ICCJ. Decizia nr. 1250/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1250/2012
Dosar nr. 2898/1/2012
Şedinţa publică din 20 aprilie 2012
Asuprea recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 32/A din 5 aprilie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3998/90/2007 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată, printre altele, cererea formulată de inculpatul I.I., domiciliat în comuna Roieşti, sat Râpa - Cărămizii, judeţul Vâlcea, privind modificarea condiţiilor de control judiciar impuse prin încheierea nr. 41 din 6 iulie 2007 ale Tribunalului Vâlcea.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând actele dosarului, s-a constatat că inculpatul I.I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, şi apoi condamnat prin sentinţa penală nr. 281 din 19 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, primul la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 290 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.
Împotriva sentinţei inculpatul, printre alţii, a formulat apel. Pe parcursul procesului penal, inculpatul I.I. a fost liberat sub control judiciar (încheierea nr. 41 din 6 iulie 2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea).
Printre obligaţiile impuse inculpatului în conformitate cu disp. art. 1602 alin. (3) C. pen., a fost şi aceea de a nu părăsi limita judeţului Vâlcea decât cu încuviinţarea instanţei.
Potrivit art. 1603 C. proc. pen. „controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în totul sau în parte, pentru motive temeinice".
Curtea de Apel a apreciat că motivele invocate de inculpat nu sunt de natură să ducă la modificarea măsurilor privind controlul judiciar deoarece, deşi soţia sa se află pe teritoriul Germaniei, există şi alte posibilităţi de a ameliora eventuala stare de sănătate a acesteia, mai ales că starea respectivă persistă de mai multă vreme.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs inculpatul, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Recursul declarat nu este fondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată că cererea formulată de inculpatul I.I., în sensul modificării măsurii obligării de a nu părăsi ţara nu este fondată.
Prin încheierea nr. 41 din 6 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul I.I. a fost liberat provizoriu sub control judiciar, impunându-i-se acestuia respectarea mai multor obligaţii, printre care şi cea prevăzută la art. 1602 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a obligării de a nu părăsi limita judeţului Vâlcea, fără încuviinţarea instanţei.
Potrivit art. 1603 C. proc. pen., text de lege în care se încadrează cererea formulată de inculpat, „controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice".
Împrejurările invocate de inculpat, referitoare la starea de sănătate a soţiei sale, deşi confirmate de înscrisurile medicale, ataşate la dosar, nu se circumscriu noţiunii de motive temeinice la care se referă art. 1603 C. proc. pen. mai sus invocat şi nu justifică modificarea controlului judiciar astfel cum a fost formulată. Sub acest aspect, prima instanţă a apreciat corect că, deşi soţia inculpatului se află pe teritoriul Germaniei pentru a se trata există şi alte posibilităţi de a ameliora eventuala stare de sănătate a acesteia în condiţiile în care starea respectivă persistă de mai multă timp.
Împrejurarea că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată şi a avut o conduită procesuală corectă reprezintă în fapt conţinutul uneia din obligaţiile prevăzute la art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., care nu poate fi invocată ca o conduită procesuală viitoare.
Pentru aceste motive, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat I.I. împotriva încheierii nr. 32/A din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3998/90/2007, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva încheierii nr. 32/A din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 3998/90/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1165/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1251/2012. Penal → |
|---|
