ICCJ. Decizia nr. 408/2011. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 408 /20 12
Dosar nr. 591/1/2011
Şedinţa publică din 19 martie 2012
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26 ianuarie 2012, petiţionara D.M.E. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2/45/2012 al Curţii de Apel Iaşi, arătând că la respectiva instanţă nu va putea beneficia de o judecată corectă şi imparţială întrucât imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurării cauzei şl calităţilor părţilor, respectiv calitatea de judecător a intimatelor A.A.E., G.E. şi B.G.
În dovedirea cererii de strămutare petiţionara a depus un set de înscrisuri şi concluzii scrise.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Ministerul Justiţiei - Direcţia Elaborare Acte Normative.
Din informarea transmisă de Ministerul Justiţiei - Direcţia Elaborare Acte Normative rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect plângerea formulată de petiţionara D.M.E. împotriva rezoluţiei din 02 noiembrie 2011, dată în dosarul penal nr. 121/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii A.A.E., G.E. şi B.G. şi alte persoane, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi şi alte fapte de corupţie.
În cuprinsul aceleiaşi informări se menţionează că aspectele învederate de petiţionară în argumentarea cererii de strămutare referitoare la calitatea părţilor se confirmă, intimaţii având în prezent sau deţinând în trecut (B.G.) calitatea de judecători ai secţiei civile ai Curţii de Apel Iaşi, fără a formula însă concluzii cu privire la temeinicia cererii de strămutare.
Analizând cererea de strămutare de faţă, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petiţionară referitoare la lipsa de imparţialitate a magistraţilor învestiţi cu soluţionarea cauzei, urmare calităţii intimaţilor, necircumscriindu-se în mod concret situaţiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În acest sens, se constată că suspiciunile petiţionarei în sensul că imparţialitatea şi obiectivitatea magistraţilor ar putea fi afectate datorită influenţei şi climatului în care se desfăşoară procesul penal, urmare calităţii intimaţilor de magistraţi judecători în cadrul aceleiaşi instanţe, nu sunt susţinute de probe, neputând constitui motiv de suspiciune cu privire la o posibila părtinire a instanţei.
Deopotrivă, suspiciunile petiţionarei nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 55 C. proc. pen. care justifică în mod rezonabil admiterea cererii de strămutare, întrucât magistratul judecător este ţinut a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei procurorului de netrimitere în judecată în condiţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi.
În acest sens se reţine că, în cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenta instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele anterior expuse, Înalta Curte apreciază că temerile petiţionarei nu sunt justificate, membrii instanţei fiind magistraţi de profesie, prezumaţi a fi lipsiţi de orice prejudecată sau de parţialitate.
Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiţionara D.M.E. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2/45/2012 al Curţii de Apel Iaşi.
Obligă petiţionara la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata B.G. conform art. 58 alin. (3) C. proc. pen., se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 953/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 57/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
