ICCJ. Decizia nr. 2271/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2271/2012
Dosar nr. 14921/118/2011
Şedinţa publică din 27 iunie 2012
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3 din 4 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului G.G. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de risc" şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic, art. 3201 alin. (1) şi 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.G. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni (trei ani şi patru luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de „grup infracţional organizat" şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul G.G., din Constanţa, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni (trei ani şi patru luni) închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 03 noiembrie 2011 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320 alin. (1) şi 7 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul F.R.C. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de risc" şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale. In baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic, art. 320 alin. (1) şi 7 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul F.R.C. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni ( trei ani şi patru luni ) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de „grup infracţional organizat" şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul F.R.C., din Constanţa, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni (trei ani şi patru luni) închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în baza art. 65 rap. la art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 04 noiembrie 2011 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D.P. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de risc" şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic, art. 320 alin. (1) şi 7 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D.P. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni (trei ani şi patru luni ) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „grup infracţional organizat" şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul D.P., din Constanţa, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni (trei ani şi patru luni) închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 10 noiembrie 2011 la zi.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea în folosul statului a imobilului din sat Credinţa, jud. Constanţa identificat în încheierea din 14 noiembrie 2011 a O.C.P.I. Constanţa.
În baza art. 17, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 118 lit. f) C. pen., a dispus confiscarea cantităţilor de droguri identificate şi rămase după efectuarea în cauză a constatării tehnico-ştiinţifice, predate la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovezile din data de 02 decembrie 2011 (fila 38 dosar fond), (fila 39 dosar fond) şi (fila 40 dosar fond).
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi în solidar la 3.300 lei cu titlul cheltuieli judiciare către stat din care suma de 3.000 lei reprezintă cheltuieli judiciare către stat efectuate în timpul urmăririi penale."
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 03 noiembrie 2011, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanţa s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că existau informaţii că inculpaţii D.P. şi F.R.C. au construit în curtea unui imobil situat în satul Credinţa, comuna Chirnogeni, judeţul Constanţa, două sere în care existau instalaţii specifice cultivării plantelor de cannabis.
Secţia 9 Poliţie Rurală Chirnogeni a informat la data de 03 noiembrie 2011 pe lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Constanţa, că la data de 02 noiembrie 2011, la marginea lizierei situată în apropierea satului Credinţa, comuna Chirnogeni, persoane neidentificate au descărcat şi au abandonat o cantitate mare de cannabis dintr-un autoturism de culoare albă.
O echipă formată din lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa s-au deplasat la data de 03 noiembrie 2011, în localitatea sus-menţionată, ocazie cu care au identificat abandonate cinci grămezi de substanţe vegetale de culoare verde, cu aspect şi miros pregnant de cannabis, pe care le-au ridicat, ambalat şi sigilat cu sigiliul tip M.I.
Din acelaşi proces verbal încheiat cu acea ocazie rezultă că, existând informaţii potrivit cărora acestea au legătură cu casa de pe str. Duzilor din localitatea Credinţa, lucrătorii de poliţie s-au deplasat la această adresă, în curtea imobilului putând fi observate două construcţii tip seră (unite între ele şi poziţionate în formă de L). De asemenea, în curtea aceluiaşi imobil se afla autoturismul, iar în faţa porţii aceleiaşi locuinţe se afla un autoturism, de culoare vişinie.
La un moment dat au putut fi observate două persoane de sex masculin care încărcau în autoturismele sus-menţionate diverse recipiente, ambalaje şi pungi. Cei doi indivizi au fost observaţi urcând la volanul celor două autovehicule, pe care le-au pus în mişcare cu sensul de deplasare spre ieşirea din satul Credinţa.
Acestea au fost oprite în trafic de lucrătorii de poliţie la intrarea în satul Casicea, pe DC 24.
La semnalul regulamentar de oprire efectuat de lucrătorii de poliţie în uniformă, conducătorul autoturismului a oprit pe partea dreaptă a drumului, în timp ce conducătorul autoturismului, a întors autoturismul şi a pornit în viteză cu direcţia de deplasare spre satul Credinţa, încercând a se sustrage. Lucrătorii de poliţie au procedat la urmărirea acestuia cu autoturismul de serviciu inscripţionat, constatând că suspectul se deplasează în viteză pe strada D., spre imobilul situat la numărul 3. In faţa imobilului s-a reuşit oprirea autoturismului, poliţiştii aflaţi în urmărire fiind obligaţi să execute şase focuri de armă în plan vertical, cu armamentul din dotare. La volanul autoturismului a fost identificat inculpatul G.G.
Din acelaşi proces-verbal încheiat de lucrătorii de poliţie rezultă că în portbagajul autoturismului, condus de inculpatul G.G., a fost identificat un sac din material plastic transparent, ce conţinea o substanţă vegetală de culoare verde, cu aspect şi miros specific de cannabis.
La volanul autoturismului a fost identificat inculpatul F.R.C., iar în portbagajul autoturismului, într-o pungă din plastic de culoare neagră, au fost găsite un număr de cinci foarfece de grădină ce prezentau urme de substanţă vegetală de culoare verde, cu aspect şi miros specific de cannabis.
Substanţa vegetală găsită în autoturismul, condus de inculpatul G.G., substanţa vegetală găsită abandonată sub formă de grămezi la marginea lizierei şi cele cinci foarfece găsite în autoturismului, aparţinând inculpatului F.R.C. au fost trimise spre analiză, în baza rezoluţiei procurorului, L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanţa.
Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 noiembrie 2011 s-a stabilit că proba nr. 1, constând în 1.540 grame fragmente vegetale (influorescenţe, frunze, tulpini) de culoare verde-olive, ambalate într-un sac din material plastic transparent ridicat din autoturismul, condus de inculpatul G.G., proba nr. 2, constând în 20.237,7 grame fragmente vegetale (influorescenţe, frunze, tulpini ) de culoare verde-olive, ambalate în 3 saci din rafie provenind din lizierea de la marginea satului Credinţa sunt Cannabis. Referitor la cele cinci foarfece găsite în autoturismului aparţinând inculpatului F.R.C., pe acestea s-a pus în evidenţă T.H.C. Cannabis face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Din acelaşi proces-verbal încheiat de lucrătorii de poliţie rezultă că în ambele autoturisme conduse de inculpaţii G.G. şi F.R.C. au fost găsite dispozitive tehnice necesare cultivării şi uscării plantelor în seră (filtre de aer cu lungimi de 50 cm - 100 cm, ventilatoare de mare putere, aeroterme pentru încălzirea aerului, tuburi flexibile din aluminiu cu lungimi de aproximativ 2 m - 3 m, şase becuri incandescente de câte 600 waţi fiecare, dotate cu transformatoare).
Din verificările efectuate la Primăria Chirnogeni a rezultat că imobilul situat în satul Credinţa, comuna Chirnogeni, judeţul Constanţa, a fost achiziţionat în data de 11 mai 2011, de către inculpaţii F.R.C. şi D.P., contra sumei de 14.000 de lei, de la numitele D.S. şi P.V. din Constanţa.
Tribunalul Constanţa a dispus la 03 noiembrie 2011 emiterea autorizaţiilor de percheziţie (160,110,162) la imobilele din Constanţa în care figurează că locuiesc inculpaţii G.G., F.R.C. şi D.P., precum şi la imobilul din satul Credinţa, comuna Chirnogeni, aparţinând învinuiţilor F.R.C. şi D.P.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul din Constanţa al inculpatului F.R.C. rezultă că au fost găsite în dormitor, pe o masă de calculator în spatele monitorului, două punguţe din material plastic transparent, una conţinând fragmente de substanţă vegetală de culoare verde (proba nr. 1 ), iar cealaltă conţinând seminţe de plante (proba nr. 2).
În autoturismul aparţinând inculpatului, pe bancheta din spate şi în dreptul scaunului şoferului, au fost identificate mai multe fragmente vegetale de culoare verde-olive cu miros puternic de cannabis (proba nr. 3).
În Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 noiembrie 2011 s-a specificat faptul că aceste probe, ridicate de la locuinţa şi din autoturismul inculpatului F.R.C. constituie cannabis: proba nr. 1-4,1 grame cannabis, proba nr. 2- 19,0 grame seminţe ovale şi fragmente vegetale mărunţite în care s-a pus în evidenţă T.H.C şi, respectiv proba nr. 3- 0,1 grame cannabis ( provenite din autoturism).
În proba înaintată s-a pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Cannabis face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Din procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliţie la 04 noiembrie 2011 rezultă că în sera în formă de L, cu dimensiunile de 61 metri lungime şi 14 metri lăţime, amplasată în curtea imobilului situat în satul Credinţa, comuna Chimogeni, judeţul Constanţa, pe sol a fost identificată o pungă din plastic de culoare neagră ce conţine fragmente vegetale de culoare verde, cu aspect şi miros specific de cannabis.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 noiembrie 2011 reiese fără dubiu că în proba înaintată, în greutate netă de 51,0 grame, s-a pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.
Din acelaşi proces - verbal de percheziţie domiciliară mai rezultă că în acelaşi imobil au fost identificate, fiind ridicate în vederea cercetărilor mai multe bonuri, facturi şi certificate de garanţie, emise pe numele inculpaţilor F.R.C., G.G. şi D.P. pentru unelte şi scule achiziţionate de la magazine de profil, precum şi pentru consumabile, respectiv cuie, sârmă, plase din sârmă, folie din material plastic, scândură şi altele.
Au fost de asemenea, identificate şi ridicate trei chitanţe emise de R.A.J.A. Constanţa pe numele lui F.R.C. pentru imobilul din satul Credinţa.
Inculpatul F.R.C. nu a putut fi audiat la data de 03 noiembrie 2011, întrucât a avut un acces de panică, fiind necesară internarea sa la S.P.U. a S.C.U.J. Constanţa, ulterior inculpatul fiind mutat la Secţia de Psihiatrie Palazu Mare din cadrul aceleiaşi unităţi sanitare, conform actelor depuse la dosarul cauzei.
Inculpatul D.P. nu a putut fi audiat întrucât s-a sustras de la cercetările efectuate în cauză, fugind în partea vestică a Carpaţilor Meridionali, în zona localităţii Sarmizegetusa.
Din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 08 aprilie 2011 şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 11 mai 2011 ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului F.R.C., reiese că în luna aprilie a fost achitată în avans de către inculpaţii F.R.C. şi D.P. suma de 2.000 euro pentru imobilul din sat. Credinţa, comuna Chirnogeni, diferenţa până la suma de 14.000 lei, urmând a fi achitată la data semnării contractului de vânzare-cumpărare numitelor (proprietare) D.S. şi P.V.
Actele notariale au fost încheiate la B.N.P.B., M.L. din oraş Murfatlar.
Primăria comunei Chirnogeni a comunicat prin adresa nr. 6103 dini0 noiembrie 2011 faptul că imobilul a fost înregistrat în evidenţele fiscale la solicitarea inculpaţilor F.R.C. (căsătorit) şi D.P. (necăsătorit), cu decizia de impunere din 23 mai 2011, cu o valoare de impozitare de 23.765 lei.
În prima declaraţie dată organului de urmărire penală, inculpatul G.G., cetăţean româno-canadian a prezentat o variantă falsă în apărarea sa, susţinând că o persoană pe care nu o cunoaşte decât cu prenumele de „D." le-a promis lui şi inculpaţilor D.P. şi F.R.C. câte 10.000 euro dacă păzesc imobilul din sat. Credinţa, comuna Chirnogeni, judeţul Constanţa, în curtea căruia se afla deja edificată o seră în formă de L.
Aceeaşi persoană necunoscută i-ar fi cerut la data în care a fost surprins în flagrant de organele de poliţie, să ia de la locaţie instalaţiile. A dat curs acestei solicitări şi, împreună cu inculpatul F.R.C. au încărcat în autoturisme instalaţiile ce au fost identificate mai târziu de organul de poliţie.
Referitor la motivul pentru care nu a oprit la semnalul de oprire regulamentar efectuat de poliţie, inculpatul G.G. a declarat că a procedat astfel fiindu-i frică întrucât nu ştia dacă era legal să transporte acele instalaţii .
F.R.C. şi-a exercitat dreptul a de a nu declara în legătură cu învinuirea adusă însă a insistat să se facă unele precizări raportat la procesul-verbal de depistare pe care l-a semnat.
Începând cu data de 09 noiembrie 2011 inculpaţii au început să-şi exprime intenţia de a da declaraţie în legătură cu învinuirea ce li se aduce.
Astfel, la data de 09 noiembrie 2011 a fost audiat inculpatul G.G., din declaraţia acestuia reieşind că acesta cunoaşte de mai mult timp de fapt identitatea numitului D., acesta fiind D.S., cu care a fost coleg de grupă la F.M.F. - contabil la Universitatea „S.H." din Constanţa, în anul universitar 2010-2011.
Despre inculpatul D.P. a precizat că îl cunoaşte din copilărie, pe inculpatul F.R.C. cunoscându-l prin intermediul acestuia.
A declarat că la începutul anului 2011 a fost contactat de D.S., care locuieşte în S.U.A., Chicago şi este agent imobiliar, acesta propunându-i să cumpere prin intermediul lui şi al celorlalţi doi inculpaţi, D.P. şi F.R.C. „o locaţie pentru sere", în care să cultive „marijuana".
Potrivit celor susţinute de inculpatul G.G., afacerea urma să fie finanţată de un prieten de-al lui D.S., „L.", cetăţean englez, de partea tehnică, „de ştiinţa în privinţa plantării cannabisului" urmând să se ocupe un alt cetăţean englez „P."
Inculpatul G.G. a sosit în România la data de 15 iunie 2011, fapt ce reiese şi din paşaportul emis de autorităţile canadiene.
Inculpatul a declarat că în anul 2010, când şi-a vizitat părinţii cu ocazia sărbătorilor de iarnă, i-a lăsat inculpatului D.P., la cererea acestuia, aproximativ 2000 de dolari pentru ca din această sumă să fie cumpărate instalaţiile necesare organizării serei şi anume: lămpi, filtre de ventilat aerul de intrare şi pentru aerul de ieşire. Potrivit declaraţiei sale, acestea au fost cumpărate de inculpatul D.P. la începutul anului 2011, din Belgia sau Olanda.
Despre investiţia financiară pe care a făcut-o din banii personali, inculpatul a specificat că urma să şi-o recupereze întrucât, conform înţelegerii intervenite între inculpaţi, „la final" urma să primească înapoi nu doar această sumă, ci şi suma de 10.000 de euro „pentru munca depusă". Ceilalţi doi inculpaţi, F.R.C. şi D.P. „rămâneau cu casa".
Referitor la modalitatea în care urma să se valorifice cannabisul, inculpatul G.G. a declarat că cetăţeanul englez „L." urma să aducă un cumpărător pentru toată marfa.
Despre sumele de bani care au fost utilizate pentru achiziţionarea imobilului şi construirea serei, inculpatul G.G. a arătat că inculpatul D.P. a ridicat mai multe sume de bani prin sistemul de transfer W.U., sume despre care ştie că i-au fost expediate de cetăţeanul englez „L."
Inculpatul G.G. a susţinut că atunci când a ajuns în ţară, sera era construită, iar plantele de cannabis erau mici.
În noaptea de 1/2 noiembrie 2011, inculpatul G.G. a susţinut că, ar fi fost atât el cât şi ceilalţi care se aflau în casa de la Credinţa, adică D.P., F.R.C. şi cetăţeanul străin „P.", „victimele unei tâlhării comise de şase bărbaţi dintre care unul purta cagulă, iar trei aveau pistoale, aceştia luându-le aproximativ cinci - şase kilograme de cannabis, care fusese pus la uscat. Acest cannabis fusese tăiat cu două săptămâni înainte la indicaţiile cetăţeanului străin „P.", de către toţi cei trei, „P., D.P. şi F.R.C."
Referitor la acest eveniment, ca urmare a menţionării unor detalii ce puteau fi verificate, s-a procedat la efectuarea de investigaţii în baza delegării procurorului, constatându-se că deşi a afirmat că pe autostradă spre Bucureşti (unde a fost dus sub puterea ameninţării de doi dintre bărbaţii respectivi), ar fi oprit la benzinăria L. şi a alimentat maşina, s-a constatat prin vizionarea înregistrărilor de la staţia L., de pe autostrada A2, că în intervalul ora 23:10- 24:00 nu a fost observat autoturismul.
La staţia de control şi încasare Feteşti s-a constatat că autoturismul menţionat mai sus figurează pe sensul de deplasare spre Constanţa la ora 6:36, semnalmentele persoanei din autoturism nefiind clare.
Mai mult, audiat în detaliu asupra împrejurărilor în care a fost constrâns în noaptea de 01/02 noiembrie 2011 să însoţească bărbaţii respectivi în Bucureşti pentru a se întâlni cu D.S. şi a ridica de la acesta o cantitate de cannabis, despre care respectivii susţineau că este deţinută în vederea vânzării, în municipiul Bucureşti, inculpatul G.G. a uitat să precizeze în ce împrejurări, în dimineaţa zilei de 02 noiembrie 2011, în Bucureşti, la ora 4:09 a retras de la un A.T.M. aparţinând SC R.B. SA suma de 500 lei.
De asemenea, varianta susţinută de inculpatul G.G. cu privire la „tâlhăria din noaptea de 01/02 noiembrie 2011" se contrazice în privinţa mai multor amănunte cu varianta susţinută de inculpatul F.R.C. Iar inculpatul D.P., iniţial nu a declarat nimic procurorului despre acest eveniment pentru ca, ulterior, la data de 14 noiembrie 2011 să susţină că nu a fost martorul acestui eveniment, aflând de el de la cetăţeanul străin „P.", pe care l-a condus la Bucureşti în ziua de 02 noiembrie 2011.
Inculpatul G.G. a mai declarat la data de 09 noiembrie 2011, că în dimineaţa de 02 noiembrie 2011, revenind în Constanţa, a aflat de la P.D. că aceştia strângeau tot de la locuinţa din Credinţa. In dimineaţa de 3 noiembrie 2011 s-a deplasat la imobilul din sat. Credinţa, unde s-a întâlnit cu inculpatul F.R.C. şi au încărcat instalaţiile în maşina sa şi a celuilalt inculpat, fără a stabili o destinaţie pentru acestea. Au procedat aşa, susţine inculpatul G.G., la solicitarea lui D.S. pe care ar fi reuşit să-l contacteze în seara de 02 noiembrie 2011.
Referitor la punga cu cannabis găsită în autoturismul cu care se deplasa când a fost depistat de organele de poliţie, deşi cu ocazia primei audieri din data de 03 noiembrie 2011 a declarat că bănuieşte că i-a fost plasată de lucrătorii de poliţie, la data de 09 noiembrie 2011 a luat în considerare şi varianta în care inculpatul F.R.C. ar fi încărcat această pungă cu cannabis odată cu instalaţiile, excluzând categoric răspunderea sa în această privinţă.
Declaraţiile inculpatului F.R.C. încearcă să ateste aceeaşi variantă a comiterii unei tâlhării asupra lor, în noaptea de 01/02 noiembrie 2011, victime fiind el, inculpatul G.G., inculpatul D.P. şi cetăţeanul străin „P.", însă acesta a susţinut că nu doar unul ci doi bărbaţi purtau cagulă, că aceştia erau în număr de şapte sau opt (nu cinci sau şase cum susţinuse inculpatul G.G.) şi că erau toţi înarmaţi. Mai mult, descrie situaţii care nu sunt descrise de inculpatul G.G. şi anume faptul că ar fi fost ameninţat cu pistolul în faţă când au intrat în curte.
Potrivit variantei susţinute de acest inculpat, el şi inculpatul D.P. au intenţionat să cultive flori iniţial, dar, întrucât acestea nu s-au prins şi la imobilul din Credinţa şi-au făcut apariţia D.S. şi cei doi cetăţeni străini „P." şi „L.", aceştia au luat decizia ca în seră să nu se mai intre.
Astfel, inculpatul F.R.C. susţine că, rolul lui precum şi al inculpaţilor G.G. şi D.P. s-a redus la paza imobilului, a serei, ei trebuind să se asigure totodată că nu-i vede nimeni din sat pe ceilalţi când părăsesc imobilul.
Despre instalaţiile necesare serelor, despre neoane, de exemplu, inculpatul F.R.C. declară că au fost cumpărate de „P." şi de P.D. din bazarul G. din Constanţa, nu din Belgia sau Olanda cum declarase inculpatul G.G., iar unul l-a adus D. Nu a putut face precizări despre provenienţa filtrelor.
Inculpatul a precizat că nu a plasat el punga cu cannabis în maşina lui G.G.
Întrebat fiind de către procuror, cum îşi explică faptul că inculpatul D.P. nu a fost martorul evenimentului descris a se fi produs în noaptea de 01/02 noiembrie 2011, acesta a declarat că nu-şi explică şi a precizat că inculpatul D.P. a fost alături de el tot timpul.
Despre punga cu cannabis şi seminţe de cannabis, găsită de organele de poliţie cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul său, inculpatul a declarat la data de 24 noiembrie 2011, că a primit punguţa de la cetăţeanul străin „L.", cu o zi înainte ca acesta să plece din România, pe data de 01 noiembrie 2011.
Referitor la motivul venirii în România a cetăţeanului străin „L.", inculpatul F.R.C. a declarat că acesta dorea să urmărească activitatea şi să culeagă carrnabisul, canabis care pentru prima dată ar fi fost cules în cursul lunii septembrie 2011.
S-a constatat astfel că declaraţia inculpatului F.R.C. în multe privinţe este speculativă, întrucât dacă cetăţeanul „L." ar fi venit să culeagă carrnabisul şi să-l ia, ar fi putut proceda în acest sens, iar în ce priveşte serele, acestea nu aveau cum să fie construite la jumătatea lunii aprilie 2011, când proprietatea nici nu fusese cumpărată încă de către inculpaţi.
Inculpatul D.P. s-a predat lucrătorilor de la B.C.C.O. Constanţa la data de 10 noiembrie 2011.
Audiat fiind la această dată şi mai mult ca sigur necunoscând varianta susţinută de inculpaţii G.G. şi F.R.C., inculpatul D.P. nu a făcut nici o precizare referitor la evenimentul din noaptea de 01/02 noiembrie 2011, în care el fusese indicat ca martor direct de ceilalţi doi inculpaţi. A declarat că a fost contactat la începutul anului 2011 de inculpatul G.G., care a venit în România din Canada şi i-a propus să cumpere un imobil, menţionând că pe acesta îl interesa ca locaţie zona Constanţei şi zona limitrofă acesteia, urmărindu-se găsirea unei case modeste care să coste până în 5.000 de euro şi să aibă şi teren, pentru că are nişte prieteni şi că vrea să înceapă o activitate. Inculpatul G.G. i-ar fi menţionat în cursul lunii martie 2011 că în ţară trebuie să vină un cetăţean englez „P."
Inculpatul D.P., referitor la banii necesari achiziţionării imobilului a precizat că i-a ridicat de la părinţii lui G.G., bani lăsaţi la aceştia de inculpatul G.G.
Casa a fost căutată de inculpaţii D.P., F.R.C. şi cetăţeanul englez „P.", fiind găsit astfel imobilul din sat. Credinţa, la începutul lunii aprilie 2011.
S-a constatat că inculpatul D.P. se contrazice singur în declaraţii, atunci când susţine că ar fi urmat să desfăşoare o activitate licită el şi inculpatul F.R.C., prin cultivarea de flori, în condiţiile în care tot el a declarat că inculpatul G.G. îi ceruse să achiziţioneze casa pentru ca acesta şi nişte prieteni de-ai lui să înceapă o activitate.
Inculpatul D.P. a acceptat să cumpere casa pe numele său şi al inculpatului F.R.C., întrucât li s-a promis că la final această casă le va rămâne lor.
Nu au fost efectuate nici un fel de demersuri necesare desfăşurării unei activităţi comerciale licite.
După ce au cumpărat imobilul, acesta fost reamenajat, astfel încât înainte de a se proceda la ridicarea serei, în partea din spate a corpului de casă a fost construită o baie şi reconstruită bucătăria, inculpatul F.R.C. ocupându-se de achitarea sumelor necesare ridicării acestor construcţii.
A fost amenajată instalaţia de apă, iar referitor la acest aspect s-a menţionat că, cu ocazia percheziţiei efectuate la acest imobil, s-a constatat de către lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Constanţa, că hidroforul instalat pe latura de nord-vest a imobilului, alimenta cu apă exclusiv sera, casa fiind racordată la reţeaua naţională de apă.
Inculpatul D.P. a declarat că, de achiziţionarea instalaţiilor de ventilaţie, lămpi şi toate celelalte necesare unei sere s-a ocupat inculpatul F.R.C., suporturile speciale pentru cultivarea seminţelor fiind achiziţionate de la magazinul C. de cetăţeanul străin „P." şi de inculpatul G.G.
Inculpatul D.P. a încercat să acrediteze ideea potrivit căreia el şi inculpatul F.R.C. au fost induşi în eroare cu privire la natura plantelor însămânţate de cetăţeanul străin şi că şi-au dat seama că în seră se cultivă cannabis, mai târziu, după mirosul particular.
Inculpatul D.P. a specificat că este consumator ocazional de cannabis, ultima dată consumând cannabis în staţiunea Vama Veche, în vara anului 2011.
Referitor la modalitatea în care urma să fie valorificată marfa, inculpatul D.P. susţine o altă teză, aceea potrivit căreia „marfa urma să fie vândută în Bucureşti de D. şi de G."
Inculpatul D.P. a ridicat diverse sume de bani, expediate prin sistemul de transfer W.U., expeditor figurând din Regatul Unit al Marii Britanii un anume „J.H.", despre care a precizat că este posibil să fie o identitate falsă. Despre sumele ridicate, inculpatul D.P. a susţinut iniţial, că i le dădea inculpatului G.G., însoţite de chitanţe, pentru ca într-o declaraţie ulterioară să facă precizarea că i le dădea de fapt cetăţeanul străin „P."
Inculpatul D.P. a negat că ar fi avut acces la magazia în care se usca cannabisul, a declarat că nu ştie cine a construit suporţii pentru scara cannabisului şi că el este cel care l-a dus la Bucureşti pe cetăţeanul englez „P." în data de 02 noiembrie 2011.
Inculpatul D.P. a pus la dispoziţia organului de urmărire penală telefonul pe care îl foloseşte, însă verificarea agendei telefonice nu a evidenţiat aspecte de interes în cauză întrucât, aşa cum a declarat, la data de 24 noiembrie 2011, a schimbat cartela telefonică înainte de a se preda organului de poliţie.
În cauză au fost audiaţi ca martori numiţii P.N., P.D. şi „C.C.", martor cu identitate protejată. P.N. şi P.D. sunt persoanele care au tăiat şi au săpat via la solicitarea inculpatului F.R.C., în cursul lunii mai 2011. Au fost plătiţi de inculpatul F.R.C. cu 50 lei pe zi pentru săptămâna muncită. Au putut observa în perioada respectivă faptul că inculpaţii construiau în curtea imobilului o seră, la această seră muncind o echipă de muncitori. In cursul lunii iunie 2011 cei doi martori, tată şi fiu, au fost chemaţi din nou pentru a săpa o hazna în partea de la stradă şi un puţ în spatele casei, la seră, puţul care era forat, trebuia lărgit pentru a permite introducerea hidroforului şi astfel să poată fi udate plantele din seră.De asemenea, într-un şanţ pe care cei doi l-au săpat în seră, au fost introduse ţevi din pexal. Sera era împrejmuită doar cu o folie din plastic, nefiind acoperită. La final, au arat pământul din seră. Martorii au aflat de la inculpaţi că nu vor mai cultiva flori pentru că este târziu. Martorul P.N. a declarat că în casa din sat Credinţa, locuiau patru bărbaţi, unul fiind R., unul P., unul mai corpolent despre care ceilalţi spuneau că este inginer, precum şi un cetăţean străin blond, „deschis la ten şi mai plinuţ". Prezentându-i-se spre recunoaştere fotografii, i-a indicat în ordinea menţionată mai sus pe D.P., pe F.R.C. şi pe cetăţeanul străin „P." Martorul P.D. a făcut o precizare, confirmată ulterior prin verificarea agendei telefonice a telefonului aparţinând inculpatului F.R.C. şi anume aceea că inculpaţii D.P. şi F.R.C. îi spuneau cetăţeanului străin care vorbea limba engleză : „francezul".Şi acest martor a recunoscut în fotografiile prezentate de procuror, pe inculpatul G.G., pe inculpatul F.R.C. şi pe cetăţeanul străin „P."
În mesageria telefonului aparţinând inculpatului F.R.C. a fost identificat printre altele şi mesajul expediat la data de 08 iunie 2011, ora 10:51: „Nu a contat pentru tine, dar francezul se mută azi acolo şi dacă nu este totul gata până cel târziu sâmbătă, eu trebuie să dau toţi banii înapoi. Cât despre alţi bani, nu vrea să mai bage nimic cel puţin deocamdată."
Martorul cu identitatea protejată „C.C." a declarat că la imobilul inculpaţilor veneau şi plecau mai multe maşini, dintre care a indicat o mașină de culoare grena, o Dacie de culoare albă, un autoturism mic de culoare verde. Martorul l-a indicat pe inculpatul D.P. ca fiind cel care circula cu autoturismul de culoare verde, pe inculpatul G.G. ca fiind cel care conducea autoturismul, iar despre cel care conducea autoturismul a precizat că avea faţa rotundă şi purta ochelari fumurii.
Despre aceste persoane, martorul a declarat că veneau în permanenţă la imobil cu maşinile indicate anterior.
La data de 18 noiembrie 2011 procurorul de caz a fost informat de către un lucrător de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa despre faptul că o persoană din satul Credinţa a fost ameninţată de un individ neidentificat ce conducea un autoturism, pentru că „ştie că el a turnat la poliţie despre serele cu cannabis din Credinţa". Investigaţiile efectuate nu au putut stabili identitatea acestuia.
La data de 24 noiembrie 2011, în cauză au fost extinse cercetările faţă de inculpaţii G.G., F.R.C. şi D.P. şi pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, procedându-se la începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de ceştia şi implicit la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lor.
S-a avut în vedere că din declaraţiile inculpaţilor, coroborate pe aspectele comune, confirmate de celelalte acte efectuate în cauză, cu privire la sumele de bani ridicate prin sistemul de transfer W.U., din audierile de martori, din verificările agendelor telefonice din telefoanele inculpaţilor şi din înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare au rezultat probe, în sensul constituirii celor trei inculpaţi, de bunăvoie, la începutul anului 2011, într-un grup infracţional organizat, în cadrul căruia au acţionat într-un mod coordonat, fiecare cunoscând atât rolul său, cât şi al celorlalţi, scopul final fiind obţinerea unei culturi de cannabis şi valorificarea acesteia, astfel încât fiecare să obţină foloase financiare sau patrimoniale.
Astfel, din înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la imobilul din sat Credinţa, a reieşit că inculpaţii au achiziţionat la data de 27 octombrie 2011, de la SC D. SRL Bacău, cu punct de lucru în Constanţa, sat Lazu, bandă zimţată, aerotermă, plasă ţânţari. La data de 28 iulie 2011, de la SC C.I. SRL Constanţa inculpaţii au achiziţionat un filtru de aer - prefiltru, o bujie şi au plătit servicii de reparaţii pentru o motosapă, cu contract de reparaţii semnat de inculpatul D.P.
La data de 23 iunie 2011, de la de la SC D. SRL Bacău, cu punct de lucru în Constanţa, sat Lazu, inculpaţii au achiziţionat supape reţinere, două bucăţi niplu, o bucată racord, o bucată reducţie, o pompă din inox, o ţeava, trei racorduri compresiune, un manometru, un presostat, toate cu certificat de garanţie semnat de inculpatul F.R.C.
De la SC D. SRL Bacău, cu punct de lucru în Constanţa, sat Lazu, la data de 24 iunie 2011 au fost achiziţionate de către inculpatul G.G. o motosăpătoare şi ulei, certificatul de garanţie fiind întocmit pe numele inculpatului G.G..
La data de 08 iunie 2011, de la SC B. SA inculpatul D.P. a cumpărat un ciocan rotopercutor pentru care a fost emis certificat de garanţie.
De asemenea, au fost identificate trei facturi emise de la SC R. SA pentru „client" F.R.C. cu adresa str. D.
Din declaraţiile martorilor P.N. şi P.D. a reieşit că inculpatul F.R.C. a fost cel care a plătit oamenii care au muncit la efectuarea amenajărilor la imobil, iar inculpatul D.P., de plata celor care munceau pentru construirea serelor, precum şi faptul că F.R.C. s-a ocupat personal de montarea racordurilor la ţevile introduse în şanţul din seră.
Agenda telefonică a telefonului aparţinând inculpatului F.R.C. a evidenţiat faptul că inculpaţii îşi stabileau programul pentru a asigura în permanenţă paza imobilului: „poţi să-l întrebi pe D. dacă are cum să păzească casa peste noapte" (mesaj expediat la 27 mai 2011, ora 18:26), faptul că a existat o înţelegere clară cu privire la suma investită în această afacere şi obligaţiile pe care le au în raport de această investiţie, faptul că cetăţeanului englez îi spuneau „francezul", precum şi că în cazul în care unul dintre ar fi renunţat, nu ar fi fost victima vreunor răzbunări, ci nu ar mai fi primit recompensa promisă.
Din declaraţiile inculpatului D.P. a reieşit că cel care administra banii ridicaţi de el de la punctele W.U. era inculpatul G.G. Tot din declaraţia acestui inculpat reiese că, atunci când s-ar fi finalizat afacerea imobilul, potrivit înţelegerii survenite între ei, ar fi rămas celor doi inculpaţi care au cumpărat-o, concluzia logică a acestei afirmaţii, pe care o regăsim şi în declaraţiile inculpaţilor G.G. şi F.R.C., este că până la finalizarea afacerii doar formal imobilul figura pe numele lor. Acest inculpat s-a ocupat de achiziţionarea mai multor materiale necesare, de la magazine situate pe varianta oraşului Constanţa, acelaşi inculpat a ridicat diverse sume de bani ce i-au fost expediate din Regatul Unit al Marii Britanii de către o persoană a cărei identitate nu a putut fi stabilită în cursul urmăririi penale (a se vedea adresele B.P. din 16 noiembrie 2011 şi 18 noiembrie 2011, adresa SC D.E. SRL din 17 noiembrie 2011).
Din declaraţiile inculpatului G.G. reiese că de achiziţionarea instalaţiilor s-a ocupat inculpatul D.P., că a investit bani personali în această afacere, urmând să şi-i recupereze din profitul obţinut prin vânzarea cannabisului, suma pe care ar fi trebuit să o obţină ca beneficiau financiar personal fiind de 10.000 de euro.
Din declaraţiile inculpaţilor reiese că s-au ocupat de utilarea casei cu toate bunurile necesare pentru realizarea confortului necesar locuirii, au efectuat reparaţii şi amenajări, au asigurat în permanenţă paza imobilului, a serei şi a culturii de cannabis, asigurându-se că sătenii din satul Credinţa sesizează cât mai puţine aspecte, din imobil intrând şi ieşind în momentele în care nu ar fi putut fi observaţi.
Actele de urmărire penală efectuate în cauză au stabilit faptul că numitul D.S., s-a aflat pe teritoriul României până în data de 03 noiembrie 2011, când a părăsit locuinţa unde era găzduit în Constanţa. In afară de inculpaţi nimeni nu îl mai plasează pe D.S. la locuinţa din satul Credinţa.
Faţă de acesta sau disjuns cercetările în vederea efectuării procedurii de citare în S.U.A., stat Illinois şi audierii acestuia sub aspectul infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, s-a constatat că există date potrivit cărora cetăţeanul străin „P." ar putea fi numitul P.S. care a intrat pe teritoriul României (a doua oară) la data de 21 iulie 2011, pe aeroportul Mihail Kogălniceanu. Referitor la acest făptuitor, inculpatul D.P. a prezentat instanţei şi procurorului, cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă mai multe înscrisuri constând în rezervări de zboruri şi cazare la hotel Ibis, precum şi un număr de trei fotografii, în vederea stabilirii identităţii acestuia.
Şi faţă de acest făptuitor sau disjuns cercetările în vederea cercetării sale sub aspectul infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, s-a reţinut că din agenda telefonică a telefonului inculpatului F.R.C. reiese că acesta a primit un mesaj la data de 19 iunie 2011, ora 14:59, în limba engleză, semnat „L."
În consecinţă, s-a considerat că cei trei inculpaţi G.G., F.R.C. şi D.P. au acţionat ca un grup structurat, inculpatul D.P. căutând şi achiziţionând, conform instrucţiunilor primite de la inculpatul G.G., imobilul din loc. Credinţa cu bani care nu-i aparţineau, provenind, conform declaraţiei sale, de la o persoană care nu se afla în imposibilitate de veni şi a cumpăra personal acest imobil (inculpatul G.G., cetăţean româno-canadian, care a şi venit în România în mod frecvent).
Căutările pentru găsirea imobilului au avut în vedere un aspect considerat important de ei şi anume, ca acesta să presupună neapărat şi deţinerea unui teren aferent casei. Preocupările inculpaţilor de amenajare a casei din toate punctele de vedere s-au circumscris scopului de a face locaţia locuibilă, astfel încât acest fapt să permită supravegherea îndeaproape şi în permanenţă a culturii de cannabis. Inculpaţii D.P. şi F.R.C. doar au figurat ca proprietari ai imobilului, necomportându-se potrivit acestei calităţi, în condiţiile în care, aşa cum chiar ei au susţinut, casa urma să devină a lor abia după încheierea afacerii.
A existat de la bun început o înţelegere clară cu privire la beneficiul financiar sau material pe care fiecare urma să-l obţină după vânzarea cannabisului. Inculpatul G.G. ar fi obţinut 10.000 de euro, iar ceilalţi doi inculpaţi câte XA din imobilul de la Credinţa.
Inculpatul D.P. s-a ocupat de ridicarea banilor primiţi prin sistemul de transfer W.U., iar inculpatul G.G. de administrarea acestora.
Inculpatul F.R.C. s-a ocupat de plata muncitorilor care au efectuat amenajări la casă, toţi inculpaţii s-au preocupat efectiv de achiziţionarea tuturor materialelor necesare efectuării acestor amenajări şi de construirea serei.
De asemenea, toţi inculpaţii s-au disociat de momentul plantării seminţelor de cannabis, prezentând fiecare propria variantă în această privinţă.
S-a precizat cpă activitatea infracţională a inculpaţilor rezultă din următoarele mijloace de probă : procesul verbal de depistare în flagrant a inculpaţilor G.G. şi F.R.C. ; procesele verbale de percheziţie domiciliară, înscrisurile şi bunurile ridicate, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, precum şi adresele preliminare ; declaraţiile martorilor P.N. şi P.D., precum şi a martorului cu identitate protejată „C.C." ; verificări la instituţiile bancare şi la punctele de transfer de bani W.U. ; verificări la primăria Chirnogeni cu privire la imobilul din sat. Credinţa ; procesele verbale de verificare a agendelor telefonice ale telefoanelor inculpaţilor ; procesele verbale de verificare a înregistrărilor video de la staţia peco L. de pe autostrada A2 şi de la agenţia de control în încasare Feteşti ; declaraţiile inculpaţilor.
S-a menţionat că în şedinţa publică din data de 21 decembrie 2011 cei trei inculpaţi în prezenţa apărătorilor aleşi ai acestora au arătat că recunosc faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina fiecăruia şi înţeleg să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care au solicitat a se face aplicare disp. art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul D.P. a precizat suplimentar că a înţeles să colaboreze cu cei de la D.I.I.C.O.T. şi le-a furnizat numele complet al cetăţeanului englez, furnizând şi fotografia acestuia organelor de anchetă. In ceea ce priveşte efectul pe care detenţia l-a avut asupra sa, a arătat că a întrerupt anul universitar, fiind student la Universitatea Maritimă, mediul penitenciar punându-şi amprenta asupra psihicului său. A mai precizat că nu doreşte să mai aibă de-a face cu lumea traficului de droguri.
Inculpatul F.R.C. a precizat suplimentar că a intrat în această întreprindere cu scopul de a cultiva lalele. După ce a terminat infrastructura necesară, respectiv acea seră, a fost sugestionat să cultive plantele respective ca fiind mai facile de întreţinut şi mai uşor de procurat venituri. A dorit să obţină beneficii materiale pentru soţia şi fiica sa, care sunt bolnave, şi din această cauză nu s-a oprit, ştiind că astfel de plante intră sub incidenţa legii penale. A arătat că doreşte să fie cât mai repede pus în libertate deoarece intenţionează să-şi găsească un loc de muncă şi să-şi ajute astfel familia.
Din această perspectivă tribunalul a constatat că sunt întrunite cerinţele cumulative ale art. 3201 C. proc. pen. întrucât inculpaţii au recunoscut faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina fiecăruia şi au înţeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale iar cercetarea judecătorească nu începuse.
Inculpatul D.P., în temeiul art. 334 C. proc. pen., a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen, in infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, sau în subsidiar art. 18 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004 sau art. 19 din Legea nr 682/2002 privind protecţia martorilor si infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 in referire la art. 323 C. pen.
Astfel, potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar in timpul urmăririi penale denunţa si facilitează identificarea si tragerea la răspundere penala a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Apărarea inculpatului a solicitat a se observa că cele trei condiţii prevăzute de textul de lege sunt îndeplinite fata de inculpatul D.P., atâta timp cat acesta a procedat, în faza de urmărire penala, la denunţarea, identificarea si facilitatea tragerii la răspundere penala a cetăţeanului englez P.S.. Astfel, din chiar momentul analizării propunerii de arestare preventiva, inculpatul D.P. a oferit date complete privind persoana numitului P.S. (nume, prenume, semnalmente), a oferit fotografii care au permis identificarea acestuia, precum si datele/locaţiile in care acesta a fost cazat si zborurile cu care a venit/plecat din România. De asemenea, inc. D.P. a facilitat, in mod direct, tragerea la răspundere penala a acestei persoane, prin declaraţiile date in fata procurorului de caz si a instanţei de judecata (cu ocazia judecării propunerii de arestare) in care a descris activitatea acestei persoane. Raportat la aceasta situaţie de fapt, aşa cum rezulta din probele dosarului (inclusiv din Rechizitoriu in care s-a dat o soluţie de disjungere fata de P.S.), instanţa a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice, in sensul reţinerii aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În subsidiar, raportat la cele anterior menţionate, s-a solicitat a se retine incidenţa art. 18 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004, potrivit cu care persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege in competenta D.I.I.C.O.T., iar in timpul urmăririi penale denunţa si facilitează identificarea si tragerea la răspundere penala a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Într-un ultim subsidiar, s-a solicitat admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, in sensul aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, potrivit cu care persoana care are calitatea de martor, in sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracţiune grava, iar înaintea sau in timpul urmăririi penale ori al judecaţii denunţa sau facilitează identificarea si tragerea la răspundere penala a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. S-a indicat că se justifică aceste solicitări ale inculpatului prin faptul că potrivit art. 2 din Legea nr 682/2002 privind protecţia martorilor, termenii si expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) Martorul este persoana care se afla in una dintre următoarele situaţii: 1. are calitatea de martor, potrivit C. proc. pen., și prin declaraţiile sale furnizează informaţii și date cu caracter determinant in aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni; 2. fără a avea o calitate procesuala in cauza, prin informaţii și date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora; in aceasta categorie este inclusa si persoana care are calitatea de inculpat intr-o alta cauza, iar infracţiunea grava este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii si omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri si traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor si muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum si orice alta infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare.
Astfel, s-a solicitat de către apărare a se observa că inculpatul D.P. a denunţat participarea numitului P.S., cetăţean englez, la săvârşirea unei infracţiuni grave (trafic de droguri), că prin datele/informaţiile si fotografiile furnizate organelor de ancheta a facilitat identificarea acestuia, cât si tragerea la răspundere penala, sens in care solicită admiterea schimbării de încadrare juridica conform celor anterior menţionate.
De asemenea, in ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune pentru care inculpatul D.P. a fost trimis în judecata, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003 in infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 in referire la art. 323 C. pen. S-a precizat că potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, grupul infracţional organizat este definit ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada si acţionează in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional in scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni si care nu are continuitate sau o structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii săi in cadrul grupului. S-a arătat că, în mod concret, raportat la situaţia de fapt dedusa judecaţii, astfel cum reiese din probele administrate în faza de urmărire penala si situaţia expusa în rechizitoriu, apărarea inculpatului a apreciat că nu se poate retine existenta unui grup structurat, care sa aibă o organizare - ierarhie, cu roluri prestabilite în rândul membrilor, nefiind conturată o structura determinata ( leader, structura pe paliere de comanda, execuţie, etc). Pentru aceste considerente, s-a a aprecat că se impune admiterea cererii si schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 C. pen.
Inculpatul F.R.C. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, apreciind că în cauză, raportat la situaţia de fapt astfel cum rezultă din probele administrate, nu se poate reţine existenţa unui grup infracţional organizat.
În raport de solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului D.P. din tripla perspectivă enunţată dar şi a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor solicitată de inculpatul F.R.C. tribunalul a reţinut, în legătură cu aplicarea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, că nu trebuie să se discute despre o schimbare a încadrării juridice, care se raportează la faptele deduse judecăţii, celelalte chestiuni, cum este şi aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, fiind elemente care ţin de stabilirea altor limite de pedeapsă. Prin corelaţie, a precizat instanţa, nu se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor când se reţine aplicarea art. 3201 C. proc. pen. Mai mult, s-a arătat că se impune respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii D.P. şi F.R.C. prin apărătorii aleşi, tribunalul apreciind că încadrarea juridică corectă este cea din rechizitoriu.
Referitor la aplicarea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, a considerat în sensul celor precizate anterior că nu reprezintă o cerere de schimbare a încadrării juridice, cererea apărătorului ales al inculpatului D.P., deoarece deşi s-a dispus disjungerea cu privire la altă persoană, existând un dosar nou format pentru alt coautor, datele existente la dosarul cauzei până la momentul pronunţării acestei hotărâri indică fără putinţă de tăgadă că demersurile efectuate de D.I.I.C.O.T. în urma poziţiei procesuale a inculpatului D.P., încă nu s-au concretizat prin tragerea la răspundere penală, despre care face referire art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Instanţa a reţinut faptul că inculpaţii au dat declaraţii prin care, doar în opinia lor, au încercat să ajute organele de anchetă la identificarea şi tragerea la răspundere a acelei persoane, căci faptic acest aspect a fost fără finalitate, astfel încât nu se poate confirma că acest inculpat a oferit informaţii de natură a conduce la tragerea la răspundere penală a vreunei alte persoane, astfel că s-a apreciat că la acel moment procesual nu se poate reţine incidenţa art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În mod corelativ cu neincidenţa art. 16 din Legea nr. 143/2000 tribunalul nu a reţinut incidenţa art. 18 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004, deoarece D.P. care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin această lege in competenta D.I.I.C.O.T., chiar dacă in timpul urmăririi penale a denunţat alte persoane, acesta nu a facilitat identificarea si tragerea la răspundere penala a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii.
Din aceeaşi perspectivă tribunalul a opinat în privinţa neaplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, potrivit cu care persoana care are calitatea de martor, in sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau in timpul urmăririi penale ori al judecaţii denunţa sau facilitează identificarea si tragerea la răspundere penala a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, deoarece denunţul lui D.P. nu are încă finalitate.
Cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii D.P. şi F.R.C. prin apărători, prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, instanţa a avut în vedere că s-a făcut referire la disp. art. 2 din Legea nr. 39/2003, care vorbeşte despre existenţa unui grup structurat, fără a se face referire că acel grup să fie structurat ierarhic, fiind de altfel foarte greu să fie astfel, apreciind că nu este necesar să se ierarhizeze.
S-a precizat că este indubitabil că grupul infracţional avea ca scop traficul de droguri, pe o perioadă lungă de timp, reţinându-se forma continuată a infracţiunii.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat că se impune respingerea, ca nefondată, a cererilor de schimbare a încadrării juridice.
În drept, s-a arătat că fapta inculpatului G.G., de a cultiva plante de cannabis într-o seră construită special în acest scop, în curtea imobilului din sat Credinţa, str.Duzilor nr. 3, comuna Chirnogeni, judeţul Constanţa, în vederea efectuării de operaţiuni ilicite cu acest drog de risc, fiind prins la data de 03 noiembrie 2011 transportând cu autoturismul, cantitatea de 1.540 grame cannabis, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a considerat că fapta inculpatului F.R.C., de a cultiva plante de cannabis într-o seră construită special în acest scop, în curtea imobilului din sat Credinţa, comuna Chirnogeni, judeţul Constanţa, în vederea efectuării de operaţiuni ilicite cu acest drog de risc, fiind depistat în cursul zilei de 03 noiembrie 2011, deţinând la domiciliu cantitatea de 4,2 grame cannabis, fragmente vegetale şi 19 grame seminţe ovale conţinând T.H.C., în scopul cultivării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului D.P., de a cultiva plante de cannabis într-o seră construită special în acest scop, în curtea imobilului din sat Credinţa, comuna Chirnogeni, judeţul Constanţa, în vederea efectuării de operaţiuni ilicite cu acest drog de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Fapta inculpaţilor G.G., D.P. şi F.R.C., de a constitui împreună un grup infracţional organizat în cadrul căruia au acţionat în mod coordonat, în scopul a comiterii de infracţiuni grave prevăzute de legea nr. 143/2000 pentru obţinerea unui beneficiu financiar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. instanţa a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispoziţiile părţii generale ale codului penal, normele care impun regimul sancţionator şi natura şi gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârşire a acestora, după cum s-a arătat.
S-a menţionat că datele ce caracterizează fiecare inculpat, respectiv F.R.C. are studii superioare, este administrator de dane în portul Constanţa şi nu are antecedente penale, inculpatul G.G. este cetăţean româno-canadian, are studii superioare şi nu are antecedente penale iar inculpatul D.P. are studii superioare şi nu are antecedente penale, dublate de actele în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei pentru fiecare inculpat dar şi de atitudinea recunoaştere şi regret a fiecăruia, reclamă o atenuare a caracterului punitiv şi orientează instanţa în aplicarea unor pedepse cu închisoarea spre minimul prevăzut de lege pentru fiecare infracţiune, însă fără reţinerea de circumstanţe atenuante aşa cum s-a solicitat, în condiţiile în care gravitatea unor astfel de fapte şi caracterul premeditat al acestora contrabalansează iremediabil în defavoarea inculpaţilor reţinerea de atenuante, în aceste condiţii instanţa apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în regim de detenţie.
Împotriva sentinţei penale an declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii G.G., F.R.C., D.P.
Prin Decizia penală nr. 15 din 10 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15 februarie 2012, s-au admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii G.G., F.R.C. şi D.P. - toţi deţinuţi în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinţei penale nr. 3 din data de 4 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 14921/118/2011, s-a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi rejudecând:
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpaţilor G.G. şi F.R.C. de la câte 2 ani închisoare la câte 3 ani închisoare pt. infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Au fost reduse pedepsele aplicate inculpaţilor G.G. şi F.R.C. de la câte 3 ani 4 luni închisoare la câte 2 ani 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., iar pedepsele aplicate inculpatului D.P. de la 2 ani închisoare la 1 an şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, respectiv de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 1 an 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 18 din Legea nr. 508/2004.
În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de câte 3 ani închisoare pentru inculpaţii G.G. şi F.R.C., respectiv 1 an şi 10 luni închisoare pentru inculpatul D.P.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 383 alin. (1) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor G.G., F.R.C. şi D.P., până la o perioadă de câte 60 zile cu începere de la 09 februarie 2012 pentru fiecare inculpat.
În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepselor aplicate inculpaţilor durata arestării preventive începând din data de 04 ianuarie 2012 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă de control judiciar a reţinut, sub aspectul acţiunii penale, pe baza probelor administrate numai în cursul urmăririi penale, având în vedere recunoaşterea vinovăţiei de către inculpaţi, care au solicitat judecata conform art. 3201 C. proc. pen., că în perioada mai-noiembrie 2011, inculpaţii G.G., D.P. şi F.R.C. s-au constituit într-un grup infracţional prin organizarea activităţii în scopul cultivării de substanţe vegetale interzisă deţinerii şi valorificării-„cannabis", înscrisă în Tabelul-anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 ca drog de risc, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „grup infracţional organizat" prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi „trafic de droguri de risc" prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs real.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, constituie infracţiune „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup".
Conform art. 8 din Legea nr. 39/2003, când nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup se circumscrie infracţiunii de „asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni" prev. de art. 323 C. pen.
Instanţa de apel a arătat că distincţia dintre cele două infracţiuni se face prin prisma conţinutului „grupului infracţional organizat" aşa cum a fost caracterizat prin legea specială. Astfel, în art. 2 din acelaşi act normativ, legiuitorul a definit grupul infracţional organizat ca grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
În cauză, instanţa de apel a apreciat că inculpaţii au format o asociere de cel puţin trei persoane, se cunoşteau de mai mult timp, cu o structură determinată, au elaborat un plan pe o perioadă prestabilită, au repartizat sarcinile între ei, trecând la execuţia cu minuţiozitate sens în care au achiziţionat imobilul din comuna Chirnogeni, sat. Credinţa, judeţul Constanţa, au amenajat serele în care au procedat la cultivarea drogului, au stabilit modul de valorificare a drogului şi împărţire a „beneficiilor".Cum nu se poate vorbi doar de un grup ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni, fără continuitate sau roluri prestabilite, ci de un grup structurat, de trei persoane, care exista pentru o perioadă şi acţiona în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunii de trafic de droguri, instanţa de apel a considerat că fapta inculpaţilor de constituire în grup infracţional realizează latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, apreciind ca fiind ne fondate cererile de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 8 din aceeaşi lege cu refi la art. 323 C. pen.
Referitor la individualizarea pedepselor, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., printre care şi pericolul social concret al faptei dat de modalitatea de comitere a faptei, de cantitatea de drog ce urma a fi pusă în circulaţie, pe o perioadă relativ mare, cu continuitate în desfăşurare, efectele negative ale consumului de cannabis ce se puteau produce asupra sănătăţii fizice, dar mai ales psihice a persoanelor, de comportamentul şi circumstanţele personale inculpaţilor care au acţionat în participaţie, în baza unei înţelegeri prealabile, constituiţi în grup infracţional, instanţa a apreciat că pedepsele trebuie să fie mai aspre.
Or, s-a apreciat că pedepsele de numai 2 ani închisoare aplicate inculpaţilor G.G. şi F.R.C. pentru infracţiunea de „trafic de droguri de risc" prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. sunt insuficiente să asigure prevenţia generală şi reeducarea inculpaţilor, să dea o minimă satisfacţie opiniei publice profund marcată de asemenea fapte în creştere în rândul tinerilor. În consecinţă, sub aspectul individualizării pedepselor în cele 2 cazuri, apelul formulat şi susţinut de către procuror s-a apreciat că este fondat, procedându-se la majorarea pedepselor cu privire la cei doi inculpaţi pentru infracţiunea de „trafic de droguri de risc"; la cuantificarea pedepselor, ţinând seama de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de textele incriminatorii ca urmare a aplicării şi disp. art. 3201 alin. (1), (7) C. proc. pen. pentru ambii inculpaţi.
La stabilirea cuantumului pedepselor s-a ţinut seama şi de faptul că infracţiunea scop era cea de „trafic de droguri de risc", în formă continuată şi, conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, apreciind că pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea aplicată pentru infracţiunea care intra în scopul grupului infracţional organizat; iar cum pedepsele aplicate de instanţa de fond pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 le depăşesc pe cele pentru infracţiunea scop, apelurile inculpaţilor G.G. şi F.R.C. au fost considerate admisibile cu consecinţa reducerii cuantumurilor în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului D.P., s-au avut în vedere, la stabilirea pedepsei pentru infracţiunea de „trafic de droguri de risc" prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 potrivit cărora persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, iar la determinarea pedepsei pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, în baza cărora „persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin lege în competenţa D.I.I.C.O.T., iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege";prevederile art. 18 din Legea nr. 508/2004 au un caracter general, fiind aplicabile în lipsa unor dispoziţii speciale şi anume, nu şi în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 care prevede expres în art. 16 (ce preia conţinutul normei generale) posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsă.
S-a reţinut că apărarea apelantului inculpat D.P. este susţinută de către procuror care a arătat, chiar în şedinţă publică, în faţa Curţii, că inculpatul a oferit date pentru identificarea altui participant faţă de care s-a disjuns cauza, inculpatul punând la dispoziţie date de identificare confirmate de fotografii şi relaţii de la aeroport; or, câtă vreme informaţiile oferite de apelantul inculpat vizează denunţarea şi facilitarea identificării pentru tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în activitatea de trafic de droguri, infracţiune ce intră în competenţa D.I.I.C.O.T., instanţa a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, legiuitorul necondiţionând aplicarea acestor norme de condamnarea acelor persoane. Pentru aceste considerente, şi apelul declarat de către apelantul inculpat D.P. a fost consideat fondat. S-a proceda la redozarea pedepselor, la stabilirea cuantumului ţinându-se seama de pericolul social ridicat al faptelor dat de împrejurările comiterii acestora, în participaţie, de cantitatea ridicată de drog, cu consecinţe periculoase într-un consum necontrolat, dar, evident, în condiţiile reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de textele incriminatorii ca urmare a aplicării şi disp. art. 3201 alin. (1), (7) C. proc. pen. şi ţinând seama că pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu poate fi mai mare decât sancţiunea aplicată pentru infracţiunea care intra în scopul grupului infracţional organizat.
S-a arătat că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 652/2002 privind protecţia martorilor nu sunt aplicabile deoarece niciunul dintre inculpaţi nu are calitatea de martor sub protecţie, calitate cerută de legiuitor pentru reducerea limitelor de pedeapsă.
Instanţa de apel a considerat că apelantul F.R.C. nu poate beneficia de prevederile art. 16 din Lg. nr. 143/2000, art. 18 din Legea nr. 508/2004 deoarece nu a denunţat şi nu a oferit suficiente date pentru facilitarea identificarea şi tragerea la răspundere a altor participanţi.
Cum, de la data pronunţării nu au apărut alte date care să atenueze periculozitatea faptei sau făptuitorilor, s-a arătat că nu sunt suficiente temeiuri care să creeze convingerea Curţii că reeducarea inculpaţilor s-ar putea realiza fără executarea prin suspendarea potrivit art. 81 sau art. 86 C. pen.
Împotriva acestei decizii penale au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii G.G., F.R.C., D.P.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Constanţa a invocat:
- cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. susţinând că instanţa a majorat pedepsele aplicate inculpaţilor G.G. şi F.R.C. de la 2 ani la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen. fără a pune în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. arătând că diminuarea cuantumului pedepsei aplicate inculpaţilor G.G. şi F.R.C. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2000, cu motivarea că nu poate fi mai mică decât sancţiunea aplicată pentru infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional, contravine legii, iar între argumentul indicat şi dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. specificat ca temei legal, al reducerii pedepselor, nu există nici o legătură. S-a învederat totodată că nu a fost individualizată vreo împrejurare care să poată fi reţinută drept circumstanţă atenuantă judiciară. De asemenea, s-a invocat faptul că dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 18 din Legea nr. 508/2004 au fost reţinute în favoarea inculpatului D.P. fără ca cerinţele legale să fie întrunite cumulativ;
- cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând aplicarea faţă de inculpaţi a unor pedepse orientate spre limita maximă prevăzută pentru infracţiunile comise, astfel cum rezultă din aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul G.G. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în baza căruia a solicitat admiterea recursului, diminuarea pedepselor aplicate şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei, arătând că a furnizat informaţii cu privire la alte persoane care au comis fapte penale, că din cantitatea de 20 kg. plantă depistată de organele de urmărire penală, nu se obţineau mai mult de 2-3 kg cannabis, că are studii superioare şi este fără antecedente penale.
Inculpatul F.R.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi 14 C. proc. pen. susţinând că, în mod greşit, nu au fost reţinute dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 deoarece a denunţat fapte şi persoane care au comis fapte de trafic de droguri, iar informaţiile furnizate puteau şi pot fi valorificate de organele de urmărire penală pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a unor astfel de participaţi, precum şi că se justifică reducerea pedepsei într-un cuantum care să permită suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, faţă de împrejurarea că are familie, soţia şi fiica sa au probleme de sănătate, nu este cunoscut cu antecedente penale, şi a conştientizat gravitatea faptelor, împrejurări care permit reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Inculpatul D.P. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în temeiul art. 861 C. pen. în raport de comportamentul bun pe care l-a avut înainte de comiterea faptelor, împrejurarea că este integrat în societate, are familie, avea un loc de muncă, astfel că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a cazurilor de casare invocate prev. de art. 3859 pct. 17, 172 şi 14 C. proc. pen., precum şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că a fost indicat în mod greşit de procuror, având în vedere critica subsumată acestuia. Astfel, nu se poate admite că se circumscrie cazului de casare privind greşita încadrare juridică dată faptei, omisiunea instanţei de apel, de a indica, în încadrarea juridică, dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind forma continuată a infracţiunii de trafic de droguri. Este evident că instanţa de apel nu a avut în vedere vreo schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpaţilor G.G. şi F.R.C., constând în înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., din moment ce a majorat pedepsele aplicate pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, ceea ce nu se impunea dacă ar fi considerat că există un singur act material, iar nu mai multe acte de acest gen, care să întrunească fiecare în parte elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Dovadă este faptul că, în considerentele deciziei, instanţa de apel a precizat că „pedepsele de numai 2 ani închisoare aplicate inculpaţilor G.G. şi F.R.C. pentru infracţiunea de „trafic de droguri de risc" prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. sunt insuficiente să asigure prevenţia generală şi reeducarea inculpaţilor, să dea o minimă satisfacţie opiniei publice profund marcată de asemenea fapte în creştere în rândul tinerilor."
De altfel, inculpaţii au solicitat judecarea în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, însuşindu-şi probele administrate în faza de urmărire penală şi recunoscând faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei, adică inclusiv actele materiale ce constituie infracţiunea de trafic de droguri în formă continuată. Prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul G.G. a cultivat plante de cannabis într-o seră construită special în acest scop, în vederea efectuării de operaţiuni ilicite cu acest drog de risc şi la data de 3 noiembrie 2011 a fost prins transportând cu un autoturism marca Dacia, cantitatea de 1.540 grame canabis, iar în sarcina inculpatului F.R.C. s-a reţinut că a cultivat plante de cannabis într-o seră construită special în acest scop, în vederea efectuării de operaţiuni ilicite cu acest drog de risc şi în data de 3 noiembrie 2011 a deţinut la domiciliu cantitatea de 4,2 grame cannabis fragmente vegetale şi 19 grame seminţe ovale conţinând T.H.C., pe care le avea în scopul cultivării.
Cât priveşte motivele de recurs circumscrise de procuror cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., instanţa de recurs le consideră ca fiind întemeiate.
Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, prevede la art. 7 că iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. La alineatul 2 al aceluiaşi articol se prevede că pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.
În cauză, infracţiunea ce a intrat în scopul grupului infracţional organizat a fost infracţiunea de trafic de droguri de risc sancţionată conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani şi intrezicerea unor drepturi.
Prima instanţă a aplicat inculpaţilor G.G. şi F.R.C., pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2000, câte o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare, care se constată că nu este mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. De asemenea, pedeapsa aplicată pentru infraţiunea de grup infracţional organizat nu este mai mare nici decât limitele de pedeapsă stabilite pentru trafic de droguri de risc, ca urmare a diminuării limitelor speciale de pedeapsă cu o treime, ca efect al judecării inculpaţilor în procedura simplificată prev. de art. 3021 C. proc. pen. (închisoare de la 2 la 10 ani închisoare).
Ca atare, pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată, de prima instanţă, inculpaţilor G.G. şi F.R.C. pentru infracţiunea de grup infracţional organizat, se află în limite legale, iar motivarea instanţei de apel că trebuia redusă sub cuantumul pedepsei aplicate pentru infracţiunea scop contravine prevederilor legale. Legiuitorul nu a avut în vedere, la stabilirea tratamentului sancţionator pentru infracţiunea de grup infracţional organizat, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea scop, ci pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune (dispoziţia legală analizată se constată că a fost invocată în mod greşit, de instanţa de apel, şi în cazul inculpatului D.P.).
Totodată, Înalta Curte consideră că dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. nu pot constitui temei legal al reducerii pedepsei aplicate de instanţa de apel, inculpaţilor G.G. şi F.R.C., pentru infracţiunea de grup infracţional organizat, ca urmare a considerării de către instanţă că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu poate fi mai mare decât pedeapsa efectiv aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Astfel, nu există nici o legătură între dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. care reglementează circumstanţele atenuante judiciare, în baza cărora pedeaspsa prevăzută pentru o infracţiune poate fi redusă sub minimul special, şi dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 30/2003, prin care se stabileşte un raport sancţionator între pedeapsa aplicată pentru grup infracţional organizat şi infracţiunea scop a grupului astfel constituit.
În plus, prin decizia atacată nici nu a fost indicată vreo împrejurarea care să constituie circumstanţă atenuantă judiciară, iar instanţa de recurs nu a identificat un astfel de element care să permită şi să justifice reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen.
În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că, în mod nelegal, au fost reţinute dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 18 din Legea nr. 508/2004 în favoarea inculpatului D.P., dispoziţii în baza cărora pedepsele aplicate de instanţa de apel pentru infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, au fost stabilite între limitele legale prevăzute pentru aceste infracţiuni, reduse la jumătate.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/200, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, şi în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, iar conform art. 18 din Legea nr. 508/2004, persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa D.I.I.C.O.T., şi în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Astfel, pentru a beneficia de aceste cauze legale de reducere a pedepsei, ambele texte legale prevăd, ca şi condiţii cumulative: denunţarea, facilitarea identificării şi facilitarea tragerii la răspundere penală a altei persoane care a săvârşit o infracţiune legată de droguri, respectiv a participat la săvârşirea unei infracţiuni de competenţa D.I.I.C.O.T.
Prin adresa din 19 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa s-a comunicat instanţei de recurs că inculpatul D.P. a pus la dispoziţia Tribunalului Constanţa, cu ocazia propunerii de arestare preventivă din data de 10 noiembrie 2011, date privind trei rezervări la hoteluri din România pe numele P.S. şi o confirmare prin e-mail pentru un bilet electronic de zbor pe acelaşi nume, dar acest inculpat a diminuat posibilitatea tragerii la răspundere penală în mod promt şi a altor eventuali participanţi la comiterea infracţiunilor pentru că după ce a condus la aeroport persoana cu privire la care a efectuat ulterior denunţul, s-a sustras de la urmărire penală, timp de o săptămână.
Se mai constată că, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de făptuitorul P.S. în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, context în care se apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 18 din Legea nr. 508/2004. Se ţine seama şi de faptul că, prin răspunsul comunicat înaltei Curţi, Parchetul a precizat expres, că niciunul dintre inculpaţi nu a facilitat identificarea şi, cu atât mai mult tragerea la răspundere penală, a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri. Referitor la inculpatul F.R.C., care a invocat la rândul său cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., constând în omisiunea instanţei de a reţine în favoarea sa dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanţa de recurs reţine că lucrările şi materialul cauzei nu confirmă susţinerea acestuia în sensul că ar fi îndeplinite condiţiile textului legal menţionat pentru reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Organele de urmărire penală, prin adresa mai sus menţionată, au precizat că inculpatul F.R.C. a dat declaraţii la urmărirea penală în care a făcut referire la participarea şi a altor persoane la comiterea infracţiunilor pentru care s-au făcut cercetări, însă acestea nu pot fi considerate denunţuri şi nu ar fi putut conduce la identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor respective datorită caracterului vag şi imprecis al datelor.
Înalta Curte subliniază că, din modul de reglementare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 18 din Legea nr. 508/2004, rezultă că legiuitorul a condiţionat aplicarea cauzelor de reducere a pedepselor de existenţa unui denunţ privind comiterea anumitor infracţiuni, de facilitarea efectivă a identificării şi tragerii la răspundere penală a acelor persoane împotriva cărora s-a formulat denunţul, ceea ce implică dovedirea unor astfel de situaţii, cu date finalizate, nefiind legal a se da eficienţă dispoziţiilor legale în discuţie în alte condiţii decât cele expres prevăzute de lege.
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.,potrivit cu care hotărârile sunt supuse casării cînd s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. sau când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, instanţa de recurs apreciază ca fiind întemeiate criticile susţinute de Parchet şi nefondate cele invocate de inculpaţi.
Astfel, se consideră că instanţa de fond este cea care a dat eficienţa cuvenită tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., care au fost analizate conjugat, în momentul aplicării pedepselor pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc şi grup infracţional organizat. Se apreciază că o pedeapsă de câte 2 ani închisoare pentru trafic de droguri de risc, egală cu minimul special prevăzut de lege, ca urmare a diminuării limitelor de pedeaspă cu o treime, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., este de natură să exprime gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, astfel cum reiese din modalitatea de comitere, natura drogului deţinut (drog de risc) şi cantitatea relativ însemnată a acestuia. Date fiind cele arătate, precum şi urmările periculoase socialmente ale unei asemenea fapte, prin care se aduce atingere relaţiilor sociale privind sănătatea publică, instanţa de recurs apreciază că, în pofida datelor favorabile ce caracterizează persoana inculpaţilor (infractori primari, integraţi în societate etc), nu se justifică reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Aceleaşi sunt considerentele pentru care se apreciază că s-a realizat o justă individulizare a pedepsei şi pentru infracţiunea de grup infracţional organizat, pentru care prima instanţă a aplicat pedeapsa de câte 3 ani şi 4 luni închisoare, egală la rândul ei cu minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune, după reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. pen. nu are incidenţă faţă de niciunul dintre inculpaţi deoarece, prin opţiunea de a fi judecaţi în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, s-a dat eficienţă poziţiei procesuale sincere a inculpaţilor prin reducerea limitelor speciale de pedeapsă pentru infracţiunile comise, în conformitate cu dispoziţiile legale, nefiind posibil ca aceleaşi circumstanţe să i se dea eficienţă juridică de două ori. De asemenea, prezenţa inculpaţilor la proces s-a datorat stării de arest preventiv a acestora, şi nici nu au înlesnit descoperirea sau arestarea participaţilor la comiterea faptelor, pentru a se putea concluziona că pot fi aplicabile dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen., pentru alte motive, decât atitudinea inculpaţilor după săvârşirea infracţiunilor.
Stabilirea unei pedepse mai ridicate pentru infracţiunea de grup infracţional organizat decât cea pentru trafic de drog de risc se justifică întrucât cantitatea însemnată de cannabis, care a format obiectul material al infracţiunii incriminate şi sancţionate prin Legea nr. 143/2000, nu ar fi fost deţinută dacă inculpaţii nu acţionau coordonat, dacă nu cumpărau casa cu terenul aferent pe care au realizat cultura de cannabis, dacă nu îşi aducea fiecare aportul în construirea serelor necesare dezvoltării acestei culturi şi dacă nu erau animaţi de obţinerea unor câştiguri materiale prin valorificarea drogului deţinut ilegal.
Având în vedere premeditarea comiterii infracţiunilor, forma organizată în care inculpaţii au acţionat, cantitatea de cannabis ce face obiectul traficului de drog de risc şi modalitatea de comitere a faptelor, instanţa de recurs apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei rezultante în condiţii de detenţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 15/P din 10 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii G.G., F.R.C. şi D.P.
Va casa decizia penală recurată şi va menţine sentinţa penală nr. 3 din 4 ianuarie 2012a Tribunalului Constanţa, secţia penală.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.G., F.R.C. şi D.P., împotriva aceleiaşi decizii penale.
Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive, după cum urmează: pentru inculpatul G.G. de la 3 noiembrie 2011, la 27 iunie 2012, pentru inculpatul F.R.C. de la 4 noiembrie 2011, la 27 iunie 2012, pentru inculpatul D.P. de la 10 noiembrie 2011, la 27 iunie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 450 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.CO.T. Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 15/P din 10 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii G.G., F.R.C. şi D.P.
Casează decizia penală recurată şi menţine sentinţa penală nr. 3 din 4 ianuarie 2012 a Tribunalului Constanta, secţia penală.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.G., F.R.C. şi D.P., împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive, după cum urmează: pentru inculpatul G.G. de la 3 noiembrie 2011, la 27 iunie 2012, pentru inculpatul F.R.C. de la 4 noiembrie 2011, la 27 iunie 2012, pentru inculpatul D.P. de la 10 noiembrie 2011, la 27 iunie 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 450 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3901/2012. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 1314/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
