ICCJ. Decizia nr. 1063/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 1063/2012
Dosar nr. 13090/62/2011
Şedinţa publică din 9 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă, în baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 326/ S din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia penală, în dosarul nr. 13090/62/201, în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul P.F.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor.
În temeiul art. 85 alin. (l) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului P.F.M. prin sentinţa penală nr. 1779/2008 a Judecătoriei Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen.
În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.F.M. prin sentinţa penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1). lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 99 şi următoarele C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1779/2008 a Judecătoriei Braşov şi de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Braşov, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de un an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse rezultante de un an şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 11 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului pentru infracţiunea dedusă judecăţii, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., care a fost sporită cu un an închisoare, urmând ca în final inculpatul P.F.M. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 71 alin. (1) C. pen. şi în consecinţă i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 29 martie 2006 la 13 iulie 2006 şi de la 28 septembrie 2011 lăzi.
S-a constatat că părţile vătămate B.V., B.S., S.M.R. şi F.M.E. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului P.F.M.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul P.F.M., după rămânerea definitivă a sentinţei.
S-a constată că obiectele menţionate în procesul - verbal din 21 octombrie 2011, de la dosarul instanţei, constituie mijloace de probă şi s-a dispus ca acestea să rămână ataşate dosarului cauzei.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.F.M. la plata sumei de 4000 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul din 20 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P.F.M. pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând, în esenţă, în aceea că în seara zilei de 27 septembrie 2011, la stâna de pe Valea Gârcinului unde era angajat ca cioban, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict anterior, inculpatul P.F.M. i-a aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente şi înţepătoare, numitului P.A., angajat şi el ca cioban la aceeaşi stână, care a decedat urmare a leziunilor produse.
Deşi, iniţial, în cursul urmăririi penale, inculpatul P.F.M. nu a recunoscut săvârşirea faptei, la termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2011, mai înainte de începerea cercetării judecătoreşti, acesta a solicitat judecarea pe baza procedurii simplificate prevăzută de art. 320 C. proc. pen., declarând personal că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procese - verbale de cercetare la faţa locului, fotografii judiciare şi CD; raport medico - legal (expertiză pe cadavru) nr. 348/Aut/2011, fotografii judiciare şi CD privind necropsia, raport de constatare tehnico - ştiinţifică de examinare şi interpretare a urmelor la faţa locului nr. 223142/2011; procese - verbale şi CD privind înregistrări video; fotografii judiciare privind examinarea inculpatului P.F.M. şi învinuitului G.M.O.; declaraţiile martorilor: B.V. zis C., P.E., P.I., B.C., B.F., C.M.G., V.D., B.C., B.F.A., G.V., B.V. n. 1964, B.V. n. 1983, G.R.V.; declaraţiile învinuitului G.M.O.; declaraţiile inculpatului P.F.M.; proces — verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Prima instanţă a admis cererea formulată de inculpat şi a soluţionat cauza pe baza materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, reţinând următoarea situaţie de fapt:
La data de 27 septembrie 2011, inculpatul P.F.M. şi martorul G.M.O. au mers cu animalele la păscut, timp în care au consumat, potrivit declaraţiei inculpatului dată în faţa instanţei, un bidon de bere şi un litru şi ceva de ţuică.
Victima P.A. a rămas la stână pentru a prepara laptele, consumând la rândul ei băuturi alcoolice.
În jurul orelor 17.30, martorul G.M.O. a părăsit turma de vaci şi a plecat acasă pe jos, în municipiul Săcele, unde a rămas până în dimineaţa zilei de 28 septembrie 2011.
Inculpatul P.F.M. s-a întors spre seară la stână, cu turma de oi, unde se afla victima P.A. întrucât victima P.A. i-a spus inculpatului să mulgă toate oile, iar acesta nu a putut, între cei doi s-a declanşat un conflict, în urma căruia inculpatul P.F.M. i-a aplicat victimei P.A. mai multe lovituri cu un ciocan şi cu un băţ.
Ulterior, inculpatul P.F.M. s-a deplasat la reşedinţa familiei P. pentru a da telefon proprietarului stânei, respectiv martorul B.V. zis C., şi a-i spune că victima P.A. trebuie dusă la spital.
Întrucât martorul B.V. nu a răspuns, inculpatul s-a întors la stână, după care a revenit la familia P. ca să dea telefon martorului B.V.
Întrucât nici de data aceasta martorul nu a răspuns la telefon, inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul P.I., cu autoturismul său, în municipiul Săcele. După ce au ajuns la locuinţa numitului G.M.O., toţi trei s-au deplasat la locuinţa martorului B.V. pe care l-au înştiinţat că numitul P.A. murise. Martorul B.V. s-a deplasat împreună cu ceilalţi la stână, a constatat că victima P.A. era decedată şi a sesizat organele de poliţie.
Prima instanţă a apreciat că săvârşirea infracţiunii de omor de către inculpatul P.F.M. rezultă în primul rând din declaraţia dată de acesta în faţa instanţei de judecată, în care, deşi face anumite nuanţări cu privire la împrejurările săvârşirii faptei, recunoaşte comiterea acesteia, precum şi modul şi mijloacele descrise în rechizitoriu.
În legătură cu acelaşi mijloc probator s-a apreciat că diferenţele cu privire la anumite aspecte secundare strecurate în declaraţia inculpatului pot fi cauzate de particularităţile personalităţii acestuia (aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică aflat la dosarul de urmărire penală şi din evaluarea psihologică aflată la dosarul de urmărire penală), precum şi de consumul de alcool de către inculpat, anterior săvârşirii faptei.
Totodată, s-a reţinut că declaraţia inculpatului se coroborează cu raportul medico - legal nr. 348/Aut/2011 din care rezultă că moartea numitului P.A. a fost violentă, fiind determinată de hemoragia internă şi externă, consecutiv unui politraumatism cu rupturi de organe interne: splina şi rinichiul stâng, plăgi confuze epicraniene şi înţepate, cu legătură de cauzalitate directă cu decesul.
S-a mai reţinut că martorii l-au văzut pe inculpat având asupra sa un ciocan care nu a fost găsit însă la stână, la data de 28 septembrie 2011, cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului; acesta a fost găsit pe o pajişte, în apropierea stânei, la data de 5 octombrie 2011, prezentând urme de sânge uman.
Referitor la acest aspect s-a reţinut că inculpatul avea ciocanul în mână la data de 27 septembrie 2011, orele 20:30, în timp ce se deplasa pentru a aduce la stână vacile abandonate de G.M.O.; în plus, inculpatul i-a spus martorei P.E. că l-a folosit pentru a bate victima P.A. şi că urmează, după ce se întoarce la stână, să bată din nou victima.
Totodată, prima instanţă a reţinut faptul identificării de sânge uman şi pe hainele inculpatului.
Raportat la declaraţia inculpatului care a susţinut în faţa instanţei că victima ar fi fost cea care ar fi declanşat conflictul, lovindu-l cu pumnii, prima instanţă a apreciat că afirmaţia inculpatului nu poate constitui temei pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât pentru reţinerea acesteia este necesar ca fapta să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă; or, din probele administrate în cauză, rezultă că la începutul lunii septembrie 2011, între inculpatul P.F.M. şi victima P.A. a avut loc o ceartă în cadrul căreia, pe lângă cuvintele jignitoare proferate reciproc, victima a lovit cu un băţ inculpatul. Acest incident, nu poate constitui un temei al reţinerii circumstanţei provocării, deoarece s-a petrecut cu mai mult timp înainte de săvârşirea infracţiunii, perioadă în care nu mai putea subzista starea de tulburare sau emoţie. În plus, în cazul certurilor reciproce, între două persoane, care degenerează în fapte de violenţă, nu se poate reţine că o astfel de stare de tulburare ar fi fost provocată exclusiv de către persoana vătămată.
Aceeaşi concluzie a fost trasă şi cu privire la eventualele loviri pe care inculpatul susţine că i le-ar fi aplicat victima la data săvârşirii faptei, 27 septembrie 2011, reţinându-se că nu au fost constatate semne vizibile de lovituri asupra inculpatului, ceea ce denotă că şi în cazul în care între cei doi ar fi avut loc vreo agresiune reciprocă, aceasta nu a presupus exercitarea unor acte de violenţă ridicată asupra inculpatului, aptă să-i producă acestuia o stare de tulburare puternică. De altfel, potrivit raportului medico - legal nr. 348/Aut/2011, în sângele recoltat de la victimă, s-a pus în evidenţă o alcoolemie de 1,85 gr %o, ceea ce înseamnă că aceasta se afla într-o stare avansată de ebrietate, ceea ce înlătură posibilitatea exercitării unei provocări serioase din partea acesteia.
Pentru aceste motive, instanţa de fond a apreciat că nu pot fi primite susţinerile inculpatului, formulate prin apărător, în sensul incidenţei prevederile art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanţa atenuantă a provocării.
În raport de starea de fapt reţinută, prima instanţă a stabilit că, în drept, fapta inculpatului P.F.M. care, la data de 27 septembrie 2011, i-a aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente şi înţepătoare, numitului P.A. care, urmare leziunilor suferite, a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „omor", prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen.
Ţinând cont de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de gradul de pericol social al acesteia, care a lezat cea mai importantă valoare socială, ocrotită de legea penală, respectiv viaţa persoanei, de persoana inculpatului, care are antecedente penale, săvârşind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, de faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea pe fondul unui conflict cu victima şi a solicitat judecarea pe baza procedurii recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută la art. 3201C. proc. pen., precum şi de celelalte criterii de individualizare a pedepsei, de la art. 72 C. pen., instanţa a apreciat că o pedeapsă de 11 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului.
Constatând că din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 şi art. 110 C. pen., pentru comiterea infracţiunii de „furt calificat”, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., prin sentinţa penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Braşov, iar prin sentinţa penală nr. 1779/2008 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/R/2010 a Curţii de Apel Braşov, inculpatul a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare cu suspendare, pentru comiterea infracţiunii de „furt calificat”, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., prima instanţă a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Totodată, având în vedere faptul că la momentul rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 1033/2009 a Judecătoriei Braşov (30 aprilie 2010), inculpatul mai fusese condamnat pentru o infracţiune concurentă, prin sentinţa penală nr. 1779/2008 a Judecătoriei Braşov (definitivă la 18 ianuarie 2010), prima instanţă a apreciat că se impune anularea suspendărilor condiţionate a celor două pedepse de câte 1 an şi 6 luni închisoare, reţinând că, chiar dacă infracţiunea de omor a fost săvârşită în termenul de încercare a ambelor pedepse aplicate prin sentinţele penale nr. 1033/2009 şi nr. 1779/2008 ale Judecătoriei Braşov, prin Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, pronunţată într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că are prioritate anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei, potrivit art. 85 C. pen., după care pedeapsa rezultantă se va contopi conform regulilor de la recidiva postcondamnatorie, cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.
În consecinţă, instanţa de fond a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepselor de câte 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţele penale nr. 1033/2009 şi nr. 1779/2008 ale Judecătoriei Braşov, şi contopirea acestora, în temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., stabilind o pedeapsă rezultantă de un an şi 6 luni închisoare.
Ulterior, în temeiul art. 39 C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 11 ani închisoare, aplicată în cauza pendinte, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, sporită cu un an, executând în final pedeapsa de 12 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a luat act de faptul că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
Împotriva hotărârii primei instanţe, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul P.F.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În cuprinsul motivelor de apel, parchetul a arătat că hotărârea penală atacată este nelegală sub aspectul modului de efectuare a procedeului de contopire a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu pedepsele aplicate anterior prin sentinţele penale nr. 1779/2008 şi 1033/2009 ale Judecătoriei Braşov, susţinând că prima instanţă ar fi trebuit să facă aplicarea art. 83 C. pen., să revoce suspendarea condiţionată a pedepselor aplicate inculpatului P.F.M. prin sentinţele penale nr. 1779/2008 şi 1033/2009 ale Judecătoriei Braşov şi să adauge aceste pedepse prin cumul aritmetic pedepsei aplicate pentru infracţiunea dedusă judecăţii întrucât aceasta din urmă a fost comisă în termenul de încercare stabilit de Judecătoria Braşov prin sentinţele penale nr. 1779/2008 şi 1033/2009.
Sub aspectul netemeinicei, parchetul a criticat hotărârea atacată relativ la cuantumul neîndestulător al pedepsei aplicate inculpatului P.F.M. pentru infracţiunea comisă, susţinând că pedeapsa de 11 ani închisoare, situată sub limita maximă prevăzută de lege [(stabilită conform art. 320l alin. (7) C. proc. pen.)] este mult prea mică în raport de circumstanţele în care a fost comisă fapta şi de persoana inculpatului care nu se află la prima încălcare a legii penale, astfel încât se impune majorarea acesteia la limita maximă prevăzută de lege.
La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2012, inculpatul P.F.M. a declarat personal în faţa instanţei de apel, asistat fiind de avocatul desemnat din oficiu, că îşi retrage apelul formulat, solicitând instanţei să ia act de această manifestare de voinţă.
Prin decizia penală nr. 2/ A din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 326/ S din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Braşov care a fost desfiinţată numai în parte, sub aspectul modalităţii de efectuare a contopirii pedepselor aplicate inculpatului P.F.M. şi a pedepsei principale rezultante aplicate acestuia, iar în rejudecare:
S-a descontopit pedeapsa de 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului P.F.M. şi s-au repus în individualitatea lor pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, pedeapsa de 11 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., înlăturându-se, totodată, sporul de un an închisoare aplicat inculpatului de către prima instanţă.
S-a descontopit pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului şi s-au repus în individualitatea lor pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1779 din 12 februarie 2008 Judecătoriei Braşov, precum şi pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1033 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei Braşov.
S-a menţinut dispoziţia primei instanţe privind anularea, conform art. 85 C. pen., a suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.F.M. prin sentinţa penală nr. 1779 din 12 februarie 2008 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curţii de apel Braşov.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1033 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30 aprilie 2010 a Curţii de apel Braşov.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., s-au contopit pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.F.M. prin sentinţa penală nr. 1779 din 12 februarie 2008 Judecătoriei Braşov, cu pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1033 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei Braşov şi s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de un an şi 6 luni închisoare care, conform art. 83 C. pen., a fost adăugată la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului de către prima instanţă pentru infracţiunea judecăţii, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 12 şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
In baza art. 381 C. proc. pen. şi 383 raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a computat din pedeapsă durata prevenţiei inculpatului timpul scurs începând cu data de 29 noiembrie 2011 la zi, menţinându-se în continuare starea de arest a inculpatului.
Prin aceeaşi hotărâre s-a luat act de retragerea apelului formulat împotriva aceleiaşi sentinţe de inculpatul P.F.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Braşov a reţinut că prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt şi dat o justă încadrare faptei comise de inculpate, reţinând în mod judicios că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului P.F.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanţă, instanţa de prim control judiciar a reţinut că acesta, chiar dacă nu este egal cu limita maximă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă [(astfel cum aceasta a fost redusă urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. 13 ani şi 4 luni)], este orientat spre această limită, astfel încât, ţinând seama de criteriile de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen., de circumstanţele reale în care fapta a fost comisă, precum şi de cele personale ale inculpatului, de atitudinea procesuală a acestuia, de vârsta sa şi de gradul de instrucţie redus pe care îl are, majorarea cuantumului pedepsei nu se impune.
Cu toate acestea, instanţa de apel a apreciat întemeiată critica parchetului privind modalitatea greşită de efectuare a procedeului de contopire a pedepsei aplicate de către prima instanţă pentru infracţiunea dedusă judecăţii, cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţele penale nr. 1779/2008 şi nr. 1033/2009 ale Judecătoriei Braşov, reţinând următoarele:
Decizia nr. 42/2008 adoptată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este aplicabilă în speţă întrucât situaţia antecedentelor penale ale inculpatului este alta decât situaţia premisă avută în vedere de instanţa supremă în hotărârea precitată.
Astfel, potrivit fişei de cazier judiciar existentă la dosarul cauzei şi a hotărârilor ataşate de către Curtea de Apel, inculpatul P.F.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curţii de apel Braşov, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea, la data de 19 martie 2006, a unei infracţiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. (stabilindu-se ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiţionată a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni), iar prin sentinţa penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Braşov, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea în stare de minorat, în cursul lunii ianuarie 2004, a infracţiunii continuate de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. (stabilindu-se de asemenea ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiţionată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani).
Infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă la data de 27 septembrie 2011, deci în termenul de încercare stabilit prin ambele hotărâri de condamnare anterioare.
Pentru a stabili incidenţa sau nu în cauză a dispoziţiilor art. 83 C. pen., se impune analizarea situaţiei juridice a condamnărilor anterioare şi stabilirea primului termen al recidivei.
Curtea constată că la momentul la care s-a dispus condamnarea inculpatului P.F.M. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curţii de apel Braşov, stabilindu-se ca modalitate de executare suspendarea condiţionată a executării pedepsei, nu s-a cunoscut de către instanţă comiterea de către inculpat a unei infracţiuni anterioare (cea din cursul lunii ianuarie 2004) şi pentru care i s-a aplicat inculpatului P.F.M. ulterior o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R/ 30 aprilie 2010, motiv pentru care în ceea ce priveşte suspendarea condiţionată a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Braşov şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curţii de apel Braşov sunt aplicabile dispoziţiile art. 85 C. pen., aşa cum corect a stabilit prima instanţă.
Infracţiunea comisă de inculpatul P.F.M. la data de 19 din 20 martie 2006 pentru care i s-a aplicat pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Braşov şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curţii de apel Braşov este concurentă cu cea comisă de inculpat în cursul lunii ianuarie 2004 pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Braşov, situaţie care impune contopirea celor două pedepse conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi stabilirea unei pedepse rezultante de un an şi 6 luni închisoare.
Anterior lunii ianuarie 2004, inculpatul nu a comis nici o altă infracţiune astfel încât, aplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen., nu se poate dispune şi pentru pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30 aprilie 20102010 a Curţii de Apel Braşov. Această sancţiune nu se află în aceeaşi situaţie cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Braşov, astfel că deşi faptele pentru care s-au pronunţat cele două sentinţe sunt concurente, dispoziţia privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei se impune doar în ceea ce priveşte pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1779 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Braşov şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37/ R din 18 ianuarie 2010 a Curţii de apel Braşov.
Pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare aplicată în urma efectuării procedeului de contopire a infracţiunilor concurente constituie primul termen al recidivei, astfel încât, întrucât modalitatea de executare a suspendării condiţionate a executării pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. 1033/2009 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/ R din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Braşov, nu a fost anulată, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 83 C. pen., dată fiind împrejurarea că infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă în termenul de încercare stabilit prin sentinţa menţionată.
În raport de argumentele prezentate, instanţa de apel, în baza art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, în limitele anterior menţionate, luând, totodată, act de manifestarea de voinţă a inculpatului P.F.M. în sensul retragerii apelului formulat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Şi împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, reiterând criticile privind cuantumul neîndestulător al pedepsei aplicate inculpatului în raport de circumstanţele reale ale cauzei şi comportamentul inculpatului care a săvârşit fapta în stare de recidivă, dar şi datele care caracterizează persoana acestuia - fire agresivă, violenţă impulsivă şi insensibilitate, elemente în raport de care s-a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege, de 13 ani şi 4 luni, calculat conform dispoziţiei art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Verificând decizia atacată pe baza materialului probator administrat în cauză, în raport cu motivul invocat de parchet, precum şi din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în virtutea următoarelor considerente:
Ambele instanţe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat şi argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluţionare a cauzei, atât în planul acţiunii penale, cât şi a celei civile adiacente, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează fapta dedusă judecăţii şi o pedeapsă just individualizată în raport cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
În acest context se constată că unica critică formulată de acuzare în recurs, privind greşita individualizare judiciară a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., instanţele având în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârşită, conduita procesuală a inculpatului, precum şi elementele care ţin de circumstanţierea persoanei acestuia.
Astfel, în baza propriului examen, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta ce formează obiectul cercetării în cauza pendinte, prin cuantumul ei, dar şi prin modalitatea de executare, reprezintă expresia justei aplicări a principiului proporţionalităţii sancţiunii cu natura şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, în raport de criteriile de individualizare anterior menţionate, argumentele detaliat expuse de prima instanţă cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului fiind pe deplin valabile.
În acest sens, se constată că prin cuantumul ei, 11 ani, situată spre limita maximă prevăzut de lege, de 13 ani şi 4 luni, calculat conform dispoziţiei art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., raportat la art. 174 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului reflectă adecvat modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, gravitatea acesteia care a avut ca urmare decesul victimei, atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei în faţa primei instanţe, solicitând judecarea pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi situaţia juridică a acestuia la momentul săvârşirii faptelor, respectiv starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla la acel moment.
În plus, această pedeapsă răspunde exigenţelor de proporţionalitate în raport de gravitatea faptei şi din perspectiva vârstei inculpatului, 25 de ani la momentul săvârşirii faptei, care, alături de nivelul redus de instruire şcolară şi consumul de alcool au determinat o deformare a percepţiei socio-psihologice a acestuia, elementul vizând agresivitatea manifestată de inculpat (constatată prin înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei), fiind, deopotrivă, corect evaluat în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, astfel încât nu se justifică majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
În plus, se constată că, în condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie în care s-a aflat inculpatul la momentul săvârşirii faptei, şi care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 85 şi art. 83 C. pen. şi ale art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., în cronologia prezentată în hotărârea instanţei de apel, pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de inculpat este de 12 şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Pentru considerentele ce preced, reţinându-se că motivul de recurs invocat de parchet este neîntemeiat şi cum nu se constată existenţa unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Având în vedere şi dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 2/ A din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul P.F.M.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.F.M. perioada executată de la 29 martie 2006 la 13 iulie 2006 şi prevenţia în cauză de la 28 septembrie 2011 la 9 aprilie 2012.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.F.M., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1062/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1139/2012. Penal → |
|---|
