraţia martorului B.C.V. - la rândul său martor ocular, care a relatat despre un „copil al străzii şi despre victima R.C." (fila nr. 78 Dosar de urmărire penală nr. 336/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş).
În drept, faptele inculpaţilor B.P.D., S.C.C., F.E., A.C.H.A., Ş.C. şi V.C.I. de a-l determina pe R.C. să intre în apă, cu consecinţa morţii acestuia, prin înec, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Sub aspectul laturii obiective infracţiunea s-a realizat, în cazul fiecărui inculpat, prin acţiunea de determinare a victimei, prin ameninţări cu acte de violenţă, cărora acesta nu avea nici un motiv să nu le acorde crezare având în vedere actele de violenţă exercitate de inculpaţi asupra celor trei copii descoperiţi în canalul de pe malul Canalului Bega, să sară în apă. Aflată sub efectele puternice ale sentimentului de teamă, victima a înotat cu intenţia de a se îndepărta de la malul pe care se aflau inculpaţii (B. şi V.) care, pentru a o împiedica să revină, au aruncat nişte crengi în apă. Victima R.C., care nu ştia să înoate, având în vedere şi temperatura scăzută a apei, s-a înecat, cadavrul acestuia fiind găsit ulterior, la un interval relativ lung de timp, în apropierea Podului M.
Sub aspectul laturii subiective inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, în sensul că au prevăzut rezultatul faptei lor, rezultat pe care, deşi nu l-au urmărit, l-au acceptat.
Inculpaţii nu aveau cunoştinţă de calităţile de înotător ale lui R.C. dar din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că au determinat-o pe victimă să intre în apa a cărei temperatură era în jurul a cinci grade, în timp ce în exterior temperatura se apropia de 0 grade. Având în vedere aceste împrejurări, precum şi vârsta inculpaţilor care aveau capacitatea psihică de a aprecia critic conţinutul şi consecinţele faptelor lor, corect s-a reţinut că aceştia au acceptat producerea rezultatului prin neluarea în considerare a capacităţii victimei de a înota până la celălalt mal şi plecarea de la locul faptei.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A.F., ajutorul acestuia dat inculpaţilor, prin observarea unor eventuale persoane care puteau apărea în zona în care se aflau restul inculpaţilor, sporindu-le acestora încrederea în comiterea infracţiunii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Instanţa a reţinut, în mod corect, agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. deoarece toate faptele au fost comise de inculpaţi în loc public. Din această perspectivă, în forma în care a fost redată, nu se poate reţine incidenţa în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. drept consecinţă nu se poate dispune achitarea inculpaţilor în baza temeiurilor de drept indicate.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor se constată că instanţa a ţinut seama de limitele speciale ale pedepsei, astfel cum acestea sunt reduse la jumătate, potrivit art. 109 C. pen., de modul concret în care fost comisă fapta, de persoanele inculpaţilor, minori la data comiterii infracţiunii, de comportamentul procesual al acestora, relativ sincer cu privire la majoritatea aspectelor cauzei, precum şi de urmările produse - suprimarea vieţii umane. Pentru că inculpaţii au acţionat împreună instanţa a mai reţinut în sarcina acestora, în mod corect, şi circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., aceea a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună. Totodată, instanţa a mai luat în considerare şi comportamentul anterior al inculpaţilor, caracterizat prin lipsa unor antecedente penale şi frecventarea unor instituţii de învăţământ facultativ.
Astfel, pedeapsa aplicată fiecărui recurent-inculpat atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare este just individualizată dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 52 C. pen. privind scopul acesteia.
Cum nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, vizând dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpaţii A.C.H.A., F.E., S.C.C., Ş.C., V.C.I., M.A.F. şi B.P.D. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 12773/30/2002, pe care o menţine ca legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurenţilor inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.C.H.A., F.E., S.C.C., Ş.C., V.C.I., M.A.F. şi B.P.D. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 12773/30/2002.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2078/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1644/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
