ICCJ. Decizia nr. 1134/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1134/2012

Dosar nr. 1574/103/2011

Şedinţa publică din 12 aprilie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 143 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 1574/103/2011, în baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins ca tardiv apelul formulat de apelanţii părţi civile M.B.A. şi M.A.I. împotriva Sentinţei penale nr. 74/P din 27 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 1574/103/2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelanţii părţi civile la plata a câte 200 RON, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

II. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de apelantul-inculpat C.C. împotriva aceleaşi sentinţe penale numai în ceea ce priveşte cuantumul sporului aplicat în baza art. 61 alin. (1) C. pen.

A desfiinţat sentinţa atacată sub acest aspect, a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:

A redus sporul aplicat inculpatului C.C., în baza art. 61 alin. (1) C. pen., de la 3 ani la 189 zile.

Pedeapsă de executat: 16 ani şi 189 zile închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 27 iulie 2011 la zi.

A constatat că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 192 alin. (3) cheltuielile judiciare avansate de stat, privind apelul inculpatului, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 74/P din 27 iulie 2011 a Tribunalului Neamţ s-au dispus următoarele:

Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.C., din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. e), i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 184 C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Condamnarea inculpatului C.C., porecla ,,F.”, cu antecedente penale la pedeapsa de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 61 alin. (2) C. pen.

Condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. e), i) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 61 alin. (2) C. pen.

Condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 61 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de: 16 (şaisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale şi de 6 (şase) ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul C.C. să execute pedeapsa rezultantă - de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 509 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Bacău şi s-a contopit pedeapsa curentă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 189 de zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 (şaisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului un spor de 3 (trei) ani, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data de 15 noiembrie 2010 până la data pronunţării sentinţei - 27 iulie 2011.

S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile:

- M.A.I. sumele de 30.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcţie de cursul oficial de la data executării sentinţei şi de 1.280.000 RON, actualizată la data executării - cu titlu de daune materiale şi suma de 150.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcţie de cursul oficial de la data executării sentinţei, cu titlu de daune morale.

- M.B.A. suma de 300.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcţie de cursul oficial de la data executării sentinţei, cu titlu de daune morale.

- M.A.I., în calitate de reprezentant legal al minorei M.M.T., sumele de 150.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcţie de cursul oficial de la data executării sentinţei - cu titlu de daune morale şi de 1.500 RON lunar reprezentând prestaţie periodică, de la data comiterii infracţiunii - 14 noiembrie 2010 până la data majoratului - 2021.

- M.A.I., în calitate de reprezentant legal al minorei M.A.J., sumele de 150.000 euro sau echivalentul în RON, calculat în funcţie de cursul oficial de la data executării sentinţei - cu titlu de daune morale şi de 1.500 RON lunar reprezentând prestaţie periodică, de la data comiterii infracţiunii - 14 noiembrie 2010 până la data majoratului - 2023.

A fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile Serviciul de Ambulanţă Judeţean Neamţ - suma de 944,12 RON reprezentând cheltuieli de transport şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra-Neamţ - suma de 823,92 RON, actualizată la data executării, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art. 189 şi 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 7.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1163/P/2010 din 06 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, înregistrată la această instanţă sub nr. 1574/103 din 07 aprilie 2011 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen., de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. e), i) C. pen. şi de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 61 alin. (2) C. pen.

Prin actul de sesizare s-au reţinut, în fapt următoarele:

În ziua de 14 noiembrie 2010, victima M.G.C. se afla la barul „C.L.” din municipiul Piatra-Neamţ, ocupând masa situată în partea dreaptă, din imediata apropiere a tejghelei, împreună cu fratele său, M.B.A., şi cu martorii B.L. (proprietarul localului) şi P.D.V.

La ora 12:09 în local a intrat inculpatul C.C. având asupra sa un pistol încărcat cu 7 cartuşe de calibrul 45 (echivalent 11,45 mm), cu intenţia de a-l ucide pe M.G.C.

Având în vedere relaţia de duşmănie dintre cei doi, victima a anticipat comportamentul agresiv al inculpatului, motiv pentru care s-a ridicat de pe scaun pentru a se îndrepta către acesta. Inculpatul a scos pistolul din haină şi de la o distanţă de circa 2 metri a tras trei focuri de armă în zona toracică a victimei, prin dreapta stâlpului de susţinere din incintă, pe care este amplasată casa de marcat.

Victima s-a dezechilibrat şi s-a sprijinit de tejghea, moment în care inculpatul văzând că nu decedase, a mai tras asupra sa un foc de armă, prin stânga stâlpului de susţinere.

Inculpatul s-a retras după stâlp pentru a nu fi lovit de un scaun aruncat către el de către partea vătămată M.B.A., parând în acelaşi timp lovitura cu mâna în care ţinea arma, ocazie cu care aceasta s-a descărcat, după care a tras cu arma două focuri asupra lui M.B.A., nimerindu-l în abdomen o singură dată, şi un ultim foc asupra lui M.G.C., căzut la pământ lângă tejghea. În timp ce inculpatul părăsea incinta, partea vătămată M.B.A. a aruncat către acesta o scrumieră, care s-a spart pe trotuarul din faţa intrării.

În momentul comiterii faptei aproape toate mesele localului erau ocupate de clienţi, fiind prezenţi copii minori în spaţiul destinat nefumătorilor, separat parţial de încăperea principală printr-un perete.

Victimele au fost transportate de urgenţă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra-Neamţ, însă M.G.C. decedase deja.

Leziunile provocate numitului M.B.A. au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale (acesta a prezentat două plăgi la nivelul abdominal, respectiv un orificiu de intrare şi unul de ieşire a elementului de muniţie).

După ce a părăsit locul faptei, inculpatul s-a deplasat în comuna Bârgăoani, sat Dârloaia, ascunzându-se la domiciliul prietenului său C.I. (între cei doi există coincidenţă de nume, dar nu sunt în relaţii de rudenie). Acesta, împreună cu mama sa, C.N., i-au solicitat inculpatului să se predea, însă în ziua de 15 noiembrie 2010 acesta a fost găsit de organele de poliţie.

Arma utilizată de inculpat în atac nu a mai fost găsită, acesta declarând că ar fi pierdut-o în timp ce alerga îndepărtându-se de la locul faptei.

S-a reţinut că inculpatul nu posedă permis de port-armă.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost reţinută în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu planşă fotografică, Raportul de expertiză nr. 439792 din 22 noiembrie 2010 efectuat de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. cu privire la elementele de muniţie depistate la locul faptei, procesul-verbal de consemnare a apelurilor telefonice primite şi date de către inculpat, declaraţiile părţilor vătămate, Raportul de constatare medico-legală nr. 1963/2010 efectuat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ cu privire la leziunile suferite de partea vătămată M.B.A., raportul de constatare medico-legală de necropsie efectuat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ, cu planşă fotografică, declaraţiile martorilor C.N., B.L., C.C., S.P., P.D.V., P.M., M.F., H.G., H.Gh.M., R.G.B., M.M., T.V.M., Z.M., R.A.R., D.L.A., Z.M., S.I., C.N., C.I., C.A., C.V., I.I.M., P.S., I.C.A., G.P.R., P.G., M.I.D., T.R.G., M.A.M., D.V.C., M.B.A., V.M., S.E.C., C.T.F., O.R., T.A., procesele-verbale de recunoaştere planşă fotografică a inculpatului, proces-verbal de efectuare a experimentului judiciar privind traseul efectuat de inculpat, raportul de expertiză psihiatrică a inculpatului, procesele-verbale de redare a discuţiilor purtate în arest de către inculpat, declaraţiile date de inculpatul C.C.

Inculpatul C.C. a fost arestat preventiv prin Încheierea nr. 24/U din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului Neamţ pe o durată de 30 zile, măsura fiind ulterior prelungită în cursul urmăririi penale şi menţinută în timpul judecăţii.

Partea vătămată M.A.I., soţia victimei M.G.C., s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 30.000 euro reprezentând daune materiale (cheltuieli de înmormântare, parastase, pomeniri),150.000 euro cu titlu de daune morale şi 1.280.000 RON reprezentând datoria pe care victima o avea către ANAF, actualizată conform penalităţilor şi dobânzilor ce urmează a fi calculate de către această instituţie.

Partea vătămată, în calitate de reprezentant legal al minorilor M.M.T. şi M.A.J., fiicele victimei s-a constituit parte civilă cu sumele de câte 150.000 euro cu titlu de daune morale şi câte 1.500 RON lunar prestaţie periodică, până la majoratul acestora.

Partea vătămată M.B.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 euro cu titlu de daune morale.

Serviciul de Ambulanţă Judeţean Neamţ s-a constituit parte civilă cu suma de 944,12 RON reprezentând cheltuieli de transport şi asistenţă medicală ale victimei şi părţii vătămate.

Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra-Neamţ a formulat pretenţii civile în sumă de 823,92 RON, actualizate la data executării, reprezentând cheltuieli de internare ale părţii vătămate M.B.A.

Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, susţinând că nu a avut intenţia de a-l ucide şi pe M.B.A., arma descărcându-se accidental atunci când el s-a apărat de acţiunea exercitată de partea vătămată.

În cursul judecăţii, inculpatul C.C. a solicitat judecarea sa potrivit procedurii simplificate, prev. de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând în totalitate infracţiunile reţinute în sarcina sa şi fiind de acord cu probele administrate în cursul urmăririi penale.

Fiind audiat la termenul de judecată de astăzi, inculpatul şi-a menţinut poziţia procesuală şi apărările adoptate în faza de urmărire penală, dar nu a solicitat decât proba cu înscrisuri. Acesta a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate de părţile civile.

Instanţa a admis cererea, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 320¹ C. proc. pen., în raport de atitudinea procesuală adoptată de inculpat, de cuantumul pedepselor prevăzute de textele de lege incriminatorii, respingând totodată cererea formulată de apărătorul părţilor civile de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 174, 175 şi 176 lit. b) C. pen., Decizia nr. 5 din 20 februarie 2006 a ICCJ fiind obligatorie pentru instanţele de judecată.

Avându-se în vedere faptul că inculpatul a recunoscut infracţiunile şi şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în rechizitoriul parchetului.

Cererile formulate de inculpat, de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii circumstanţei atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., la infracţiunea comisă împotriva victimei M.G.C. şi a infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 C. pen. în loc de tentativă la omor calificat împotriva părţii vătămate M.B.A., au fost apreciate ca neîntemeiate, neafectând posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Conform art. 320¹ alin. (6) C. proc. pen., în caz de soluţionare a cauzei conform procedurii simplificate, sunt aplicabile dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice, iar poziţia inculpatului a rămas constantă pe tot parcursul procesului penal, acesta invocând doar latura subiectivă a infracţiunilor comise.

Din înscrisurile depuse la dosar de către inculpat, a rezultat că în luna septembrie 2005 acesta a fost victima unei agresiuni, în urma căreia a suferit leziuni vindecabile în 55 - 58 de zile de îngrijiri medicale, fiind internat în spital. Actele depuse nu au făcut însă dovada autorului acestei agresiuni, dosarul penal având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală fiind clasat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ, ca urmare a prescripţiei răspunderii penale, făptuitorii rămânând neidentificaţi.

Potrivit prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că starea de provocare nu se prezumă, ci trebuie dovedită. Ori, din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat că victima ar fi fost autoarea vreunei agresiuni îndreptate împotriva inculpatului, iar martorii oculari, aflaţi în barul „C.L.” din municipiul Piatra-Neamţ, din data de 14 noiembrie 2010 au declarat că între inculpat şi victima M.G.C. nu a existat nici un conflict prealabil, la momentul respectiv.

În speţă, inculpatul a premeditat fapta de omor, astfel cum a rezultat din declaraţiile martorilor S.E.C. şi P.S., şi din procesele-verbale de transcriere a unor discuţii purtate în mediul ambiental (în arest) de către inculpat. Astfel, martorii au declarat că inculpatul le-a vorbit despre „războiul” pe care îl avea de terminat cu victima, despre intenţiile sale de a se răzbuna şi de a o omorî, manifestate verbal încă din vara anului 2010, iar din discuţiile purtate în arest, în data de 26 februarie 2011 rezultă că inculpatul ar mai repeta fapta „de milioane de ori”. Ori, existenţa circumstanţei agravante a premeditării exclude starea de provocare invocată de inculpat.

Există tentativa la infracţiunea de omor, şi nu infracţiunea de vătămare corporală, în cazul în care inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, inclusiv indirectă, chiar dacă leziunile produse de acesta nu au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.

Din declaraţiile părţii vătămate M.B.A. şi ale martorilor oculari a rezultat că, după ce inculpatul a tras cu arma spre victima M.G.C., partea vătămată M.B.A. a aruncat spre el cu un scaun, pentru a-şi apăra fratele, inculpatul a parat lovitura cu mâna în care ţinea arma, aceasta descărcându-se, după care a tras 2 focuri asupra părţii vătămate, nimerind-o în abdomen o singură dată şi un ultim foc asupra victimei. Numai o împrejurare independentă de voinţa inculpatului a făcut ca părţii vătămate M.B.A. să nu-i fie atins nici un organ vital şi ca rezultatul mai grav - moartea - să nu se producă. Acţionând cu un obiect apt de a produce moartea, într-un loc public, în prezenţa mai multor persoane, inculpatul trebuia să prevadă rezultatul faptei sale şi, chiar dacă nu l-a dorit, în ceea ce priveşte partea vătămată M.B.A., a acceptat producerea lui. De altfel, martorul ocular C.C. a declarat că „B. s-a dezechilibrat şi a căzut într-un fotoliu şi atunci am văzut agresorul trăgând repetat în acesta, cu intenţia de a-l omorî şi pe el”.

Pentru aceste motive, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpat.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C.C. care, în data de 14 noiembrie 2010, în incinta barului „C.L.” din municipiul Piatra-Neamţ, în prezenţa mai multor persoane a tras focuri de armă cu un pistol, asupra victimei M.G.C., cu intenţia de a o ucide, faptă pe care a premeditat-o în timp, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în aceleaşi împrejurări a tras cu arma asupra părţii vătămate M.B.A., provocându-i leziuni abdominale ce au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. e), i) C. pen.

Fapta inculpatului de a deţine, fără drept o armă şi muniţie corespunzătoare, constituie infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie.

Prin Sentinţa penală nr. 816 din 05 noiembrie 2008 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 274/2009 a Curţii de Apel Bacău, a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen. şi art. 138 din Legea nr. 295/2004, cu referire la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 29 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 217 din Legea nr. 86/2006.

Prin Sentinţa penală nr. 509 din 15 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Bacău, s-au contopit pedepsele aplicate prin hotărârile menţionate mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 04 august 2010, cu un rest rămas neexecutat de 189 zile.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv:

- limitele pedepselor prevăzute de textele de lege incriminatorii, reduse cu 1/3, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., aplicabil în cauză;

- modalităţile şi împrejurările în care au fost comise faptele şi circumstanţele agravante care au condus la stabilirea încadrării juridice - infracţiuni comise în loc public, prin mijloace ce au pus în pericol viaţa mai multor persoane, infracţiunea de omor fiind săvârşită cu premeditare;

- scopul urmărit - uciderea victimei;

- urmarea produsă - moartea unei persoane şi vătămarea alteia;

- gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracţiunilor;

- natura relaţiilor sociale încălcate referitoare la dreptul la viaţă al persoanei şi la respectarea regimului legal al armelor şi muniţiilor;

- persoana infractorului: inculpatul are vârsta de 42 de ani, are doi copii în întreţinere, are antecedente penale şi statutul de recidivist postcondamnatoriu. A fost condamnat anterior pentru infracţiuni grave, respectiv: contrabandă - constând în introducerea în ţară a unei arme de foc şi a muniţiei aferente, în anul 2007, distrugere - constând în incendierea autoturismului părţii vătămate M.B.A. - şi nerespectarea armelor şi muniţiei - întrucât a deţinut un pistol marca G şi cartuşe, fără drept. Inculpatul denotă o periculozitate socială sporită, constatare ce rezultă atât din antecedentele sale penale cât şi din modalitatea în care a comis infracţiunea pentru care este judecat: inculpatul a recurs la mijloace de natură a pune în primejdie viaţa mai multor persoane, şi a realizat planul de răzbunare într-un loc public, în plină zi, în prezenţa membrilor familiei victimei, operaţiunea sa putând fi asimilată unei „execuţii”.

Instanţa, având în vedere limitele de pedeapsă reduse conform art. 320¹ C. proc. pen., s-a orientat spre maximul prevăzut de lege, pentru a se asigura că scopul acesteia - de prevenţie, reeducare şi de descurajare a altor persoane de a comite astfel de infracţiuni -, va fi atins.

Conform art. 64 şi art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., constând în interdicţia de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., şi art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în urma contopirii, prin Sentinţa penală nr. 509/2010 a Judecătoriei Bacău, şi s-a contopit restul rămas neexecutat cu pedeapsa curentă.

Instanţa a apreciat, în raport de gravitatea infracţiunilor comise, de modalitatea în care a acţionat inculpatul, consecinţele produse, circumstanţele agravante ale faptelor, antecedentele penale ale inculpatului - care a săvârşit anterior infracţiuni grave, periculozitatea socială a acestuia, împrejurarea că faptele de faţă au fost săvârşite după numai 3 luni de la liberarea sa dintr-un loc de detenţie, că este necesară aplicarea unui spor de pedeapsă de 3 ani, conform art. 61 alin. (1) C. pen., tocmai pentru a sancţiona persistenţa infracţională deosebită a inculpatului.

Pe durata executării pedepsei s-au interzis drepturile civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părţile civile M.B.A. şi M.A.I. şi inculpatul C.C.

Părţile civile nu şi-au motivat apelul.

Inculpatul a înţeles să critice sentinţa primei instanţe sub aspectul laturii penale în ceea ce priveşte respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, nereţinerea circumstanţei atenuante a provocării, pentru motivele expuse pe larg în preambulul deciziei.

Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere solicitând doar proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

La termenul din 20 octombrie 2011 Curtea a pus în discuţie excepţia tardivităţii recursului formulat de părţile civile cu privire la care a reţinut următoarele:

Potrivit art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 363 alin. (3) pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare termenul curge de la pronunţare.

În speţă, părţile civile au fost prezente la dezbaterile de la instanţa de fond care au avut loc la data de 20 iulie 2011, astfel încât termenul de apel a început să curgă de la data pronunţării, care a avut loc la data de 27 iulie 2011.

Potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore sau zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte

În raport de aceste dispoziţii, termenul de apel de 10 zile care începe să curgă la data de 27 iulie 2010 se împlineşte la data de 09 august 2010, astfel încât apelul părţilor civile din data de 16 august 2010 apare ca tardiv formulat.

Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat că apelul inculpatului este fondat numai în ceea ce priveşte cuantumul sporului aplicat în baza art. 61 alin. (1) C. pen.

Curtea a considerat că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului, în data de 14 noiembrie 2010, în incinta barului „C.L.” din municipiul Piatra-Neamţ, în prezenţa mai multor persoane a tras focuri de armă cu un pistol, asupra victimei M.G.C., cu intenţia de a o ucide, faptă pe care a premeditat-o în timp, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen.

S-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut fapta comisă, solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În consecinţă, probele administrate pe parcursul procesului penal dovedesc că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond.

De asemenea, corect prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. e), i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 184 C. pen. şi nu a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen.

Tentativa la omor se deosebeşte de vătămarea corporală din culpă prin latura sa subiectivă. Dacă în cazul tentativei la omor, făptuitorul acţionează cu intenţie - directă sau indirectă - de a ucide, în cazul vătămării corporale din culpă, el acţionează din culpă, nu urmăreşte şi nici nu acceptă să lezeze integritatea corporală a victimei, ci prevede rezultatul faptei sale (de a vătăma integritatea corporală a victimei), dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, ori nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

S-a reţinut că în speţă, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi în ceea ce o priveşte pe partea vătămată M.B.A.

Astfel, martorul ocular C.C. a declarat că partea vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut într-un fotoliu şi atunci a văzut inculpatul trăgând repetat în acesta, cu intenţia de a-l omorî şi pe el. Contrar susţinerilor inculpatului, declaraţia acestui martor se coroborează cu declaraţia părţii vătămate M.B.A., care a declarat că inculpatul a tras asupra sa, lovindu-l în abdomen precum şi cu declaraţia inculpatului care a arătat că partea vătămată a răsturnat o masă şi a aruncat cu o scrumieră după el, a încercat să pareze un eventual impact cu mâna în care avea arma şi atunci a mai tras un foc care a atins-o pe partea vătămată.

Din aceeaşi declaraţie a rezultat şi cum au fost trase cele 7 focuri: primele două focuri au fost trase în zona toracică a victimei M.G.C., când s-a mai apropiat a mai tras un foc prin dreapta stâlpului de susţinere, unde era şi casa de marcat, apoi s-a deplasat spre stânga şi a mai tras două focuri înspre victimă, de a această dată prin stânga stâlpului, partea vătămată M.B.A. a răsturnat o masă şi a aruncat cu o scrumieră după el, a încercat să pareze un eventual impact cu mâna în care avea arma şi atunci a mai tras un foc care a atins-o pe aceasta, apoi a văzut că victima nu a murit, fiind culcată în faţa barului, s-a întors şi a mai tras un foc în ea.

Instanţa a apreciat că din aceste probe nu se poate reţine că plaga împuşcată provocată părţii vătămate s-a produs prin descărcarea accidentală a armei. Aceasta rezultă şi din declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei în care a arătat că partea vătămată a luat o sticlă şi a vrut să-l lovească, pentru a para lovitura, a vrut să se apere şi probabil a apăsat pe trăgaci.

Acţionând cu un obiect apt de a produce moartea (armă de foc), într-un loc public, în prezenţa mai multor persoane, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (posibilitatea încetării din viaţă a părţii vătămate) şi, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, atitudine subiectivă care se materializează sub forma intenţiei indirecte.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă „săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.”

Existenţa tulburării sau emoţiei, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. şi intensitatea acestora nu se pot reţine de organul judiciar pe baza unei prezumţii legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora şi fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.

Astfel, întrucât dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influenţează starea psihică a făptuitorului, cât şi examinarea semnificaţiei acestora asupra comportamentului făptuitorului, pe fondul inexistenţei unor criterii cu valoare absolută (şi, totodată, nesusceptibile de relativizare) referitoare la procesele psihice (criterii exacte pentru a se stabili dacă o anumită tulburare şi-a avut sau nu sorgintea într-un impuls exterior determinant), nu se poate renunţa total la criteriile obiective în aprecierea existenţei sau inexistenţei „stării de provocare.”

Pentru reţinerea „stării de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstracţie de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacţiei făptuitorului cu reacţia „omului mediu” supus unei provocări similare, cerinţa unei anumite proporţii între actul provocator şi reacţia făptuitorului, inclusiv prin observarea consecinţelor faptei săvârşite ca urmare a actului provocator etc.

În prezenta cauză, însă, nu s-a putut reţine „starea de provocare”, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective, şi nici a celor obiective, deoarece:

- între inculpat şi partea vătămată exista un conflict anterior, de mai mult timp, pe fondul unor învinovăţiri reciproce pentru diverse infracţiuni;

- pe fondul acestui conflict vechi, inculpatul era cel care a intrat în barul unde se afla victima şi a tras mai multe focuri de armă asupra acesteia;

- cel care a acţionat a fost inculpatul, victima neripostând;

S-a mai reţinut că, conflictul preexistent între inculpat şi victimă nu poate avea semnificaţia unei provocări care, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; inculpatul a săvârşit fapta cu premeditare, din răzbunare martorii audiaţi declarând că inculpatul le-a vorbit despre „războiul” pe care îl avea de terminat cu victima, despre intenţiile sale de a se răzbuna şi de a o omorî, manifestate verbal încă din vara anului 2010.

S-a apreciat ca fiind întemeiat apelul inculpatului în ceea ce priveşte cuantumul sporului aplicat în baza art. 61 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., dacă în timpul liberării condiţionate cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea. În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.

Întrucât aplicarea pedepsei în cazul revocării liberării condiţionate, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen. se face prin contopirea pedepsei stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară putându-se aplica un spor de până la 5 ani - contopire ce este reglementată prin dispoziţiile art. 34 şi 35 C. pen. - sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. pen., potrivit cărora pedeapsa rezultantă nu poate depăşi totalul pedepselor supuse contopirii.

În speţă, instanţa de fond, în temeiul art. 61 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 509 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Bacău şi a contopit pedeapsa curentă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 189 de zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 8 (opt) ani după executarea pedepsei principale.

În aceste condiţii pedeapsa maximă rezultantă nu putea depăşi totalul pedepselor supuse contopirii, respectiv 16 ani şi 189 zile închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul C.C., criticând soluţia ca netemeinică şi solicitând reindividualizarea pedepsei.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Au formulat de asemenea recurs părţile civile M.B. şi M.A. care au solicitat schimbarea încadrării juridice prin reţinerea elementului circumstanţial prevăzut de art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. şi redozarea pedepsei aplicate, în sensul majorării cuantumului acesteia.

Cu privite la latura civilă a cauzei, au criticat faptul că în cele două hotărâri, cea a primei instanţe şi cea pronunţată în apel nu au fost individualizate defalcat despăgubirile materiale şi morale pentru fiecare din moştenitorii victimei.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 10, 14 şi 17 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se pot lua în considerare din oficiu de către instanţă, constată următoarele:

În ceea ce priveşte recursul formulat de părţile civile, Înalta Curte constată că a fost criticată atât latura civilă a cauzei cât şi latura penală.

În raport de latura civilă a cauzei, recursul formulat de părţile civile apare ca nefondat, întrucât instanţa de apel nu a modificat în nici un fel cele dispuse de prima instanţă şi a constatat în mod corect că apelurile formulate de părţile civile este tardiv, fiind înregistrat la 16 august 2011, cu depăşirea termenului legal de 10 zile.

Ca atare, nefiind afectate prin decizia pronunţată în apel drepturile părţilor civile, aşa cum au fost ele stabilite de prima instanţă, în condiţiile în care acestea au formulat tardiv cerere de apel, nu pot fi cercetate omisso medio recursurile declarate.

În schimb, Înalta Curte poate analiza recursurile formulate de părţile civile pe latura penală a cauzei, având în vedere că prin decizia penală a fost redus cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului, şi ca atare, interesele părţilor civile au fost afectate.

Din această perspectivă recursurile părţilor civile sunt fondate, instanţa de apel făcând o greşită aplicare a legii în stabilirea pedepsei rezultante.

Astfel, Curtea de apel a stabilit că prima instanţă, în temeiul art. 61 alin. (2) C. pen. a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 509 din 15 martie 2010 a Judecătoriei Bacău şi a contopit pedeapsa rezultantă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 189 de zile, urmând ca inculpatul să execute 16 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. proc. pen. pe o perioadă de 8 ani, după executarea pedepsei principale.

În aceste condiţii, pedeapsa principală rezultantă, a conchis Curtea, nu putea depăşi 16 ani şi 189 de zile închisoare.

Înalta Curte, constată că, deşi prima instanţă a invocat greşit dispoziţiile art. 61 alin. (2) C. pen. în stabilirea tratamentului penal aplicabil inculpatului, a aplicat o pedeapsă legală, aplicând un spor permis de lege.

Modalitatea în care instanţa de apel a făcut aplicarea succesivă a dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 61 alin. (2) C. pen. este una greşită şi de aceea a ajuns la concluzia că prima instanţă a aplicat un spor prea mare în comparaţie cu cel permis de lege.

Astfel operaţiunile de revocare a restului de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a liberării condiţionate şi contopirea pedepselor trebuiau efectuate în următoare ordine: aplicarea unei pedepse pentru fiecare infracţiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, aplicarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen., constând în contopirea restului de pedeapsă de 189 de zile închisoare cu fiecare dintre aceste pedepse şi eventuala adăugare a unui spor (ceea ce a şi făcut prima instanţă, menţionând în dispoziţia de condamnare pentru fiecare infracţiune în parte şi dispoziţiile art. 61 alin. (2), fără a aplica însă un spor) şi în final, contopirea tuturor acestor pedepse obţinute, 16 ani închisoare, 8 ani închisoare, 6 ani închisoare, conform regulilor de la art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., alegerea pedepsei celei mai mari, de 16 ani închisoare, cu posibilitatea sporirii ei până la maximul special, la care se mai putea adăuga un spor de până la 5 ani, cu condiţia ca această pedeapsă rezultantă să nu fie mai mare decât suma pedepselor contopite.

Cum pedeapsa finală stabilită de prima instanţă, de 19 ani închisoare, nu este mai mare decât suma pedepselor contopite (30 de ani închisoare), Curtea constată că sancţiunea aplicată este una legală.

Analizând temeinicia acestei pedepse, fixate de prima instanţă, Curtea o consideră adecvată gravităţii faptei săvârşite şi circumstanţelor personale ale inculpatului.

Acesta a săvârşit cu intenţie directă o infracţiune de omor şi o tentativă la infracţiunea de omor cu premeditare, prin mijloace ce au pus în pericol viaţa mai mult persoane, într-un loc public, uzând de o armă de foc pentru care nu avea permis. Inculpatul era cunoscut cu antecedente penale, fiind şi anterior condamnat pentru fapte de violenţă.

De aceea o reducere a cuantumului pedepsei principale, aşa cum a solicitat inculpatul, nu se impune, întrucât aceasta ar aduce atingere scopurilor pedepsei, prevenţiei generale şi celei speciale, recursul acestuia fiind nefondat.

Conform acestor considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurentele părţi civile M.B. şi M.I., va casa în parte Decizia penală nr. 143 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie, numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului C.C., menţinând dispoziţiile Sentinţei penale nr. 74/P din 27 iulie 2011 a Tribunalului Neamţ şi va respinge ca nefondat, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului, pe care îl va obliga conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele - părţi civile M.B. şi M.A. împotriva Deciziei penale nr. 143 din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie.

Casează în parte decizia penală numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului C.C. şi menţine dispoziţiile Sentinţei penale nr. 74/P din 27 iulie 2011 a Tribunalului Neamţ.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C., durata prevenţiei de la 15 noiembrie 2010 la 12 aprilie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1106/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1490/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1134/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1134/2012. Penal