ICCJ. Decizia nr. 1147/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1147/2012
Dosar nr. 2343/2/2012
Şedinţa publică 12 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 138/F din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de persoana extrădabilă K.R.S. privind amânarea predării sale către autorităţile din Kazachstan din motive medicale, respectiv amânarea extrădării sale ca urmare a solicitării de acordare a statutului de refugiat în conformitate cu Legea nr. 122/2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 68/F din data de 10 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1173/2/2012, s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi, în baza art. 48 şi urm. din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, pentru 30 de zile, începând cu data de 10 februarie 2012 până la data de 10 martie 2012 inclusiv.
S-a dispus extrădarea persoanei solicitate K.R.S. şi predarea acesteia către autorităţile din Kazanstan.
în data de 20 februarie 2012, sentinţa penală nr. 68/F din 10 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 479 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 1173/2/2012, întrucât, deşi persoana solicitată formulase cerere de azil, nu i s-a recunoscut această calitate.
În consecinţă, s-au demarat procedurile pentru predarea extrădatului K.R.S., fiind fixat termen, îh acest sens, la data de 06 martie 2012. Urmare a formulării, de către persoana extrădată, a unei cereri de acordare a statutului de refugiat, Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie la executare, care a fost admisă prin sentinţa penală nr. 101/F din 05 martie 2012.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva acestei ultime hotărâri a fost admis prin Decizia penală nr. 666 din 09 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind casată, în tot, sentinţa recurată şi, pe fond, respinsă contestaţia la executare, ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive, predarea persoanei extrădate, la termenul fixat, din data de 06 martie 2012, nu a mai fost posibilă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 martie 2012 dată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 919 din 23 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus arestarea preventivă a persoanei extrădabile K.R.S., pentru 30 de zile până la predare, conform dispoziţiilor art. 57 şi art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Analizând cererea formulată de către persoana extrădată, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că aceasta nu este admisibilă, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
În primul rând, Curtea a apreciat că aspectele de natură medicală invocate în susţinerea cererii nu reprezintă împrejurări noi, necunoscute de instanţă la momentul soluţionării definitive a cererii de extrădare.
Pe de altă parte, în faţa Curţii, la data soluţionării prezentei cauze, inclusiv apărătorul ales al persoanei extrădate a precizat că impedimentele de ordin medical au fost învederate şi instanţei de recurs, moment la care, evident, avea posibilitatea să solicite amânarea predării şi, implicit, efectuarea expertizei medico legale.
Aşa fiind, Curtea a constatat că persoana extrădată K.R.S. a invocat, în sprijinul cererii de amânare a predării, aceleaşi motive invocate şi în cadrul soluţionării cererii de extrădare.
Or, consecinţele predării imediate a acestuia au fost, deja, analizate de către instanţa de judecată la momentul verificării condiţiilor necesare extrădării, aşa încât, o reanalizare a aceleiaşi situaţii nu este admisibilă.
Mai mult, Curtea a remarcat că înscrisurile medicale depuse la dosar datează din perioada 26 iunie 2007 - 27 iunie 2010, anterior, aşadar, formulării cererii de extrădare de către autorităţile judiciare din Republica Kazachstan.
Referitor la solicitarea de amânare a extrădării, motivat de faptul că, pe rolul Judecătoriei sect. 4 Bucureşti se afla, în curs de soluţionare, o acţiune prin care s-a solicitat statutul de refugiat, Curtea a apreciat că există autoritate de lucru judecat, în condiţiile în care s-a soluţionat, anterior, în mod definitiv, contestaţia la executare - având acelaşi obiect - promovată de către Biroul „Executări penale" din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în faza procesuală a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 302/2004, modificată.
Pe da altă parte, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forţată de la frontieră ori de pe teritoriul României.
Or, în cauză, s-a constatat că măsura extrădării a fost dispusă la data de 10 februarie 2012, prin sentinţa penală nr. 68/F a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă la data de 20 februarie 2012, iar ulterior dispunerii acestei măsuri, respectiv, la data de 17 februarie 2012, persoana extrădată a formulat cerere de azil, înregistrată la O.R.I. la 21 februarie 2012.
În condiţiile în care, până la data convenită pentru predare, respectiv, 06 martie 2012 nu a fost confirmat statutul de refugiat şi nici până la acest moment nu există o hotărâre prin care să se ateste statutul de refugiat, nu se poate fixa o nouă dată pentru predare.
În concluzie, Curtea a apreciat că cererea persoanei extrădate este inadmisibilă, din perspectiva dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004 şi ale art. 6 din Legea nr. 122/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă K.R.S., care a lipsit de la judecarea cauzei, în condiţiile în care din dovada de îndeplinire a procedurii de citare a rezultat că aceasta a fost extrădată în Kazahstan la data de 6 aprilie 2012.
Examinând recursul declarat de persoana extrădabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ce priveşte solicitarea de amânare a predării din motive medicale, corect a reţinut prima instanţă că petentul nu a invocat împrejurări noi, ci a reiterat aspecte preexistente, care au fost cunoscute şi analizate de instanţele care s-au pronunţat asupra extrădării sale (în fond şi recurs).
Prin urmare, câtă vreme acest motiv a fost analizat anterior, el nu mai poate forma obiectul unei noi cereri, sancţiunea unui asemenea demers fiind ^admisibilitatea, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
În ce priveşte amânarea extrădării ca efect al formulării de către petent a unei cereri de acordare a statutului de refugiat, din actele dosarului rezultă că şi această împrejurare a făcut obiectul unei proceduri. anterior (contestaţie la executare soluţionată în mod definitiv), iar până la data convenită iniţial pentru predarea petentului către autorităţile din Kazahstan nu s-a pronunţat nicio hotărâre care să ateste statutul solicitat de acesta, fiind evident că acest demers a fost doar -pro causa, pentru a împiedica punerea în executare a hotărârii de extrădare.
Prin urmare, legal şi temeinic instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea petentului, ce face obiectul prezentei cauze, sens în care calea de atac promovată de petent este nefondată şi va fi respinsă conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurent - persoană extrădabilă K.R.S. împotriva sentinţei penale nr. 138 F din 26 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1065/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1165/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
