ICCJ. Decizia nr. 1350/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 1350 /20 14

Dosar nr. 11476/63/2012

Şedinţa publică din 15 aprilie 2014

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 146 din 27 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj s-au dispus următoarele:

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul T.M.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu începere de la data executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată inculpata G.A.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, cu începere de la data executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor perioada reţinerii preventive de la 02 mai 2012 la 03 mai 2012.

S-a luat act că partea vătămată F. (B.) A., domiciliată în comuna B., jud. Gorj nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Au fost obligaţii inculpaţii la câte 550 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 28 iunie 2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, rechizitoriul cu nr. 295D/P/2011 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, privind pe inculpaţii T.M.l. şi G.A.V., trimişi în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane în formă agravată, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Prin plângerea formulată la 24 octombrie 2011, partea vătămată B.A., a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor "M.", "A." şi "D." (identificaţi ca fiind inculpaţii T.M.l., G.A.V., respectiv G.D.M.) arătând că în vara anului 2011, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă, au recrutat-o, iar ulterior transportat-o în Spania, unde, prin ameninţări, au determinat-o să meargă la un club, unde să se prostitueze în folosul lor.

Astfel, în sarcina inculpaţilor T.M.l. şi G.A.V. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în următoarele modalităţi faptice: recrutarea părţii vătămate B.A. prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă legal şi ascunderea faptului că aceasta urma să se prostitueze; transportarea şi cazarea acesteia în Spania, scopul fiind acela de a obţine beneficii importante din practicarea prostituţiei; exercitarea a seriei de presiuni, respectiv ameninţări directe şi (inventarea unei datorii foarte mari (4.000 euro) pentru ca partea vătămată să practice în continuare prostituţia.

Chiar dacă scopul nu a fost atins, cei doi inculpaţi nereuşind că obţină beneficiile sperate, datorită rezistenţei opuse de partea vătămată B.A. şi a faptului că în scurt timp au intervenit la cererea acesteia, autorităţile spaniole, acest lucru nu afectează existenţa infracţiunii, fiind irelevantă atingerea sau a scopului propus (exploatarea părţii vătămate).

Dosarul a fost înregistrat sub nr. 295D/P/2011, prin ordonanţa din 06 decembrie 2011 lucrătorii B.C.C.O. Craiova fiind delegaţi să efectueze o serie de activităţi în vederea descoperirii întregii activităţi infracţionale, identificării autorilor şi tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate.

În cursul cercetării judecătoreşti, la termenul din data de 31 octombrie 2012, au fost audiaţi inculpaţii T.M.l. şi G.A.V., conform prevderilor art. 69 C. proc. pen., rap. la art. 323 C. proc. pen., care nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi în prezenta cauză.

În temeiul art. 75-77 C. proc. pen., rap. la art. 326 C. proc. pen., a fost audiată partea vătămată F. (B.) A., care şi-a menţinut declaraţiile date în fază de urmărire penală şi a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

De asemenea, conform art. 78-86 C. proc. pen., rap. la art. 327 C. proc. pen., au fost audiaţi martorii B.I., G.D.M., R.M., A.G., B.R., C.A.N. şi D.M.I., însă în privinţa martorei P.M., pentru care a rezultat imposibilitatea prezentării în instanţă, părţile au renunţat, în temeiul art. 329 C. proc. pen., la audierea acesteia.

Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate în cursul procesului penal, instanţa a reţinut următoarele:

În vara anului 2011, prin intermediul unei foste colege de şcoală, P.M., partea vătămată B.A. a cunoscut doi tineri din Filiaşi, inculpaţii T.M.I. şi G.D.M., cu care s-a întâlnit în mai multe rânduri.

În cadrul discuţiilor avute cu inculpaţii T.M.I. şi G.D.M., primul i-a propus părţii vătămate B.A. să meargă cu ei în Spania, unde putea să-şi găsească un loc de muncă bine plătit, fără a preciza natura acestuia, spunându-i că ei fuseseră plecaţi în mai multe rânduri în Spania şi Italia.

Într-una din seri, întorcându-se de la restaurant împreună cu inculpaţii T.M.I. şi G.D.M., dar şi martora P.M., partea vătămată B.A. a fost invitată la locuinţa celor doi, unde a cunoscut-o şi pe inculpata G.A.V., aceasta fiind sora celui dintâi şi soţia celui de-al doilea şi stând mai mult acasă, întrucât era însărcinată.

În cadrul discuţiilor avute şi inculpata G.A.V. i-a propus să meargă cu ei în Spania, unde puteau să-i găsească un loc de muncă legal.

Deşi martora P.M. declară că aceştia ar fi vorbit totuşi de faptul că ar putea să lucreze la un club, inculpaţii T.M.I. şi G.A.V. au insistat asupra faptului că va fi un loc de muncă legal, fără a preciza exact natura activităţii prestate.

S-a mai reţinut că îndoielile părţii vătămate B.A. referitoare la faptul că ar putea ajunge "la stradă", adică să se prostitueze au fost înlăturate de inculpata G.A.V., care a susţinut că avusese o soră mai mică ce murise în condiţii similare, astfel că nu avea nicio intenţie să-i facă acelaşi lucru, jurându-se chiar pe copilul ei nenăscut.

Mai mult, inculpaţii T.M.I. şi G.A.V. s-au oferit să o ajute şi plătindu-i contravaloarea deplasării în Spania, banii urmând să-i restituie din ceea ce ar fi câştigat legal în această ţară.

Pe fondul situaţiei familiale delicate, partea vătămată B.A. fiind în relaţii tensionate cu părinţii legat de faptul că picase bacalaureatul, aceasta acceptă propunerea, hotărând să plece de acasă.

Plecarea ei este favorizată de inculpata G.A.V. şi martora P.M., care au aşteptat-o în apropierea locuinţei cu un autoturism în ziua dinaintea plecării, preluând-o şi transportând-o la locuinţa celei dintâi, din oraşul Filiaşi.

De procurarea biletelor de avion prin intermediul Agenţiei C. Tour, administrată de martora C.A.N., s-a ocupat inculpata G.A.V., care a achitat contravaloarea lor pentru ea, pentru partea vătămată B.A. şi pentru martora P.M., care le întârzia plecarea prin faptul că nu-i fusese eliberată cartea de identitate.

Preţul plătit a fost de aproximativ 300 euro pentru fiecare bilet, pe ruta Bucureşti - Băneasa - Barcelona Spania.

Între timp, inculpaţii T.M.I. şi G.D.M. au părăsit România cu un autoturism împreună cu numitul R.M. şi prietena acestuia, B.R., destinaţia fiind oraşul Bilbao, Spania, unde cel dintâi închinase anterior, împreună cu prietena sa, A.C.I., un apartament de trei camere, pentru care plătea o chirie lunară de 1000 euro.

La scurt timp, sunt urmaţi şi de inculpata G.A.V., împreună cu partea vătămată B.A., pe care o ajutase să fugă de acasă fără ştirea părinţilor, martora P.M. trebuind să-şi amâne plecarea întrucât tot nu reuşise obţinerea cărţii de identitate până în ziua plecării avionului.

Deplasarea s-a făcut cu trenul pe rata Filiaşi - Bucureşti Nord şi un microbuz până în Aeroportul Bucureşti Băneasa şi cu o cursă B.A. pe ruta Bucureşti - Barcelona, în ziua de 10 august 2011.

La Aeroportul din Barcelona inculpata G.A.V. şi partea vătămată B.A. au fost aşteptate de inculpatul G.D.M. şi martorul R.M., împreună cu care s-au deplasat cu autoturismul inculpatului T.M.I., până în oraşul Bilbao, unde aveau închiriat acel apartament.

În momentul ajungerii în Spania, partea vătămată B.A. şi-a anunţat familia cu privire la locul unde se află şi a faptului că nu trebuie să fie îngrijoraţi, păstrând în permanenţă telefonul personal asupra sa.

Acelaşi lucu l-a făcut şi ulterior, în zilele următoare, pentru liniştirea familiei, cu atât mai mult, cu cât aceştia i-au spus că sesizaseră Poliţia română.

Totuşi, convorbirile nu erau în totalitate libere, atâta timp cât şi din declaraţiile inculpaţilor rezultă că au fost efectuate în prezenţa lor.

După prima seară petrecută în Spania, dimineaţa partea vătămată B.A. a constatat că în apartament mai apăruseră două tinere, martorele B.R., prietena lui R.M. şi A.C.I., prietena inculpatului T.M.I., cele două întorcându-se târziu de la lucra, respectiv cluburile de noapte unde îşi desfăşurau activitatea.

Încă din prima zi, părţii vătămate B.A. i s-a pus în vedere faptul că trebuie să-şi vopsească părul, şi să-şi înnoiască garderoba, pentru a putea merge la club cu celelalte două tinere.

Acest lucru s-a realizat imediat, partea vătămată B.A. mergând în aceeaşi după-amiază la cumpărături împreună cu inculpaţii T.M.I., G.A.V. şi G.D.M. şi fiind vopsită seara de către martorul R.M.

Având în vedere situaţia în care se afla, respectiv relaţiile tensionate cu familia, urmate de plecarea ei neanunţată de acasă, vârsta fragedă (partea vătămată abia împlinind 18 ani), plasarea într-o ţară străină, unde nu cunoştea limba, având teamă de contactul cu autorităţile, în mijlocul unei familii compacte în care femeile câştigau bani în cluburile de noapte, bărbaţii neavând nicio activitate, partea vătămată B.A., acceptă să meargă la club, unde trebuia să danseze, să întreţină clienţii sau, chiar la cererea acestora, să întreţină relaţii sexuale contra cost.

Instructajul în acest fel i-a fost făcut de către inculpata G.A.V., care i-a spus că este singura modalitate de a câştiga bani în Spania.

După prima seară, în care avusese un client de la care primise 35 de euro, văzând despre ce este vorba, partea vătămată B.A. refuză să continue activitatea, solicitând inculpaţilor G.A.V. şi T.M.I. să o trimită înapoi în ţară.

S-a mai arătat că pentru a fi mai convingătoare, chiar intentează un conflict între părinţii săi şi o presupusă internare a mamei sale, crezând că în acest fel îi va sensibiliza pe cei doi să o lase să plece.

Considerând că făcuseră o serie de cheltuieli cu ea, producându-le astfel un prejudiciu prin faptul că refuza să muncească în club, inculpaţii T.M.I. şi G.A.V. exercită o serie de presiuni asupra ei, cum ar fi ameninţările cu violenţa sau solicitarea a 4000 euro, reprezentând pretinsele cheltuieli cu deplasarea în Spania.

S-a mai arătat că este o disproporţie vădită între cheltuielile suportate pentru deplasarea părţii vătămate în Spania şi pretenţiile pe care le aveau de la aceasta pentru a o lăsa să plece.

În acest sens, părţii vătămate B.A. i s-a cerut să îşi anunţe familia, care urma să plătească banii pentru ca aceasta să se poată întoarce în ţară.

Presiunile au continuat în zilele următoare, partea vătămată B.A. trebuind să meargă în fiecare seară să lucreze la club.

Având asupra sa telefonul mobil şi dându-şi seama că nu există o altă cale de scăpare, deşi iniţial le spusese că este bine, partea vătămată B.A. şi-a anunţat tatăl, martorul B.I., spunându-i că este sechestrată în Spania, obligată să se prostitueze şi i se solicită plata sumei de 4000 euro pentru a fi lăsată să se întoarcă în ţară.

Acesta acceptă formal cerând însă garanţii pentru a se asigura că după data banilor fiica sa chiar va fi lăsată să plece.

În tot acest timp, partea vătămată B.A. a fost dusă în continuare la club de către inculpaţi pentru a câştiga bani, lucru ce nu s-a mai realizat, aceasta refuzând să întreţină relaţii sexuale cu alţi clienţi.

Aflând despre ce este vorba, în zilele următoare, cu ajutorul martorilor D.M.I. şi A.G., unchiul, respectiv verişoara părţii vătămate B.A. este concepută o sesizare ce a fost înaintată prin fax Poliţiei din Bilbao - Spania.

În aceeaşi seară, s-a realizat o razie în cursul căreia partea vătămată B.A. a fost găsită chiar în clubul pe care îl indicase, împreună cu martora B.R.

Având sesizarea primită din România, dar şi la cererea părţii vătămate B.A., care plângând a solicitat să o ia de acolo întrucât era obligată să se prostitueze, poliţiştii o cazează pe aceasta în siguranţă în prima noapte la un hotel, iar în cea de-a doua la locuinţa unei colege de-a lor.

Imediat după efectuarea raziei, în după-amiaza aceleiaşi zile, la indicaţiile părţii vătămate B.A., poliţiştii spanioli fac o vizită la apartamentul închiriat de inculpaţi, constatând atât dispariţia acestora, cât şi a autoturismului din parcare.

De fapt, în dimineaţa următoare fiind informaţi de către martora B.R. că partea vătămată B.A. fusese luată de către poliţia spaniolă, iar aceasta refuza să răspundă apelurilor telefonice repetate pe care le-au efectuat, inculpaţii hotărăsc imediat plecarea din Spania, lucru ce se şi realizează precipitat în aceeaşi după-amiază, destinaţia finală fiind oraşul italian Roma.

Partea vătămată B.A. s-a întors în ţară în ziua următoare cheltuielile de deplasare fiind suportate de către membrii familiei şi fiind aşteptată la aeroport de martora A.G.

În perioada următoare, temându-se de faptul că ar putea fi căutată de inculpaţi, partea vătămată B.A. a locuit un timp la o mătuşă a sa dintr-o altă localitate, după care văzând că aceştia nu mai dau nici un semn, a hotărât să se întoarcă acasă.

Cu ocazia verificărilor efectuate, autorităţile spaniole au transmis faptul că potrivit raportului poliţiei nr. 84.435 victima A.B. a depus plângere susţinând faptul că a fost forţată la practicarea prostituţiei în cluburile de noapte L. şi F.N. din Bilbao, ancheta fiind în desfăşurare la Judecătoria de instrucţie nr. 5, sub nr. 2108/11.

Mai mult, în ceea ce priveşte pe M.I.T., D.M.G., A.V.G. şi M.R., grupul pentru străini nr. 2 din cadrul Poliţiei Naţionale din Bilbao a emis mandatul de arestare cu nr. 149236/11.

În aceeaşi cauză, ataşatul de afaceri interne din Spania a efectuat o cerere de asistenţă juridică sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de persoane în vederea exploatării sexuale, victimă fiind A.B.

Inculpaţii G.A.V., T.M.l. şi G.D.M. au recunoscut parţial comiterea faptei, în sensul că au suportat cheltuielile de deplasare în Spania ale părţii vătămate B.A., facilitându-i acesteia angajarea la un club de noapte, unde trebuia să danseze, să facă consumaţie sau să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţii, susţinând însă că acest lucru s-a făcut la solicitarea expres a părţii vătămate, care era în cunoştinţă de cauză.

Această apărare nu este susţinută de celelalte probe administrate în dosar.

Astfel, declaraţia părţii vătămate B.A. conform căreia inculpaţii T.M.I. şi G.A.V. au avut iniţiativa în efectuarea deplasării în Spania, arătându-i că i-ar putea găsi un loc de muncă legal, este susţinută şi de declaraţia martorei P.M.

În plus, martora P.M. arată că în momentul în care partea vătămată B.A. a spus că nu vrea să ajungă "la stradă", inculpata G.A.V. a insistat că nu i-ar face asta, întrucât avusese o soră care murise în condiţii identice.

S-a reţinut astfel că inculpaţii T.M.l. şi G.A.V. au avut iniţiativa în recrutarea părţii vătămate B.A. cu scopul de a o determina pe aceasta să meargă cu ei în Spania, unde urma să se prostitueze, fiind însă indusă în eroare cu privire la locul de muncă şi activitatea pe care urma să o presteze.

Imediat după ajungerea în Spania, inculpaţii au făcut pasul următor tipic activităţii de exploatare sexuală, respectiv au dus-o pe partea vătămată şi i-au cumpărat haine necesare desfăşurării activităţii, precum şi schimbarea înfaţişării, respectiv vopsirea părului.

Constatând faptul că aceasta refuză activitatea ce i se propusese, respectiv practicarea prostituţiei, activitate din care se câştigau mult mai mulţi bani decât din alte activităţi, se trece la faza următoare, inculpaţii T.M.l. şi G.A.V. exercitând asupra acesteia o serie de presiuni constând în ameninţări directe, precum şi perceperea unei datorii inventate, mult disproporţionată faţă de cheltuielile efectiv făcute.

De altfel, s-a reţinut că această datorie nici nu putea fi legal un pretext pentru o determina să-şi continue activitatea în Spania, până la achitarea totală.

S-a arătat că acest episod este confirmat atât de martorii R.M. şi B.R., care au fost de faţă la cearta dintre inculpaţii T.M.l. şi G.A.V. pe de o parte şi partea vătămată B.A. de cealaltă parte, faptul că aceasta se afla într-o stare proastă, plângând constant, iar inculpaţii aveau o atitudine agresivă, vorbind între ei pe ţigăneşte şi aducându-i o serie de reproşuri părţii vătămate. Deşi cei doi martori spun că nu au auzit concret suma cerută, aceştia confirmă faptul că inculpaţii T.M.l. şi G.A.V. îi solicitau părţii vătămate într-un mod agresiv plata datoriei.

Martorul B.I. a confirmat faptul că suma cerută de inculpaţi prin intermediul fiicei sale era 4.000 euro şi că aceasta i s-a plâns că este sechestrată şi obligată să se prostitueze, lucru confirmat şi de martora A.G.

În plus, s-a mai reţinut că partea vătămată a solicitat ajutorul familiei şi autorităţilor în scurt timp după ce a ajuns în Spania (câteva zile) acest lucru indicând în mod indiscutabil că nu era de acord cu activitatea de acolo.

Aceeaşi atitudine a avut-o şi în momentul realizării raziei de către autorităţile spaniole, partea vătămată B.A. prezentându-se plângând în faţa acestora şi cerând să fie luată de acolo, lucru confirmat şi de martora B.R.

S-a mai reţinut că imediat după ce aceasta a fost preluată de poliţiştii spanioli, inculpaţii au părăsit precipitat Spania, fiindu-le în mod evident teamă de consecinţele pe care le-ar avea de suportat, conştientizând faptul că se puseseră într-o situaţie ilegală prin recrutarea, transportarea în Spania a părţii vătămate B.A. şi determinarea acesteia prin presiuni să se prostitueze.

Acest lucru este confirmat nu numai de martorii R.M., B.R. şi A.C.l., ci şi parţial de către inculpaţii T.M.l., G.A.V. şi G.D.M. cu privire la faptul că se aşteptau la o reacţie a autorităţilor spaniole.

S-a mai arătat că niciunul din inculpaţi nu deţine sau nu este angajat la vreo agenţie de plasare a forţei de muncă, neputând desfăşura în mod legal o astfel de activitate. Cu toate acestea, desfăşurau activitatea de recrutare a unor tinere, locul de muncă fiind cluburile de noapte din Spania.

În această situaţie nu a fost doar partea vătămată B.A., ci şi martorele P.M., B.R. şi A.C.l., familia fiind implicată de mult timp în astfel de activităţi, fraţii T.M.I. şi G.A.V. având o soră care murise "la stradă" şi o alta care îşi desfăşura activitatea ca dansatoare în cluburile de noapte în Spania.

În plus, niciunul din inculpaţi nu lucra, T.M.l. afirmând că fusese chemat în câteva rânduri să lucreze cu ziua la un restaurant.

Se reţine deci, că veniturile acestora proveneau în foarte mare parte din activitatea desfăşurată în cluburile de noapte, de tinerele recrutate în acest sens.

Chiar dacă prostituţia nu era obligatorie în aceste cluburi, doar din socializarea cu clienţii nu se obţineau venituri, cu atât mai mult cu cât tinerele recrutate nu cunoşteau limba.

S-a observat că acesta este motivul pentru care inculpaţii T.M.I. şi G.A.V. au exercitat o serie de presiuni asupra părţii vătămate B.A. pentru a-şi continua activitatea la club, spunându-i că singura modalitate de a câştiga venituri importante era totuşi întreţinerea de relaţii sexuale contra cost.

S-a reţinut că starea de fapt expusă mai sus se probează cu: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B.A.; declaraţiile martorilor B.I., D.M.I., P.M., R.M., B.R., A.C.I., A.G. şi C.A.N., procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat cu partea vătămată B.A.; adresele I.G.P. - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională privind datele furnizate de poliţia spaniolă; adresele din 24 februarie 2012, din 21 martie 2012 şi din 26 octombrie 2011 ale I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională; adresa din 07 februarie 2012 a B.A., însoţită de lista pasagerilor privind cursa efectuată pe ruta Bucureşti - Barcelona în ziua de 10 august 2011; rezervările efectuate de inculpaţi la Agenţia C. Tour Craiova; declaraţiile inculpaţilor G.A.V., T.M.I. şi G.D.M.

S-a constatat că în drept, fapta inculpaţilor T.M.I. şi G.A.V. care, în perioada iulie - august 2011, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă legal au recrutat partea vătămată B.A., transportând-o şi cazând-o în localitatea Bilbao din Spania, unde au exercitat acesteia o serie de presiuni, respectiv ameninţări directe şi perceperea unei presupuse datorii foarte mari (4000 euro), ce aveau ca finalitate determinarea acesteia să se prostitueze şi implicit, obţinerea unor venituri importante din exploatarea ei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă agravată, faptă prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Reţinerea formei agravate prev. de art 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 este determinată de contribuţiile pe care cei doi inculpaţi le-au avut la transportarea, cazarea, constrângerea şi exploatarea părţii vătămate.

S-a mai constatat că, în speţă, din probatoriul administrat rezultă că inculpaţii au acţionat faţă de partea vătămată prin mijloace care au înfrânt libertatea de voinţă şi conştiinţă a acesteia, atât prin ţinerea lor sub strictă supraveghere, fără a avea libertate de mişcare cât şi prin violenţele psihice exercitate asupra acesteia, pentru a-i inspira temere, în cazul în care s-ar opune exploatării sexuale.

La individualizarea pedepsei, s-a avut în vedere faptul că aceştia nu au recunoscut săvârşirea faptelor, dar nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpaţilor, instanţa dispunând ca executarea pedepsei aplicate să se realizeze în stare de detenţie.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor, perioada reţinerii de la 02 mai 2012 la 03 mai 2012.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că la termenul de şedinţă din data de 31 octombrie 2012, partea vătămată a declarat în faţa instanţei că nu se constituie parte civilă în procesul penal, motiv pentru care se va lua act de manifestarea de voinţă a acesteia.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii T.M.l. şi G.A.V., care au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea.sentinţei penale în sensul pronunţării unei soluţii de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei.

În susţinerea tezei de achitare inculpaţii au invocat faptul că probatoriul adrninistrat nu confirmă vinovăţia, soluţia de condamnare fiind fundamentată numai, pe declaraţia părţii vătămate, deşi pe parcursul procesului penal aceasta a dat declaraţii contradictorii şi nesusţinute de celelalte probe. S-a mai arătat că în hotărârea apelată nu se arată în concret în ce constă activitatea fiecărui inculpat în mod detaliat. Din probele administrate rezultă că partea vătămată a plecat de bună voie în Spania, nefiind recrutată de niciunul dintre inculpaţi, în realitate partea vătămată fiind cea care le-a solicitat inculpaţilor să o ducă în Spania pentru că se afla în conflict cu părinţii şi dorea să plece din ţară, iar pe parcursul şederii în Spania partea vătămată nu a fost exploatată în niciun fel, a avut asupra sa actele de identitate şi telefonul mobil astfel că ar fi avut posibilitatea să reclame dacă ar fi fost exploatată.

În teză subsidiară inculpaţii au solicitat reindividualizarea pedepselor, în sensul reţinerii de circumstanţe atenuante, cu consecinţa coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin decizia penală nr. 286 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, sectia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii T.M.l. şi G.A.V., împotriva sentinţei penale nr. 146 din 27 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 11476/63/2012.

S-a desfiinţat sentinţa penală în parte, în ce priveşte latura penală.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru ambii inculpaţi şi s-au redus pedepsele principale aplicate inculpaţilor la câte 4 ani închisoare.

În baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaţilor T.M.l. şi G.A.V., pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 86² C. pen., de 6 ani pentru fiecare inculpat.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii au fost obligaţi să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpaţilor pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:

„Instanţa de fond a administrat un probatoriu concludent, just apreciat, pe baza căruia a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că, în perioada iulie-august 2011, cei doi inculpaţi au recrutat-o pe partea vătămată B.A., prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă în Spania, i-au asigurat acesteia transport şi cazare în localitatea Bilbao din Spania, scopul real fiind acela de a o exploata pe partea vătămată prin obligarea să se prostitueze în scopul de a obţine de la aceasta diverse sume de bani, prin exercitarea unor ameninţări şi perceperea unor pretinse datorii în sumă de 4000 euro.

Criticile formulate de inculpaţi referitoare la reţinerea vinovăţiei sunt nefondate, vinovăţia inculpaţilor fiind deplin dovedită cu probele administrate în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond, respectiv plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B.A.; declaraţiile martorilor B.I., D.M.I., P.M., R.M., B.R., A.C.I., A.G. şi C.A.N., procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat cu partea vătămată B.A.; adresele I.G.P. - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională privind datele furnizate de poliţia spaniolă; adresele din 24 februarie 2012, din 21 martie 2012 şi din 26 octombrie 2011 ale I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională; adresa din 07 februarie 2012 a B.A., însoţită de lista pasagerilor privind cursa efectuată pe ruta Bucureşti - Barcelona în ziua de 10 august 2011; rezervările efectuate de inculpaţi la Agenţia C. Tour Craiova, care se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate şi ale martorei P.M. audiate în faza de apel şi parţial cu declaraţiile inculpaţilor din tot cursul procesului penal.

Împrejurarea invocată de inculpaţi în apărare în sensul că partea vătămată a acceptat de bună voie deplasarea în Spania, este lipsită de relevanţă, în condiţiile în care rezultă din probele administrate că partea vătămată a fost indusă în eroare cu privire la scopul deplasării sale în Spania, cunoscând numai că va fi angajată ca dansatoare şi va obţine salariu din această activitate. Relevantă în acest sens este declaraţia martorei P.M., care a asistat la discuţiile pe care cei doi inculpaţi au avut-o cu partea vătămată, ocazie cu care a auzit când cei doi inculpaţi i-au promis părţii vătămate un loc de muncă într-un club din Spania ca dansatoare. În realitate, însă inculpaţii nu aveau nicio calitate oficială pentru a putea în mod legal să recruteze forţă de muncă şi în niciun caz nu i-au pus la dispoziţie părţii vătămate un loc de muncă aşa cum au promis ci au condus-o într-un club de noapte, unde trebuia să întreţină relaţii sexuale cu diverşi clienţi, spunându-i că aceasta este singura variantă de a obţine sume de bani în Spania.

Apărarea inculpaţilor în sensul că partea vătămată nu era obligată să se prostitueze şi că a acceptat de bună -voie acest lucru, nu poate fi primită, fiind infirmată de celelalte probe administrate.

Este evident că inculpaţii au profitat de situaţia specială în care partea vătămată se afla, fiind vulnerabilă din cauza vârstei, (18 ani) şi a faptului că se afla pentru prima dată într-o ţară străină, fără a cunoaşte limba oficială, neavând asupra ei nicio sumă de bani, avea teamă de contactul cu autorităţile, se afla într-o situaţie conflictuală cu părinţii, întrucât plecase de acasă fără acceptul acestora, inculpaţii procedând în mod repetat la exercitarea unor ameninţări şi presiuni asupra părţii vătămate, pentru a o determina să se prostitueze, invocând o pretinsă datorie pe care aceasta ar fi avut-o la inculpaţi de 4000 euro, pentru deplasarea sa în Spania şi alte cheltuieli. Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor R.M. şi B.R., date la urmărirea penală şi instanţa de fond, care au relatat că inculpaţii îi solicitau insistent părţii vătămate să le restituie anumite sume de bani despre care pretindeau că ar fi fost avansate pentru aducerea sa în Spania.

Este adevărat că partea vătămată a avut asupra sa actele de identitate şi telefonul mobil, însă nu se poate presupune pentru acest motiv că inculpaţii nu ar fi exercitat niciun fel de presiune asupra sa şi că partea vătămată ar fi fost liberă să acţioneze după cum dorea.

În realitate, împrejurarea că totuşi partea vătămată a avut asupra sa telefonul mobil a fost motivul pentru care în final a reuşit să scape de sub presiunea inculpaţilor întrucât, la câteva zile după ce a ajuns în Spania, partea vătămată a cerut ajutorul familiei sale din ţară spunându-le că este obligată să se prostitueze pentru a achita inculpaţilor suma de 4000 euro, a comunicat locaţia în care se afla şi în acest fel familia a reuşit să sesizeze autorităţile spaniole, care au realizat o razie chiar în locaţia indicată de partea vătămată, ocazie cu care partea vătămată a solicitat sprijin autorităţilor, comunicându-le că este persoana pentru care s-a efectuat sesizarea. Ori, această atitudine a părţii vătămate, demonstrează că nu a acceptat niciun moment condiţiile impuse de inculpaţi.

În plus inculpaţii nu au o explicaţie plauzibilă pentru care, chiar în ziua în care partea vătămată a fost ridicată de autorităţile spaniole, au părăsit precipitat teritoriul Spaniei, stabilindu-se în Italia.

Se constată astfel că vinovăţia inculpaţilor a fost deplin dovedită, fiind deplin îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în următoarele modalităţi: recrutarea părţii vătămate, de către cei doi inculpaţi prin intermediul martorei P.M., prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă în Spania, transportarea acesteia în Spania (inculpata G.A.V. fiind cea care a procurat biletele de avion, a achitat contravaloarea acestora şi s-a deplasat împreună cu partea vătămată în Spania cu avionul), cazarea părţii vătămate în Spania, în localitatea Bilbao unde inculpaţii aveau un apartament închiriat, exercitarea de presiuni asupra părţii vătămate pentru a o determina să se prostitueze, solicitându-i restituirea unei pretinse datorii pentru deplasarea sa în Spania de 4000 de euro, toate aceste activităţi fiind desfăşurate cu scopul exploatării părţii vătămate prin determinarea acesteia să se prostitueze, în vederea obţinerii de către inculpaţi a unor beneficii materiale.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca inculpaţii să acţioneze în scopul exploatării persoanei, neavând relevanţă că inculpaţii nu au obţinut beneficiile sperate, activitatea infracţională fiind stopată datorită intervenţiei autorităţilor.

În consecinţă, pentru considerentele expuse anterior se constată criticile formulate de inculpaţi referitoare la reţinerea vinovăţiei, ca fiind neîntemeiate.

Criticile formulate de inculpaţi cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor sunt întemeiate.

Având în vedere conduita anterioară bună a inculpaţilor, faptul că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, sunt bine integraţi social, se impune reţinerea acestor împrejurări drept circumstanţe atenuante cu consecinţa coborârii pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, instanţa de apel apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unor pedepse de câte 4 ani închisoare pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Referitor la modalitatea de executare, criticile formulate de inculpaţi sunt de asemenea întemeiate.

Este adevărat că infracţiunea de trafic de persoane este o infracţiune gravă, cu impact social deosebit, însă în speţă, faţă de împrejurările săvârşirii şi în condiţiile în care fapta comisă de inculpaţi a avut drept scop exploatarea unei singure persoane, iar inculpaţii sunt persoane tinere, integrate social, cu conduită anterioară bună, inculpata G.A.V. are un loc de muncă şi resurse financiare legale la acest moment, inculpatul T.M.I. de asemenea beneficiază de securitate locativă şi financiară, se poate concluziona că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă în regim de detenţie, fiind suficient pentru realizarea scopului educativ şi preventiv al pedepsei aplicarea unei pedepse în condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, măsurile de supraveghere impuse celor doi inculpaţi pe durata termenelor de încercare fiind de natură să înhibe un eventual comportament infracţional viitor şi să asigure resocializarea pozitivă a acestora, cunoscând că nerespectarea măsurilor de supraveghere poate conduce la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecinţa executării pedepsei în detenţie. O pedeapsă în condiţiile suspendării condiţionate simple a executării pedepsei, după cum solicită inculpaţii nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, fiind necesară supravegherea conduitei viitoare a inculpaţilor pe durata termenului de încercare."

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii T.M.l. şi G.A.V.

Astfel, având în vedere că în cursul soluţionării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speţă se aplică legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile inculpaţilor sunt fondate, urmând a fi admise ca atare, pentru cele ce succed.

Având în vedere situaţiile prevăzute de lege în care se poate cenzura hotărârea pronunţată de instanţa de apel, Înalta Curte constată că motivul invocat de către recurenţii inculpaţi, respectiv că fapta nu ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, solicitându-se reanalizarea probelor, care, în opinia acestora nu dovedesc că subzistă latura obiectivă a acestei infracţiuni, nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct 12 teza I C. proc. pen. - „nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni" - este incident dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii. Situaţia de fapt, verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, raportată la susţinerile apărării de nerealizare a exploatării, putea fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitor la eroarea gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Or, în condiţiile în care prin Legea nr. 2/2013 cazul de casare prev. la art. 385⁹ pct. 18 a fost abrogat, toate aspectele ce vizează situaţia de fapt reţinută prin hotărârea recurată nu mai pot fi analizate de instanţa de recurs.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume - aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând sub acest aspect recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent, instanţa urmează să analizeze:

Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică;

Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare, respectiv de atenuare, în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice dată faptei, ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă, pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune, mai ales în cazul unui nou text legal de incriminare, prevăzut în C. pen.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege, cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală.

Pentru a compara cele două forme ale legii, instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Infracţiunea de trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 se regăseşte în noul C. pen. la art. 210 alin. (1) cu aceeaşi denumire marginală, cu modificarea limitelor pedepsei - închisoare de la 3 la 10 ani, faţă de vechea reglementare, care cuprindea limite speciale de la 5 la 15 ani. Elementul circumstanţial agravant prev. de alin. (2) lit. a) al art. 12 din Legea nr. 678/2001 atras de comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună nu se mai regăseşte în conţinutul dispoziţiilor art. 210 C. pen., circumstanţa agravantă generală prev. de art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. nefiind incidenţă în cauză, în raport de situaţia de fapt stabilită (nefiind îndeplinită condiţia numărului de persoane - 3 sau mai multe persoane împreună).

În cauză pedeapsa aplicată inculpaţilor, de 4 ani închisoare, s-a situat sub minimul prevăzut de lege ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. instanţa de apel valorificând în acest sens elementele ce caracterizau favorabil persoana celor doi inculpaţi, aspectele ce ţin de persoana acestora nemaigăsindu-şi corespondent în dispoziţiile art. 75 C. pen. care reglementează circumstanţele atenuante.

Chiar şi în aceste condiţii se constată că legea nouă constituie lege penală mai favorabilă, întrucât permite, şi fără reţinerea de circumstanţe atenuante, aplicarea unei pedepse mai reduse, egale cu minimul prevăzut de lege, de 3 ani închisoare.

Ca atare, având în vedere că elementul circumstanţial agravant constând în comiterea faptei de 2 sau mai multe persoane împreună nu se mai regăseşte în dispoziţiile legii noi, Înalta Curte urmează să dispună conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care au fost trimişi în judecată fiecare din inculpaţii T.M.l. şi G.A.V., din art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, în baza acestui art., va fi condamnat fiecare din inculpaţi la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Având în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, adică potrivit legii noi, conform art. 67 C. pen. va interzice fiecăruia dintre inculpaţi, ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

De asemenea, în baza art. 65 C. pen. va interzice fiecăruia dintre inculpaţi exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Referitor la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, Înalta Curte constată că legiuitorul a stabilit în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 criterii de identificare a legii penale mai favorabile, statuând că, pentru determinarea acesteia cu privire la suspendarea sub supraveghere se au în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare.

Se constată că sfera obligaţiilor ce pot fi impuse potrivit legii noi este mult mai extinsă, incluzând şi prestarea obligatorie unei munci neremunerate în folosul comunităţii (art. 93 alin. (3) C. pen.) şi că, spre deosebire de legea veche, la împlinirea termenului de supraveghere nu mai intervine reabilitarea de drept.

Ca atare, dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere prevăzute de art. 86¹ şi urm. din C. pen. anterior sunt mai favorabile inculpaţilor, astfel că instanţa de recurs va menţine modalitatea de individualizare a executării pedepsei stabilită de către Curtea de apel, reducând corespunzător cuantumul termenului de încercare (consecinţă a reducerii pedepsei la 4 ani la 3 ani închisoare).

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile inculpaţilor, va casa decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 146 din 27 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj şi rejudecând va proceda conform celor anterior arătate.

Conform art. 275 C. proc. pen., având în vedere soluţia de admitere a recursurilor, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, de câte 80 RON, precum şi suma de 150 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a părţii vătămate F. (fosta B.) A., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii T.M.l. şi G.A.V. împotriva deciziei penale nr. 286 din 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 146 din 27 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj şi rejudecând:

Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, astfel:

- pentru inculpatul T.M.I. din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.

- pentru inculpata G.A.V. din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă inculpatul T.M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Conform art. 67 C. pen. interzice ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă inculpata G.A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Conform art. 67 C. pen. interzice ca pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaţilor T.M.I. şi G.A.V., pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 86² C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., de 5 ani pentru fiecare inculpat.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpaţii trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpaţilor pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 146 din 27 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj.

Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi până la prezentarea apărătorilor aleşi, de câte 80 RON, precum şi suma de 150 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a părţii vătămate F. (fosta B.) A., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţa tă în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1202/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 1204/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: