ICCJ. Decizia nr. 1490/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1490/2012
Dosar nr. 2824/1/2012
Şedinţa publică din 09 mai 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21 decembrie 2011 sub nr. 10079/1/2011, contestatorul D.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 4253 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 26929/3/2009.
În cuprinsul cererii, contestatorul a invocat cazurile de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., susţinând că la termenul la care instanţa de recurs a soluţionat recursul pe care l-a declarat împotriva Deciziei penale nr. 99 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală - procedura de citare cu el nu a fost legal îndeplinită, a fost imposibilitate de a se prezenta la instanţă şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare. În concret, contestatorul a arătat că instanţa de recurs s-a pronunţat în ziua de 14 decembrie 2011, iar în data de 13 decembrie 2011 a fost reţinut în altă cauză şi ulterior, începând cu data de 14 decembrie 2011, a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile.
Verificând actele dosarului şi constatând, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., că cererea de contestaţie în anulare a fost formulată în termenul prevăzut de lege, că motivele pe care se întemeiază contestaţia se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., prin Decizia nr. 1127 din 11 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10079/1/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de sus-numitul contestator împotriva Deciziei penale nr. 4253 din 14 decembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 26929/3/2009 şi a fixat termen pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei la data de 9 mai 2012.
Examinând contestaţia în anulare formulată, prin prisma cazurilor prevăzute de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., invocate de contestator, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este întemeiată.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia penală nr. 4253 din data de 14 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 26929/3/2009 s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Prin această din urmă decizie s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 156 din 3 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 26929/3/2009, prin care inculpatul D.M. (contestatorul din prezenta cauză) a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 75 lit. c) C. pen. şi cu aplicarea art. 74, alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 80 C. pen., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în baza art. 861 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) şi art. 74 alin. (1), lit. a) combinat cu art. 76 alin. (1) cu referire la art. 80 C. pen., de la 3 ani la 5 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. de la data rămânerii definitive a deciziei şi până la terminarea executării pedepsei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei.
Din practicaua Deciziei penale nr. 4253/2011 rezultă că la termenul din data de 14 decembrie 2011 când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, recurentul inculpat D.M. a lipsit, fiind reprezentat de către apărător desemnat din oficiu, avocat T.G.
Cazurile de contestaţie în anulare invocate de contestator se referă la situaţia „când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii” (art. 386 lit. a) C. proc. pen.), respectiv, la situaţia „când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare” (art. 386 lit. b) C. proc. pen.).
Cerinţele textelor de lege susmenţionate sunt îndeplinite în cauză.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin Încheierea din data de 14 decembrie 2011 pronunţată în Dosarul penal nr. 27289/303/2011, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 1491 alin. (9) C. proc. pen., a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi, în baza art. 1491 alin. (10) raportat la art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.M. pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de 14 decembrie 2011 până la data de 11 ianuarie 2012, inclusiv, anterior inculpatul fiind reţinut pe o perioadă de 24 de ore.
Potrivit dispoziţiilor art. 38511 alin. (2) C. proc. pen., „Judecarea recursului nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere”, iar dispoziţiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen. dispun că „Judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită …”.
Din cele mai sus arătate rezultă că pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, procedura de citare cu inculpatul D.M. nu a fost îndeplinită conform legii, precum şi faptul că acesta, aflându-se în stare de arest preventiv, a fost în imposibilitate de a se prezenta la instanţa de recurs şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 392 alin. (1) C. proc. pen. se va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 4253 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 26929/3/2009, se va desfiinţa în parte decizia penală sus-menţionată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.M. şi se va fixa termen pentru rejudecarea recursului declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 99 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală - la data de 23 mai 2012.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei contestaţii rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 4253 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 26929/3/2009.
Desfiinţează în parte Decizia penală nr. 4253 din 14 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 26929/3/2009 numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.M.
Fixează termen la data de 23 mai 2012 pentru rejudecarea recursului declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 99 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, cu citarea inculpatului D.M.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea prezentei contestaţii rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1134/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1494/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
