ICCJ. Decizia nr. 2078/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2078/2011

Dosar nr. 977/39/2009

Şedinţa publică din 19 mai 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 131 din 3 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R.N. din infracţiunile prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul R.N., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. la pedeapsa amenzii în cuantum de 2.500 RON.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. s-au anulat în totalitate contractul de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003, procura specială privind pe D.A. autentificată în 25 noiembrie 2003, contractul de ipotecă autentificat în 2 decembrie 2003 şi în parte, referitor la încheierea de autentificare, procura privind pe S.I. autentificată în 26 noiembrie 2003, respectiv procura privind pe P.A. autentificată în 25 noiembrie 2003.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. s-a respins acţiunea civilă formulată de partea vătămată D.A., ca nefondată.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 7.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 193 C. proc. pen. s-a respins cererea formulată de partea vătămată D.A. privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, ca nefondată.

S-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu nr. 272/P/2007 din data de 4 august 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 289 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că prin Hotărârea de Guvern nr. 865/2003, s-a dispus acordarea unor sume de bani nerambursabile de la Guvern, prin Ministerul Agriculturii către persoanele care construiau adăposturi pentru bovine, le dotau corespunzător cu întreaga aparatură, achiziţionau bovine de rasă şi apoi livrau diverse cantităţi de lapte. Cum pentru efectuarea unui asemenea program era necesar ca potenţialul fermier să investească şi el o sumă relativ mare de bani şi apoi să obţină subvenţia de la stat, SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, al cărui preşedinte în acel moment era numitul V., a iniţiat o activitate de atragere şi selectare a unor potenţiali fermieri, cu care să încheie contracte de parteneriat, în baza cărora SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, să suporte partea de bani cu care ar fi trebuit să contribuie fermierul, să obţină pentru fiecare fermier în parte subvenţia de la stat, iar ulterior, fermierul să suporte valoarea investiţiei făcute de SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, predând laptele şi eventual carnea rezultată din sacrificarea bovinelor către SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava.

Pentru realizarea acestui proiect, la SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, s-a stabilit o echipă de salariaţi cu diverse atribuţii în domeniu, echipă ce a fost coordonată de numitul M.F., având funcţia de director administrativ.

În desfăşurarea proiectului, potenţialii fermieri trebuiau să semneze o multitudine de acte, să formuleze cereri, iar parte din acestea trebuiau să fie autentificate la notariat.

În cursul derulării contractelor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost sesizat, la data de 3 septembrie 2007, de către partea vătămată D.A. din Municipiul Galaţi că o serie de înscrisuri folosite pe parcursul derulării contractelor şi pe care apar semnături ce ar fi trebuit să fie ale ei sunt, în fond, semnături falsificate. Mai declară partea vătămată că, deşi ea a renunţat să finalizeze contractul, s-a trezit după ani de zile cu o hotărâre judecătorească prin care era obligată să restituie Ministerului Agriculturii, prin Direcţia Agricolă Suceava suma cu care fusese subvenţionată, sumă despre a cărei primire şi cu atât mai mult cheltuire, nu ştia nimic. Partea vătămată pretindea ca fiind false semnătura făcută în numele ei pe o procură prin care mandata pe numiţii C.S. şi P.G., reprezentanţi ai SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava pentru rularea banilor dintr-un anumit cont, în vederea înfăptuirii Programului "F.". Aceea procură apărea autentificată în 25 noiembrie 2003 la Biroul Notarului Public "R.N." din Vatra Dornei.

Totodată, partea vătămată contesta semnătura soţului ei, D.C., de pe contractul de ipotecă, prin care ipoteca terenul pe care urma a fi construită ferma, în favoarea SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, contract ce fusese autentificat de acelaşi notar public în 19 noiembrie 2003. Mai mult, ea pretindea că nu a fost niciodată la B.N.P. "R.N." şi nu a semnat nici un act în prezenţa acestui notar, iar contractul de ipotecă a fost semnat de ea în ziua de 2 noiembrie 2003, cu prilejul şedinţei organizate de cei de la SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, cu potenţialii fermieri la Hotel "B." din Vatra Dornei. Acolo, potenţialii fermieri au semnat contracte de parteneriat cu SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava dar şi contracte de ipotecă ce erau deja tehnoredactate de către cei de la SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava. La acea şedinţă nu a participat inculpatul R.N. şi nici un act nu a fost semnat în prezenţa sa, ci în prezenţa reprezentanţilor SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, care au distribuit formularele şi apoi au adunat actele deja semnate de fermieri, activitate desfăşurată sub directa îndrumare a numitului M.F..

În cursul cercetărilor s-a stabilit că M.F., în ideea de a-şi uşura munca, a hotărât să nu mai ducă la notariat persoanele ce trebuiau să semneze actele ce urmau a fi autentificate, ci a discutat cu inculpatul, notarul public R.N., şi împreună, au hotărât ca acele contracte de ipotecă ce trebuiau semnate atât de fermieri şi soţii/soţiile lor cât şi de M.F., în calitate de reprezentant al SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, să fie tehnoredactate de reprezentanţii firmei de lactate, să fie semnate de părţi, după care, să fie duse la notar care, în lipsa semnatarilor, să aplice încheierea de autentificare în care consemna în fals că părţile au fost prezente în faţa sa şi după citirea actului, fiind de acord cu conţinutul lui, au consimţit la semnarea actului, menţiune totalmente falsă.

În cazul procurilor prin care fermierii mandatau pe C.S. şi P.G. să facă operaţiunea în contul deschis pentru Programul "F.", s-a convenit ca procura să fie tehnoredactată la biroul notarial, apoi dată reprezentanţilor de la SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, care să adune semnăturile fermierilor, după care, să le predea la biroul notarial, unde să se aplice şi de această dată în fals, încheierea de autentificare.

În acest fel, actele aveau forma autentică cerută în acele împrejurări, dar persoanele semnatare nu trebuiau să se mai prezinte la notariat.

Deşi în prima fază a cercetărilor, inculpatul R.N. a negat această înţelegere, ulterior, pus în faţa probelor, a recunoscut existenţa înţelegerii, precum şi faptul că, parte din actele autentificate pentru Programul "F." au fost autentificate în fals, căci la biroul notarial nu au semnat părţile în prezenţa notarului. În declaraţiile sale, inculpatul pretinde că a avut încredere în M.F. şi, în momentul în care a aplicat încheierile de autentificare în fals pe actele deja semnate de părţi în lipsa sa, el a avut convingerea că, în realitate, semnăturile aparţin persoanelor menţionate în acte şi că acele semnături consfinţesc voinţa părţilor, iar singura nelegalitate era aceea că semnăturile s-au făcut în alte locuri decât la biroul său şi în faţa altor persoane decât el, astfel că, deşi încheierea de autentificare era falsă, oricum actul nu înfrângea voinţa părţilor.

În cursul cercetărilor însă s-a stabilit că mai multe semnături de pe actele autentificate astfel nici măcar nu aparţin titularilor. Unele erau făcute de alţi fermieri (ca în cazul părţii vătămate D.A., ce fusese semnată prin imitarea semnăturii de către P.G.), în altele semnase soţul, atât pentru el cât şi pentru soţie, iar în alte cazuri, semnăturile fuseseră falsificate prin fotocopiere.

În timpul cercetărilor s-a stabilit, atât prin raportul de expertiză criminalistică grafoscopică cât şi prin declaraţiile părţii vătămate, ale inculpatului, ale făptuitorului P.G. ca şi ale martorilor că semnătura de pe procura autentificată în fals de învinuitul R.N. din 25 noiembrie 2003 nu aparţine părţii vătămate D.A., ci a fost executată de P.G.. De asemenea, s-a dovedit că contractul de ipotecă ce a fost autentificat în fals din 19 noiembrie 2003 pe numele lui D.A. şi D.C., conţine în fals atât semnătura cât şi numele scris în clar al lui D.C., precum şi data menţionată lângă semnătură, de 2 noiembrie 2003, care au fost executate de P.G. în afara biroului notarial, iar semnătura lui D.A., despre care partea vătămată credea, în primă fază, că îi aparţine, s-a stabilit prin expertiză criminalistică grafoscopică că a fost făcută prin fotocopiere. La mărirea imaginii se observă cu claritate zone de discontinuitate şi puncte conţinând îngrămădiri de toner.

Totodată, s-a mai stabilit că cererile formulate la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava în vederea obţinerii banilor subvenţionaţi, au fost semnate în fals în numele lui D.A. tot de P.G..

Cu prilejul cercetărilor s-a mai stabilit că o multitudine de contracte de ipotecă şi câteva procuri au fost autentificate în fals de inculpat, întrucât semnatarii nu au fost niciodată la B.N.P. "R.N.", nici nu cunosc locul unde acesta îşi are biroul, pe învinuit nu l-au văzut niciodată şi nu au semnat în faţa lui nici un act.

De altfel, ca o dovadă în plus că o parte din contractele de ipotecă conţin încheieri de autentificare false este şi aceea că, pe multe dintre ele, lângă semnături, apare menţionată şi data de 2 noiembrie 2003 (dată când a avut loc şedinţa de la hotel şi când potenţialii fermieri au semnat contractele, predându-le celor de la SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava - M.F.), purtând apoi încheieri de autentificare din 17, 18, 19, etc., noiembrie 2003.

S-a mai reţinut în rechizitoriu că pe parcursul anchetei au fost depistate ca fiind autentificate în fals de către inculpatul R.N. următoarele acte:

- contract de ipotecă privind pe C.V. şi C.M., autentificat în 14 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe M.R., autentificat în 17 noiembrie 2003 şi

- procură specială privind pe M.R., autentificată în 26 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe D.A. şi D.C., autentificat în 19 noiembrie 2003 şi

- procură specială privind pe D.A., autentificată în 25 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe S.G. şi S.O., autentificat în 28 noiembrie 2003 şi

- procură privind pe S.G., autentificată în 25 noiembrie 2003;

- procură specială privind pe C.C.M., autentificată în 25 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe V.M., autentificat sub în 17 noiembrie 2003 şi

- procură specială privind pe V.M., autentificată în 25 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe P.A. şi P.F., autentificat în 17 noiembrie 2003 şi

- procură privind pe P.A., autentificată în 25 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe S.M.T. şi S.G., autentificat în 14 noiembrie 2003 şi

- procură specială privind pe S.M.T., autentificată în 25 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe C.I., autentificat în 27 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe D.M. şi D.N., autentificat în 17 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe P.V. şi P.L., autentificat în 18 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe L.V., autentificat în 17 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe M.P. şi M.E. autentificat în 18 noiembrie 2003 şi

- procură specială privind pe M.P., autentificată în 26 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe S.I., autentificat în 2 decembrie 2003 şi

- procură specială privind pe S.I., autentificată în 26 noiembrie 2003;

- procură specială privind pe L.I., autentificată în 26 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe H.C. şi H.N., autentificat în 20 noiembrie 2003 şi

- procură specială privind pe H.C., autentificată în 26 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe G.M. şi G.D., autentificat în 17 noiembrie 2003 şi

- procură specială privind pe G.M., autentificată în 26 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe N.M., autentificat în 17 noiembrie 2003 şi

- procură specială privind pe N.M., autentificată în 26 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe C.V. şi C.N., autentificat în 18 noiembrie 2003 şi

- procură specială privind pe C.V., autentificată în 26 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe M.V., autentificat în 17 noiembrie 2003;

- procură specială privind pe V.P., autentificată în 26 noiembrie 2003.

S-a mai stabilit că sunt semnate în fals pentru D.A. de către numitul P.G. cererile adresate Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava la 25 februarie 2004 (pentru noiembrie 2003), 25 februarie 2004 (pentru decembrie 2003), 21 mai 2004 (pentru aprilie 2004), 23 iunie 2004 (pentru iunie 2004), precum şi notele de recepţie lucrări şi borderourile producţiei executate, care au fost anexate acestor cereri.

După începerea cercetărilor, deşi R.N. nu recunoscuse săvârşirea faptelor, el s-a deplasat la ferma din judeţul Galaţi, proprietatea părţii vătămate, încercând s-o determine să-şi retragă plângerea şi să declare în fals că semnăturile îi aparţin. Ulterior, inculpatul a încercat să-l determine pe P.G. să afirme că semnăturile le-a făcut în incinta biroului notarial, luându-i o declaraţie autentică în acest sens, la un alt notar public.

Pus în faţa probelor ce dovedeau indubitabil comiterea infracţiunilor, inculpatul R.N. a recunoscut săvârşirea lor, descriind modul de comitere a faptelor şi declarând că regretă comiterea acestora. El declară că nu şi-a putut imagina că există posibilitatea ca actele să fie semnate de alte persoane decât cele îndreptăţite. Această declaraţie demonstrează o dată în plus uşurinţa cu care inculpatul a tratat propria activitate de notar, întrucât, însăşi raţiunea de a fi a actelor autentificate este aceea de a se împiedica posibilitatea existenţei unor semnături false, notarul fiind acela care trebuie să identifice persoanele semnatare ale actelor pe care el le autentifică. A spune că nu ţi-ai imaginat că se poate ca alte persoane să semneze actele, echivalează cu a spune că munca notarilor este apreciată ca fiind inutilă.

La data de 2 martie 2006 Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava a chemat în judecată pe D.A. pentru restituirea sumei de 517.308.741 lei ROL, reprezentând un sprijin financiar acordat în anul 2004 contrar prevederilor H.G. nr. 865/2003, ce trebuia restituit, căci n-ar fi îndeplinit condiţiile legale ulterior încasării banilor, precum şi 51.266.603 lei foloase nerealizate.

În întâmpinare, D.A. a arătat că ea nu a primit nici un ban, n-a deschis nici un cont la B.C.R. şi că SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava a încasat banii în baza unei procuri în care i-a falsificat semnătura. Şi cererile adresate la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava pentru obţinerea banilor nu sunt semnate de ea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs şi reclamanta şi pârâta, iar Tribunalul Suceava, secţia civilă în Dosarul nr. 4245/86/2006, prin Decizia nr. 2273 din 11 decembrie 2006 a admis recursul reclamantei, a modificat în parte Sentinţa civilă nr. 2783/2006 a Judecătoriei Suceava şi a obligat pârâta să plătească şi 5.126,66 RON cu titlu de dobândă.

S-a promovat contestaţie în anulare pe motiv că Tribunalul Suceava a pronunţat Decizia nr. 2273/2006 citând-o greşit "A." şi nu s-a pronunţat în nici un mod cu privire la recursul promovat de ea. Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 4182/86/2007 prin Decizia nr. 185 din 18 septembrie 2007 a admis contestaţia în anulare, a anulat Decizia nr. 2273 din 11 decembrie 2006 a Tribunalului Suceava şi a fixat termen pentru judecarea recursurilor la 6 noiembrie 2007.

În Dosarul nr. 6253/86/2007 al Tribunalului Suceava, la termenul din 6 noiembrie 2007, nu s-au prezentat părţile astfel că, prin încheierea de şedinţă s-a suspendat cauza, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. pen.

Înscrisurile falsificate de inculpat au fost date de acesta în circuit, astfel că, în baza procurilor false, s-au obţinut subvenţii de la Ministerul Agriculturii, iar, ulterior, mandatara P.G. a efectuat plăţile constructorilor adăposturilor din acei bani, iar contractele de ipotecă false au fost înregistrate la Cartea Funciară.

În cursul judecăţii, instanţa a administrat următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor D.C., P.G., S.G., C.C.M., V.M., P.A., S.M.T., C.I., D.N., D.M., P.L., L. V., M.P., M.E., S.I., L.I., H.C., G.M., N.M., C.V., C.N., M.F., M.V., V.P., C.V..

Inculpatul nu a dorit să dea declaraţie în faţa instanţei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 3 septembrie 2007 partea vătămată D.A. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava întrucât o serie de înscrisuri folosite pe parcursul unui proiect iniţiat de SC D.L. apar semnături ce ar fi trebuit să fie ale ei, însă în realitate sunt falsificate. Ea pretinde ca fiind false semnătura făcută în numele ei pe o procură autentificată din 25 noiembrie 2003 la biroul inculpatului prin care mandata pe numiţii C.S. şi P.G., reprezentanţi ai firmei pentru rularea banilor dintr-un anumit cont. De asemenea, partea vătămată contesta semnătura soţului ei, D.C., de pe contractul de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003, iar mai mult, pretindea că nu a fost niciodată la sediul notarului din Vatra Dornei, acesta fiind semnat de ea în data de 2 noiembrie 2003 cu prilejul şedinţei organizate de firma SC D.L. la hotel B.. Toate aceste susţineri ale părţii vătămate au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză.

Cât priveşte celelalte acte reţinute în rechizitoriu ca fiind autentificate în fals şi menţionate anterior în considerentele hotărârii, astfel cum a rezultat din depoziţiile martorilor audiaţi în instanţă, cu excepţia martorilor P.A. şi S.I., aceştia au semnat procura, respectiv contractul de ipotecă la sediul BNP R.N. din Vatra Dornei. Întrebaţi fiind cu privire la contradicţiile existente între declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi cele date în instanţă, aceştia arată că cele declarate în instanţă corespund adevărului.

Printre cele relatate de către martori rezultă că a existat în mod obiectiv posibilitatea ca aceştia să fi fost în eroare cu privire la locul în care au semnat actele mai sus menţionate, avându-se în vedere numărul mare de înscrisuri semnate în cursul derulării proiectului în condiţiile în care nu toate se impuneau a fi autentificate. Mai mult, au precizat că au fost la locaţia unde inculpatul îşi desfăşoară activitatea cel puţin o dată.

Or, în condiţiile în care nicio altă probă nu infirmă susţinerile din instanţă ale martorilor, aceste ultime declaraţii nu pot fi înlăturate, prezumându-se că ele exprimă adevărul. Prin urmare, aceste acte materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual în formă continuată nu vor fi reţinute de către instanţă, întrucât nu au fost probate.

Martorii P.A. (dosar instanţă fond) şi S.I. (dosar instanţă fond) arată că semnăturile de pe procura autentificată în 25 noiembrie 2003, respectiv de pe procura autentificată în 26 noiembrie 2003 şi contractul de ipotecă autentificat în 2 decembrie 2003 le aparţin, însă nu au fost semnate la sediul BNP R.N., ci acasă, respectiv la hotelul B..

Inculpatul, în cursul urmăririi penale, arată că nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa. Precizează că în momentul încheierii actelor părţile au fost prezente şi nu cunoaşte în ce împrejurări s-a semnat procura de către partea vătămată D.A.. Actele erau de regulă redactate de martorul M.F., respectiv contracte de ipotecă pe care i le aducea după care chema oamenii care le semnau în faţa sa. Cât priveşte procurile, erau redactate la biroul său. Nu este de acord cu concluzia expertizei efectuate, susţinând că soţii D. au fost la birou şi au semnat. Cu privire la semnătura părţii vătămate de pe procură recunoaşte că semnătura nu este a acesteia, însă nu-şi explică cum de acel act nu s-a semnat în prezenţa sa.

În declaraţia dată la data de 2 iulie 2009 inculpatul arată că parte dintre contractele de ipotecă au fost aduse deja semnate de către martorul M.F. care l-a rugat să le autentifice întrucât era dificil să aducă toţi oamenii la notariat. A acceptat şi a autentificat acele contracte fără să vadă persoanele respective, a redactat încheierile de autentificare menţionând în mod nereal că într-o anumită zi (dată ce nu coincide cu data când persoanele au semnat contractul) M. şi acele persoane au fost în faţa sa şi la sediul său ar fi semnat după ce le citise şi fuseseră de acord cu conţinutul şi forma actului. Cu privire la procuri, în unele cazuri s-au prezentat mandanţii, pentru a semna, iar în alte cazuri, al căror număr nu-l poate preciza, tot la insistenţele martorului mai sus menţionat a tehnoredactat prima parte a procurii şi le-a dat lui M. care ulterior a revenit cu semnăturile mandanţilor. Aşa explică faptul că unele semnături nu aparţin mandanţilor, ci altor persoane.

În concluziile scrise, inculpatul a susţinut că este nevinovat şi că în speţă nu este dată latura subiectivă a infracţiunii, respectiv intenţia. Astfel, nu s-a dovedit că a săvârşit infracţiunea de fals intelectual cu intenţie. Atestările inexacte din încheierile de autentificare a procurii din 25 noiembrie 2003 privind semnătura părţii vătămate şi a contractului de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003 care conţin în fals atât semnăturile, cât şi numele în clar a lui D.C. şi data menţionată lângă semnătură, de 2 noiembrie 2003 care au fost executate de P.G., este rezultatul unei erori, unei culpe, sub forma neatenţiei din partea sa.

Aceste susţineri nu pot fi reţinute. Potrivit art. 48 din Legea nr. 36/1995 actele notarului se îndeplinesc la sediul biroului notarului public. Inculpatul îşi cunoştea foarte bine atribuţiile şi nu poate invoca în apărarea sa cele de mai sus. El avea posibilitatea încheierii actelor în afara biroului potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, având în vedere numărul mare de persoane interesate de proiectul iniţiat de SC D.L..

Prin urmare, nu se poate reţine că fapta ar fi comisă din culpă, cum a susţinut inculpatul cu ocazia dezbaterilor, pentru a se proceda la o schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 249¹ C. pen.

Este adevărat că martorii S.B. şi T.L. au arătat că partea vătămată şi soţul ei au fost prezenţi la sediul biroului notarial, însă aceste susţineri nu conduc în mod automat la concluzia că în acele împrejurări au fost semnate cele două înscrisuri, respectiv procura şi contractul de ipotecă.

În susţinerea acestui punct de vedere vin şi concluziile expertizei criminalistice întocmite de I. Iaşi, potrivit cărora semnătura care redă numele D. de pe procura autentificată în 25 noiembrie 2003, precum şi scrisul din cadrul menţiunii D.C., semnătura pentru acesta, menţiunile cifrice care redau data de 2 noiembrie 2003 de pe contractul de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003 au fost realizate de către martorul P.G..

Fiind audiat, acesta menţionează că a semnat la notar, în lipsa acestuia o procură în locul părţii vătămate, însă a făcut acest lucru cu acordul acesteia. Cu privire la celelalte menţiuni reţine în expertiză a fi false, precizează că nu îşi aminteşte dacă a semnat în locul martorului D.C.. În declaraţia dată în cursul urmării penale. P.G. arată că urmare a prezentării contractului de ipotecă autentificat a observat că scrisul în clar a numelui D.C. îi aparţine şi probabil a semnat şi procura, însă nu în prezenţa notarului.

În ceea ce priveşte cealaltă semnătură aflată la rubrica garanţi, aceasta a fost executată de către partea vătămată D.A. cu ocazia şedinţei de la hotelul B. şi nu la notar, aspect dealtfel recunoscut iniţial de către aceasta şi care se coroborează cu susţinerile martorului P.G..

Faţă de toate cele mai sus reţinute, curtea constată că procura autentificată în 25 noiembrie 2003, contractul de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003, contactul de ipotecă autentificat în 2 decembrie 2003 şi încheierile de autentificare privind procurile autentificate în 26 noiembrie 2003 şi în 25 noiembrie 2003 privind pe S.I. şi P.A. au fost autentificate în fals de către inculpat (neputându-se reţine în acelaşi sens şi cât priveşte manifestarea de voinţă a părţilor relativ la încheierea acestor din urmă două acte).

Aşadar, activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului, în modalitatea şi limitele arătate de către instanţă există şi a fost săvârşită cu vinovăţie (sub forma intenţiei) de către acesta.

Curtea reţine că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit disp. art. 289 C. pen., falsul intelectual constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a inversa unele date sau împrejurări.

Din dispoziţia art. 291 C. pen. rezultă că folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice constituie infracţiune.

În speţă, s-a reţinut că o multitudine de contracte de ipotecă şi câteva procuri au fost autentificate în fals de inculpat întrucât semnatarii nu au fost niciodată la BNP R.N., iar unele semnături nu aparţin titularilor.

Sub aspectul elementului material, uzul de fals se realizează prin acţiunea de folosire a unui înscris oficial, deci este necesar ca folosirea să fie efectivă. Or, inculpatul nu a procedat personal la o astfel de utilizare a înscrisurilor pe care le-a autentificat.

Or, în speţă, faţă de situaţia de fapt reţinută, fapta inculpatului nu poate fi încadrată şi în infracţiunea de uz de fals, astfel încât se impune aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen., respectiv schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunile prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aşadar, în drept, fapta inculpatului care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a falsificat mai multe înscrisuri oficiale cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Prescripţia răspunderii penale operează, totuşi, oricâte întreruperi ar surveni, dacă termenul de prescripţie a fost depăşit cu jumătate din durata prevăzută de lege (art. 124 C. pen.).

Cursul termenului de prescripţie (art. 123 C. pen.) se întrerupe dacă pe parcursul său se îndeplineşte vreun act procedural care, potrivit legii trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului.

La data de 20 octombrie 2008 s-a dispus prin rezoluţia dată în Dosar nr. 272/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava începerea urmăririi penale faţă de notarul public R.N. pentru infracţiunile prev. de art. 289 şi 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Susţine inculpatul că în cauză cursul prescripţiei răspunderii penale nu a fost întrerupt, întrucât organul de urmărire penală nu a îndeplinit niciun act care, potrivit legii, ar fi trebuit să fie comunicat.

Este adevărat că potrivit art. 228 alin. (6) C. proc. pen., o copie de pe rezoluţia de începere a urmăririi penale se comunică persoanei faţă de care s-au efectuat până la acel moment acte premergătoare. Or, această comunicare nu se mai impunea a fi efectuată, avându-se în vedere că la data de 20 octombrie 2008 inculpatului i s-au adus la cunoştinţă cele dispuse prin rezoluţia mai sus menţionată, luându-se şi o declaraţie în acest sens.

Aşadar, în speţă se poate vorbi de o întrerupere, la acel moment, a cursului prescripţiei răspunderii penale.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului se vor avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., o pedeapsă cu amendă penală, efect al reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (dat fiind bunul său comportament anterior comiterii faptei) necesară, dar totodată şi suficientă pentru a-şi atinge scopul educativ-preventiv.

Constatând îndeplinite şi celelalte cerinţe prevăzute de art. 81 C. pen., curtea va suspenda condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitor la revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. va anula în totalitate contractul de ipotecă autentificat în 19 noiembrie 2003, procura autentificată în 25 noiembrie 2003, contractul de ipotecă autentificat în 2 decembrie 2003 şi în parte, referitor la încheierea de autentificare, procura privind pe S.I. autentificată în 26 noiembrie 2003, respectiv procura privind pe P.A. autentificată în 25 noiembrie 2003.

Referitor la latura civilă a cauzei, partea vătămată D.A. a arătat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, astfel încât nu se poate vorbi de depăşire a termenului prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen. cum a susţinut inculpatul.

Partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 853.950,08 lei reprezentând: 781.178.90 lei daune legate de contractul de parteneriat, 63.251,18 lei despăgubiri solicitate de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava (DADR) pentru neexecutarea contractului din 2 noiembrie 2003 şi 9.520 RON cheltuieli avocat în Dosar DADR.

În dovedirea pretenţiilor civile, partea vătămată a depus la dosar înscrisuri.

În ceea ce priveşte beneficiul neobţinut urmare a încheierii acestui contract de parteneriat, partea civilă nu a făcut nicio dovadă în sprijinul cererii formulate, iar din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză reiese că în realitate nu s-a obţinut profit din activitatea desfăşurată.

Cât priveşte celelalte despăgubiri solicitate, curtea reţine că la data de 2 martie 2006 Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava a chemat în judecată pe D.A. pentru restituirea sumei de 517.308.741 lei ROL, reprezentând un sprijin financiar acordat în anul 2004 contrar prevederilor H.G. nr. 865/2003, precum şi 51.266.603 lei foloase nerealizate.

Prin Sentinţa civilă nr. 2783 din 5 septembrie 2006 a Judecătoriei Suceava s-a admis în parte acţiunea, D.A. fiind obligată să plătească Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava 51.730,87 RON şi s-a respins capătul de cerere privind plata sumei de 5126,66 RON, foloase nerealizate, ca nefondat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta şi pârâta, iar Tribunalul Suceava, secţia civilă în Dosarul nr. 4245/86/2006, prin Decizia nr. 2273 din 11 decembrie 2006 a admis recursul reclamantei, a modificat în parte Sentinţa civilă nr. 2783/2006 a Judecătoriei Suceava şi a obligat pârâta să plătească şi 5.126,66 RON cu titlu de dobândă.

D.A. a promovat contestaţie în anulare pe motiv că Tribunalul Suceava a pronunţat Decizia nr. 2273/2006 citând-o greşit "A." şi nu s-a pronunţat în nici un mod cu privire la recursul promovat de ea. Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 4182/86/2007 prin Decizia nr. 185 din 18 septembrie 2007 a admis contestaţia în anulare, a anulat Decizia nr. 2273 din 11 decembrie 2006 a Tribunalului Suceava şi a fixat termen pentru judecarea recursurilor la 6 noiembrie 2007.

În Dosarul nr. 6253/86/2007 al Tribunalului Suceava în care trebuie judecate recursurile părţilor împotriva Sentinţei civile nr. 2783/2006 a Judecătoriei Suceava, la termenul din 6 noiembrie 200, acestea nu s-au prezentat astfel că, prin încheierea de şedinţă s-a suspendat cauza, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. pen.

Prin urmare, ceea ce se solicită, constituie repararea unui prejudiciu viitor şi nesigur ce se va produce. Numai la rămânerea irevocabilă a hotărârii civile se va putea, după caz, considera că partea civilă a suferit o astfel de pagubă, devenind aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (2) C. proc. pen.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, partea vătămată D.A. şi inculpatul R.N..

În recursul declarat de procuror, hotărârea este criticată ca nelegală şi netemeinică în temeiul dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen. şi se invocă ca motive de recurs greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului R.N., în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

În recursul declarat de partea vătămată D.A., invocându-se dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., s-a arătat că hotărârea este netemeinică pentru următoarele considerente:

- cu privire la beneficiul nerealizat, partea civilă a probat detaliat cheltuielile şi veniturile ce le-ar fi obţinut în baza contractului de parteneriat din 2 noiembrie 2003 şi a depus toate actele de natură a sublinia seriozitatea cu care investiţia urma a fi executată;

- dacă inculpatul nu ar fi autentificat în fals procura prin care deschiderea şi administrarea necondiţionată a unui cont în care se virau anumite sume de bani revenea unui terţ şi nu titularei D.A., programul s-ar fi derulat conform studiului;

- cu privire la despăgubirile de 63.521,18 lei şi 9.520 lei (onorariu avocat), în mod greşit Curtea de Apel Suceava a considerat prejudiciul ca fiind viitor şi nesigur, în condiţiile în care Sentinţa civilă nr. 2783/2006, definitivă, este titlu executoriu.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului părţii civile şi, în rejudecare, să se admită cererea de constituire de parte civilă aşa cum a fost formulată, anexând şi un decont de cheltuieli.

În recursul declarat de inculpatul R.N. s-a arătat că se invocă prescripţia specială a răspunderii penale, solicitându-se încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât au trecut 5 ani de la data la care se consideră data săvârşirii faptei, respectiv 28 noiembrie 2003, în raport de care termenul s-a împlinit la data de 28 noiembrie 2008, dată până la care nu s-a comunicat nici unul din actele pentru care legea impunea obligaţia comunicării.

Pe fondul cauzei, s-a precizat că parchetul nu a cerut niciodată, pe parcursul procesului penal, schimbarea încadrării juridice, după cum se solicită astăzi, aşa încât apreciază că o astfel de solicitare nu poate opera la acest moment procesual.

Cu privire la recursul inculpatului, s-a solicitat achitarea acestuia, în principal, şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de fals în cea de neglijenţă în serviciu.

În acest sens, s-a susţinut că nu este întrunită latura subiectivă a infracţiunii de fals intelectual, respectiv intenţia, care în speţă nu a existat din partea inculpatului, iar fapta săvârşită din culpă nu constituie infracţiunea sus-menţionată.

Pe cale de consecinţă, s-a solicitat achitarea inculpatului, pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport de motivele de critică invocate de procuror, partea vătămată D.A. şi inculpatul R.N. şi de cazurile de casare sus-indicate; iar pe ale părţii vătămate D.A. şi inculpatul R.N. şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385⁶alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că totalitatea recursurilor de faţă declarate se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A.1) Sub aspectul primului motiv de critică din recursul declarat de procuror prin care se tinde şi la condamnarea inculpatului R.N. pentru complicitate la infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se că autorul este reprezentantul SC D.L. SA Floreni, numitul M.F. - Înalta Curte are în vedere netemeinicia acestuia.

Aceasta întrucât în mod judicios, instanţa de fond a Curţii de Apel Suceava a statuat că din dispoziţiile art. 291 C. pen. rezultă că folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice constituie infracţiune.

Cum, inculpatul R.N. nu a utilizat în nici un fel vreuna din procurile încheiate la biroul său notarial, pe care le-a autentificat, în vederea producerii vreunei consecinţe juridice, în mod legal prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa în unica infracţiune prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2) Nu este fondată nici critica secundă din recursul procurorului prin care se solicită reindividualizarea judiciară a pedepsei cu amenda penală aplicată prin sentinţa primei instanţe.

Aceasta, întrucât în mod temeinic, instanţa de fond a apreciat că scopurile şi finalităţile pedepsei definitive prin dispoziţiile art. 52 C. pen., atât cel coercitiv-represiv, cât şi cel educativ pot fi atinse prin aplicarea pedepsei amenzii penale.

Se are în vedere cu titlu de premiză că în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 74 C. pen., enumeră unele împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante şi pe care instanţa, raportându-le atât la faptă, cât şi la făptuitor, le consideră că sunt de natură a imprima infracţiunii un grad de pericol social redus prin comparaţie cu cel generic, ceea ce ar justifica coborârea pedepsei sub minimul special (art. 76 C. pen.).

Astfel, aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, trebuie raportată la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită şi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.

Or, în speţă, lipsa antecedentelor penale a inculpatului R.N., precum şi buna conduită a sa anterior săvârşirii faptelor imputate, coroborat cu aspectul că fiind în vârstă de 60 de ani, aşadar la limita pensionării din calitatea de notar a fost apreciat pozitiv de Camera Notarilor Publici de pe lângă Curtea de Apel Suceava, configurează temeinicia aprecierii judicioase a aceleiaşi prime instanţe prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi cu efectul stabilit prin dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de coborâre a pedepsei sub limita minimă a textului de lege sancţionator.

Se conchide că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a constatat îndeplinite cerinţele prevăzute prin dispoziţiile art. 81 C. pen. şi a dispus în consecinţă suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilite pe durata unui termen de încercare de 1 an.

B. 1) Nu este pertinentă solicitarea constatării intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale ca prim motiv de critică invocat în recursul declarat de inculpatul R.N. şi pe cale de consecinţă nu este fondată cererea de dispunere a încetării procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât în cauză urmărirea penală a fost începută la data de 20 octombrie 2008, iar ultimul act material al infracţiunii continuate de fals intelectual imputată a fost comis la data de 28 noiembrie 2003.

Se are în vedere cu titlu de premisă ca în conformitate cu dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Prescripţia răspunderii penale operează, totuşi, oricâte întreruperi ar surveni, dacă termenul de prescripţie a fost depăşit cu jumătate din durata prevăzută de lege (art. 124 C. pen.).

Din datele speţei de faţă rezultă că la data de 20 octombrie 2008 s-a dispus prin rezoluţia dată în Dosar nr. 272/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava începerea urmăririi penale faţă de notarul public R.N. pentru infracţiunile prev. de art. 289 şi 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte se are în vedere că inculpatul susţine că în cauză cursul prescripţiei răspunderii penale nu a fost întrerupt, întrucât organul de urmărire penală nu a îndeplinit niciun act care, potrivit legii, ar fi trebuit să fie comunicat.

Aşadar, în speţă se poate vorbi de o întrerupere, la acel moment, a cursului prescripţiei răspunderii penale.

Cum, în conformitate cu dispoziţiile art. 124 C. pen. termenul de prescripţie specială este termenul de prescripţie prevăzut de art. 123 alin. (1) lit. d) şi care este depăşit cu încă jumătate în speţă de 7 ani şi 6 luni, aceasta însemnând data de 28 mai 2011, iar acesta nu s-a împlinit, în mod legal a fost respinsă cererea recurentului inculpat R.N. de constatare a intervenirii prescripţiei în cauză.

2) Nu este fondată nici critica secundă din recursul inculpatului R.N. prin care pretinzându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. se tinde la achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pretinzând că nu este întrunită latura subiectivă a infracţiunii de fals intelectual, respectiv intenţia.

Aceasta, deoarece în speţă instanţa de fond nu a săvârşit o gravă eroare de fapt, desemnată ca reprezentând contradicţia esenţială intrinsecă, necontroversată şi manifestă între actele, piesele şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în cauză; ceea ce nu este cazul în speţă.

Astfel, prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt imputată, constând în aceea că prin H.G. nr. 865/2003, s-a dispus acordarea unor sume de bani nerambursabile de la Guvern, prin Ministerul Agriculturii către persoanele care construiau adăposturi pentru bovine, le dotau corespunzător cu întreaga aparatură, achiziţionau bovine de rasă şi apoi livrau diverse cantităţi de lapte. Cum pentru efectuarea unui asemenea program era necesar ca potenţialul fermier să investească şi el o sumă relativ mare de bani şi apoi să obţină subvenţia de la stat, SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, al cărui preşedinte în acel moment era numitul V., a iniţiat o activitate de atragere şi selectare a unor potenţiali fermieri, cu care să încheie contracte de parteneriat, în baza cărora SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, să suporte partea de bani cu care ar fi trebuit să contribuie fermierul, să obţină pentru fiecare fermier în parte subvenţia de la stat, iar ulterior, fermierul să suporte valoarea investiţiei făcute de SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, predând laptele şi eventual carnea rezultată din sacrificarea bovinelor către SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava.

În desfăşurarea proiectului, potenţialii fermieri trebuiau să semneze o multitudine de acte, să formuleze cereri, iar parte din acestea trebuiau să fie autentificate la notariat.

Totodată, partea vătămată contesta semnătura soţului ei, D.C., de pe contractul de ipotecă, prin care ipoteca terenul pe care urma a fi construită ferma, în favoarea SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, contract ce fusese autentificat de acelaşi notar public în 19 noiembrie 2003. Mai mult, ea pretindea că nu a fost niciodată la B.N.P. "R.N." şi nu a semnat nici un act în prezenţa acestui notar, iar contractul de ipotecă a fost semnat de ea în ziua de 2 noiembrie 2003, cu prilejul şedinţei organizate de cei de la SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, cu potenţialii fermieri la Hotel "B." din Vatra Dornei. Acolo, potenţialii fermieri au semnat contracte de parteneriat cu SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava dar şi contracte de ipotecă ce erau deja tehnoredactate de către cei de la SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava. La acea şedinţă nu a participat învinuitul R.N. şi nici un act nu a fost semnat în prezenţa sa, ci în prezenţa reprezentanţilor SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, care au distribuit formularele şi apoi au adunat actele deja semnate de fermieri, activitate desfăşurată sub directa îndrumare a numitului M.F..

În cursul urmăririi penale efectuate s-a stabilit că M.F., în ideea de a-şi uşura munca, a hotărât să nu mai ducă la notariat persoanele ce trebuiau să semneze actele ce urmau a fi autentificate, ci a discutat cu învinuitul, notarul public R.N., şi împreună, au hotărât ca acele contracte de ipotecă ce trebuiau semnate atât de fermieri şi soţii/soţiile lor cât şi de M.F., în calitate de reprezentant al SC "D.L." SA Floreni, judeţul Suceava, să fie tehnoredactate de reprezentanţii firmei de lactate, să fie semnate de părţi, după care, să fie duse la notar care, în lipsa semnatarilor, să aplice încheierea de autentificare în care consemna în fals că părţile au fost prezente în faţa sa şi după citirea actului, fiind de acord cu conţinutul lui, au consimţit la semnarea actului, menţiune totalmente falsă.

În acest fel, actele aveau forma autentică cerută în acele împrejurări, dar persoanele semnatare nu trebuiau să se mai prezinte la notariat.

În timpul cercetărilor s-a stabilit, atât prin raportul de expertiză criminalistică grafoscopică cât şi prin declaraţiile părţii vătămate, ale învinuitului, ale făptuitorului P.G. ca şi ale martorilor că semnătura de pe procura autentificată în fals de învinuitul R.N. în 25 noiembrie 2003 nu aparţine părţii vătămate D.A., ci a fost executată de P.G.. De asemenea, s-a dovedit că contractul de ipotecă ce a fost autentificat în fals în 19 noiembrie 2003 pe numele lui D.A. şi D.C., conţine în fals atât semnătura cât şi numele scris în clar al lui D.C., precum şi data menţionată lângă semnătură, de 2 noiembrie 2003, care au fost executate de P.G. în afara biroului notarial, iar semnătura lui D.A., despre care partea vătămată credea, în primă fază, că îi aparţine, s-a stabilit prin expertiză criminalistică grafoscopică că a fost făcută prin fotocopiere. La mărirea imaginii se observă cu claritate zone de discontinuitate şi puncte conţinând îngrămădiri de toner.

Cu prilejul cercetărilor s-a mai stabilit că o multitudine de contracte de ipotecă şi câteva procuri au fost autentificate în fals de învinuit, întrucât semnatarii nu au fost niciodată la B.N.P. "R.N.", nici nu cunosc locul unde acesta îşi are biroul, pe învinuit nu l-au văzut niciodată şi nu au semnat în faţa lui nici un act.

Pe parcursul anchetei au fost depistate ca fiind autentificate în fals de către inculpatul R.N. următoarele acte:

- contract de ipotecă privind pe C.V. şi C.M., autentificat în 14 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe M.R., autentificat în 17 noiembrie 2003 şi

- procură specială privind pe M.R., autentificată în 26 noiembrie 2003;

- procură specială privind pe D.A., autentificată în 25 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe S.G. şi S.O., autentificat în 28 noiembrie 2003 şi

- procură privind pe S.G., autentificată în 25 noiembrie 2003;

- procură specială privind pe C.C.M., autentificată în 25 noiembrie 2003;

- contract de ipotecă privind pe V.M., autentificat în 17 noiembrie 2003 şi