ICCJ. Decizia nr. 1065/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 1065/2012
Dosar nr. 1145/121/2011
Şedinţa publică din 9 aprilie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 418 din 20 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală s-au dispus următoarele:
În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul Ş.N. la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de viol.
În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 16 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 - art. 34 lit. b) şi 35 C. pen. au fost contopite pedepsele principale şi complementare anterior menţionate, dispunându-se ca inculpatul Ş.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare, sporită la 21 ani închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului Ş.N., potrivit art. 88 C. pen. deducându-se din pedeapsa principală rezultantă durata executată de inculpat de la 27 decembrie 2010 şi până la zi.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul Ş.N. la plata a câte 50.000 lei fiecare către părţile civile T.V. şi M.I.
Conform art. 189 şi 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ş.N. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 919/P din 03 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi inculpatul Ş.N. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunilor de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. h) C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.
În fapt, în actul de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:
Inculpatul Ş.N. locuia împreună cu părinţii săi în comuna Pechea, jud. Galaţi, printre vecinii familiei fiind şi victima M.N., în vârstă de 79 de ani.
Inculpatul Ş.N. era în relaţii bune cu victima M.N. şi uneori mergea la domiciliul acesteia pentru a împrumuta diferite sume de bani.
La data de 21 decembrie 2010, inculpatul a mers la un bar din localitate împreună cu mai multe persoane şi a consumat băuturi alcoolice. La întoarcerea la domiciliu inculpatul a fost întâmpinat de concubina sa, numita N.I., cu care a continuat să consume băuturi alcoolice. în aceste împrejurări, constatând că nu mai are bani de ţigări, inculpatul a hotărât să meargă la domiciliul victimei M.N. pentru a solicita acesteia bani cu împrumut pentru ţigări.
Deşi era o oră foarte târzie, 23.00-24.00, inculpatul a mers la domiciliul victimei, a pătruns fără drept în curtea locuinţei acesteia prin escaladarea gardului, iar ulterior în camera în care dormea victima. Când inculpatul a deschis uşa pentru a intra în camera victimei aceasta a început să strige şi să ţipe, motiv pentru care inculpatul a trântit-o pe pat şi i-a pus mâna la gură pentru a nu mai striga sau ţipa. În continuare, pentru a înfrânge rezistenţa victimei, inculpatul a lovit-o, i-a pus mâna la gură şi a muşcat-o de nas; în acelaşi timp a dezbrăcat victima după care a întreţinut cu aceasta un raport sexual normal.
Ulterior, inculpatul s-a urcat cu genunchii pe pieptul victimei M.N. care a decedat în scurt timp datorită traumatismelor produse prin lovire şi comprimarea cutiei toracice.
În final inculpatul a îmbrăcat victima şi a lăsat-o învelită pe pat, iar apoi a părăsit locuinţa încuind uşa, după care a mers liniştit la domiciliul său unde a fost întâmpinat de concubina sa, martora N.I.
A doua zi, constatând că victima nu mai iese în curtea locuinţei cum făcea în mod obişnuit, zilnic, vecinii au mers în casa acesteia şi au constatat că era decedată pe pat.
Martorii O.S. şi F.A. au avut bănuieli cu privire la cauza reală a morţii victimei, motiv pentru care au anunţat organele de poliţie din com. Pechea.
Inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală faptele comise, arătând că a pătruns, fără drept, în locuinţa victimei M.N. pe care a violat-o, iar apoi a ucis-o.
În cuprinsul rechizitoriului s-a apreciat că vinovăţia inculpatului Ş.N. este dovedită prin procesul-verbal de constatare, declaraţiile martorilor T.V., F.A., O.S., S.C., N.I. şi N.D., coroborate cu planşele foto existente la dosar, urmele papilare descoperite în camera victimei ce aparţin inculpatului, raportul medico-legal care a relevat faptul că decesul victimei s-a produs în noaptea de 21/22 decembrie 2010, datorită asfixiei mecanise produse prin obturarea căilor respiratorii (nas şi gură), comprimarea căilor respiratorii, fracturarea coloanei vertebrale cervicale, echimoze şi escoriaţii descoperite în mai multe părţi ale corpului şi fracturi costale, între leziunile grave constatate pe corpul victimei şi decesul acesteia existând un raport direct de cauzalitate, dar şi urme ale unui raport sexual recent în secreţia vaginală a victimei M.N., precum şi declaraţia inculpatului.
În faţa instanţei de fond, inculpatul Ş.N. şi-a menţinut poziţia procesuală, la termenul de judecată din 09 mai 2011, în prezenţa apărătorului, inculpatul precizând că recunoaşte faptele astfel cum au fost descrise în rechizitoriu şi că doreşte ca judecată să se facă portrivit procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen.
În cadrul aceleiaşi declaraţii inculpatul a arătat că este de acord să despăgubească cele două părţi civile.
În cursul cercetării judecătoreşti, moştenitorii victimei M.N., numiţii M.I. şi T.V., s-au constituit părţi civile cu suma de câte 50.000 lei daune morale, fiecare.
Constatând că urmărirea penală a fost efectuată în condiţii de legalitate şi că faptele descrise în rechizitoriu sunt complet dovedite prin probele administrate în faza de urmărire penală, în raport şi de manifestarea de voinţă a inculpatului, prima instanţă a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., procedând la judecrea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzută de textul de lege precitat.
Astfel, evaluând probatoriul administrat în faza urmăririi penale, instanţa fondului a constatat că, în drept, fapta inculpatului Ş.N. care, la data de 21 decembrie 2010, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuinţa victimei, prin escaladarea gardului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.; faptele aceluiaşi inculpat care, la aceeaşi dată, prin violenţă fizică, a obligat-o pe victima M.N., în vârstă de 79 de ani, să întreţină raport sexual normal cu el după care a ucis-o prin comprimarea cutiei toracice pentru a ascunde violul, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. şi respectiv omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. h) C. pen.
Constatând vinovăţia inculpatului, instanţa fondului i-a aplicat acestuia pedepse privative de libertate la a căror individualizare au fost avute limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., dar şi criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social al faptelor, gravitatea deosebită a acestora, dar şi persoana inculpatului Ş.N., reţinându-se că, în raport de gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, în beneficiul acestuia nu pot fi reţinute circumstanţe atenunate.
Totodată, s-a apreciat că, dată fiind gravitatea extremă a faptelor comise, respectiv împrejurarea că a fost violată şi ucisă o persoană cu vârsta foarte înaintată, faptă care a creat în comunitatea locală un sentiment de profundă ură şi indignare, se impune ca inculpatul Ş.N. să execute o pedeapsă rezultantă în cuantum mai mare, sens în care aceasta a fost sporită cu 5 ani.
în latură civilă, instanţa a preciat ca întemeiate pretenţiile civile formulate de fiica, respectiv fiul victimei, apreciind că suma de câte 50.000 lei acordată fiecăruia dintre aceştia cu tilu de daune morale reprezintă o justă despăgubire pentru trauma psihică suferită ca urmare a decesului mamei lor.
În plus, s-a avut în vedere faptul că inculpatul Ş.N. a recunoscut aceste daune morale şi a fost de acord cu pretenţiile invocate de cele două părţi civile.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul Ş.N., solicitând reducerea pedepsei ca urmare a unei juste valorificări a aspectelor privind conduita sinceră adoptată pe parcursul procesului penal.
Prin Decizia penală nr. 279/A din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că prima instanţă, pe baza analizei juste şi complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi a dat infracţiunilor comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare şi planşa foto, declaraţiile martorilor T.V., F.A., O.S., S.C., N.I. şi N.D., raportul medico-legal, coroborate cu recunoaşterea inculpatului atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, s-a dovedit că, la data de 21 decembrie 2010, pe timp de noapte, inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa victimei prin escaladarea gardului, şi, prin violenţă fizică, a obligat-o pe victima M.N. în vârstă de 79 de ani să întreţină cu el un raport sexual normal, după care a ucis-o prin comprimarea cutiei toracice pentru a ascunde violul.
S-a reţinut, deopotrivă, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. h) din C. pen. şi violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatulului, acesta înţelegând să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Totodată, s-a constatat că prima instanţă a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum şi scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
S-a reţinut în acest sens că prima instanţă a avut în vedere atât pericolul social sporit al faptelor, reflectat în modul în care s-au consumat şi urmările acestora, infracţiunile fiind deosebit de grave, cât şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, astfel cum acestea au fost reduse în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
De asemenea instanţa a avut în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului - necunoscut cu antecedente penale, cu un grad de instrucţie scăzut, absolvent a 7 clase, necăsătorit, efectuând munci în construcţii, fără forme legale - dar şi conduita sa procesuală corectă, de recunoaştere şi regret a faptelor comise.
Totodată, s-a constatat justeţea opiniei primei instanţe în sensul că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului vreuna dintre circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., întrucât faptele acestuia au un grad ridicat de pericol social, valorile sociale cărora li s-a adus atingere având o importanţă deosebită, cu atât mai mult cu cât faptele deduse judecăţii au fost comise fără vreo justificare obiectivă.
În consecinţă, instanţa de apel a preciat că pedepsele aplicate de instanţa de fond, orientate spre maximul special prevăzut de lege, precum şi sporul de pedeapsă aplicat, răspund exigenţelor legale prevăzute în art. 72 C. pen. şi art. 52 C. pen., fiind de natură să asigure finalitatea preventivă şi educativă a pedepsei, neexistând temei care să justifice coborârea lor sub limita stabilită de instanţa de fond.
Şi împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Ş.N., fără a motiva în scris calea de atac.
La termenul de dezbateri din 9 aprilie 2012, subsecvent consultării inculpatului, apărătorul desemnat din oficiu să acorde asistenţă juridică acestuia a învederat că înţelege să critice hotărârea atacată numai sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând, în sfera cazului de casare prev. de art. 3859 pct 14 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepselor şi a sporului de 5 ani ca urmare a unei juste evaluări a aspectelor favorabile inculpatului, vizând lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea şi regretul manifestat faţă de faptele săvârşite şi vârsta fragedă a acestuia.
Examinând cauza în raport de critica formulată, dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele ce se vor prezenta, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
La stabilirea situaţiei de fapt, instanţele de judecată au analizat în mod pertinent probele administrate la urmărirea penală, constatând justificat vinovăţia inculpatului Ş.N. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, detaliat prezentate anterior.
Trecând la analiza criticilor formulate în recurs de inculpatul Ş.N., care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt numai în parte întemeiate, modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului stabilită de instanţa de fond şi confirmată în mod adecvat de instanţa de apel, corespunzând unei juste aplicări a criteriilor prev. de art. 72 C. pen.
Astfel, operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., instanţele având în vedere gradul de pericol social concret foarte ridicat al fiecăreia dintre infracţiunile comise, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum şi elementele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului.
În acest context, raportat la valorile sociale fundamentale încălcate prin infracţiunile săvârşite de inculpat - dreptul la viaţă, libertatea sexuală şi de mişcare şi dreptul patrimonial, numărul faptelor comise, circumstanţele comiterii acestora, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptelor, beneficiind de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., se constată că pedepsele aplicate de instanţa fondului pentru flecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpat, orientate spre maximul special prevăzut de lege, menţinute de instanţa de control judiciar, sunt menite, prin natură, cuantum şi modalitate de executare, să asigure îndeplinirea funcţiilor pedepsei aşa cum sunt circumstanţiate prin dispoziţiile art. 52 C. pen., fiecare dintre pedepsele stabilite răspunzând adecvat principiului proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite.
În aceeaşi sferă de analiză, se constată că, deşi declaraţiile de recunoaştere constante ale inculpatului au contribuit la aflarea adevărului în cauză, în condiţiile în care faptele au fost comise în lipsa unor martori oculari, instanţele de fond şi de apel au apreciat just că atitudinii procesuale sincere a acuzatului, valorificată deja prin reţinerea beneficiului disp. art. 3201 C. proc. pen., nu i se pot recunoaşte şi efecte circumstanţiale, dată fiind gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire a acestora amplu detaliată în cuprinsul prezentei hotărâri şi urmările produse.
Aceleaşi considerente justifică în mod adecvat şi opţiunea instanţei de a nu da valoare circumstanţială elementelor vizând lipsa antecedentelor penale şi buna conduită avută anterior de inculpat, un argument relevant în acest sens fiind faptul că inculpatul nu a avut o motivaţie în comiterea faptelor.
Cu toate acestea, deşi pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni sunt just individualizate, Înalta Curte apreaciază că sporul de pedeapsă de 5 ani cu care a fost adiţionată pedeapsa de 16 ani închisoare nu este corect individualizat.
Se reţine în acest sens că, potrivit disp.art. 34 lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, dacă instanţa a stabilit în sarcina unei persoane numai pedeapsa cu închisoarea, " se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adaugă un spor de până la 5 ani".
Acest text de lege consacră ordinea operaţiunilor de individualizare judiciară a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni şi, implicit, caracterul subsidiar al sporului de pedeapsă.
Astfel, sporul de pedeapsă trebuie privit ca o compensare a absorbţiei şi neexecutării succesive de către condamnat şi a pedepsei sau a pedepselor mai puţin grave ca întindere sau natură.
În consecinţă, pedeapsa rezultantă obţinută prin adiţionarea sporului nu constituie o pedeapsă pronunţată pentru o singură infracţiune, ci o sancţiune penală, finală, a tuturor infracţiunilor, reprezentând echivalentul pericolului social concret pe care îl constituie inculpatul sau condamnatul în raport cu toate faptele penale comise.
Evaluând cuantumul sporului adiţionat pedepsei rezultante aplicate inculpatului Ş.N. prin prisma criteriilor jurisprudenţiale anterior prezentate, care au stat la baza pronunţării deciziei în interesul Legii nr. 3 din 19 ianuarie 2009, Înalta Curte apreciază că, deşi prima instanţă a aplicat corect mecanismul prevăzut de art. 34 lit. b) C. pen., procedând mai întâi la individualizarea pedepselor pentru infracţiunile comise, iar ulterior, având la bază sistemul cumulului juridic, stabilind cea mai grea dintre pedepsele individuale şi care reprezintă sancţiunea unică ce urmează a fi executată pentru ansamblul infracţiunilor concurente, sporul aplicat, egal cu limita maximă prevăzută de textul legal precitat, este nejustificat de mare în raport de poziţia procesuală a inculpatului care a recunoscut şi regretat săvârşirea tuturor faptelor încă de la demararea urmăririi penale. Astfel, deşi este oportună aplicarea unui spor de pedeapsă în raport de împrejurarea că inculpatul este autorul a trei infracţiuni grave, Înalta Curte apreciază că un spor de 2 ani închisoare este suficient ca, adiţionat pedepsei rezultante, să asigure sancţionarea judicioasă a întregii activităţi infracţionale desfăşurate de inculpat.
Totodată, se constată că această ajustare a sporului este justificată de atitudinea inculpatului de recunoaştere a tuturor faptelor întrucât, în condiţiile în care sinceritatea acestuia a fost valorificată în cazul fiecărei infracţiuni în parte prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., este rezonabil ca acesteia să i se da efect şi cu privire la întreaga activitate infracţională reţinută în sarcina inculpatului, printr-o justă individualizare a sporului aplicat în condiţiile art. 34 lit. b) C. pen.
Ca urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul Ş.N. împotriva Deciziei penale nr. 279/A/ din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 418 din 20 mai 2011 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, numai în ceea ce priveşte cuantumul sporului de pedeapsă aplicat la pedeapsa rezultantă, iar în rejudecare va reduce la 2 ani sporul de pedeapsă aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare stabilită în cauză, urmând ca inculpatul Ş.N. să execute pedeapsa principală de 18 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Deopotrivă, va face aplicarea art. 38516 alin. (2) cu trimitere la art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la 88 C. pen. si v-a deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 decembrie 2010 la 9 aprilie 2012.
Având în vedere şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul Ş.N. împotriva Deciziei penale nr. 279/A/2011 din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 418 din 20 mai 2011 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, numai în ceea ce priveşte cuantumul sporului de pedeapsă aplicat la pedeapsa rezultantă, şi, în rejudecare:
Reduce la 2 ani sporul de pedeapsă aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare stabilită în cauză, urmând ca inculpatul Ş.N. să execute pedeapsa principală de 18 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 decembrie 2010 la 9 aprilie 2012.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2646/2012. Omor calificat | ICCJ. Decizia nr. 1147/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea... → |
|---|
